255 matches
-
insoliți, în formulări neașteptate, în imagini și reprezentări ce învederează actualizarea în conștiința proprie a unora dintre experiențele de cunoaștere ale umanității. Manipulează surpriza, cultivă paradoxul. Uneori, vorbește aluziv, parabolic ori sentențios, într-un fel analog întrucâtva celui propriu poeziei sapiențiale din antichitatea oriental" (Dumitru Micu, art. cit., p. 54). 147Luiza Bratu, op. cit., p. 133. 148Alexandru Cistelecan, Stea de pradă de Ana Blandiana, în "Familia", nr. 2, 1986, p. 2. 149Luiza Bratu, op. cit., p. 134. 150Luiza Bratu, op. cit., p. 135. 151
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sunt principalele caracteristici ale romnelor sale. Debutează devreme, la 23 de ani, cu Mourir m’enrhume (Când mor fac guturai, 1987), povestea unui personaj parabolic, bătrânul domn Théo (numele nu este ales la Întâmplare), care-și contemplă cu un umor sapiențial, ceea ce nu-l Împiedică de a fi totodată absurd, agonia: “N-am murit de bătrânețe, de-acum ce accident grav mi se mai poate Întâmpla... Poate doar piaptănul să-mi mai simtă lipsa. Sunt prea bătrân ca să mor, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
spirit. În oricare dintre aceste căi spre relevarea adevărului suprem în nuntirile cosmogonice sau pur ideatice, Liviu Pendefunda se erijează într-un homo viator, eternul călător și mesager intermundic, prin care se dă relief tentației unificării. De Hermes Trismegistus, zeul sapiențial, cu atribute profetice, astrologice și didactice, apologetul cosmografiei și al riturilor sacrificiale, în fine, zeul cunoașterii secretelor divine, amintește cumulul sugestiv de trimiteri directe ori aluzive la oracular și alchimic. Cititorii rafinați, degustători de intertextualitate savantă, vor sesiza, de bună
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și le imită, voluntar sau nu, creaturile fictive ale lui U. Nuvela centrală s-ar putea numi foarte bine Viața și opiniile lui Zenovie. Ea construiește cronica familiei al cărei ultim descendent este Zenovie, amalgamând mărturii, amintiri, opinii și adagii sapiențiale provenind din trei surse principale, cu o serie de afluenți. În același plan cu Zenovie se mai află doi martori și povestitori: tatăl său vitreg, tâmplarul de sicrie Semproniu, și negustorul de antichități Petru Cain, raisonneur-ul istorisirii. În jurul acestui fir
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290389_a_291718]
-
de înțelegere: să fie simplu spus. Problema este dacă, la acest nivel de adresabilitate și credulitate, ipoteza mai are capacitate de a explica consecințele pe care le vizează sau capătă doar viciul de a lenevi într-un alcov de șoapte sapiențiale. Prins între tăișul briciului lui Ockham și cutumele științifice ale comunității, teoreticianul vrea să scape cu fața curată și fără urme de palme. Figura omului de știință iluminist nu trebuia să strice poza de epocă. Fizica newtoniană a preluat ideea
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
începe să se profileze la orizont certitudinea că universul nu este veșnic: Dumnezeu pregătea sfârșitul „ultimelor zile” și prin aceasta finalul istoriei (Ioel, Deutero-Zaharia). g) Ajungem la epoca elenistă, despre care ne vorbesc cărțile deuterocanonice: Macabei, Înțelepciunea lui Solomon, tratatul sapiențial al lui Isus fiul lui Sirah și altele. Această perioadă se caracterizează prin luptele macabeilor pentru apărarea libertății religioase și a ortodoxiei credinței. Tot acum pare să fi avut loc și secesiunea samaritenilor, o populație care trăia în vechiul teritoriu
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
textelor care se referă la cult (Ex 40-48; Deuteronomul, Dtr, „sacerdotalul”, Cronicarul), fapt constatat și în analiza preistoriei și istoriei poporului lui Dumnezeu; în plus, pare imposibilă problema datării și evaluării celorlalte izvoare, precum unele fragmente profetice, Psalmii și textele sapiențiale, în jurul cărora, deși există un consens de principiu (cu unele excepții) asupra datării postexilice, dezbaterea este departe de a ajunge la concluzii irevocabile. c) Constatăm foarte des deosebiri importante între conținutul, restrâns, databil înainte de exil și masa mare a izvoarelor
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
nevinovatul nume de Militia Cristi. Deci aceste frății oculte și militarizate, la început au avut un caracter criminal, urmărind confiscarea puterii în imperiul roman, impunerea acestui cult ca religie unică, interzicerea creștinismului arimin, distrugerea tuturor scrierilor cu caracter religios și sapiențial ale geți-lor și rescrierea istoriei antice dar numai după interesul lor! Documentul Sadochit lll scrie despre rolul Veghetorilor asupra celor abia veniți în Frăția lui Israel: ,,și să-l scrie în registrele sale de partea Adevărului”. Goimii nu au văzut
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
fiere și iubire" Octogenarul „Chick” (pun între ghilimele toate numele de personaje fictive), alter ego transparent al lui Saul Bellow, este prozator de prestigiu și profesor la University of Chicago, are succes, e cinic și adesea este plin de fierea sapiențială a vârstei a patra, se bucură de aproape perfecta sa soție în exercițiu - „Rosamund” (n-aș ști să spun dacă alegerea numelui este măcar în parte ironică) e frumoasă, inteligentă, iubitoare, ba chiar îl salvează de la o moarte oarecum nedemnă
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
eteroclit, dau seamă de identitatea acestei poezii ce „constată și spune starea lucrurilor” (Alexandru Paleologu), însă modelând-o și interpretând-o într-o configurație de o superioară spiritualitate. Moralist și istorist, V., smerit la prima vedere, are obiective mari: panoramarea sapiențială a existențialului, din detaliile evocării enunțiative fiind abstras generalul. Ceea ce frapează și pare definitoriu este omogenitatea tematică, stilistică și valorică. Se poate cita de oriunde, eventual un poem precum Capodopera cinematografică din volumul cu același titlu (1999): „intrăm să vedem
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290556_a_291885]
-
o antrenare a formelor discursului repetat în însăși fundamentarea textului, cum se întîmplă în cultura română cu unele lucrări ale lui Anton Pann, Costache Negruzzi și Ion Creangă. Uneori însă și texte de altă natură decît cea literară, precum cele sapiențiale, sînt bazate pe succesiuni de maxime și de dictoane, ceea ce le conferă o anumită structură și un anumit ritm interior, atît din per-spectiva ideilor conținute, cît și din cea a formelor lingvis-tice. Natura proverbelor, maximelor sau dictoanelor integra-te în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
maxime și de dictoane, ceea ce le conferă o anumită structură și un anumit ritm interior, atît din per-spectiva ideilor conținute, cît și din cea a formelor lingvis-tice. Natura proverbelor, maximelor sau dictoanelor integra-te în operele literare sau în cele sapiențiale propriu-zise atestă repartizarea acestor opere la stilurile funcționale ale limbii, în sensul că cele care recurg la construcții populare sînt de obicei texte literare, iar cele care cuprind construcții culte tind spre realizarea unui tip de discurs filozofic. Metalimbajul (funcția
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
reinen bloss spekulativen Vernunft, pe care Eminescu o transpune în formularea: De aceea, filozofia transcendentală este o înțelepciune a rațiunii pure speculative, traducînd, prin urmare, cuvîntul compus Weltweisheit (literal, înțelepciune a lumii) prin înțelepciune, termen care a circulat în textele sapiențiale ale vechii culturi românești. În versiunea din 1969 însă, Weltweisheit este redat prin filozofie, încît propoziția devine: De aceea, filozofia transcendentală nu este decît o filozofie a rațiunii pure speculative. În acest mod, cuvintele germane Philosophie și Weltweisheit au fost
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
puțin frecventate decât ale celor dintâi - banalizate prin supra-uz și chiar printr-un prisos de Înțelepciune parcă desprinsă din neștiute tratate pedagogice - ultimele cuvinte ale sinucigașilor limitează, mai ales prin voința formulării, orice Încercare de a le transforma În passe-partout-uri sapiențiale. Ele pun, de obicei, În discuție două domenii care copleșesc prin gravitate: nefericirea și libertatea 32. Viziunea de coșmar Îmblânzit sugerată de Nerval În ultima sa scrisoare („Căci noaptea va fi neagră și albă!”) ori saltul aproape tandru În moarte
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
debutul școlarității, descrește considerabil în adolescență, apoi se angajează pe un versant evident ascendent după ce ultimul copil părăsește căminul familial (Rollins și Cannon, apud Turliuc, 2004). Din păcate, când inerentele conflicte ce tulbură climatul oricărui cuplu conjugal nu sunt gestionate sapiențial și în timp util, unele căsnicii eșuează prin divorț. Rata divorțialității atinge un maximum în primii șapte ani de la căsătorie (Reiss, apud Munteanu, 2004), fiind mai afectate cuplurile care s-au căsătorit înainte de 20 de ani. Așa cum observă White (apud
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
debutul școlarității, descrește considerabil în adolescență, apoi se angajează pe un versant evident ascendent după ce ultimul copil părăsește căminul familial (Rollins și Cannon, apud Turliuc, 2004). Din păcate, când inerentele conflicte ce tulbură climatul oricărui cuplu conjugal nu sunt gestionate sapiențial și în timp util, unele căsnicii eșuează prin divorț. Rata divorțialității atinge un maximum în primii șapte ani de la căsătorie (Reiss, apud Munteanu, 2004), fiind mai afectate cuplurile care s-au căsătorit înainte de 20 de ani. Așa cum observă White (apud
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
scriitorul și potentatul gaulist și-a dorit în marele său orgoliu să producă o frază memorabilă, pur și simplu memorabilă, în stare a da de gîndit multora și mult timp. Ceea ce a și reușit. Secolul care a expirat a stat, sapiențial, sub apăsarea frazei sale. Numai pe cutiile de chibrituri n-a fost gravată. Și, revenind încă un pic la Gambrinus, să cogităm, între două halbe, că omul n-a fost în stare cu toate sculele lui de ultimă oră să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și de mustoase parimii acompaniate de elocvența în spasme a mîinilor și articulate de buzele în pareză; ar fi fost, în ultimă instanță, groaznic de triste, dacă ochii n-ar fi rămas aceiași din anii flanărilor cu Cioran, pline de sapiențiale farse. Triste, dacă ochii aceștia n-ar fi jubilat, finalmente, în fața statuii lui Stalin, eșuată între bălării. Pandant lugubru la rîsul celui ce cunoscuse cealaltă Românie. Inocenta. Rîsul lui Ceaușescu rînjet circumstanțial. Impus de moment. Necunoscînd în existența lui plebeu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pigmentat diferit, după 1989, discursul public. Unul (Liiceanu) asumîndu-și postura gravă și patetică în fața comunismului remanent, celălalt (Pleșu) costumîndu-se în rezoneur disponibil și fascinant deopotrivă al aceleiași realități. Regăsindu-se însă amîndoi, permanent, într-o riguroasă dar și relaxată convivialitate sapiențială. Dar, ca pandant burlesc t.v., Pleșu-Dinescu? Atît de radical opuși ca factură intelectuală: Pleșu, cu asumată cultură noiciană, Dinescu, incongruent pînă la comic/tragic. Pleșu, ascultîndu-l pe celălalt cu aerul părintelui îngăduitor cu tomnatica odraslă, talentată oricum, dar gesticulînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
făcîndu-și vînt cu pliantul sălii. Gaittany în picioare. Galanteria lui verbală se declanșează imediat după clipa inaugurală, pe o claviatură eclatantă, de la mahalagescul: Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă, la rimbaldianul: La vie est ailleurs; de la sapiențialul: Ferește-te de furia celui răbdător, la prima frază din Tractatusul lui Wittgenstein: Lumea este tot ce se petrece; dar și titluri șui: Unul, nici unul și o sută de mii; sau: Ca apa pentru ciocolată. După care, cu paharul de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lumină unde se află și figura voievodală și tot pe schemele gândirii populare, chipul boierului devotat, modelul monahal (Daniil Sihastrul) și prietenul nobil și credincios din cărțile de aventuri. Scrieri traduse și filtrate de sensibilitatea cărturarului "autor", romanele cavalerești, lucrările sapiențiale sau hagiografiile au toate o finalitate pedagogică, întărind în imaginarul colectiv memoria exemplarității și a eroicului. În această lumină așez tema reconsiderării istoriei și locul ocupat de ea în discursul secolului XVIII, în care se remarcă atitudini de tipul celei
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
La fel ca în concepțiile cosmologice din Orientul Apropiat antic, și în Biblie, lumea de dincolo este văzută ca un loc subteran întunecat, trist, prăfuit și tăcut (Iob 10,21; 17,16; Ps 94,17). Deși unele expresii din literatura sapiențială lasă să transpară ideea că odată ajunși în lumea de dincolo oamenii pierd status-ul pe care-l aveau în viața pământească (Iob 3,13-16; Ps 49,11), există indicii clare că unii locuitori ai še’ôl-ului se bucurau de
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
creație (Is 54,16). Iar în textele profetice post-exilice, actul creator al lui Dumnezeu exprimat de acelasi verb este transferat la sfarsitul timpurilor (Ier 31,22), cănd întregul univers va fi creat din nou (Is 65,17-18)212. În scrierile sapiențiale apare ideea de creare individuală a fiecăruia (ultimul exemplu citat), în sensul unei creațio continuă a tuturor fapturilor (Ps 104,30)213. Semnificații de bază: creator a toate din nimic, înnoitor absolut. 3.1.10.2. YÄțQr: „întărind”, „au zidit
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mântuitor nu este altul afară de Mine!” (t.n.) ‚annón YHWH we țaddq wQ’lohQynó meraƒQm (Ps 116/114,5): „Îndurător și drept e Domnul, Dumnezeul nostru este milostiv.” (t.n.) Această din urmă tema începe în literatura profetica și sapiențiala și devine dominantă în Noul Testament. Ps 145/144,17 rezumă toate manifestările dreptății divine: Țaddq YHWH be-kol der"k"yw we-ƒ"s: be-kol mă‘aœ"yw: „Drept este Domnul în toate căile sale și bun în toate lucrările sale
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
verbul arab ra’". 4.2.11. al-′akm (2.1.8.12.) și sophía (3.2.2.11.1.). Numele coranic este adjectiv, caracterizându-l pe Dumnezeu că „înțelept”, pe când cel biblic este substantiv: înțelepciunea personificata din unele texte sapiențiale ale Vechiului Testament devine în Noul Testament nume hristic. 4.2.12. Muntaqim, 9ó al-intiq"m (2.1.10.6.) și ’Pl neq"mÄÖ (3.1.11.5.)/ ’Pl gemulÄÖ (3.1.11.6.) au semnificații foarte asemănătoare (Cel care pedepsește
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]