1,002 matches
-
închis și deschis telefoanele și le-au arătat polițiștilor fotografii personale stocate, pentru a dovedi că aparatele le aparțin, cei doi, împreună cu Georgiana, au fost duși la poliție. Eliberată după cinci ore, Georgiana a povestit cum a fost supusă tirurilor sarcastice ale polițiștilor: "Studiezi la Sorbona? Nu se poate! E o altă Sorbona, pentru săraci, pentru români?" Un alt polițist și-a arătat și mai clar antipatia față de români: "Tacă-ți gura! Nu suport românii", i-a spus acesta lui Constantin
Incredibila poveste a unor români, arestaţi la Paris pentru că aveau iPhone. Unul este masterand la Sorbona () [Corola-journal/Journalistic/59643_a_60968]
-
o interpretare. Radicalii iau lucrurile au pied de la lettre. Singură ironia e literară, nu literală.“ (p. 409) Dar ironia descinde din umor, iar Manolescu are un umor copios de factură stenică, genul de amuzament care nu e malițios, bășcălios sau sarcastic, ci seamănă cu mustăcirea contagioasă a naturilor optimiste. Mai mult, criticul se consideră pe sine un stoic cu viziune pozitivă, dar noi l-am socoti mai degrabă un sceptic versat căruia dezamăgirile vieții nu au reușit să-i omoare entuziasmul
Cutia de rezonanta by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5969_a_7294]
-
situații fără precedent, Marwa Ibrahim al-Qamash, licențiata în studii islamice candidează la alegerile dintr-o provincie la nord-est de Cairo. Inițial, s-a folosit de simbolul unei flori pe afișul de campanie, fapt ce a atras o serie de comentarii sarcastice pe Twitter. Chiar și atunci când aceasta a fost înlocuită de imaginea soțului, criticile n-au încetat, informează Courrier Internațional. După demisia președintelui Hosni Mubarak de la conducerea statului intevenită ca urmare a revoltelor populare izbucnite la 25 ianuarie 2011, interimatul militar
O candidată musulmană se foloseşte de imaginea soţului pe afişele electorale () [Corola-journal/Journalistic/59208_a_60533]
-
În limba din secolul al XIX-lea circula însă o altă sintagmă, care a ieșit între timp din uz, foarte apropiată de om de treabă, dar cu un sens divergent: om al trebii. O găsim la Heliade Rădulescu, în portretele sarcastice Bată-te Dumnezeu (Cuconița Drăgana) și Cuconul Drăgan: „Boierul dumneaei, nu știu cum îl cheamă, dar e om al trebii, scoate lapte din piatră"; „era un neiculiță de minune, om al trebii, scotea lapte din piatră, pupa pe român în bot și
Om al trebii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6033_a_7358]
-
extrem de pretențios. Primul defect este că expresia lapidară nu face casă bună cu textele de atmosferă. Maximele și cugetările, atunci cînd sînt laconice, au aerul unor notițe telegrafice cărora le lipsește aura sufletească. Pe cît de inteligente, pe atît de sarcastice, aforismele sînt niște fulgere reci din a căror puținătate lexicală nu răzbate fervoarea unei dispoziții. Așa se face că un volum de aforisme aduce cu o colecție de observații malițioase prinse în tiparul unei virtuozități de calambur. De aceea, un
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
a filmului devine pregnantă senzația acutelor acestei alienări, dialogurile și interacțiunile sunt de o intensă violență, în sprijinul căreia vine o atitudine corporală de o expresivitate elocventă. Trebuie să auzi vocea pe un ton jos a lui Viorel, replica precisă, sarcastică, care pare să înainteze ca un bisturiu către miezul unei probleme care nu există. Totul vibrează de violență reținută la limită, niciun gest nepotrivit nu se face și totuși ai sentimentul unei amenințări, a iminenței declanșării cruzimii. Este partea cea
Aurora la crepuscul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6264_a_7589]
-
despre persoane și acțiunile lor, acesta evocă mai ales ironia și inteligența. Avertizările din textele informatice prea fidele anglicismelor riscă așadar să provoace confuzii: programele malițioase par a fi personificări ale unor entități inteligente și amuzante, cărora, în ciuda unor sclipiri sarcastice, am putea decide să le acceptăm prietenia...
Programe malițioase by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4841_a_6166]
-
acesta e, totodată, imprudent și inteligent. Imprudent, pentru că descurajează publicul de poezie. (Destul de puritan, astăzi, și de calofil.) Inteligent, pentru că, în realitate, nu-l interesează câtuși de puțin publicul. De nici un fel. Vara peroni poate fi citită ca o mărturie sarcastică a acestei indiferențe: „mie îmi apăruse cartea (îmi dorisem asta așa de tare îmi făcusem atâtea scenarii)/ cred că vorbeam foarte multă literatură/ pe atunci/ tatăl meu acceptase că nu mai are loc de vorbit în casă/ eu și fratele
Postfață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5327_a_6652]
-
asemuiți unor „mînji ce tropăiau în grajdurile de partid”. Arogantul Petru Dumitriu, intrînd în conflict cu „starostele” Mihai Beniuc, refuza să participe la convocările acestuia, punînd întrebarea: „L-ați invitat și pe Porcmălniceanu?”. Pe o asemenea tonalitate, vădind inepuizabile inventivități sarcastice, o gîlgîire a umorii înciudate, scrierea lui Niculae Gheran prilejuiește o lectură savuroasă. De reținut că balanța d-sale lăuntrică nu înclină totuși spre mizantropie, spre nihilism. Însăși sfredelitoarea putere de observație precum și infatigabilul comentariu înflorat de tropi constituie o
O miniJudecată de Apoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5435_a_6760]
-
că nu a depus nici un efort, cînd de fapt totul e o punere în scenă făcută cu o vervă de comentator ironic. Din acest motiv, privit cu ochii lui Boia, trecutul își sporește claritatea și își pierde încordarea, umoarea lui sarcastică golind evenimentele de tensiunea patetică pe care au avut-o în epocă. Așa se face că cititorul simte conflictele și le intuiește miza, dar le contemplă senin ca pe un șir oarecare de deșertăciuni omenești, care s-au petrecut o dată
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
pe de altă parte, a forțat - până peste limita rezistenței - momentele cu tempouri rapide ale finalului; a modificat natura stenică a dansului luminos de întremătoare expresie din partea a patra a lucrării, moment ce a capătat de această dată un caracter sarcastic, șfichiuitor, aspect ce depășește programul psihologic al lucrării. Este un experiment personal care se poate face cu o orchestră de rang profesionist. Tinerilor care învață comportamentul cântului în ansamblu li se oferă certitudini și mai puțin situații-limită de supraviețuire.
Momente inedite în sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5136_a_6461]
-
prin limbaj, lumea modernă, religiile și ideologiile etc. Perspectiva critică, denunțătoare și lucidă în evaluarea dezastrului și a minciunii din jur și a eșecului propriei vieți l-ar putea califica pe acest narator protagonist drept un sceptic frustrat, cinic sau sarcastic, alteori un romantic nostalgic ori un histrion cu natura incertă, duală a eului și apetența unei teatralități irepresibile, subliniate prin recurența termenilor de joc, spectacol, mască, rol, personaj. Dată fiind lipsa de sens și imposibilitatea cunoașterii de sine - „Cine sunt
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
să înceapă mereu cu asumarea crizei ipostasice, la nivel psihologic și cultural și, doar printr-o astfel grilă, să se treacă la hermeneutica "postmodernismului", care nu devine altceva decît o consecință a depersonalizării macrosistemice. În subsidiarul "terapiei" cînd nostalgice, cînd sarcastice, a lui Lodge, distingem această "temă" serioasă, dezvoltată subtil și rafinat în text. Autorul se dovedește, în acest roman, preocupat mai curînd de mentalități și psihologii - interese care, în operele anterioare, treceau în plan secund, datorită focalizării pe simetria narativă
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
mai reprezintă o continuitate firească. Privirea noastră ajunge doar pînă la vîrful sandalei, iar viitorul este amanetat la bancă, este o datorie". De fapt, stăm pe loc. Păcatul obștii autohtone ar fi o imobilitate cu pretenții de sapiență națională. Verva sarcastică a eseistului trece la calambururi: "Statul pe loc nu e același lucru nici cu statuia, nici cu statorul, nici cu statul pur și simplu. În statul pur și simplu e o filosofie, în timp ce în statul pe loc e cea mai
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
astfel de formule pentru intelectualitatea lor. Îmi vine fără voie, în memorie, și o altă „fișă", antică, de această dată. O scenă din teatrul din Atena, unde o delegație spartană a oferit locul unui bătrân. Aplauze. De unde și comentariul său sarcastic: „Văd că atenienii cunosc binele, dar numai lacedo-monienii îl practică". Andrei Pleșu... cunoaște binele, dar... Precizarea capitală este însă alta: aș vrea să fac foarte bine înțeleasă doar natura exactă a singurătății mele și totalitatea urmărilor sale. Pe toate planurile
Izolarea definitivă by Adrian Marino () [Corola-journal/Journalistic/6518_a_7843]
-
e însuflețit de o bunătate funciară, de unde și impresia de ființă iremediabil altruistă, din care lipsește cea mai mică urmă de pigment cinic. Iată de ce autorul Istoriei literaturii române contemporane. 1941 -2000 nu are nimic din profilul ghimpos al pontoșilor sarcastici. Paradoxul lui Alex Ștefănescu este că umorul îi este invers proporțional cu flegma histrionică, criticul avînd în intimitate o natură iremediabil serioasă. Dintre intelectualii înzestrați cu timbru umoristic, Alex Ștefănescu e un paladin serios ale cărui accente severe răzbat cu
Umorul sever by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6109_a_7434]
-
neputință să ți-l închipui pe autor lăudînd trecutul, în schimb ți-e la îndemînă să ți-l imaginezi criticîndu-l. Boia este un autor abil căruia spiritul critic i-a insuflat o mină malițioasă, a cărei expresie cultă e precumpănitor sarcastică. Mai mult, o adiere de îngăduință superioară îi însoțește considerațiile, Boia neavînd iluzii și nehrănind credințe, dar folosind trecutul ca pretext de desfășurare a inteligenței sale analitice, impresionantă prin ușurința cu care întoarce o temă pe mai multe fețe, dar
Iubindu-i pe nemți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6337_a_7662]
-
de multe ori de fapt însemnări de jurnal, pasaje lungi de text nefiind altceva decât ample confesiuni sentimentale sau notații ale activităților zilnice mai însemnate. T extul în sine nu ascunde decât puține delicii de stil, mai cu seamă săgeți sarcastice care joacă rolul unui fericit contrapunct, menit să mai tempereze tonul general al cărții care aduce mai degrabă a lamentație prelungită. Nici dialogurile nu strălucesc, fiind complet artificiale. Captivantă este însă descoperirea amănuntelor biografice care se ascund în spatele personajelor și
Luceafărul uitat by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4790_a_6115]
-
le vedem (căzute, ca la Dealu), ci așa cum vrem să ne apară? Tot ce se poate. Dintre fabule aleg, pour la bonne bouche, Răzbunarea șoarecilor sau Moartea lui Sion. Sion, se știe, e autorul controversatei Arhondologii, o probă de umor sarcastic, punând pe jar neamurile bune sau, cel mai adesea, pretinse. În arhiva de pe dealul Mitropoliei sălășluiesc, netulburate, familii de șoareci. Cu pedigree, firește. Defăimați de Sion, care-i acuză că au ros pana șefului Arhivei, șoarecii pornesc spre Iași cu
Fără părtinire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4437_a_5762]
-
nu-și șoca publicul cititor cu stări depășind rutina existenței minimale, suferințele mizeriei zilnice, simțul comun simplificat sau judecata măruntă, dar majoritară... Iar cînd poezia ia o alură inversă, cînd se opune și se revoltă, atunci ea devine provocatoare, ricanantă, sarcastică, la limita pornografiei sau scatologicului, dar este vorba despre exacerbarea aceleiași teribile banalități, aceleiași mulțumiri masochiste cu luciditatea imediată și irespirabilă, aceleiași teribile absențe de depășire și înălțime... Așa se face că prea puține din poemele scrise astăzi reușesc să
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
memoria colectivă (reprezentată azi de internet) și să rămână în circulație ca produs anonim. Amintirea ei obsedantă e prezentă într-un text al lui Ioan Stratan - Pentameronul, Doi: „Albie de porci te fac / O, ce bucurie...”. În poezia intertextuală și sarcastică a lui Stratan, distrugerea prin substituție a clișeului se amplifică prin introducerea în tipar a unei expresii figurate, remotivate și desacralizante (a face pe cineva albie de porci): „Și-am fost/ albie de porci într-un sat...”. Destructurarea certitudinilor limbajului
„Pom de Anul Nou...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5858_a_7183]
-
fraze inițiatice, dar care invită la meditație. Boonmee se resemnează cu kharma sa, moartea prematură, așa cum afirmă, este și consecința de a fi ucis deopotrivă prea mulți comuniști și prea mulți gândaci! Afirmația ar fi în mod deschis ironică sau sarcastică, dar, în contextul unei religii care acordă preeminență vieții indiferent de forma pe care o ia în ciclul lung al reîncarnărilor, ea dobândește un plus de subtilitate, ceea ce nu transformă câtuși de puțin filmul într-un pamflet politic. Mi se
Unchiul Boonmee se pregătește să moară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5526_a_6851]
-
vocea cea mai reprezentativă a generației ei. Din nefericire, ea nu și-a ținut promisiunea în cărțile următoare.” Foarte severă deschidere. Prea severă. Oricum, prezența în Istoria critică e reparatorie. Fiindcă în panorama lui Radu G. Țeposu, în secțiunea Patosul sarcastic și ironic, Magda Cârneci (de fapt, Magdalena Ghica, așa cum semna pe atunci) figurează abia pe poziția a opta. Iar din antologia realizată de Alexandru Mușina (ca și din recentul studiu al lui Mihail Vakulovski, Portret de grup cu generația optzeci
Imagini puternice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5633_a_6958]
-
refuză (S-a sinucis aruncîndu-se-n cer). Starea de spirit caracteristică e aici o dezamăgire compactă, o tensiune negativă ce ia locul elanului existențial, însușindu-și energia sa, cîmpul de iradiere care-i este propriu. Avem a face cu o dublură sarcastică a ceea ce poate fi socotit normalitate, cu o caricatură a acesteia, conștientă de demonia ce-o insuflă, de unde turnura frecvent ironică a expresiei. Anatomofiziologia apare persiflată, redusă la fețe derizorii, „fie și numai pentru a nu pierde esența plescă itului
Un absolut al ființei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4508_a_5833]
-
eu să-ți dau sunt materiale care țin de curiozitățile, anecdotica și abaterile de la obișnuit ale fenomenului artistico-literar de la noi și de aiurea; un fel de jurnal și de miscellanee, cu notații scurte, profiluri, amintiri (vai! dar câteodată...) cu complicități sarcastice, cu pigmenți acizi ș.a.m.d. Sper să nu depășesc niciodată spațiul a trei pag[iniț] dactilografiate. Comunică-mi dacă metrajul acesta aranjează revista sau e convenabil altul. Presupun că notele acestea de început e bine să apară fiecare cu
Noi contribuții la biobibliografia lui Ion Caraion by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4932_a_6257]