237 matches
-
(n. 29 ianuarie 1857, satul Sasca, județul Suceava - d. 21 iulie 1921, Iași) a fost un biolog român, profesor de fiziologie la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, membru corespondent al Academiei Române, fondatorul învățământului de fiziologie animală din România. a fost fiul preotului Ioan Cosmovici și
Leon C. Cosmovici () [Corola-website/Science/307211_a_308540]
-
precum și DN57 - drum modernizat, Orșova-Moldova Veche-Pojejena-Oravița, construit în lungul Dunării și care reprezintă principala cale de acces în mai multe localități ale Parcului Natural Porțile de Fier. De la Moldova Veche pornește un drum modernizat, prin Moldova Nouă, spre Cărbunari și Sasca Montană. De asemenea, din Moldovița se desprinde un drum care trece prin Gârnic și coboară prin Sichevița în DN57. Accesul în zona interioară a parcului se face prin drumuri forestiere și comunale nemodernizate (spre Ilovița și Bahna, ramificație din E70
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
început a construi, lucrarea. Fondatorii ca: Mihai Nafir, Ioan Izverniceanu, Ilie Strâmbei, Ilie Andrei, Gheorghe Munteanu, Vasile Jumanca, Dumitru Popovici și Mihai Petrovici (Moalărul) cu călugărul Nedici, au strâns o frumoasă colectă. Au colectat, prin: Oravița și în jurul ei, prin Sasca, Biserica-albă, Docnecea, Cacova, Bocșa, Reșița și Lugoj. CF Ungare, au donat pe seama Mrii, 400 stânjeni pătrați. Ciclovenii au curățat locul luat în stăpânire cari au cărat și materialul pentru biserică. Biserica, din „Valea Călugărului”, s-a terminat la anul 1862
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
a mineritului încă din vremea romanilor. În "Istoria românilor din cele mai vechi timpuri și până astăzi", se menționează: "„În Munții Apuseni, erau opt centre de exploatare a aurului cele mai însemnate din toată Dacia... alte două în Banat la Sasca și Moldova."", iar profesorul universitar Victor Stanciu amintește Oravița printre localitățile din care romanii exploatau aurul. Un alt argument privind vechimea Oraviței este și numele de origine veche slavă: "„Pentru susținerea acestei dovezi se poate aminti că în județul Arva
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
Nicolae Ceaușescu. La data de 23 mai 2008 moaștele Fericitului Ieremia Valahul au trecut prin fața ruinelor vechii catedrale episcopale din Baia, având loc un moment de rugăciune. După unii autori, Fericitul Ieremia s-ar fi născut într-o localitate apropiată Sasca la 29 iunie 1556, sub numele de Ion Costist Stoica și a murit în anul 1625 la Napoli (Italia). El a fost beatificat de către Biserica Catolică în anul 1983. În prezent, Catedrala Catolică din Baia se află în stadiul de
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
și mineralelor. În peste cei 60 de ani de experiență, Gruescu a strâns o colecție impresionantă de câteva sute de exemplare de flori de mină din aprope toate zonele României și în special din zona Banatului (Ocna de Fier, Dognecea, Sasca Montană, Moldova Nouă). În același timp, Constantin Gruescu a intrat în posesia unor exemplare impresionante de flori de mină făcând schimburi sau cumpărându-le pentru a-și întregi colecția. Constantin Gruescu este cel care a descoperit o anumita formatțune de
Constantin Gruescu () [Corola-website/Science/313522_a_314851]
-
limita sud-vestică a țării, în sudul Munților Aninei din județul Caraș-Severin. Aria naturală se întinde în partea sud-vestică a județului Caraș-Severin, pe teritoriile administrative ale orașelor Anina și Oravița și pe cele ale comunelor: Bozovici, Cărbunari, Ciclova Română, Lăpușnicu Mare, Sasca Montană și Șopotu Nou și este străbătută de drumul național DN57B care leagă orașul Oravița de satul Bozovici. Parcul național (cu o suprafață de 36.758 ha) a fost declarat arie protejată prin "Legea nr.5 din 6 martie 2000
Parcul Național Cheile Nerei - Beușnița () [Corola-website/Science/313468_a_314797]
-
orașul Siret (județul Suceava) și este considerată a fi una dintre cele mai vechi biserici de piatră din Moldova și prima construită după planul triconc, de tip bizantin. Ea se află situată pe Str. Victoriei nr. 10 (aflată pe Dealul Sasca). Ansamblul Bisericii "Sf. Treime" din Siret a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare și fiind format din 2 obiective: După cum a scris cronicarul Ion Neculce în primă legendă din ""O
Biserica Sfânta Treime din Siret () [Corola-website/Science/317054_a_318383]
-
sfântă liturghie."" Lipsa documentelor legate de această construcție face ca și în prezent dată construcției și numele ctitorului să rămână discutabile. Unii autori atribuie biserică lui Sas Vodă (1354-1358) sprijinindu-și afirmația pe faptul că biserică este situată pe Dealul Sasca, toponim ce derivă de la numele voievodului. Ea se află la circa 300 m nord de locul unde tradiția consemnează existența cetății construite de Sas Vodă și a fost considerată ca fiind capelă Curții Domnești din Siret. Istoricul Nicolae Iorga a
Biserica Sfânta Treime din Siret () [Corola-website/Science/317054_a_318383]
-
mai fost găsite legături ale acestuia cu Șiretul, pe când Sas Voievod este mereu menționat în toponimia și monumentele Șiretului. După mutarea scaunului Moldovei la Suceava (de către Petru Mușat), acest lăcaș de cult a servit că biserică parohiala credincioșilor de pe dealul Sasca. Prezenta în biserică a unor pietre de mormânt ale unor negustori sireteni presupune danii importante din partea acestora în favoarea acestui lăcaș de cult. În anul 1858 a fost transformată în biserică filiala a Bisericii Nașterea Sf. Ioan Botezătorul. În a doua
Biserica Sfânta Treime din Siret () [Corola-website/Science/317054_a_318383]
-
află sub ocupația turcească. Aceștia se stabilesc în special pe teritoriul actualului județ Caraș-Severin, aici înființează satele Bocșa Montană, Ocna de Fier, Reșița Montană, Văliug, Dognecea, Oravița Montană, Boșneag și se stabilesc printre altele și în Dubova, Pescari-Coronini, Moldova Nouă, Sasca Montană, Bocșa Română, Cărbunari, Stinapari, Padina Matei. În actualul județ Timiș, bufenii se stabilesc de asemenea în numeroase localități, Cronică Parohiala a satului Boldur notează pentru anul 1739 faptul că "acest sat este format din două grupuri: români neaoși (frătuți
Bufan () [Corola-website/Science/322384_a_323713]
-
ca fiind de 13.000, aceștia venind din Oltenia între 1641-1646, din cauza vremurilor grele. Ei au lucrat aici că tăietori de lemne, cărăuși, cărbunari și chiar mineri. O parte din cei veniți s-au așezat și pe teritoriul actuatului sat Sasca Română, pe malul râului Nera, unde condițiile de viață erau prielnice, iar minele și pădurile se găseau în apropiere. În conscripția făcută de venețianul Luigi Marsigli în 1690, sătul apare cu 28 de case locuite de valahi, aceasta fiind probabil
Bufan () [Corola-website/Science/322384_a_323713]