442 matches
-
marmură și flancat de elefanți enormi, cămile, grifoni, cai și războinici ciopliți în piatră. La vreo sută de metri pe drumul de marmură, Nuharoo și cu mine ne apropiem de un pavilion în care sunt păstrate tronurile din aur și satin și robele galbene de dragon ale lui Hsien Feng. Acestea vor fi expuse în ziua anuală a sacrificiului. Ca și mausoleul strămoșilor săi, cel al lui Hsien Feng își va avea slujitorii și paznicii săi. Guvernatorul din Chihli a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fapt, își luase obiceiul să mă sune la birou, de mai multe ori pe zi, ca să discutăm detaliile presante legate de mutare (de pildă, dacă preferam ca în noul meu dulap încastrat în perete să am umerașe de haine din satin sau din mătase). Unde pizda mă-tii ești, Claire! a revenit la viață intercomul. Când spun ACUM, tu ce crezi că înseamnă asta? Mâinile îmi tremurau. Ochiul stâng mi se zbătea. Cinci secunde ca să mă adun. Stomacul mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și l-am privit cum îmi ducea rochia, plin de băgare de seamă, ca să mi-o pună în dulap. Ținea rochia în brațe de parc-ar fi fost mireasa lui. — Așa, i-a zis el rochiei, găsind un umeraș de satin. M-am întins la loc pe pat, într-o poziție care speram să fie seducătoare. — Cred c-am băut prea multă șampanie, a mugit Randall, aruncându-se, fără vlagă, deasupra mea. Eu rămas nemișcată. În mai puțin de cinci secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Lasă cuțitul jos și mă studiază atentă, iar eu radiez de încântare, pentru că știu că arăt bine. Port o rochie și o jachetă roz de mare efect, o pălărie cu pană Philip Treacy și cei mai frumoși pantofi negri de satin, brodați cu câte un fluture foarte fin. — O, Becky, spune mama în cele din urmă. Ești foarte frumoasă. Ai s‑o eclipsezi pe mireasă! Îmi ia pălăria și se uită la ea. E foarte deosebită. Cât ai dat pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
vândute la preț întreg. De o parte și de alta a teatrului, sunt pictate pe afișe cât zidurile imaginile lui Dan și Lan Ping. Ochii amândurora sunt umbriți cu vopsea albastru închis. Lan Ping e într-o rochie neagră din satin. Personajele sunt într-o poză dramatică, stau în picioare, față în față, piept la piept, cu buzele aproape unite. Mulțimea e vrăjită. Deși majoritatea sunt fanii lui Dan, domnișoara Lan Ping îi ia prin surpindere. În timp ce-și trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
văzut spectacolul de cel puțin opt ori. Îmi imită mișcările scenice, se întoarce și face câțiva pași - e scena mea de intrare. Îmi ridică moralul. Nu mă pot abține să nu râd. E un tip amuzant. Odată, rochia dumitale de satin s-a agățat de un obiect din decor, zice el, gesticulând cu animație. Ți-aduci aminte? Nu? Oricum, m-am îngrijorat pentru dumneata. Însă ai transformat incidentul într-o parte a intrigii. O, am fost total impresionat. Am văzut multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
inundată de flori albe din hârtie. Sus, pe Poarta Păcii Cerești, Doamna Mao stă în spatele lui Hua Guo-feng, care ține discursul comemorativ în fața națiunii. Îmbrăcată într-un costum complet negru, Doamna Mao are capul acoperit cu o eșarfă neagră din satin. Nu suportă să împartă același podium cu dușmanul ei. Sicriul de cristal e foarte mare. Mao are obrajii dați cu un strat gros de pudră. Buzele îi sunt de un roșu nenatural. Colțurile gurii i-au fost împinse în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
un vârtej, calea maimuțelor către munți indicată de un tremur argintiu printre pini, de un tremur al crengilor și frunzișului. Păsările din pădure zburară și se împrăștiară alarmate, țipetele lor amestecându-se cu vocile de dedesubt în aerul plin de satin rosu, albastru și negru, de penele aurii și arămii ale fazanilor și păunilor, ale ciocănitorilor și bărbătușilor... Și totuși, maimuțele își continuau drumul. Mai sus și mai sus. Ca o pală de vânt venită de nicăieri, ce trece printre copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ici și colo și un grup mai numeros de bărbați se comasase lângă intrare. Oamenii râdeau zgomotos, dar când Julia a pășit înăuntru cu toții au tăcut reverențios, urmărind cu priviri lascive fiecare mișcare a femeii învăluite în rochia Ghost, din satin crem, care se mula pe fiecare curbură a trupului. Julia s-a îndreptat foșnind către James, care s-a întors și era pe cale să-i spună ceva când ea a ridicat, pe furiș, un deget în dreptul buzelor, cerându-i să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
că ai un copil în întreținere... — Am doi. O fi uitat doamna Timuc. Avocata trase chiștocul din țigaret și-l strivi în scrumieră. Se foi puțin, trăgându-și mâinile din mânecile hainei, care rămase întoarsă pe dos, cu căptușeala de satin la vedere și învelind fotoliul ca o husă. Se încălzise și avea de stat aici ceva mai mult decât crezuse. Trebuiau puse la punct niște amănunte. — N-am știut că ai doi copii. Celălalt unde e? Pot să-l văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vocea lui Brian din fundul camerei. Se lăsă tăcere. Brian era genul omului de acțiune taciturn, care rareori deschidea gura; pe timp de noapte, lucra ca bodyguard la petrecerile rave, stând de pază lângă ușă, cu geaca de pilot din satin negru dând să pleznească pe umerii masivi. Aspiranții la un loc Înăuntru ridicau brațele de bună voie și se lăsau percheziționați mormăind: „E-n regulă, moșule. Să nu ne aprindem, bine?“ Brian nu le răspundea niciodată, doar mârâia din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
bun. — Pe curând. Am condus până acasă, prin cap Învârtindu-mi-se imagini din filmele pe care le văzusem. Jane Greer și Robert Mitchum pe o plajă În Mexic, În lumina lunii, Rita Hayworth scoțându-și o mănușă lungă din satin negru... dar, fără să vreau, mintea Îmi tot zbura la moartea Lindei. Dintr-un motiv oarecare, totul părea prea frumos: cinci oameni fuseseră jos, la subsol, și nimeni altcineva nu mai intrase sau ieșise. Când voi mai merge la sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
asortată), când a apărut și ea de la toaletă. Am mârâit, căci n-aveam de gând să-i cedez revista până nu vedeam ce purta Di la dineul oficial de la Palatul Imperial. M-am lămurit: era o rochie lungă din crep satin bleumarin, cu o crăpătură Într-o parte. I-am returnat lui Lesley revista, dar fără tragere de inimă. Mi-a dat prin cap că, dacă aș cumpăra-o pentru mine, aș putea, după ce isprăveam de citit, s-o pun la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
câteva blocuri depărtare, spre Grădina de Iarnă, situată în Centrul Comercial, să-i văd pe micuții coreeni făcându-și fotografiile de nuntă. Miresele arătau perfect în rochiile albe și diafane, mirii aveau un aer din anii ’50 în costumele de satin alb, iar domnișoarele de onoare, în toaletele roz, erau impresionant de frumoase. Făceam yoga într-un centru foarte modern, unde tipele foloseau covoare Gucci, iar bărbați foarte chipeși făceau flotări până la epuizare. Am încercat chiar să merg cu rolele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Se dădea peste cap. Îi e teamă de responsabilități, zice Daisy atotștiutoare. V-ați apropiat prea tare și s-a speriat. — Dar asta înseamnă că iarăși am dat-o în bară! Mă întind și iau o pernă roz deschis de satin, brodată cu trandafiri, pe care o strâng zdravăn în brațe. Doi tipi la rând cărora le e frică de responsabilități! Ceva trebuie să fie în neregulă cu mine, ca să atrag numai asemenea specimene. — Nu e vina ta, mă consolează Daisy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
decât Daisy, dar, din fericire, este genul de bărbat pe care nu-l deranjează să aibă o mireasă mai înaltă decât el. Mai ales că e vorba de o blondă superbă, slabă, care ar arăta splendid într-o rochie de satin alb care pe mine mă face să arăt scundă și lată ca un dop. —Ai bârfit bine? mă întreabă Finn, venind la biroul meu. — Nu știu ce vrei să spui, mă fac eu mică. Niciodată n-aș pierde vremea cu bârfe în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de la genunchi la glezne, deformate și mâncate încet, inexorabil, de ulcerații varicoase deschise, care supurează discret, dar continuu, puroiul rezultat închegându-se, ici și colo, în insule neregulate, cu cruste roz-gălbui, mustoase, ce răzbat pe sub prețioasele feșe și bandaje de satin. O să dea cangrena în ea și-o s-ajungă sigur la amputare, dacă mai pipează multă mahorcă, vaca, dar nu-i pasă! informase deja Adrianus, binevoitor, pe cine era și pe cine nu era dispus să îl asculte. Acum, Domnișoara se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
albăstrie. Lungă, subțire și lunatică, se mișca printre mobilele așezate în holul scării, dând indicații hamalilor care își târau de colo-colo chingile de cânepă. Nu am văzut-o niciodată decât în purpuriu. Chiar și în casă purta un halat de satin roșu. Avea părul foarte negru și fața mi s-a părut întotdeauna bântuită de-o umbră albăstrie cu urme subțiri de sidef trandafiriu. Puștiul stătea apatic într-un fotoliu vechi, care, prin mărimea sa înflorată, îl făcea să pară și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îmi strângeam cataramele de la sandale, în hol, căci mama lui mă rugase să mă descalț când am intrat, i-am mai privit o dată, mamă și fiu, în cadrul ușii, el ținînd-o tandru după mijloc, iar ea imensă, cețoasă, în capotul de satin roșu, apăsîndu-i o mână pe umăr. Zâmbeau amândoi cu același zâmbet, care putea să însemne atâtea lucruri, de la viclenie la ironie sau, pur și simplu, blândețe. Amândoi aveau pleoapele complet lipite de gene și tivite delicat cu negru. Am plecat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
zâmbet ciudat, inexplicabil. Tot corpul său îngust, cu mușchii abia reliefați de câte o linie galbenă, cu coastele fine, ușor vizibile, cu picioarele subțiri și ferme, părea o schiță delicată și tulburătoare. Mai scundă, cu cozile prinse în fundele de satin alb, cu vițele bretonului răsucindu-i-se pe frunte, zâmbind cumva încurcată, cum am văzut mai târziu zâmbind toate femeile rămase goale , Iolanda îl privea în ochi. Corpul ei îl văd aievea în fața ochilor și acum, când scriu. Era fin
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dat peste un pachețel de ziar, a cărui moliciune mi-a atras atenția. L-am desfăcut și am găsit două codițe blonde de vreo cincisprezece centimetri lungime, legate cu elastic la capătul unde fuseseră retezate și cu panglică albastră de satin la celălalt, unde părul se subția. Alături se afla o poză cam îngălbenită, cu un colț îndoit, dar foarte clară, înfățișa, gol-goluț, în picioare, într-o grădină, un băiețel de vreo doi ani, până în trei, cu o buclă deasupra frunții
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
deplasată. Noroc că nu mai erau prea multe în odaia aceea, care începuse să pară și mai înaltă, cu candelabrul din plafon înălțîndu-și parcă tot mai sus țurțurii clinchetitori. După ce trase și împinse biblioteca, apucă fotoliul larg, minunat învelit în satin cu floricele verzi-pal pe fond roz-pal, îl întoarse cu picioarele-n sus și-l propti de sofa, sprijinindu-l cu capătul ușor strâmbat al covorului. Deschise apoi larg ușile secretaire-ului, cele pe care era pictată scena renascentistă deasupra căreia scria
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe lemn, cu litere de mână, caligrafiate frumos, sau cu cele mai variate caractere de tipar. Sobari, plăpumari, croitori, "Geamuri și oglinzi", ceasornicari, "Pompe funebre" (aici era mereu câte un coșciug proptit de ușă, căptușit pe dinăuntru cu valuri de satin), câte o cheie uriașă de lemn atârnată perpendicular pe perete, și pe care scria YALE, câte un ceas de sticlă, mare ca acelea din gară, dar cu limbile pictate și cu numele proprietarului scris pe el. Pe stânga era un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am venit (avea grijă Marcelino să dea o raită prin curțile lor și să le spună), apăreau la poartă, câte două-trei, iar eu fugeam repede să le-o deschid, își aduceau și păpușile cu leagăne cu tot, cu plăpumioarele de satin, trusele medicale de jucărie, stetoscop și seringă de plastic, suzetele și zornăitoarele de bebeluși. Ne suiam în remorca mașinii și improvizam acolo o grădiniță. Dădăceam păpușile, le învățam să se poarte cuviincios, le dezbrăcăm și le îmbrăcam. Când ne plictiseam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înspăimîntîndu-ne cu pielea ei parfumată, cu formele ei ca trase cu florarul) îi croise toată garderoba și-o înțolea și desțolea exact ca pe o păpușă, fantezist, cu pliscuri și volănașe, în rochițe de voal roz, de cașmiruri înflorate, de satin de plapumă cu ape albăstrui. Mânuțele ei neobișnuit de albe aveau unghiile făcute cu lac sângeriu, iar părul blond deschis era mereu împletit altfel, în codițe răsucite ca niște coarne de berbec peste urechi, în zeci de cozi ca ale
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]