2,312 matches
-
glumă involuntară are consecințe neașteptate, stârnește valuri furtunoase. Adio, Europa! nu se vrea, nici pe departe, un roman realist. E destul de clar de la început că, prin confesiunea nestăvilită, nervoasă, retorică, sarcastică, a lui Desiderius Candid, vom asista la desfășurarea unei satire politice. Convențiile abstracte ale unei parabole nu sunt respectate. Conexiunile se fac imediat: dacă personajul se numește Candid, atunci ar trebui să aibă legătură cu atitudinea critică, rațională, demistificatoare, a lui Voltaire. Referința iluministă rămâne oarecum în suspensie, nu e
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
nu o percepeam în realitatea ei mizeră devenise Cetatea Rapetanului, iar steaua ce strălucea deasupra ei era numită Serifona. Apoi, toți mă califică drept un Borges al românilor, dar se înșală. Borges caută mistica, încifrarea, metafizicul. Spre deosebire de el, eu fac satiră. Mă plictisește asemănarea aceasta cu Borges. Cortazar este cel față de care mă simt mai apropiat. De când l-am citit întâia oară, am trăit pe deplin plăcerea întâlnirii mele în celălalt. - Sunt mai empatice, mai generoase, reevaluările postdecembriste ale creațiilor dvs.
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
faptul rămâne. Nu vom ști niciodată, probabil, dacă nenea Iancu era sau nu convins că, satirizându-i pe Miticii lui, îi va învăța să vorbească și corect, și miezos, abandonând astfel "marea trăncăneală". Mai degrabă nu. Pentru că, dacă, spre deosebire de umor, satira e forma neiertătoare, intolerantă, a comicului, eroii lui Caragiale n-aveau cum ieși de sub usturătoarele șfichiuiri ale vehemenței sale satirice. Moličre credea că viciile sunt accidentale. Moraliștii contemporani lui nu aveau, în schimb, nicio încredere în virtutea umană. Erau, altfel spus
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]
-
un context de rapidă degradare a provinciei adorate, jertfă, după '89, a "larmei electorale", invadate de "ființe fără chip" care "șchioapătă și aclamă demagogia galonată". E vorba de "manevrele de toamnă", sinistre alegorii, prilej al unui sarcasm nedrămuit, al unei satire de astădată nereținute: "Încep manevrele de toamnă / vulpile schiaună prostituatele se retrag sub plăpumi / nici negustorii de rachiuri și nici parlamentarii gureșii / nu rămîn cu mîinile împreunate pe pîntece // cătina ciorile imploră protecția brumei atîtea / și atîtea ființe se ascund
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
strâns poeziile juneții în volumul, intitulat boierește, cum observa Ștefan Bănulescu, Când n-avem ce face. Poetul militar, care în clipele de răgaz face versuri, îl citise mai bine pe Grigore Alexandrescu, pe care îl imită conștiincios în meditațiuni, epistole, satire și compuneri de un lirism rece. ș...ț În volumul intitulat }ara, Candiano-Popescu are intenția nobilă de a face poezie patriotică, inspirată mai toată din întâmplările războiului pentru independență. Nicăieri însă experiența războiului de la 1877 nu transpare artistic." Preferințele lui
Pentru uzul rechinilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8907_a_10232]
-
restaurantele, mesele bune, spectacolele, ținea conferințe în lumea artistică, mișuna enorm social, avea o nevastă cu un corp superb care lucra la televiziune și înjura ca un birjar, fapt de care el era foarte mîndru pentru că dădea Ťșicť". Sau o satiră comprimată într-o pastilă apoftegmatică: "în timp ce Sorescu nu-l vedea pe Heidegger văzîndu-l chiar, Ioan Alexandru trăia doar în iluzia că îl vede". Nota caricaturală pe care dl Liiceanu o mînuiește cu o vădită satisfacție îl ajută a se contura
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
disprețuiește însă nici micile (dar vai, atât de dulcile) plăceri ale vieții. Pusă în raport cu personalitatea (sau doar cu imaginea) sa, poezia unui asemenea autor ar trebui să fie una a marilor libații, o continuă celebrare a vieții sau, eventual, o satiră sarcastică la adresa lumii contemporane. Nimic din toate acestea nu se regăsește în lirica lui Nicolae Prelipceanu. Mai mult decât atât, urmare a unei sublime schizoidii, universul poetic al lui Nicolae Prelipceanu pare a se situa exact la polul opus existenței
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
în primul rând un romancier profesionist, inepuizabil. Iar aceasta fără a face compromisul convenționalizării. Lui îi reușește o sinteză de atitudine între ceea ce a fost Cezar Petrescu și ceea ce a făcut Camil Petrescu. Noaptea lui Iuda e, în fond, o satiră metafizica." Nu e în nici un fel nedrept să spicuim exclusiv din cuvintele câștigătorului acestei ediții a Cărții Anului. Pentru importantă premiului, pentru civilitatea expresiei, pentru farmecul unei descoperiri stranii, Mircea Cărtărescu merită oricând ascultat. Și citat: "Le cer iertare celorlalți
Premiile Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/8953_a_10278]
-
știa despre Bille Sundermann și Dejan Ferari. Ceea ce Richard Wagner știe foarte bine este să plaseze această tramă narativă, pe cît de dramatică pe atît de simplă, într-un complex joc de oglinzi. Premizele melodramatice sunt deturnate de autor spre satiră prin diverse strategii discursive ca și prin divagații de la subiect, bine dozate, inteligent scoase în evidență în controversele înscenate dintre Carlo, povestitorul și Anna, regizoarea. Incursiunile în mediile sociale "marginale", interlope, periferice, de preferință Balcanii - inepuizabil "rezervor de povești" și
Un roman pe o temă fierbinte by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/9016_a_10341]
-
al nostru tânăr la paris învață/la gât angoasei cum să-i lege nodul". Unele "fulgerări" amintesc de hai-ku - de exemplu, afiș ("o pendulă abandonată/ iese dintr-o pubelă verde / 30 centimes par appel/ le temps ne compte plus") sau satiră. duhului meu. ("lângă mairie des lilas/ o blondă/ traversează pe roșu"). Alteori, jocuri de cuvinte precum jesu(i)s adaugă o dimensiune jucăuș-filozofică: "îi privesc cu gelozie pe africani și asiatici/ o turmă postmodernă fără păstor/ conectată la energiile noilor
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
care este descris miraculosul traseu existențial al unor tineri de azi, de la cravatele roșii de pionier la primele joint-uri și/sau perversiuni sexuale, care au făcut școală odată cu spectaculoasa lansare a colecției în vara anului 2005, autoarea propune o viguroasă satiră a mediului intelectual ieșean, cu preponderență a celui universitar și literar. Romanul este un soi de jurnal sui-generis, alcătuit din instantanee, notații disparate despre întâmplări de tot felul, vise, amintiri din viața unui personaj, prozatorul și profesorul Ștefan Negru. Toate
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
mic( al copiilor); luni și marți este fășancul cel mare( al tinerilor căsătoriți și necăsătoriți). Inițial fășancul dura 6 zile; astăzi numai 3 zile( duminică, luni, marțiromânii; luni, marți, sâmbătă-sârbii). Semnificația sărbătorii este complexă- prin această sărbătoare cu ironia și satira ei scoate în evidență relele lumii, neplăceri produse de unii semeni. Există superstiția că dacă un membru al familiei nu se maschează, se va abate asupra lui și a familiei multe rele , în acel an. Primul moment din rândul acestei
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
o lume de după neant. Cel ce a părăsit neantul a făcut-o cu scopul sinistru de a fi cineva. * Pergamentul pe care stă scrisă povestea homosexualului nu este himenul. Povestea însăși nu este o poveste, ci mai degrabă rictusul unei satire a fiziologiilor închipuite și căzute pradă imaginarului medieval. Visat frivol de către Dumnezeu, homosexualul își manipulează acest orgoliu până la maxima credulitate, până când ajunge să mistifice, să deturneze motivațiile păcatului (sexual) originar și posibilitatea ca martor la această gafă să fi fost
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
te ignoră. Scrii, așadar, pentru primul câine de pe pământ care va învăța să citească. * William Blake scoțându-și pălăria, pe o stradă pustie, în fața nimănui. Întrebat pe cine salută, răspunde candid: „Pe Apostolul Pavel.“ Byron mărturisind că cele mai reușite satire le-a scris în anul de grație 1815, an de chefuri monstruoase, pe când se strecura în pat, dimineața, părându-i-se prea banal și tăcut gestul acesta. Eriugena ucis în miezul secolului al X-lea de către propriii-i călugări, în
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
În fond, ceea ce li se adresează tuturor nu poate fi interesant pentru unul singur, iar trezirea simțului civic, vorba lui Maiorescu, nu e-n chestie. E un risc, al subțierii publicului, pe care și l-au asumat și scriitorii de satire, cum și-l asumă semnatarii circularelor literare, cărora le fac suportabilă directețea ștergînd destinatarul. Că el există, totuși, doar că e mai greu de identificat fiind, cum s-ar spune, sans domicile fixe, dă de înțeles titlul lui Topârceanu, din
Andrisant ubicuu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9436_a_10761]
-
și faptul că arta a fost și este mereu cenzurată sau că ea se autocenzurează, în perioadele politice critice, chiar și într-o țară democratică precum Suedia - exact ca între cele două războaie mondiale când se cenzurau: antinazismul, pacifismul radical, satira, revendicările feministe și nu mai puțin revolta împotriva politicii lipsite de umanitate, în ceea ce privește situația emigranților Este o bucurie să vezi azi, de exemplu, pagini din revista "Umanitate" în care mari scriitori: Eyvind Johnson, Moa și Harry Martinson, Pär Lagerkvist, Wilhelm
Corespondență din Stockholm - Istoria captivă în tablouri by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9461_a_10786]
-
anul trecut pentru educație (coordonarea proiectului "Tineri traducători" al Institutului Cultural Român), a emigrat în Occident de destulă vreme pentru a experimenta pe propria piele viața "de-a curmezișul", pentru a descoperi că, de multe ori, năzdrăvănia, gluma, sarcasmul și satira sunt leacurile cele mai potrivite pentru pararea prejudecăților. Cânticele mârlănești îl așează pe acest - după vârstă - "clasic al optzeciștilor" direct în centrul atenției - o atenție conferită nu în ultimul rând de eticheta "educațională". Teoretic, cartea e consacrată copiilor, dar desigur
Un liric satiric by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9548_a_10873]
-
distrugerea brutală a vechii ordini a fost elementul catalizator pentru noi experimente artistice, dar și pentru abolirea unor coduri de moralitate... Poate că nu există o "instituție" mai emblematică pentru anii Republicii de la Weimar decât cabaretul. Loc de confluență al satirei politice, sexualității exacerbate și al unui nou limbaj muzical amestecând sonorități de jazz și disonanțe strauss-iene, cabaretul este un punct de referință pentru literatura, plastica și arta cinematografică a vremii. Încă de la început, Hartlaub și-a dat seama că personalitățile
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
culoare ce amintește de arta maeștrilor de odinioară, de la începuturile picturii în ulei. Nicăieri nu este această tendință mai clară decât în opera lui Christian Schad (1894-1982). Spre deosebire de Grosz și Dix, Schad a fost total neinteresat de critica socială sau satira politică. Unul dintre fondatorii dadaismului, Schad descoperă la un moment dat pictura Renașterii italiene și folosește modelul portretelor manieriste ale lui Bronzino pentru a sugera inaccesibilitatea contemporanilor săi, indiferent dacă aceștia sunt aristocrați dezrădăcinați (Contele St. Genois), secretare (Sonia) sau
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
soarele pe gât/ vara se duce/ mult mai departe/ decât America." (p. 41) În cele doar cincizeci de pagini ale cărții, Mariana Codruț trece în revistă aproape toată istoria poeziei românești, de la versurile în metrică populară până la poemul filozofic și satira social-politică, pentru a sublinia o situație veche și ea de când poezia: singurătatea artistului, imposibilitatea biologică a omului de a fi fericit. Este o concluzie tristă de care, inevitabil, ne izbim cu toții mai devreme sau mai târziu. Ultima patrie se află
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]
-
sintagma “chien roumain” - câine român. Colin Lemoine atrage atenția că, în multe limbi, cuvântul "câine" este folosit pentru cineva care suscită mila publică sau se află într-o situație deplorabilă. Istoricul este de părere că această manieră de a gândi satira nu onorează un umorist. "Românul a devenit deci, fără ca responsabilii mediatici să se sesizeze, obiectul unor tachinării de prost gust, a barbariei retorice și a râsului dezgustător", scrie Colin Lemoine. Istoricul adaugă: "Românul a devenit noua oaie neagră, noul țap
Presa din Franța despre români - cu o palmă lovește, cu cealaltă mângâie by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80394_a_81719]
-
De aceea, una-mi este mie / De-ar vorbě, de-ar tăcč, exact invers decât în CL (Deaceea, de ar, de ar). Este exemplu de cratimă care nu creează forme conjuncte ci indică citirea / recitarea silabică. Eminescu are, în finalul Satirei II (dar și în alte poeme, grafii din Convorbiri): teamă-mi e ca nu cum-va; Laudele lor de sigur m'ar măhně peste mĆsură forme analitice, dezlegate, indicând accente retorice (puternice). În De-or trece anii... pot fi, și
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
și de observație. Culturii sale neobișnuite i se adăuga o remarcabilă inteligență. Asupra realității din jur, el aruncă o privire penetrantă, sesizînd nuanțe greu perceptibile (cum o face în Fiziologia provințialului). Ironia este la el mereu fină, fără aplecare spre satiră, și sprijinită pe aluzii culturale, care fac cititorului cu ochiul. Fapt mai rar în epocă, Negruzzi se simte în largul lui cînd exersează din plin autoironia, întot-deauna de bună calitate, precum în O alergare de cai, unde își surprinde postura
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
politico-literar stratificat poate interveni oricând ruptura, iar procesul de teritorializare nu poate fi desprins de inițiativele culturale de deteritorializare. M. H. Simionescu bricolează o structură romanescă rizomatică, rupând orice înțeles al literaturii mimetice și al ideologiei propagandistice. În același timp, satira și/sau parodia prozatorului se adresează "fatalității abrevierii în societatea de consum", dar și relației dintre un dictator și un opozant (Bibliografia generală). Așadar, primele două volume ale tetralogiei reușesc să se desprindă de tiparul romanului de tip "arbore" (cu
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
de prezent. Damă cultă, pleonasm? Cei șapte ani de-acasă nu pot fi cinci, nici șase. Dacă merge așa, ajungem la sapă, nu de lemn, că lemnul e scump. La sapă de polistiren. De față cu mine însumi, ca în Satiră. Duhului meu, a lui Grigore Alexandrescu, pe un ton cât mai tăios: “Gerard, oricum ai lua-o, ești un om slab. Începi de multe ori bine, un lucru, dar nu ești în stare să-l duci la bun sfârșit cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]