1,927 matches
-
este stricat, sunt câini vagabonzi în interiorul aeroportului, dar este ozon?". În curând vom fi taxați pentru ?gaz bun?", a scris o altă persoană pe Twitter, într-o referire la gazele lacrimogene folosite de poliție deseori împotriva protestatarilor opoziției. Site-ul satiric El Chiguire Bipolar a titrat: "Aeroportul Maiquetia dezvăluie un robot care te răstoarnă cu picioarele în sus și îți ia banii".
Venezuela. Guvernul a băgat taxa pe aer curat by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/53900_a_55225]
-
a praghezului, în care ochii sunt punctul de convergență (v. foto). Și e momentul să ne amintim că, în anul 1934, Victor Brauner producea un celebru tablou intitulat „Monsieur K își contemplă forță” (v. foto), într-o manieră mai degrabă satirica (dar novatoare din punct de vedere plastic). Cele două lucrări, care exploatează / explorează aceeași sursă (criză umană „coapta” în lăuntrul Imperiului din Europa Centrală, la cumpăna dintre secolele XIX și XX), sunt diferite sub raport stilistic, dar complementare tematic. Și
El Señor K și Monsieur K - filiații între Ernesto Sábato și Victor Brauner - by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/5390_a_6715]
-
fictivi, oarecum în stilul lui Borges. Autorul afirmă, în prefața la Bibliografie generală, că își propune să compună o „panoramă exhaustivă a literaturii contemporane”, panoramă constituită din fișe caracterologice, organizate de cele mai multe ori într-un ansamblu ce folosește calamburul, observația satirică, insertul livresc sau reacția ironică. Tipul de proză pe care și-l anexează Mircea Horia Simionescu nu reflectă, în general, realitatea, conturând, mai degrabă, o atmosferă livrescă, în care fantezia, iluzia textuală, resorturile ficționalității se împletesc cu ecourile referențialității și
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
că biserica nu le împărtășește convingerile extremiste. Peste 1000 de intelectuali au semnat o petiție publicată în mai multe ziare în care pledează pentru ideea de libertate a cuvântului și împotriva oricărui fel de cenzură. Câteva zile mai târziu, gazeta satirică „Charlie Hebdo”, un fel de „Cațavencii” noștri, a scos un număr intitulat aluziv „Charia Hebdo”. Site-ul gazetei a fost imediat piratat de o grupare islamică radicală, Akincilar, formată din nouă hakeri turci inspirați de legendara cavalerie otomană cu același
Cuvântul care ucide by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5126_a_6451]
-
interviu din „Journal du Dimanche” din 6 noiembrie, junele informatician neagă orice legătură între Akincilar și cocteilurile Molotov, afirmând că protestul tovarășilor lui este unul pur religios și exclude violența fizică. Ziarul „Libération”, care a oferit găzduire colegilor de la hebdomadarul satiric, a fost amenințat de Akincilar cu o represiune similară. Nu e sigur că vor intra în joc și cocteilurile Molotov, dar piratajul reprezintă un risc real, dat fiind că grupul junilor turci nu e la primul act de acest fel
Cuvântul care ucide by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5126_a_6451]
-
un risc real, dat fiind că grupul junilor turci nu e la primul act de acest fel. Akincilar a piratat până acum 6.000 de situri, - sataniste, pornografice, kurde, armeniene, al unei companii petroliere americane, al Mossadului sau al revistei satirice „Penguen”, - considerate vinovate de blasfemie, indiferent de maniera în care se abătuseră de la dreapta credință a lui Mahomet. Primul lucru care atrage atenția în evenimente de felul celor de mai sus este legătura strânsă și, aș zice, inevitabilă dintre cuvinte
Cuvântul care ucide by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5126_a_6451]
-
ea cu ei. Aproape că vedea și ea întinderile albastre de apă, vârful copacilor, iarbă în flăcări, lumina întunecată a cerului coborât pe pamant“. Carmen Firan scrie o proza comportamentista, „filmica“, de observație realistă, cu tonuri confesive, adesea cu accente satirice, de cactus țepos, sau cu un touch poetic, de petala catifelata.
The American Dream și alte zboruri by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5347_a_6672]
-
a vicleniei cu prostia, esența scrierilor din ultimii ani ai colaborării dintre Ilf și Petrov se concentrează asupra luptei cu nepăsarea și conformismul. Ilf și Petrov reușesc să invoce o mulțime de subiecte făcute parcă special pentru parodie, iar forța satirică a textelor lor trece proba timpului. Discurs jubiliar În noaptea aceea, Evsei Lvovici dormi și visă șapte șefi de serviciu administrativ grași și șapte șefi de serviciu administrativ slabi. Visul se adeveri. De dimineață, când apăru la serviciu, Evsei fu
Ilf și Petrov - 1001 de zile sau Noua Șeherezadă () [Corola-journal/Journalistic/5220_a_6545]
-
un schelet ("Portretul meu în 1960") sau ca o insectă parcă descinsă dintr-un desen de Odilon Redon. Pictate cu agilitate, în culori stridente, "Mirarea măștii Wouse", "Schelete încercând să se încălzească", "Schelete disputându-și un hering", sunt mai degrabă satirice decât înfricoșătoare. Picturi în ulei, desene, gravuri - "Diavoli călare pe o pisică sălbatică conducându-l pe Crist spre iad" - reprezintă un mijloc prin care autorul încearcă să-și exorcizeze frica existențială... Atâta vreme cât și-a păstrat inventivitatea, James Ensor a continuat
Colecția de curiozități a lui James Ensor by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6673_a_7998]
-
fiind acestea este explicabilă satisfacția cu care am citit volumul Revanșa chipurilor, semnat de poetul și publicistul Nicolae Coande (n.1962), situat cronologic între optzeciști și douămiiști. Cîtuși de puțin conjuncturală sau convențională, pagina d-sale e plină de tușe satirice care oglindesc impetuozitatea promoțiilor numite, îndeobște însă ținută în frîu de o conștiință critică fermă. Cultivînd o scriitură alertă, fantezistă, Nicolae Coande nu sare peste cal, ci se exprimă pe cît de corosiv pe atît de rezonabil: "Dacă literatura română
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
acte O scrisoare pierdută. Amîndouă fac din această piesă de teatru expresia deplină a «caragialismului», ca dimensiune specifică a lumii românești. Pentru una dintre ele, cea a lui Lev Troțki, caragialismul, așa cum este întrupat în O scrisoare pierdută, este eminamente satiric și definește în eternitate lumea politică românească și spiritul său iremediabil corupt. «Absența totală de principii, înșelătoriile vulgare, corupția voioasă a moravurilor și șantajele abile sînt elementele constitutive ale politicii și moralei guvernanților României așa cum sînt ele zugrăvite în Scrisoarea
Caragiale povestit de Troțki by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/6389_a_7714]
-
de personajele din O scrisoare pierdută, de aceea probabil în corespondența lui Troțki urmează o succintă prezentare a autorului și a piesei lui. „ In comedia lui clasică O scrisoare pierdută (titlul e dat în română, nota mea, MI), strălucitul scriitor satiric român Caragiale, mort anul trecut, a biciuit moravurile politice românești, la fel cum a făcut Gogol în Rusia, în Revizorul, cu cele ale birocrației rusești. Absența totală de principii, înșelătoriile vulgare, corupția voioasă a moravurilor și șantajele abile sînt elementele
Caragiale povestit de Troțki by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/6389_a_7714]
-
drept „natural", războindu-se, fățiș ori subiacent, cu critica ce a conturat un Caragiale echivalat în prezent cu un portret-robot. Altfel spus, contrazicînd marile ei prestigii. De la T.Maiorescu, G.Ibrăileanu, G.Călinescu, T.Vianu, ș. Cioculescu purcede figura unui satiric, ins al zeflemelei incontinente, creator al unei lumi de fantoșe rizibile, al unui guignol autohton. Atitudinea lui Gelu Negrea e tranșantă: o aproape sistematică respingere a înțelegerii moral-depreciative, mizantropice, clădite pe cinism a personajului caragialian, punîndu-se în chestiune „criticismul excesiv
Un dicționar atipic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6407_a_7732]
-
perioade de clandestinitate poetică. Există în viața lui Pasternak un episod pe care poetul și l-a reproșat până la moarte și anume o convorbire telefonică cu Stalin, care l-a întrebat dacă e prieten cu Mandelstam. Acesta scrisese un poem satiric de 16 versuri contra lui Stalin. Pasternak n-a avut curajul să răspundă nici da, ceea ce ar fi putut să-l coste viața, dar nici nu, ceea ce ar fi fost o minciună și o trădare. S-a referit în mod
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4993_a_6318]
-
acest caz „un fragment ridicol de instrucțiuni versificate”. Sau cu alte cuvinte, „Tactul clămpăniturii acelor versuri neîndurate”, cum traducea Eminescu, circulă de la un individ la altul și de cele mai multe ori stăpânește mințile victimelor mai multe zile. Totul cu o intenție satirică și umoristică, pe care Eminescu a prins-o și a oferit-o publicului, într-un stil original „de o seninătate subtil-ironică fără cusur”.vi i Th. Codreanu, Eminescu în captivitatea „nebuniei”, p. 77. ii M. Eminescu, Opere, VIII, p. 1140
O traducere a lui Eminescu din Mark Twain by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4412_a_5737]
-
unei vizite prezidențiale la Laval, agitând o pancartă pe care se putea citi mesajul "Cară-te imbecilule". Potrivit Mediafax, CEDO a apreciat ca "disproporționată" aplicarea unei sancțiuni penale, care riscă, în opinia sa, să aibă "un efect disuasiv asupra intervențiilor satirice care pot contribui la dezbaterea unor probleme de interes general". În august 2008, Hervé Eon, în prezent învârstă de 61 de ani, a afișat pe traseul președintelui Republicii de la vremea respectivă, aflat în vizită la Laval, o pancartă pe care
I-a spus unui șef de stat: "Cară-te imbecilule!". Ce a decis CEDO by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/56628_a_57953]
-
vorba mai degrabă despre o critică "de natură politică" din partea acestui activist de stânga, căreia un politician i se expune în mod "inevitabil și conștient". Potrivit CEDO, Hervé Eon, reluând expresia utilizată de către președinte-însuși, a optat "optat pentru un registru satiric". Reluând expresia utilizată de către președinte-însuși, Hervé Eon a "optat pentru un registru satiric", a adăugat Curtea.
I-a spus unui șef de stat: "Cară-te imbecilule!". Ce a decis CEDO by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/56628_a_57953]
-
stânga, căreia un politician i se expune în mod "inevitabil și conștient". Potrivit CEDO, Hervé Eon, reluând expresia utilizată de către președinte-însuși, a optat "optat pentru un registru satiric". Reluând expresia utilizată de către președinte-însuși, Hervé Eon a "optat pentru un registru satiric", a adăugat Curtea.
I-a spus unui șef de stat: "Cară-te imbecilule!". Ce a decis CEDO by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/56628_a_57953]
-
deschidere mitică și anvergură suprarealistă, amalgamând paradoxul, privirea sardonică și tragedia, într-o concentrare „seacă”, de un umor pe care l-am putea numi englezesc (autorul trăiește, de altfel, de mult timp la Londra și a mai publicat numeroase articole satirice, precum și literatură pentru copii). Scenele sunt ambivalente și deseori șocante: un mort de curând îngropat se întoarce acasă peste noapte, lângă soție („Vezi, cimitirul nu e departe... Îi plâng pe oamenii îngropați departe de casele lor, căci sunt obligați să
Noi traduceri din arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5065_a_6390]
-
Convorbiri literare” în 1867. Până și ortografia revistei junimiste era la data aceea îngrozitoare. Cam toate gazetele vor publica de-a lungul vremii texte asemănătoare, mai cu seamă oficioasele partidelor, de la „Viitorul” liberal la „Scânteia” comunistă. Și, desigur, efemerele foi satirice, câtă frunză, câtă iarbă, de la „Moftul român” al lui Caragiale încoace. Nu au, evident, a face cu literatura. Iar ca reflex al unor atitudini politice sunt „datate” și au nevoie de note de subsol pentru a fi înțelese de cititorul
Lirică electorală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5070_a_6395]
-
ilustrat în rușinoasa imnologie de partid. Printre zelatori, găsim poeți talentați ca Adrian Păunescu sau George Țărnea. În fine, printre cele mai penibile ocazionale sunt cele de după 1989 din ziarul „Dimineața”, în linia elogiilor, sau din „Academia Cațavencu”, în linie satirică. Vă scutesc de reproducerea lor. Din tot acest veștejit florilegiu, citabile sunt epigramele din 1931 ale lui Păstorel. Iată una care îl ia drept țintă pe Nicolae Iorga, șef de partid și ministru: „L-a pus Destinul lui stupid/ Într-
Lirică electorală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5070_a_6395]
-
electorală, așa cum acest irascibil Robert Pujol provincializează grotesc un personaj precum Nicolas Sarkozy, mai ales când declară că pentru a câștiga mai mult trebuie să muncești mai mult, unul dintre sloganurile președintelui francez în campania sa electorală. Dar aceste pișcături satirice sunt mai puțin importante prin referentul pe care-l evocă cât pentru o anumită viziune asupra lumii burgheze explorate în film. Dincolo de inconsecvența morală a «clasei» burgheze, puterea acesteia stă în fason, în ștaif, în morgă, în menținerea poziției sociale
Iubire, bibelou de marțipan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5489_a_6814]
-
lumea pe dos și mai ales personajul anapoda; aici trebuie identificată contribuția majoră a lucrării; 5. Din dorința de a-l relaționa mai trainic cu spiritul renascentist, se demonstrează obsedant (cu unele riscuri evidente de apreciere) imaginea unui Creangă scriitor satiric, un „geniu satiric”, ceea ce va produce o polemică pe această temă cu Vladimir Streinu, autorul unei monografii apărute postum 5, în care este demontată cu eleganță atare idee, în favoarea ironiei și umorului euforic, subsumate comicului 6. Portretul lui Creangă realizat
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
și mai ales personajul anapoda; aici trebuie identificată contribuția majoră a lucrării; 5. Din dorința de a-l relaționa mai trainic cu spiritul renascentist, se demonstrează obsedant (cu unele riscuri evidente de apreciere) imaginea unui Creangă scriitor satiric, un „geniu satiric”, ceea ce va produce o polemică pe această temă cu Vladimir Streinu, autorul unei monografii apărute postum 5, în care este demontată cu eleganță atare idee, în favoarea ironiei și umorului euforic, subsumate comicului 6. Portretul lui Creangă realizat de Zoe Dumitrescu-Bușulenga
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
și oratoriu liturgic bizantin. Intervine însă aici o demonstrație subtilă care merită urmărită până la capăt. Având în spate „o concepție, etică, umanistă străveche”, Creangă se îndepărtează de valorile etice ale basmului popular și introduce în poveștile sale elemente de literatură satirică, amestecând basmul cu satira, ceea ce îl „scoate” din vecinătatea unor scriitori care cultivă și ei mitul sau miraculosul de sorginte populară (Slavici, Caragiale, de pildă) și îl plasează înspre paradigma Renașterii europene, alături de Boccaccio, Luigi Pulci și F. Rabelais, cleric
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]