307 matches
-
în jazz în anii ’80. Definitorie pentru perioada afirmării sale a fost activitatea în grupul „Opus 4” (formula a doua) pe care el însuși l-a alcătuit, cu pianistul Mircea Tiberian, bass-istul Cătălin Rotaru, bateristul Eugen Nichiteanu și cu saxofonistul Dan Mîndrilă drept invitat permanent. Pe la finele anilor ‘80 ai veacului trecut, „Opus 4” și Dan Mîndrilă au susținut un număr record de concerte, într-un număr record de orașe! Invitat în Polonia ca interpret la Festivalul varșovian „Jazz Jamboree
Dreams records ? un deceniu de activitate by Florian LUNGU [Corola-journal/Journalistic/83465_a_84790]
-
Simion a avut mari probleme cu viza, ajungând cu întârziere în capitala poloneză și, în consecință hotărând să se afirme ca muzician în străinătate. Expatrierii și perioadei de acomodare i-au succedat primele succese repurtate de Nicolas Simion ca un saxofonist de notabilă experiență și înzestrat cu o sesizabilă originalitate. Atribute puse generos în slujba realizării unor discuri în care să pulseze lumea de frumuseți a ethosului nostru folcloric, pusă în valoare prin înregistrări de ținută efectuate în compania unor instrumentiști
Dreams records ? un deceniu de activitate by Florian LUNGU [Corola-journal/Journalistic/83465_a_84790]
-
drept valoroase înregistrări istorice, inedite. Cum este și firesc, majoritatea acestor albume îl au drept protagonist pe Nicolas Simion însuși, în formule de duo, trio, quartet, sextet instrumental și cu orchestră. Însă în nu mai puțin de patru CD-uri saxofonistul apare în înregistrări de ținută împreună cu pianistul și compozitorul nepereche Jancy Körössy (1926 - 2013), căruia i-a fost dedicat postum și dublul CD solo apărut anul trecut sub genericul „American Impressions & Romanian Landscapes” (înregistrări din Atlanta, Georgia datate 1972, respectiv
Dreams records ? un deceniu de activitate by Florian LUNGU [Corola-journal/Journalistic/83465_a_84790]
-
Bockholt, Alan Jones, Jammie Haddad, Billy Kilson, Boris Petrov, bass-iștii Angus Bangus Thomas, Martin Gjakonovski, Sebastien Boisseau, Lonnie Plexico, Ed Schuller, Andy McKee, James Singleton, Johannes Fink, pianiștii Florian Weber, Michael Cain, Andreas Mayerhofer, ghitariștii Norbert Scholly, Sorin Romanescu, saxofonistul Lee Konitz, trompetiștii Tomasz Stanko, Piotr Wojtasik, violonistul Zoltan Lantos, trombonistul Nils Wogram, acordeonistul Fausto Beccalossi, Giani Lincan la țambal, Ansamblul „Die Reihe” și Filarmonica din Sibiu dirijate de Paolo Bellonia și respectiv de Sabin Păutza - cu toți coechipieri ai
Dreams records ? un deceniu de activitate by Florian LUNGU [Corola-journal/Journalistic/83465_a_84790]
-
Giani Lincan la țambal, Ansamblul „Die Reihe” și Filarmonica din Sibiu dirijate de Paolo Bellonia și respectiv de Sabin Păutza - cu toți coechipieri ai lui Nicolas Simion; iar dintre companionii lui Richard Oschanitzky (în perioada 1966 - 1971) îi amintim pe saxofoniștii Dan Mîndrilă, Ștefan Berindei, Alexandru Imre, trompetistul Nelu Marinescu, Nicu Dumitrescu - Ritmuri orientale Oana GEORGESCU De peste douăzeci de ani, creatoarea de modă Liza Panait nu a lipsit în nici un sezon de pe podiumul de prezentare a modei românești, defilările colecțiilor sale
Dreams records ? un deceniu de activitate by Florian LUNGU [Corola-journal/Journalistic/83465_a_84790]
-
profesionalismul înalt. Mă refer la flautistul Ion Bogdan Țtefănescu, la pianistul Sorin Petrescu, la Cvartetul de coarde „Excelsior“ al muzicienilor japonezi, la formația Trio „Contraste“, la formația atât de originală de clarinete „Clarino“ condusă de Emil Vișenescu, de asemenea la saxofonistul Daniel Kientzy, la violista Cornelia Petroiu. Dată fiind strădania muzicienilor ansamblului francez „Linea“ am putut audia două dintre creațiile semnate de mari autori ai sfârșitului de secol XX, cum sunt americanul George Crumb și francezul Pierre Boulez. Au realizat la
Săptămâna Internațională a Muzicii Noi... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7230_a_8555]
-
a tuturor, dar pielea albă ca a oricărui descendent al franțujilor de altădată, miros înțepător de negru, dar smoking à la Humphrey Bogart și mereu o havană în bot, îi făcu și pe albi - marinari și lepădături -, și pe negri - saxofoniști și curve - să-l urască din prima clipă, să-ncerce să-l gonească sau să-l suprime. Cel care dădu foc mașinii din fața localului închiriat de Monsieur Monsu (cum i se spuse, în mod grotesc, dintr-o întîmplare) muri însă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cianură, măsurând, cântărind, împărțind. Schimbată în coduri și în simboluri, în balete alegorice, viața mea se întinde, diformă, pe țeasta Dumnezeirii, o tutelează ca un curcubeu, ca un homuncul electric, cu degete uriașe, cu mii de articulații, cu buze de saxofonist, dar cu un corp minuscul de viermișor atârnat de un fir de mătase. Căci Dumnezeirea e un creier enorm, o meduză solemnă cu miliarde de simțuri, alunecând în noaptea abisală, slab luminată de baterii de lumină albastră. Cupola ei pulsează
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe care-l purta la spectacole. Nimeni nu i-ar fi luat-o-n nume de rău, căci Katarina era în circ bunul tuturor, din care serveau cât le trebuia, ca dintr-o tortă, fără remușcări, cu toții, clovni și portari, saxofoniști și mașiniști, ca de altfel, dar în proporție ceva mai mică, și din Nadia, Pomona, Kimbale, Sonecika, Leila și Marfenka, micuțele ei colege de trupă. Singura care nu-mpărtășea desfrâul zâmbăreț și nepăsător al celorlalte era Aculina, poate nu pentru că
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
îngrozitor prin labirintul subteran și fantasticul râu vertical de spermă și lumină din centrul marii caverne. Mica negresă martirizată, popoarele de estropiați, fluturii. Apoi Bucureștiul (iar între cele două orașe - noapte, perete plin, inexistență, cecitate corticală: la București fusese Cedric, saxofonistul și bateristul jazzbandurilor din micile localuri, fără să știe cum ajunsese acolo, având în țeastă, în loc de creier, doar orbitorul New Orleans al tinereții lui), tandrețea și langoarea nopților de vară, mireasma de tei înfloriți, plimbările cu trăsura la șosea, Vasilica
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cum pot să-și dea seama de diferență. I-am răspuns: — Îmi place orice fel de jazz. Ea Învârti de manivela gramofonului și puse acul pe șănțulețul discului. Era o melodie plăcută, relaxată, cu un clarinet puternic și cu un saxofonist care ar fi putut conduce o companie de italieni peste graniță, pe pământul nimănui. I-am spus: — Vă supărați dacă vă Întreb de ce țineți apartamentul ăsta? Ea veni În pași de dans Înapoi spre canapea și se așeză. — Păi, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Henderson. Început și final bifat: trei ore cu Jan Garbarek Group Dar nu sunt chiar de compătimit, din moment ce vineri am luat parte la concertul unui jazz-mit. Pe scurt, am asistat la spectacolul unuia dintre cei mai mari muzicieni ai lumii, saxofonistul norvegian Jan Garbarek, acompaniat de Manu Katche, Rainer Bruninghaus și basistul care l-a înlocuit pe contrabasistul Eberhard Weber, marele absent de la această ediție. Vineri, și 13, ajungem deci la Gărâna, tremurând încă de pe ruta zgâlțâitoare Timișoara-Reșița, și sărim imediat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
când spectacolele țineau până la trei dimineața, la doisprezece era gata, iar lumea abia ce se încinsese, și nu de căldură, cu siguranță. Dar asta nu a umbrit concertul în sine, de mult așteptat de degustătorii de muzica celui mai valoros saxofonist european al jazzului contemporan. Și a fost la înălțime atât ca interpretare, cât și ca sincronizare cu ceilalți instrumentiști, iar Manu Katche a arătat că nu degeaba a făcut parte din bandul lui Peter Gabriel. Cu o dexteritate senzațională și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
trupă în care mai mult ca oricând instrumentiștii păreau să călătorească fiecare pe drumul său separat, pentru a se reîntâlni și a scrie laolaltă o poveste cursivă, sofisticată, coerentă, ca un roman alcătuit din nenumărate planuri paralele, excelent întrețesute. Remarcabil saxofonistul Mihaly Dresch, dar și Ferenc Kovacs, la trompetă, vioară și vocalist, încântătoare toate acele instrumente ale percuționistului care, precum un magician, folosea de pe masa sa cu bunătăți fel și fel de obiecte neașteptate. Cei șase au închinat un cântec percuționistului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
panglici colorate, cu măiestrie împletite în vârtejuri de bucurie. Tok Tok Tok și frumoasa nigeriană Ultima zi de festival, duminică, a fost probabil una dintre cele mai reușite. În deschidere a cântat Marius Popp Trio, avându-l ca invitat pe saxofonistul Harry Sokal, unul dintre cei mai distinși muzicieni ai Austriei. La tobe, diabolicul Lucian Fabro, spre deliciul sibienilor care îi gustă muzica de ani de zile, fie în Imperium, fie la Faust... Festivalul s-a încheiat cu recitalul trupei Tok
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
dar lăutarul se grăbi, speriat el însuși, să reia bucata Tangoul de demult, cu care avea de obicei succes la public. După încheierea programului, Telente mai trase o bere cu formația, în rândurile căreia fusese angajat de câtva timp un saxofonist nou, băiat liniștit, care, după ce terminase conservatorul, nu vroise să se ducă în satul Argășeni, județul Bacău, unde fusese repartizat ca profesor de muzică. Dar amicii săi din taraful restaurantului tot Profesorul îi ziceau și se cam fuduleau că au
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
glissandourilor și tremolo-urilor țigănești de cabaret, nu prea putea înghiți ceea ce producea Emil Popescu. Reținu însă un fragment care părea mai închegat și mai melodios și i-l cântă, ca o curiozitate, Profesorului, după închiderea localului. De data asta saxofonistul ciuli urechile, pentru că melodia i se păru al dracului de cunoscută. Nu, nu mai putea fi vorba de o coincidență. O dată la o mie de ani cineva, apăsând clapele la întîmplare, putea reproduce o scară muzicală de zece sunete, dar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu privire la orașe pe care nu le-au văzut niciodată. Chiar de a doua zi îl rugă pe Telente să-l pună în legătură cu organistul din automobil. Întâlnirea Profesorului cu Emil Popescu este istorică. Nu poate fi estimat rolul pe care tânărul saxofonist l-a jucat în popularizarea giganticei opere și personalități a arhitectului. Încă de la primele note emise de orga acestuia, pe care le ascultă așezat pe canapeaua din față a mașinii, unde fusese invitat amabil, Profesorul avu intuiția a ceea ce se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Nu se putea scoate nimic mai mult de la el. Nu dădea nici o atenție încercărilor Profesorului de a-i vorbi despre game și melodii, dar în același timp degetele sale conturau în aerul verii un pean închinat lui Apollo, în care saxofonistul recunoscu o compoziție a lui Onesicrates. Abia pe seară se îndură să plece, dar de atunci încolo Profesorul avea să vină în fiecare zi să asculte fantasticele creații ale organistului. Noaptea, cât nu era agresat de frumoasa și senzuala Iolanda
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
marcând cu un semn stadiul la care ajunsese arhitectul și chiar încercînd să prevadă pașii pe care-i va face în continuare. Căci, după ce epuizase fazele succesive ale muzicii antice, într-o după-amiază Emil Popescu îl luase prin surprindere pe saxofonist cu primele sonuri ale unui cantus planus gregorian, într-o curgere de o inconfundabilă măreție. Cam din acest moment vecinii din bloc începură să se intereseze din nou de excentricul lor colocatar, mai cu seamă bătrânele, cărora muzica "bisericească", deși
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tocmai trecea prin furia contrapunctică a unor Dunstable, Palestrina, Dufay, Ockeghem, Josquin Des Preș și mai ales Orlando di Lasso, suprapunând acorduri aproape alchimice, cât pentru că începea s-o atragă, de ce să n-o spunem, înfățișarea destul de romanțioasă a tânărului saxofonist. Ea își dăduse de mult seama că, atâta vreme cât cânta, Emil Popescu practic ieșea din lumea concretă, rămânând orb și surd la orice fel de stimul exterior. Orice i-ai fi spus, el mormăia același text cu claxonarea, din ce în ce mai obscur, mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din jurnal, deveni brusc interesat, pentru că Elena avea sâni foarte frumoși. Semănau cu ai fetei din fotografia la care era silit să se holbeze sărmanul Augustin, în chilia tânărului. Iar acești sâni erau neatinși de o grămadă de vreme. Când saxofonistul, după câteva seri de tatonare și de tot mai tulbure intimitate spirituală, o atinse cu degetele pe obraz (se așezase și el în cele din urmă pe bancheta din spate), Elena făcu ea prima gestul de a-i căuta gura
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
notiță despre fenomenul muzical apărut în spatele blocului din Berceni. Trimise apoi un articol la Flacăra, care apăru chiar săptămâna următoare, ceea ce atrase atenția forurilor în drept asupra cazului. Cum cu arhitectul era din ce în ce mai greu de comunicat și cum pe articol saxofonistul primise frumoasa sumă de 380 de lei, el își luă asupra sa toată munca de impresar artistic al ciudatului său amic. Fiind vorba de inofensiva și mereu utila muzică clasică, arhitectul intră până la urmă și în vederile Radioteleviziunii, așa încît
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lui. În cele din urmă, televiziunea se mulțumi cu un reportaj de un sfert de oră, în care se vorbea despre Mozart pe fondul muzicii arhitectului. Tot cam pe atunci Elena constată că rămăsese gravidă. La început se sperie, dar saxofonistul, care de altfel acum nu mai cânta deloc, ci diminețile trepăda între radio, televiziune și diverse redacții, iar serile umplea meticulos al șaptelea sau al optulea caiet cu note și portative, Profesorul deci, care deja dormea de câteva luni chiar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
atât în rândul muzicienilor cât și al profanilor, pe care l-au avut aceste ediții, urmate imediat de altele, în cele mai diverse limbi, a făcut ca Emil Popescu să devină omul momentului în întreaga lume. În anii care urmară, saxofonistul, căsătorit între timp cu Elena, care își creștea liniștită copilul, călători prin toată lumea, ținând neobosit conferințe peste conferințe. Emil Popescu deveni astfel cel mai cunoscut artist român în străinătate, iar o firmă japoneză îi dărui un minunat sintetizator de sunete
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]