303 matches
-
de la Semnal M). Ulterior vor urma mai multe concerte la diverse festivaluri din Pitești, Cluj și Târgu Mureș. În toamnă, trupa este preluată de casa de discuri italiană Cramps Records, care le asigură promovare și distribuție la nivel mondial. Ulterior, saxofonistul Petö Zoltán se retrage definitiv din formație, și este înlocuit de Mihai Iordache (ex-Sarmalele Reci, ex-Timpuri Noi). Bateristul Csergö Dominic se retrage și el pentru o perioadă, fiind înlocuit temporar de Lorant Antal. În această formulă, trupa intră în studio
Kumm () [Corola-website/Science/308744_a_310073]
-
avea doar 3 ani. Artistul face parte dintr-o familie de muzicieni, tatăl fiind violonist - o parte din educația muzicală primind-o de la dânsul. Frații săi sunt deasemenea instrumentiști, Micky Pavel - saxofon, claviaturi, solo voce, Gigi Pavel - stabilit în Germania, saxofonist profesionist, Gina Pavel pianistă și solistă vocală. Bunicul a fost un rapsod popular cunoscut și îndrăgit: Ion Taraș. Deși mama nu a fost niciodată direct implicată în muzică, Marcel Pavel consideră că îi datorează totul mamei sale. Marcel și-a
Marcel Pavel () [Corola-website/Science/303405_a_304734]
-
care ține până astăzi. În 1967, ceea ce avea să fie prima melodie Elton John/Bernie Taupin, "Scarecrow", a fost înregistrată; când cei doi s-au cunoscut, șase luni mai târziu, Dwight activa sub numele de "Elton John", în omagiu pentru saxofonistul Bluesology "Elton" Dean și Long "John" Baldry. Echipa formată din John și Taupin s-au angajat la DJM Records ca și compozitori în 1968 și pentru următorii doi ani au compus melodii pentru diferiți artiști precum Roger Cook și Lulu
Elton John () [Corola-website/Science/304513_a_305842]
-
cu o durată de la câteva minute ("Sollitude", "Sophisticated Lady"), până la aproape o oră ("Black, Brown and Beige"). În Kansas City a apărut orchestra pianistului Count Basie, caracterizată printr-o interacțiune ritmică a diferitelor secțiuni, alternând cu improvizările libere ale soliștilor, ca saxofonistul tenor Lester Young.Anii treizeci au reprezentat în același timp epoca marilor soliști, saxofoniștii Coleman Hawkins și Johnny Horges, bateristul Gene Krupa, trompetistul Rex Stewart, pianistul Teddy Wilson și mulți alții. Cântărețe de jazz vestite din această epocă au fost
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
Brown and Beige"). În Kansas City a apărut orchestra pianistului Count Basie, caracterizată printr-o interacțiune ritmică a diferitelor secțiuni, alternând cu improvizările libere ale soliștilor, ca saxofonistul tenor Lester Young.Anii treizeci au reprezentat în același timp epoca marilor soliști, saxofoniștii Coleman Hawkins și Johnny Horges, bateristul Gene Krupa, trompetistul Rex Stewart, pianistul Teddy Wilson și mulți alții. Cântărețe de jazz vestite din această epocă au fost Ivie Anderson, Billie Holiday și Ella Fitzgerald. În anii patruzeci, numeroși muzicieni din orchestrele
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
grupuri mici, lăsau frâu liber virtuozității pe ritmuri foarte susținute. Așa s-a născut stilul ""Bebop"", care marchează o evoluție importantă axată pe abilitatea tehnică a interpreților și pe complexitatea ritmică și armonică, datorat în primul rând pianistului Thelonius Monk, saxofonistului Charlie "Bird" Parker și trompetistului Dizzy Gillespie. Acest stil a însemnat o schimbare radicală în jazz: din muzică "dancing" a devenit o artă intelectuală de prim rang, fără concesii făcute marelui public. Alte personalități ale stilului "Bebop" au fost trompetistul
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
accesibilă, totuși destul de complexă. Este ceea ce s-a numit ""Cool Jazz"", caracterizat prin arcuri melodice relaxate, cu mai puțin "vibrato" și rol redus al percuției. Acest stil se extinde și pe coasta de vest ("West Coast Jazz") a Americii. Datorită saxofonistului Stan Getz, pătrunde influența muzicii sudamericane în stilul "Cool". Un alt interpret de seamă în acest stil este saxofonistul bariton Gerry Mulligan. O parte a muzicienilor de pe coasta de est, în special în New York, reuniți în jurul trompetistului Clifford Brown și
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
vibrato" și rol redus al percuției. Acest stil se extinde și pe coasta de vest ("West Coast Jazz") a Americii. Datorită saxofonistului Stan Getz, pătrunde influența muzicii sudamericane în stilul "Cool". Un alt interpret de seamă în acest stil este saxofonistul bariton Gerry Mulligan. O parte a muzicienilor de pe coasta de est, în special în New York, reuniți în jurul trompetistului Clifford Brown și a saxofonistului Sonny Rollins, continuă totuși stilul lui Charlie Parker, într-o formă mai aprinsă și agitată, denumită ""Hard
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
Getz, pătrunde influența muzicii sudamericane în stilul "Cool". Un alt interpret de seamă în acest stil este saxofonistul bariton Gerry Mulligan. O parte a muzicienilor de pe coasta de est, în special în New York, reuniți în jurul trompetistului Clifford Brown și a saxofonistului Sonny Rollins, continuă totuși stilul lui Charlie Parker, într-o formă mai aprinsă și agitată, denumită ""Hard Bop"". În 1955, Miles Davis împreună cu saxofonistul John Coltrane și alți instrumentiști formează un quintet, ale cărui performanțe sunt caracterizate printr-un stil
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
muzicienilor de pe coasta de est, în special în New York, reuniți în jurul trompetistului Clifford Brown și a saxofonistului Sonny Rollins, continuă totuși stilul lui Charlie Parker, într-o formă mai aprinsă și agitată, denumită ""Hard Bop"". În 1955, Miles Davis împreună cu saxofonistul John Coltrane și alți instrumentiști formează un quintet, ale cărui performanțe sunt caracterizate printr-un stil colorat, bogat în expresie și sensibilitate, cu tempo variat și diversitate a ideilor melodice. Împreună înregistrează albumul "Kind of Blue", o etapă importantă în
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
adesea atonale, fără nicio schemă de acord, șochează la început pe mulți critici, în timp ce alții recunosc în dorința de experimentare, seriozitatea și deosebitul simț al formei. Printre pionerii acestui stil se numără și bassistul Charles Mingus, pianistul Cecil Taylor și saxofonistul Archie Shepp, la care se atașează și John Coltrane, a cărui muzică are trăsături religioase, de o frumusețe unică și o intensă forță de expresie până la orgie. Apariția "rock-and-roll"-lui, cu mare priză la tineret, nu a lăsat indiferenți nici
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
se impun pianiști extraordinari cum ar fi Keith Jarrett, Paul Bley, Andrew Hill sau Brad Mehldau. Diversitatea stilistică nu a scăzut, noi curente se dezvoltă, recunoscându-se și o tendință de reîntoarcere la tradițiile jazzului clasic sub forma ""Neoclasicismului"", cu saxofonistul David Murray și trompetistul Lester Bowie sau ""Clasicismului"" în jurul trompetistului Wynton Marsalis. Dimpotrivă, ceea ce s-a numit ""Groove Jazz"", ""Acid Jazz"" sau ""Nu-Jazz"" a îmbinat funk-ul, soul-ul sau muzicile etnice (indeosebi "bossa nova", dar si "hip-hop"-ul) cu tehnicile si
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
fi anii de debut și consacrare a unor instrumentiști care vor influența generațiile următoare: Reinhold Svensson (pian), Arne Domnerus (saxofon alto), Carl-Henrik Norin (saxofon tenor), Putte Wickman (clarinet), Bengt Hallberg (pian), Lars Gullin (pian) și Åke Persson (trombon). Pianistul și saxofonistul Gösta Theselius a fost cel care a furnizat aproape singur o perioadă de timp material pentru piața de jazz din Suedia. Anii 1960 au fost ani de concurență cu muzica pop și rock, care deveniseră tot mai răspândite. Generațiile mai
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
Petre Iordache este un cornist (corn francez), saxofonist și compozitor român. În anii șaizeci, a colaborat alături de formația de muzică rock Sfinx; instrumentul său, neobișnuit pentru muzica rock, a contribuit la prezența aparte a formației în primii ei ani (până la preluarea conducerii de către Dan Andrei Aldea, în 1969
Petre Iordache (cornist) () [Corola-website/Science/312563_a_313892]
-
Mielu Ion Bibescu, zis „de la București”, cunoscut mai bine prin diminutivul Mieluță (sau mai rar, drept Mielle sau Miele), este un clarinetist și saxofonist virtuoz român de etnie romă. Se numără printre figurile importante care au determinat fuziunea jazz-ului cu muzica lăutărească într-un gen distinct, văzut ca o continuare a gypsy jazz-ului franțuzesc (experimentat prima oară în perioada interbelică de către chitaristul
Mieluță Bibescu () [Corola-website/Science/311724_a_313053]
-
șefului de orchestră american Duke Ellington. Va mai cânta alături de alte nume importante ale muzicii de jazz, precum cântăreața Ella Fitzgerald, pianiștii Bill Evans, Ahmad Jamal și Hank Jones, șeful de orchestră Quincy Jones, trompetiștii Dizzy Gillespie și Thad Jones, saxofonistul Paul Desmond, chitaristul Joe Pass și bateristul Mel Lewis. Efectuează turnee și în Australia, Brazilia, Bulgaria, Franța, Germania, Italia, Japonia, Polonia, Regatul Unit, Statele Unite ale Americii etc. Face parte din juriile unor concursuri internaționale desfășurate la New York și Toronto (Canada
Aura Urziceanu () [Corola-website/Science/309570_a_310899]
-
Leather", cu bateristul Lazare (pe numele său adevărat Lars Are Nedland). Acesta va fi mai tarziu înlocuit cu Anders Kobro. În 1999 este înregistrat "Strânge Old Brew", care va apărea în 2000. Pe acest material sunt invitați solista Nina Hex, saxofonistul Arvid Thorsen și vocalul E. Kulde. Nordavind părăsește Carpathian Forest, care continuă cu basistul Vrangsinn, de la "World Destroyer", în timp ce Tchort preia postul de chitarist. Temele lirice ale trupei Carpathian Forest nu sunt doar despre Satanism, răutate, si Anti-Creștinism ci și
Carpathian Forest () [Corola-website/Science/309811_a_311140]
-
și Olanda în formule de trio, cvartet sau cvintet, a căror componentă cuprinde pe Ciprian Parghel, la bass, Tudor Parghel, baterie, si Puiu Păscu, la pian. Cu ocazia festivalului "Jazz Supernight", Mamaia, din iulie 2002, a susținut un recital alături de saxofonistul american Rick Condit, de bateristul italian Fabio Grande și de mai vechii săi colaboratori, pianistul Ion Baciu Jr. și basistul Pedro Negrescu. A apărut de asemenea pe scena "Festivalului de Jazz" București 2002, alături de Big Band-ul Radiodifuziunii Române. În
Anca Parghel () [Corola-website/Science/309857_a_311186]
-
la 14 ani că autodidact și este atras de jazz încă din adolescență, dintre preferații săi făcând parte Radu Goldiș, Joe Pass, Wes Montgomery, Pat Matino și George Benson. În anul 1976 intra în primul grup alcătuit cu fratele său, saxofonistul Garbis Dedeian, bateristul Tudy Zaharescu și Mario Dumitrescu (chitară baș). Începând din anul 1980, cântă prin diverse localuri de noapte și restaurante, exersând în acest timp diverse genuri muzicale. În paralel cu studiul chitarei elaborează primele compoziții, iar în 1982
Capriel Dedeian () [Corola-website/Science/306474_a_307803]
-
din România. În noembrie 2010 s-au încheiat imprimările la noul album "Dark Blue", disc ce cuprinde compoziții ale lui Capriel Dedian din prima perioadă a carierei și piese actuale imprimate împreună cu trupa Jazz Challenge și cu aportul fratelui său, saxofonistul Garbis Dedeian ca invitat la acest proiect. Lansarea discului va avea loc în cursul anului 2012. "CD nr. 2 - 03. „Cântec pentru tatăl meu” de Garbis Dedeian 06. „De dragul tău” de Garbis Dedeian 07. „Armine” de Garbis Dedeian 11. "Îmi
Capriel Dedeian () [Corola-website/Science/306474_a_307803]
-
John William Coltrane, (n. 23 septembrie 1926, Hamlet, - d. 17 iulie 1967, Huntington, ), cunoscut și sub pseudonimul "Trane", a fost un saxofonist, șef de formație și compozitor de jazz american. Figură emblematică a jazzului secolului 20, este considerat unul din cei mai importanți inovatori în muzica de jazz modernă. Dacă la începutul carierei sale a cântat mai mult "be-bop" și "hard-bop", ulterior
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
stilului free. De-a lungul carierei, a organizat cel puțin 50 de ședințe de înregistrare în calitate de lider, apărând alături de multe nume celebre în epocă, precum trompetistul Miles Davis și pianistul Thelonious Monk. Muzica sa a influențat generații după generații de saxofoniști. Spre sfârșitul carierei, muzica sa a căpătat tot mai mult accente spirituale, acesta fiind unul din motivele pentru care a fost canonizat sub numele de "Sfântul John William Coltrane" de către Biserica Africană Ortodoxă. John William Coltrane s-a născut în
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
inventat termenul “sheets of sound”, pentru a descrie stilul dezvoltat de Coltrane în timpul colaborării cu Thelonious Monk, stil pe care acum îl perfecționa în cadrul noului grup al lui Miles Davis, un sextet, pe la care s-au perindat nume sonore precum saxofonistul alto Cannonball Adderley, pianiștii Red Garland, Bill Evans și Wynton Kelly, basistul Paul Chambers și percuționiștii Philly Joe Jones și Jimmy Cobb. Colaborarea cu Miles Davis a continuat până în aprilie 1960, perioadă în care a participat la înregistrarea a două
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
sesiuni la Village Vanguard, care a fost totodată înregistrată, înregistrări care au demonstrat încă o dată capacitățile inovatoare ale muzicianului. Muzica sa evoluează continuu, influențată acum de cea indiană (raga), noile experimente în domeniul jazzului modal și afirmarea jazzului free. Îndeosebi saxofonistul John Gilmore, multă vreme colaborator cu Sun Ra, l-a influențat în mod deosebit. După ce l-a ascultat prima dată pe Gilmore, Coltrane ar fi afirmat: "“He's got it! Gilmore's got the concept!"" . Una din cele mai cunoscute
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
John Jr. (n. 1964), Ravi (n. 1965) și Oranyan ("Oran", n. 1967). Dintre cei trei copii, doar Ravi (numit așa datorită admirației pe care tatăl său o avea pentru sitaristul indian Ravi Shankar), a îmbrățișat cariera muzicală, fiind și el saxofonist. Întâlnirea cu Alice Coltrane a adus un plus de echilibru în viața muzicianului, nu numai prin faptul că au avut împreună trei copii, dar și prin faptul că împărtășeau aceeași credință, împreună cu interesul celor doi pentru filozofia indiană, fără a
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]