606 matches
-
sate românești și săsești, și cetățile Ungurași, Gherla și Dej. Distrugerile făcute de această coloană au fost așa de mari încât Ladislau Cumanul a trebuit să dea în 22 iulie 1286, un act de scutire a impozitelor pentru toți locuitorii saxoni ai Bistriței, iar Andrei al II-lea, unul în 6 ianuarie 1291, pentru aceia din Ungurași, Gherla și Dej. De aici, nestingheriți de nimeni, tătarii au înaintat pe aceleași căi, pe care le cunoșteau din invazia de la 1240, și la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Brașov, a avansat pe Târnave, apoi pe Mureș, până la confluența acestuia cu Tisa, pe care a traversat-o, așezându-se tot în Panonia. Cea de a doua a trecut pe la Turda - pe atunci, Ocnele Turzii, Thorda Acna, locuită de oaspeți saxoni specialiști în extragerea sării, arde și pradă localitatea și se îndreaptă pe Valea Arieșului. Aici surprind pe apărătorii Cetății Turda - Turda var comandați de banul Micud (cetate rămasă și astăzi în ruine la Varfalva sau Moldovenești pe Arieș) și mistuiesc
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
a celor dintâi asupra celor din urmă, ci în lupte de apărare pe meleagurile Ungariei și Transilvaniei, mai ales în Țara Bârsei și în jurul Brașovului, și probabil și în Maramureș, invadate de mongoli și românii de dincoace. Dacă însemnările cronicarilor saxoni diferă în ce privește data noii invazii, unele punând-o în anul 1335 și altele în anul 1336; în schimb toate, în unanimitate, vorbesc de rămânerea mongolilor în Transilvania șapte ani, timp în care au prădat satele românești și saxone și au
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
secuilor au fost prădate și devastate, cetățile sătești de la Râșnov, Christian, Vulcan, Cumidava (Orlenburg) și altele au fost dărâmate și populația robită. Însuși Brașovul a avut de suferit, pierzând toate privilegiile care au trebuit reînnoite de către Ludovic mai apoi. Istoricul saxon pune data acestei incursiuni în anul 1345, când s-a făcut prima campanie contra lor. Dar, după amploarea distrugerilor și faptul că invazia este socotită a treia ca număr, se pare că el o confundă cu aceea din anii 1334-1335
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
tatăl său, Basarab, împotriva pretențiilor de suzeranitate ale lui Carol Robert și rămăsese „in rebellione” de atunci. Arhidiaconul Ioan de Küküllo și varianta din Cronica de la Buda vorbesc de o supunere, îndată după încoronarea regelui în 1342 și expediția împotriva saxonilor din anul 1342, în capitolul De obedientia Alexandri voyvodae Transalpini et valachos transalpinos, Anno 1342 usus, înainte de călătoria în Italia a reginei mame Elisabeta. „Convertirea lui Basarab și a fiului său, Nicolae Alexandru, fără război, fiind necesară, era urmărită îndeaproape
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
mai 1342, să organizeze o cruciadă, regele a trebuit să ordone mai întâi mobilizarea generală a românilor de sub suzeranitatea sa și să atragă și pe cei de peste Carpați. Supravegherea și comanda asupra oștirii, care avea să fie alcătuită din români, saxoni și secui „cu puținii unguri” a fost încredințată lui Andrei, fiul lui Cackgu, comite al secuilor, Brașovului, Bistriței și Maramureșului. Ceva neprevăzut, însă, s-a întâmplat în voievodatele românești din Maramureș și Bereg. Știind că este făcută în folosul regatului
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
mai adesea în părțile de margine ale Transilvaniei și la secui, regele însuși a trimis pe viteazul și războinicul bărbat Andrei, fiul lui Laczk, voeivodul Transilvaniei, în contra acestor tătari cu nobili secui și cu oștire puternică. (Citește de români și saxoni). Și intrând cu putere în țara unde locuiau ei, i-a învins împreună cu principele lor cu numele Altamos, care a ieșit înainte cu multă oaste spre a le rezista în câmp. L-a decapitat pe principele lor și multe banderii
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
nobililor bărbați Alexandru Basarab și altora”. În această primă campanie, în care bătălia propriu-zisă a durat trei zile, Chronicon Dubniczense precizează doar că au participat puțini unguri „cum paucis hungaris”. Aceasta înseamnă că oastea era compusă în majoritate din români, saxoni și cu elemente nobile secuiești. Victoria deplină a fost câștigată, bineînțeles, cu concursul lui Dragoș Vodă al analelor moldovenești și cu acela al lui Nicolae Alexandru Basarab, pe care Letopisețul Țării Românești îl arată că a fost comandant suprem numit
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
1881. Acolo se mai află Dealul Tătarului și Șanțul Tătarului. Încurajați de primele victorii, în care nu numai că a fost ucis comandantul mongol, dar au fost prinse și banderii întregi de luptători tătari, duse mai apoi până la Vișegrad, românii, saxonii și secuii au izbutit să-i alunge pe tătari spre mare. „Post haec etiam siculi, Tartaros saepins invaserunt, et cum magna praeda ad propria redierunt. Qui autem ex ipsis Tartaris remanserunt ad parte maritimas longe distantes ad alios tartaros fugerunt
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
secuii au izbutit să-i alunge pe tătari spre mare. „Post haec etiam siculi, Tartaros saepins invaserunt, et cum magna praeda ad propria redierunt. Qui autem ex ipsis Tartaris remanserunt ad parte maritimas longe distantes ad alios tartaros fugerunt”. Însemnările saxonilor din Transilvania menționează că, în urma acesteia, oastea regală ar fi ocupat ținutul de la poalele Carpaților până la Siret, unde ar fi și clădit o cetate, pe care o notează greșit sub numele de Tortsch (Turcz), aceasta fiind Branul. Astfel a fost
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
suita sa. De aici, dădu un nou ordin de mobilizare. Nicolae de Zyrma, comitele de Solnoc, retransmitea, în 8 aprilie, porunca regală în Transilvania. Printre alții, Petru, castelanul de Orăștie trebuia să fie gata de plecare, cu oastea sa de saxoni și români, în timp de două săptămâni împotriva cânilor de tătari. Cronica arhidiaconului Ioan de Küküllo descrie evenimentele din anii 1351 și 1352 în capitolele XXIX și XXX intitulate De exercitu contra lithvanos și De exercitu ad rutheniam, fără a
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
a obținut doar răgazul necesar pentru consolidarea politicii sale orientale față de Țările Române și a pătruns în vastul Imperiu Mongol, desigur datorită reținerii lui Gianibek, în anii 1355 și 1356, de luptele pentru Azerbaidjan. În urma prestigiului impus prin armele românilor, saxonilor și ungurilor, care au participat la ultima expediție, Papa a trimis călugări franciscani pentru convertirea locuitorilor ruteni, valahi și tătari din aceste părți. Uciderea lui Gianibek, la începutul anului 1357, de către consilierul său Toglubai, pentru a înlesni urcare în scaun
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
combătut mai adeseori de oastea regelui”. Ultima campanie trebuie să fi avut loc în toamna anului 1364. Dar toate au fost parate cu bravură. În cele din urmă, voievozii Moldovei, Petru și Bogdan, au învins oastea regală alcătuită din unguri, saxoni, secui și din români din Maramureș, Bereg și Ugocea și au alungat-o peste munți, zăvorând trecătorile Carpaților. Independența era acum un vis împlinit. La capătul acestor lupte sterile pentru Coroana ungară, în ziua de 2 februarie 1365, regele a
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
iunie 1368, el mai recunoștea ca stăpân la Cetatea Albă, în sudul aceleași țări, peste un teritoriu care mai târziu se va numi Paratalasia sau Țările tătărăști, pe Dimitrie, princeps tartarorum. În voievodatul acestuia, aveau voie să meargă negustorii brașoveni, saxoni și români cu mărfurile lor să facă negoț, fără a plăti tricessima, așa cum veneau și moldovenii, armenii și tătarii scutiți de vamă. Principele tătar, probabil un creștinat, era singurul simbol ce mai păstra pământul românesc din ceea ce fusese odinioară puterea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
prea mult conta, lucru conștientizat și de el? 22 Tripla Alianță sau "Triplica" era un bloc politico-militar constituit pe baza alianței a trei puteri centrale: Germania, Austro-Ungaria (1879) și Italia (1882). 23 Friedrich Ferdinand, conte de Beust (1809-1886). La origine saxon. Diplomat al Regatului Saxei, cu următoarele însărcinări: însărcinat cu afaceri la Paris (1840), ministru plenipotențiar la Londra și Berlin (până în 1848). Revenit în Saxa, în perioada 1849-1853, a fost, pe rând, ministrul Afacerilor Străine, ministrul Educației Naționale, ministrul Lucrărilor Publice
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
în jurul Prusiei. Dezamăgit de prestația reprezentanților Austriei și Prusiei la Conferința de la Londra din 1864 și apoi de victoria Prusiei asupra Austriei la Sadowa (1866), Beust a trecut în Austria, devenind ministrul Afacerilor Externe al acestei țări (1866-1871), deși era saxon și luteran. A fost artizanul compromisului dualist austro-ungar din 1867. Și-a continuat cariera diplomatică în calitate de ambasador al Austro-Ungariei la Londra (1871-1878) și la Paris (18781882). În A. F. Frangulis, op. cit., pp. 106-107. 24 Contele Alois Alexa von Aerenthal (1854-1912
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
din secolul I î.Hr., să devină aproape patru secole provincie romană (Britania) și, prin urmare, să fie introdusă limba latină. După retragerea romană, la începutul secolului al V-lea d.Hr. au venit aici, de pe continent, triburile germanice ale anglilor, saxonilor și iuților, astfel încît prin contopirea dialectelor vorbite de aceștia și pe baza unui substrat celt și latin a luat naștere o limbă germanică cu pronunțate trăsături particulare. Invazia vikingilor, din secolul al IX-lea, și îndelungata ocupație normandă de peste
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în care s-au format limbile romanice. Limba latină a ajuns deci pe teritoriul britanic înainte de a se fi format limba engleză, însă nu a reușit să înlăture în totalitate limba băștinașilor celți, încît, după venirea triburilor germanice ale anglilor, saxonilor și iuților (în jurul anului 450), substratul pe care se va forma viitoarea limbă germanică (engleza) era un amestec de insule celtice și latine. Ca atare, pentru engleză, latina este prezentă și la nivelul substratului 89. Germanii care au venit în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
prin efectul Reformei, s-a favorizat procesul de unificare a limbii literare. Modelul acesteia a fost limba din traducerea Bibliei, realizată de Martin Luther în anii 1520-1521, care, fiind originar din Saxonia, a introdus în limba literară elemente din dialectul saxon. Scindarea germanilor în reformați (lutherani) la nord și catolici la sud a avut și urmări lingvistice, deoarece catolicii s-au opus folosirii limbii literare din nord. De aceea, pînă în secolul al XVIII-lea, limba cultului, justiției și administrației a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Limba engleză se bucură de cel mai mare prestigiu între limbile germanice și de un mare prestigiu între limbile lumii. Cele mai vechi producții culturale în această limbă au fost reprezentate de o literatură orală adusă de angli și de saxoni, în cadrul căreia se distinge poemul Beowolf, din secolul al VII-lea, în care se înfățișează viața și moartea regelui legendar din Iutlanda. În anul 1066, Anglia a fost cucerită de către normanzi, vorbitori ai unui dialect francez, care au favorizat o
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Blajul, sediul Mitropoliei greco-catolice, era supranumit „Mica Romă“ a românilor). Germanii (sași, ai căror strămoși au emigrat Începând de pe la mijlocul secolului al XII lea În cea mai mare parte din regiunile nord-vestice ale Germaniei, unii dintre ei rude Îndepărtate ale saxonilor care au trecut În Anglia) Îmbrățișaseră luteranismul. Ungurii erau Împărțiți Între reformați (calvini), catolici și unitarieni. În procente, tabloul religios al Transilvaniei se Înfățișa astfel: greco-catolici — 31,1%; ortodocși — 27,7% (singura regiune, Împreună cu Maramureșul istoric În care ortodocșii nu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În genere asupra politicii europene și a raporturilor Îndeosebi cu Franța și Germania; propunerea sa de retragere a trupelor românești din Irak a atras o replică dură a președintelui, care Înțelege ca România să rămână până la capăt fidelă aliaților anglo saxoni (În context, ministrul liberal al apărării a fost obligat să-și dea demisia). Până la urmă, marea problemă a României a fost În acești ani aderarea la Uniunea Europeană. Condițiile cerute ( În primul rând reforma justiției, combaterea corupției și restructurarea agriculturii n-
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pas la main dessus, souvent on ne la voyait plus. ... Dacă cuvântul Domnului nostru se adeverește: "Fericiți cei săraci cu duhul, căci a lor este împărăția cerurilor..." el, e sigur că se va duce deadreptul în rai. Carol Magnu trimise Saxonilor călugări și soldați pentru a-i convinge. Bella puer lumen quod habes, conceda puellae, Sic tu caecus amor, sic erit illa Venus. Acest distih a fost făcut apropos de împrejurarea că Filip II al Spaniei avea o înclinare ciudată pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Egipetul. Împăratul German Orașele și principatele feudale ale Germaniei nu constituie putere unitară. Svițerenii rămân neînduplecați dușmani ai ducilor de Austria. Contele palatin în ceartă cu arhiepiscopul de Maiența. Regele Boemiei și ducele Burgundiei în războiu pentru ducatul Luțelburg. Ducii saxoni în ceartă cu regele Boemiei. Anarhie politică Spania încă nu scăpase deplin de subt stăpânirea maură. Căsătoria lui Ferdinand de Aragon cu Izabela de Castilia se face abia în 1475; iar cucerirea Grenadei ultimul punct de rezistență maură, are loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
am văzut așa, am stat acolo cu mantale și șaluri în spate numai timpul cât să mâncăm și să ne odihnim puțin și am plecat la vale. Scoborârea însă a fost originală de tot. Dădusem din Martigni o telegramă la Saxon, ca să ni se expeduiască sus pe munte patru sănii, pe care le-am și găsit și cu care aveam să ne scoborâm. Săniile nu erau propriu-zis sănii, ci niște schelete de sănii, reduse la cea mai simplă expresiune, și așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]