558 matches
-
Acasa > Strofe > Delicatete > O ZI... Autor: Mihaela Rusu Publicat în: Ediția nr. 1230 din 14 mai 2014 Toate Articolele Autorului Soare puternic Ce plouă iubire Străluce năvalnic Spre ziua ce vine. Scâncetul nopții E tot mai departe, Iluzia nunții În lanțuri deșarte. Doar o nălucă Îmi mai susține Visul ce-abdică Și nu mai revine. Șoptește zenitul A floare de tei, Mi-alungă sortitul Spre neștiuți zei. (Marți, 13 mai 2014) Referință
O ZI... de MIHAELA RUSU în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344625_a_345954]
-
copilul vesel, ludic Ce plânge când îl lași în prag... Nimic nu e mai drag și veget Decât alintul pupăcios Și pe obraz și buze-un deget Al unui înger drăgăstos... Nimic nu e mai drag și mistic Decât un scâncet blând, molcom În ieslea sufletului cristic Al unui pui divin de om... Referință Bibliografică: Nimic nu e mai drag / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 854, Anul III, 03 mai 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Romeo Tarhon
NIMIC NU E MAI DRAG de ROMEO TARHON în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344698_a_346027]
-
din 04 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Se dezgheață, într-o doară, Dorul meu pe o vioară. Șiroind, plânge pe-o coardă, Parc-ar vrea și parcă nu, Să se stingă ori să ardă. Din copaci se-nălță-n roiuri, Scâncete în mii de soiuri; Vântul trece și se pierde, Parc-ar vrea și parcă nu, Să se coloreze-n verde. Se trezește din somn vremea, Scutură și-alungă lenea; Se întind pe ramuri plozii, Parc-ar vrea și parcă nu
PARC-AŞ VREA ŞI PARCĂ NU de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358860_a_360189]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > POEM NETERMINAT- POETULUI ADRIAN PĂUNESCU Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 245 din 02 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poem neterminat te-ai îngropat în umbre Cuvintele răcnesc de doliu și durere Se-ascund nedumeriri în scâncetele sumbre Săracul Vers , o strofă își caută și cere Poetule mai stai că nu-s desăvârșit! M-ai scris doar jumătate...restul unde-l găsesc? Mă părăsești acuma când știu cât m-ai iubit Un alt poet nu știu niciunde
POEM NETERMINAT- POETULUI ADRIAN PĂUNESCU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359281_a_360610]
-
Acasă > Stihuri > Prietenie > IUBIREA CU INIMA-I REPREZENTATĂ!... Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 747 din 16 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Din ce-i compusă inima unii s-au întrebat, În a parantezelor scâncet răspuns și-au dat, Mijindu-le inima între liniuțe suspendate, Emoțiile iubirii ce vin în valuri înspumate. Înconjurate de două semne punctuale, Aflate inversat de's ca exemple parentale! Inima-i compusă din două semne de întrebare!... Iubirea cu inima
IUBIREA CU INIMA-I REPREZENTATA!... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359384_a_360713]
-
palme mai strâng urme albe de flori Și-n păr mai păstrez stăluciri argintii; Te-aștept lângă mine, colinde să-mi știi Când fulgii dansa-vor atât de ușori... Ne minte zăpada și tainic ascunde Un țipăt uitat într-un scâncet de ger; Se naște Mesia și Lerului Ler Magia Crăciunului, inimi pătrunde... Referință Bibliografică: Lerului Ler / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 353, Anul I, 19 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate
LERULUI LER de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359484_a_360813]
-
-l pe Dan Puric, cel care ne-a vorbit despre dăruire într-o conferință la Teatrul Municipal Târgoviște. Într-o lume în care nu se vede copacul și piatră, nu se simt parfumul și culoarea florii, acolo nu se aud scâncetul copilului și nici durerea bătrânului. Oamenii calcă peste oameni, nu pentru că vor, ci pentru că au o dimensiune cu o falsă treaptă mai sus. Ceea ce primii dintre ei nu știu, este faptul că în acest caz simetria nu este valabilă. Doar
ELIBERARE, PACE, DINAMISM (TARGOVISTE – CETATE EUROPEANA) de CRISTI IORDACHE în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360712_a_362041]
-
de neclintit și „patronată” cu reale câștiguri în viața zilnică, verificată și paraverificată, aia cu „capul plecat” și care nu se uită ușor, ea dominând și în prezent „afișajul” ... „ Onorat” totuși cu „c(i)olanul” unei abia schițate gudureli cu scâncet (emisă de un ipotetic proprietar al celui din urmă) la adresa „dulăilor” nu a reușit (și nici n-a încercat) curajul unui „hămăit” mai ca lumea. Ceva mai târziu i-a pierit și scâncetul. Scăpase de el „pasându-l” altora. Pentru că
SERVI(R)TUŢI ELECTORALE ŞI LA ...LOCALE! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360104_a_361433]
-
i)olanul” unei abia schițate gudureli cu scâncet (emisă de un ipotetic proprietar al celui din urmă) la adresa „dulăilor” nu a reușit (și nici n-a încercat) curajul unui „hămăit” mai ca lumea. Ceva mai târziu i-a pierit și scâncetul. Scăpase de el „pasându-l” altora. Pentru că la „curtea puterii”, a oricăreia și la orice nivel se poartă doar „schelălăitul”. Fără acesta, arta servituții se află în suferință. Cât despre virtute, ham ... ham!... Referință Bibliografică: Pamflet: Servi(r)tuți electorale
SERVI(R)TUŢI ELECTORALE ŞI LA ...LOCALE! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360104_a_361433]
-
ea discret - umerii lor sunt catafalcul speranței așa că îmi țin răsuflarea până când oftând din rărunchi cetaceul albastru oprește în stație și mă grăbesc să mă strecor pe ușa-i deschisă în interiorul tixit - încă un Iona apatic - prelingându-mă într-un scâncet de ușurare pe tapițeria soioasă a scaunului în ultima clipă eliberat tare tare mă mai bucur că mi l-ai luat răsună strident prin aburul răsuflărilor grele glasul copilului de alături ce-și agită frenetic prin fața ochilor pistolul de plastic
POEZIE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359810_a_361139]
-
nu se opri. Balansul imprimat de pașii ei apăsați, stârnea o tânguire sacadată în legăturile metalice. Aceeași tânguire care, nu cu mult timp în urmă, când se plimbase la brațul Lui pe același traseu, li se păruse că semăna cu scâncetul unei pisici sălbatice. Alungă gândurile care îi aminteau de El. Aceasta avea să fie ultima zi. Se hotărâse asupra acestui lucru. Ce nu hotărâse încă, era modalitatea prin care se va despărți de viață. Venise în acest loc, nu pentru că
ARIPI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359834_a_361163]
-
suprafețe imprecise. Mai indecis Ca trestia de lângă lacul auriu. Lucrurile și cheia cu care se intră în lume. În pauza dintre două crime gemene. Perfect conștient. Apa din vis. Cuvântul Care mărșăluiește prin ținuturi iconoclaste. Vestigiile aspre ale memoriei. Un scâncet În iarba albastră a copilăriei. Clipa Și extazul de dincolo de timpul tău victorios. O VOCE STRĂINĂ ah, arta, despre ea să vorbim cu gura plină cu mâinile adunate în jurul paharelor de ceață pe străzile austere cad destine melancolice aduni dovezile
POEME DE GEO GALETARU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359837_a_361166]
-
rost prinsă-n clipa în care dintr-un simplu a fost te-ai întors printre vii să mi ascuți iar dureri să mă rupi în fâșii să mă-ntinzi pe sub meri umbră caldă -ngropată în pământul de flori prinsă-n scâncetul lunii sub arcuș de viori Referință Bibliografică: bocet / Nuța Istrate Gangan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1518, Anul V, 26 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nuța Istrate Gangan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
BOCET de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359676_a_361005]
-
în comportarea cuiva. Mă adresez oamenilor sinceri, romantici, visători, care se simt în natură ca în leagănul copilăriei și au ochi să vadă și urechi să audă, pot pătrunde miracolul înfloririi, pricep armonia în care trăiesc albinele în zilele calme, scâncetul frunzelor în căderea lor spre foșnetul pașilor sau șuierul vântului întrecându-se cu gerul să-i smulgă babei cojoacele. Printre toate acestea, mai spun multe și celor răi, împietriți la suflet, celor care-s încâlciți la minte și trăiesc fără
UN CĂLĂTOR, PRIN VIAŢĂ TRECTOR... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340489_a_341818]
-
n-am văzut caise așa mari), iar de o creangă a caisului sta atârnat un scrânciob(acolo am auzit pentru prima data că leagănul e un scrânciob și am încercat să-mi explic cuvântul... explicația a fost: scranciob vine de la scâncet, pentru ca atunci când un bebeluș scâncește, trebuie sa-l legeni ca să se liniștească)... Azi mi-e foarte dor de locul ăla și îmi pare rău că nu am nicio poză cu casa, cu curtea, cu priveliștea de acolo de sus, din
Duzina de cuvinte – Dor () [Corola-blog/BlogPost/339939_a_341268]
-
la partea negativă. Tovărășeilor situația este dezastruoasă!“ În liniștea mormântală din sală vorbele se rostogoleau periculos ca niște bolovani de granit peste bieții de noi. Disperați eram absolut convinși că vom fi făcuți una cu pământul înainte de a scoate vreun scîncet. Nu, nu o să vă mai dăm afară și nici nu o să vă mai trecem Carpații (una dintre sancțiunile cele mai ușoare, pentru acivitățile slabe prestate era să fii mutat cu serviciul dintr-un capăt de țară în altul). După o
Toate-s vechi și nouă toate! () [Corola-blog/BlogPost/339991_a_341320]
-
uneori albastrul cerului, de aceea, „fiecare dimineață e o rufă roșie la orizont”. În teaca baionetei mele s-a furișat un vers sălbatic. El mă privește cu îndurare și așteaptă să-l agăț în ștreangul singurătății lui. Vai, lumea aplaudă! Scâncetul i-l aud din depărtare, cu silabele atârnându-i pe gură ca niște lampadare vorbitoare.” (Replică la Gellu Naum). Evanghelia Cerului - Zodii de poet, carte singulară de lectură și compoziție, concepută într-o manieră originală de poetul Theodor Răpan, aduce
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
vieții... Și strînge-mă în brațe așa cum ramul greu Își strânge rodul său mai copt ca niciodată Și gustă-mă acum! ...mă vei gusta mereu Că sunt iubirea ta , uitată niciodată... Și-alintă-mă cu verde și-albastru-violet Pe patul meu de flori și scâncet de ecou Venit de prin astral dintr-un uitat buchet Ce va-nflori-n april să îl miroși din nou... E primăvară verde la mine în pădure Acolo în lăcașul uitărilor de sine Aștept iubire nouă săruturi să îmi fure
TE-AŞTEPT CA PE-O-NVIERE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340825_a_342154]
-
colinda Dintr-un ceas prea horcăit! Cine-ar ști să le mai prindă, De bătut și ticăit? Oră șase trece iute... Ar putea să se dilate Poate doar două minute, Între liniști izolate. Străzile dădeau în turn; Pașii, asurziți în scâncet, Disperarea din nocturn, Luna, câinii, totul rânced. S-au topit într-o lumină, S-au ivit cu lașitate, Pe ascuns, ca o hermina, Zorii din eternitate. Se zbătea că un tutore, Teamă hotărât foșnea, Timpul, între două ore Sub genunchi
LA REVEDERE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340952_a_342281]
-
cu dăltița și ciocanul și creea jucării. Bătrânica se bucură încă de la primul “prichindel” pe care moșul îl sculptă dintr-un trunchi care când să-l spargă pentru foc i se păru că auzi o șoaptă sau mai degrabă un scâncet de copil. Atunci ciopli din el un băiețel și-l arătă băbuței. Aceasta îl luă în brațe, îl sărută și-l strînse cu dragoste la pieptul său de parcă ar fi fost un prunc. A doua zi bătrânica se grăbi să
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
rănesc mereu, Tu, însă, mă iubești Chiar de mă lepăd, de numele Tău, la grea răscruce. Cum aș putea, să nu te simt mereu, Prin îngerul ce mă veghează pas de pas? De pe mânia oarbă-mi ridici vălul greu Și scâncetul durerii, mi-l vindeci cu-al Tău glas. Cum aș putea, când ghearele ispitei A sufletului goliciune îmi arată, Să nu observ cum inimei firave Îi este bine, căci de Tine-i apărată? Cum aș putea, să nu îngenunchez Înaintea
CUM AŞ PUTEA? de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341449_a_342778]
-
este secunda magică care ți-a fost dăruită de destin și de care te poți bucura din plin. Pentru miracolul din tine, pentru frăgezimea acelui suflet nealterat, ți-ai da ani din viață, ți-ai da ultima suflare și ultimul scâncet. Iar tu, mamă universală, privește în tine cum îți simți inima bubuind când copilul tău este fericit. Privește-i ochii sclipitori ce seamănă cu ai tăi, uită-te pentru un minut în acea oglindă magică care-ți întinerește spiritul și
VIAŢĂ RETRĂITĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341493_a_342822]
-
a abdomenului și i se înmuiau genunchi. Toate simțurile îi erau treze, și neliniștea de dinaintea furtunii începea să o cuprindă. Limba lui activă, dar nu amenințătoare, penetră încet și delicios cavitatea gurii sale, mângâind-o cu tandrețe. Ea scoase un scâncet care însemna plăcere, în timp ce Mircea începu să exploreze noi zone, la încheietura dintre cele două superbe picioare, zvelte ca de căprioară. Stăteau înlănțuiți în mijlocul camerei, sub lumina difuză a veiozei aprinsă în locul luminii puternice degajată de lustra cu trei brațe
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. III NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342003_a_343332]
-
făcându-l să se întărească. Ea gemea de plăcere și își cabra trupul divin, când limba lui începu să-i deseneze cerc după cerc în jurul mamelonului întărit și excitat, crescând intensitatea furnicăturilor transmise, ce-i zguduiau întregul corp. Săndica scotea scâncete de dorință - excitarea era peste puterile sale de acceptare. Dorea împlinirea actului cât mai grabnic. Dorea cu toată ființa să-l simtă adânc pătruns în trupul său dornic de un asemenea oaspete drag și atât de mult timp așteptat. Era
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. III NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342003_a_343332]
-
de nașteri și se apropie pe întuneric de lăuză. O ASISTENTĂ: Uf! Ce spaimă am tras! CEALALTĂ ASISTENTĂ: Noroc că n-a ținut mult! DOCTORUL:(îngrijorat) Narcisa, ești trează? Dar nu termină vorba că dintre pântecele femeii se aude un scâncet. DOCTORUL:(poruncitor) Lumină! Lumină! Aprindeți ceva, o lanternă, o lumânare! A venit pruncul! Lumina artificială inundă spitalul. Doctorul ridică în mână un bebeluș pe care-l lovește cu palma la funduleț. Pe dată pruncul începe să plângă. DOCTORUL:(zâmbește triumfător
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]