698 matches
-
cap. Băiatul nu mai avea nicio speranță cu facultatea. Serviciu nu putuse să obțină nicăieri...La magazinul părinților? Ha! Trebuie să fiu și eu tâmpit ca ei? Așa că...Italia l-a chemat! În ce privește pe fată...A scâncit ea cât a scâncit că-i trebuie una, alta... Cine s-o mai asculte, dacă hăbăucii de părinți erau ocupați cu...magazinul? A găsit ascultare și înțelegere la un derbedeu de pe altă stradă, care a cules-o și...dusă a fost. Gurile rele spun
FRAGMENT 2- CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349718_a_351047]
-
urmă. - Poate... răspunsei confuză... Nici eu nu știam ce căutam pe acolo. Curiozitatea, pe ea puteam da vina, Deși nu eram convinsă că ea... Am explorat un timp Apoi... Am rupt-o la fugă Mă speriasem - Unde fugi? auzii cățelul scâncind... Dar n-am răspuns Va zice că-s prost crescută. Să zică! Și mâine este o zi Ca să-i răspund... Referință Bibliografică: DE UN CERBER / Aga Lucia Selenity : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1353, Anul IV, 14 septembrie 2014
DE UN CERBER de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1353 din 14 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349963_a_351292]
-
Copiii îl căutau pe tataie al lor... - Ce tataie mulți, aicea! a exclamat băiețelul în timp ce-i cerceta cu privire iscoditoare pe bătrânii de pe bănci și din jurul lor. Majoritatea aveau părul alb. - Da, tătăiță al meu nu e, a constat Monica scâncind, gata, gata, sa plângă. - Ei nu au copii acasă. De aia stau aici. Uite mami! Ce au pe cutiile cu pătlățele? Vleau și eu... - Sunt piese de șah, dragule. Așa se cheamă jocul acesta. Șah. La anul, când vei fi
ISPITA (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348055_a_349384]
-
se eliberă de orice apăsare, convins fiind că totul va merge ca pe roate. Tatăl dispăru și masa de prânz se petrecu în familie, adică cei doi și copiii, care, spre deosebire de ce știa Istrate, nu s-au bătut, nu au scâncit și chiar cel mic, de doi anișori, mânca fără să dea pe el. La sfârșit spuseseră „sărut-mâna pentru masă“, iar ghindocul îl pupă pe „tăticu“ pe obraz, ungându-l cu grăsime, ceea ce îi produsese lui „tăticu“ o lacrimă la fiecare
VERGINICA, PIVOTUL DEMOGRAFIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347473_a_348802]
-
să mă iubești, l-ai vrut pe profesor, vă omor pe amândoi. Nu va scăpa de răzbunarea mea, că te-a luat de lângă mine. Ha, ha, ha... Mă răzbun în sfârșit.... ha, ha, ha... Săndica era toată lac de apă, scâncea ca un copil în somn, se ruga și se zvârcolea în pat. Nu putea să scape de sub greutatea lui Viorel care îi supunea cu forța corpului său. Îi simțea răsuflarea fierbinte pe față. Cu limba sa aspră o rănea pe
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
munte, aflat în imediata vecinătate a pădurii. Cine avea ochi pentru asta, își dădea seama repede că nu era un cățel, ci un pui mic de vulpe, însă prăpădit la înfățișare, slab și vai de el. Din când în când, scâncea cu glas subțire și jalnic, pesemne sfârșit de foame și de sete. Scâncetele sale aveau ceva tulburător în ele, și aveau de ce, căci de trei zile o căuta asiduu pe maică-sa, și nici măcar nu mai știa de ea dacă
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
o tehnică a unei geometrii reinventate de propria oglindă, în ciobul dintâi din răspântia ultimă, a drumului... legăn arterele visului pe căile cuvântului. ideile-și strâng aripile iar literele aleargă nebune din vârfurile degetelor. înghețate furtuni, undeva, pe creasta iubirii, scâncesc legănare până la implozia versului pe pajiștea fulgerelor amânate. mă trezesc singură, înconjurată de poeziile toamnei, într-un sublim ruginiu al așteptărilor. a mai trecut un an al inimii mele. sufletu-și schimbă culorile iar pașii, îngenunchiați în ruga uitării, descriu
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
plin de sânge, am dobândit noi înțelesuri și am pornit pe strune-a plânge. Eu am văzut putreziciunea nenorocirii și durere și-am înțeles deșertăciunea vieții fără mângâiere! A povestit întreaga seară, de vremuri aspre, de războaie, acordurile de ghitară, scânceau prin picurii de ploaie. Un strop de vin și-un colț de pâine i-au dat ferindu-l de șiroaie, ca oaspete de azi pe mâine în șură, pe un braț de paie. Dormea chircit, visând pesemne la viața lui
MENESTRELUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366543_a_367872]
-
tot o mai auzeam / cum mă ruga s-o iau cu mine. // Mergeam înfrigurat prin zăpadă și mă ningea, / vulpea argintie în spatele meu se lungea, / ca o rază a frigului se făcea, / «Ia-mă cu tine, ia-mă cu tine», scâncea, / cât un orizont de lungă și de curbată se făcuse ea, / vulpea argintie cu picioarele de pe urmă în laț, / ca o rază rece a flugilor de nea, / din urmă mă ajungea și nu mă ajungea. Ia-mă, ia- mă cu
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CÂNTECUL LEBEDEI - CAUT ADĂPOST ÎN PALMA TA Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Când au scâncit cerurile m-am adăpostit la umbra palmei tale era acolo toată ploaia de umbre ce mustea a nord verile erau maltratate cu înjurături închise-ntr-un pumn vecin prea uscat de setea bătăilor m-am ferit se ia întunericul după
CAUT ADĂPOST ÎN PALMA TA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351824_a_353153]
-
secundă când ai nins cu dor în toate Și-n troiene de speranță te-așteptam în vis să-mi vii... Nu se vede printre umbre nicio șoaptă-n mugur verde: A rămas uitată-n toamna frunzelor fără păduri. Pe cărări scâncesc sălbatic amintiri și nu se vede Nicio lacrimă în ochiul amorțit și vreau să-mi furi Zorii albi ce ning amarnic peste vise părăsite. Stau în gene vechi coșmaruri când de dor îmi asfințești Alizee-n palma goală-ți mângâie
IARNĂ FĂRĂ MIRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351851_a_353180]
-
Pin Publicat în: Ediția nr. 1265 din 18 iunie 2014 Toate Articolele Autorului și ai depărtat gratiile dar te-ai oprit la jumătatea cuvântului de parcă nu mai voiai să-l înstrăinezi îi țineai încă secunda în lesă mângâindu-l el scâncea în geamătul rece al fiecărei respirații și stătea să sară și aerul care-l preceda nu ducea spre mine nu era bun ciopleai altul cu ochii aducători de ploaie lacrima ta simplă și fără adăpost nu-și găsea ciorapii simțea
TĂCEREA CARE SE AUDE de VASILE PIN în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352274_a_353603]
-
atârnau grele la cântar, Balanța-și pierduse parcă echilibru Tu de toate astea nu aveai habar... Fără teamă însă defineai întregul. Rugăciunea zilei, doar eu o spuneam Căci credeam în soartă și în drumul crucii Pietrele aruncate, uneori râneau Și scânceam în mine, mă închideam în șoapte. Urc fără oprire, chiar de drumu-i greu Piscul am să-l văd, când e nins de floare, Cerul îmbrățișat de un curcubeu Și-am să-ți scriu senin c-o rază de soare. foto
RAZĂ DE SOARE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1324 din 16 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352294_a_353623]
-
Acasa > Stihuri > Imaginatie > AMĂNUNTE Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1241 din 25 mai 2014 Toate Articolele Autorului La ușa înserării scâncește resemnarea. Oglinzile perfide, cutează tot ce văd, Într-un sertar ticsit cu multe amănunte, Vreo două amintiri, trăiesc în lumea lor. Și parcă din tranșee, rănite de substanță, Apar fantome vise, dreptul la viață-și cer, Sfidează legi, răstoarnă conținutul
AMĂNUNTE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350559_a_351888]
-
sau din câteva stranii enunțuri metaforice divergente, foarte concrete, închegând același stil adeseori ambiguu și “neglijent” care o particularizează (Pelerin): “Pasăre fenix fără vaier dă stingerea/ Cine stoarce tăcerile decât cel uitat/ de lumina-n cuiele foamei de sine/ Nu scânci, privește, afară-i lumina/ nespânzurată/ Singurătatea treiera-ntunecimile pieptului/ Clopote albe, trase de vânt ca de viață/își cultivă sforile tari/ Ca pe niște simțuri esentiale/ Piatra filozofala bolborosește/ Undeva între suflet și trup/ Umerii încarcă cenușa/ Asmut poezia să
VICTOR FELEA. JUBILAŢIA TRĂIRII de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351235_a_352564]
-
ploaia cu degetele goale... Și mâna se-ofilește, ce tristă ipostază, Sub geamătul de tunet împrăștiind pustiu! Iubirea noastră, toamna, iar intră-n metastază Și să mai înflorim e greu și prea târziu... Și plânge înc-o toamnă aceleași melodii; Viorile scâncesc, îmbătrânind iluzii... Eu când mai înfloresc, tu oare-ai să mai vii? Și plânge toamna asta aceleași vechi confuzii... Referință Bibliografică: Și plânge înc-o toamnă / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 286, Anul I, 13 octombrie 2011. Drepturi
ŞI PLÂNGE ÎNC-O TOAMNĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356425_a_357754]
-
dădea cu parul, și după aceea se uita unde a dat. L-a luat cu binișorul pe băiat întrebându-l de ce a fugit din Hale în primul rând, și de ce îi era frică de fapt? Kemet a tăcut un timp, scâncind rar, refuzând să răspundă întrebărilor lui nenea Dinu. Dinu l-a întrebat dacă a mâncat ceva, iar Kemet a dat din cap negativ. Psihologia lui Dinu era să afle totuși ceva mai mult despre cel care îl ocrotise cu dragoste
SECRETUL LUI KEMET de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 602 din 24 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355265_a_356594]
-
sfială și timorare lui nenea Dinu. Acesta fără să se grăbească l-a luat în mâini ca pe un obiect de mare valoare. L-a citit în liniște, s-a uitat la hârtia bine păstrată, și la băiatul care mai scâncea din când în când. L-a luat frumos de după cap și i-a spus cu un glas foarte încet să nu-i fie teamă de nimic. Apoi a început să-l întrebe de ce nu voia ca nimeni să știe cine
SECRETUL LUI KEMET de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 602 din 24 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355265_a_356594]
-
Articolele Autorului Zăludă mi-e teama ce-atârnă prea grea Acuma cînd trăsnetul scuipă a moarte Mă supără steaua ce-aprinde în noapte Revolta ce-mbracă din nou umbra mea... Mi-alunecă frigul spre crucea de fum Se tânguie toamna scâncind violet Citesc , aplecată un nume discret Cu litere șterse pierdute în drum... E numele meu ce se-așterne tăcut În ordinea vârstei eu sunt cea mai mică Tu, dală de piatră, te rog! te ridică! S-alunec în moarte cu
AZI, TRISTEŢEA MĂ OMOARĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355383_a_356712]
-
mic, care era leneș la mers și mai trebuia din cînd în cînd înghiontit, iar Fulga nu pregeta să îi tragă una după ceafă sau să-i ardă un șut sănătos în fund, că prea era mocăit și plîngăcios ... Doruleț scîncea și își trăgea nasul și o amenința că o spune el și o făcea tîmpită, dar Fulga nu se lăsa impresionată de smiorcăielile lui și, cînd Aurel încerca să o tempereze, îl amenința și pe el, pentru că știa că ea
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
pe chiverniseală cu orice preț, Lilicuța lui era tare grijulie cu fiecare bănuț, strîngea pentru fete, a mai mare împlinea șapteprezece ani și odată se trezea cu ea că vrea să se mărite și chiar și cea mică începuse să scîncească, că vrea și ea la discotecă ... Avea țăranul ăsta cai și căruță, două vaci, vreo șase porci în fiecare an, bătătura plină de găini, sera din grădină era plină cu ardei grași, castraveți, fasole și roșii și ei se lăudau
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
și anost, sau cum mai vreți voi să-i ziceți, da' tot mie mi se prăbușește cerul în cap, pentru că sînt conștient în sinea mea de valoarea mea esențială! Vascodagama vorbea rar, da' și cînd se pornea ... așa că Afrodita a scîncit, tulburată de patosul pe care îl punea el în cuvintele din care construia idei, și l-a potolit, bine, bine, mămicuțo! și în gura lui, de bărbat asprit de viață, această dulcegărie a sunat umilă și profundă și recunoscătoare, pentru că
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
sâsâită, ciudată. El scuipa, râgâia, se opunea și se asmuțea ba spre mine, ba către ea ... Înfuriată poate, rusalca și-a dezvelit de pletele-i înverzite fruntea pe jumătate. Era roșie ca floarea de mușcată. El a dat îndărăt, a scâncit, a închis ochii ca un mort. Era palid acum și din ce în ce mai supus, de parcă ar fi fost dus și apoi scos de la duș. S-a aplecat chiar de șale, i-a cerut iertare, sărutându-i brațul de-a lungul venelor reliefate
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
Ca să afli că nimeni nu mănâncă degeaba. Că așa e bine să fie, băiatule. Toate au rostul lor în viață. Le‑a încasat Gavrilă pe toate zece, auzind ce trebuie să mai știe, la fiecare, fără să plângă. Doar a scâncit strângând din dinți. Știa că nu‑i de glumă cu taică‑său. Îl cunoștea destul de bine ca să fie convins că ar cere degeaba îndurare și iertare. Știa că adaugă loviturile promise cu mai mare tărie și încrâncenare. Nu suporta văicărelile
CHEMAREA DESTINULUI (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356581_a_357910]
-
aceasta; Leo pe care eu l-am format, așa cum îl formasem și pe bunicul său. N-aș fi crezut că va ajunge la o gândire atât de înțeleaptă atunci când l-am luat în brațe ca un mic ghemotoc pufos ce scâncea... N-aș fi crezut că acel cățeluș docil va deveni marele gânditor care va continua compromisele mele aspirații. Învățăcelulul meu, cățelandrul deștept crescut și educat de mine în sensul celor mai frumoase aspirații democratice, devenise câinele rasat cât doctoranzii mei
PROLOG LA VOLUMUL „CÂINELE ÎNŢELEPTULUI” de CORNELIU LEU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355107_a_356436]