3,889 matches
-
1957, 1962 și 1967. Zugrăveala exterioară s-a refăcut în 1965. În 1950 s-a altoit livada și s-a ridicat gard de sârmă ghimpată în jurul cimitirului, ca mai apoi în 1982 să se construiască un gard de beton și scândură. Până la venirea preotului Nicolae Toia și a cantorului Iulian Poiană, slujbele și restul serviciilor religioase erau ținute de preoții din Lespezi. În afară de preoții care l-au slujit pe Dumnezeu și enoriașii parohiei Lespezi, au rămas în memoria oamenilor cei care
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
de locuit și alta „casa mare” sau „casa bună” sau „ceea casă”), o tindă (un hol) și o șandrama la spatele casei (un fel de magazie). Curtea (ograda) era împrejmuită cu gard de nuiele sau de harțapele (bucăți neregulate de scândură) și o poartă. Componentele gospodăriei sunt : locuința, curtea și construcțiile anexe (cuptorul și bucătăria de vară, beciul sau zâmnicul, porumbar sau coșer, șura pentru animale, coteț pentru porci, poiată pentru păsări, șopron pentru adăpostirea căruței și a uneltelor agricole, șure
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Materialele de construcție cele mai folosite sunt betonul armat pentru fundație, B.C.A. pentru pereți și tablă pentru acoperiș. Modelele de case sunt aduse din Europa Occidentală și foarte rar se mai construiesc în stil tradițional. Gardurile se fac din scânduri, beton sau fier forjat. Ocupațiile Uneltele descoperite în vechile așezări de pe teritoriul comunei ne demonstrează că agricultura ( cultura plantelor și creșterea animalelor) este cea mai veche ocupație a locuitorilor ei. Versurile din creațiile populare din preajma sărbătorilor de iarnă ne vorbesc
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
piept, cu mâneci lungi. Se coase cu ață roșie și neagră „puișori” simpli. După ce este îmbrăcat, mortul este așezat în sicriu pe o bucată de pânză de buci (material pentru saci), iar perna este umplută cu talaș (rezultat de la geluirea scândurilor pentru sicriu). Picioarele sunt legate cu o ață groasă sau panglică numită și „piedica mortului” care se dezleagă când se dă în groapă. Această „piedică” este păzită foarte bine deoarece sunt femei care le fură pentru a face vrăji. Tot
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
trebuie să stau aici? E răcoare și liniște. Poți să tragi și un pui de somn pe stiva asta. Dacă te plictisești, poate vrei să citești cartea asta. A scos din buzunar o cărțulie și a pus-o, timid, pe scânduri. Nu e cine știe ce... Te rog citește-o dacă îți face plăcere. Se numea Troika. — Vă mulțumesc mult. Am și eu pe cineva în familie căruia îi place să citească, dar e în Pacificul de Sud acum. M-a înțeles greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Transnistria. Cu autoritatea de înalt ierarh în Basarabia, Bucovina și Transnistria dispune și veghează ca un adevărat diriginte de șantier (sunt mărturii care vorbesc despre hrana frugală pe care o lua, între zidari, pe un colț de masă, pe o scândură, având drept față de masă un ziar) înălțarea unei maiestuoase Catedrale episcopale la Bălți, a unui Palat Mitropolitan la Cernăuți, ambele, cu multe așezăminte anexe, ridică biserici noi și redeschide multe altele, transformate de bolșevici în grajduri, depozite de cereale, în
O prietenie complicată by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/7223_a_8548]
-
manifestă a acestei schimbări, a acestei noi asumări. Să ne amintim scurtul și percutantul poem intitulat " Ei?!"(titlu, el însuși de un laconism cât se poate de elocvent): " Dați-mi pe mână un ziar de provincie / și o baracă de scânduri cu o firmă soioasă / și-n trei zile orașele vor duhni a vanilie și a porturi deschise". Cititorii din epocă ai acestui poem înțelegeau prea bine că vanilia nu era un simbol al exoticului, ci o emblemă a libertății. În
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
vecinul de bloc, trage și el o fugă la "moșia" de la Valea Mare și notează în Jurnal: "Timp frumos. Continuat sapa cu 20 oameni. Sosesc seara de la București; Timp frumos. Lache cară gunoi și nisip. După-amiazi la Pitești. Cumpăr 4 scînduri pentru podele la grajd-vacă; vorbesc cu fierar pentru reparația căruței; Timpul frumos, continuă culesul cartofilor etc. S-au mai adus 160 kg. cartofi, plus 216 dovleci + 195 dovleci + dovlecei, apoi 2, 1/2 saci fasole etc." Veselul trubadur și mult
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
nu puteau să indice greutatea feliei de pâine, dar puteau să arate că o felie era mai grea decât alta, și asta era esențialul. Balanța era ceva simplu, ca toate lucrurile geniale. O tijă din lemn, frumos fasonată dintr-o scândură de la pat. La mijlocul ei se lega o sforicică, care avea și un ochi, prin care să poți trece degetul. La fiecare capăt al tijei era legată, tot cu sforicică, câte o țepușe făcută tot din lemn de scândură de pat
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
dintr-o scândură de la pat. La mijlocul ei se lega o sforicică, care avea și un ochi, prin care să poți trece degetul. La fiecare capăt al tijei era legată, tot cu sforicică, câte o țepușe făcută tot din lemn de scândură de pat. Sforile se scoteau din saltele, care erau una mai puturoasă ca alta. Se făcea reglajul, cu grija cuvenită, ținând balanța de sforicica tijei transversale. Apoi, înfigând fiecare țepușe în câte o felie de pâine, se stabilea ierarhia feliilor
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
sînge. Patul pe care îl împart la "Palatul Știrbei" (niște ruine de pe Calea Griviței) e plin de păduchi. Iată acum scena de teribilă frondă, naturalism pur, cu fiorul de silă adînc încorporat: În dimineața aceea m-am trezit lîngă Maria-Maria/ Pe scîndurile patului pline de păduchi și de sînge/ Și am sorbit nepăsarea ca pe-o otravă -/ Și-am scuipat în castronul cu terci". Și totuși, inegalul și cumva inegalabilul D. Stelaru, "ucenic al alcoolului", un fidel al "zeului Abur", el, veșnicul
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
relaxat inițial se transformă într-unul tensionat, deoarece la primul contact cititorul neavertizat le percepe ca incoerente. Ce poate însemna polița cerului? Practica lingvistică nu lasă loc unei alăturări atât de insolite iar dacă deschidem dicționarul, găsim poliță = "suport de scândură etc." sau "act prin care o persoană dispune debitorului etc.". în ambele cazuri, sintagma propusă de poet intră în conflict cu dicționarul. Cum ne descurcăm mai departe? Cunosc multe persoane, inclusiv intelectuali, specialiști respectabili în domeniul lor, care au trecut
Zile Marin Sorescu by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9860_a_11185]
-
la porțile visului: "Norbert nu dorea să urce ziua pe scara aceea. Iulia trează, apărată de cortegiul ei nevăzut, era inaccesibilă, cu propozițiile ei ermetice și pielea nespus de netedă, care nu părea să simtă. O Iulie abandonată somnului, pe scânduri, precum Cenușăreasa, fără vorbe, în întunericul podului era ținta dorinței lui până la obsesie. ŤScheletul din bufetul luiť, cum ar fi zis sora Primului Director. O asimilase pe Iulia dorinței până într-atât, încât îi golise numele de sâni și coapse
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
deși pline și bine priponite, au fost zvârlite de ape în porțile înalte, balamalele s-au desprins, porțile au cedat, poloboacele și butoaiele s-au rostogolit peste câmp, au rămas îngropate în arealul Plajei Merilor, în mijlocul grămezilor de trunchiuri sfărâmate, scânduri, pământ de la Munte și gunoaie. Toată noaptea mugetul cavernos al exploziei talazurilor înăbușise avertismentele regulate ale sirenelor. Apele umflate au doborât zidurile de pietre suprapuse dintre ogoare și grădini. Deși cele mai multe dintre imensele șuvoaie fuseseră azvârlite în mare, câteva au
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
crească odată cu ea. Asistă cu satisfacție la creșterea mahalalei, ceea ce pentru el înseamnă creșterea clientelei, în acest mod putând să rămână deasupra mizeriei, într-un fel de "elită" a negustorilor. Când își face casă de zid, scăpând de adăpostul de scânduri și cartoane, cum avea toată lumea în groapa lui Ouatu, se simte victorios, adică emancipat economic. Romanul dobândește repede palpit narativ. Primele trei capitole au rolul prezentărilor din romanul tradițional. Nuntă îl prezintă pe Stere, ins fără biografie (nu se cunosc
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
castraveți, ardei grași, cuiburi de cartofi, pătrunjel, leuștean de dres borșul... D.P.: Parcă mă conduceți prin cămările doldora și parfumate ale bunicii lui Pillat. E.B.: Dar ce nu avea?! Pînă și un atelier de tîmplărie, răspîndind un parfum hrănace de scînduri geluite... Ba mai repara și ceasuri! Conducea, de sărbători, o motocicletă cu ataș! În ataș își plasa soția, mult mai tînără ca el. Un insolit cusur: schimba tabla de pe casă, urmuzian, în arșița verii, distrugîndu-mi creierii dedați la elegii! În fața
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
indescifrabil, spuneam cu glas tare ce am scris. Cînd îmi ieșea ceva, țopăiam de bucurie, mă strîmbam într-o oglindă îngustă, specială, ce-mi aducea două-trei raze de lumină, la aceeași oră, și mi le reflecta pe covorul gros de pe scîndurile dușumelelor: băltea covorul, îl lichefia... Însă foarte multe versuri le-am scris la ședința lunară a medicilor de la raion, la Fălticeni... Mă așezam în prima bancă și scriam versuri nonstop. Toți credeau că iau notițe. Ajuns acasă, le descifram și
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
erau chiar bune! Dar... dar veneau zilele mele de grație, zilele din dosul casei, al magaziei... magazia avea un ochi de geam mic, murdar... La temelia ei colcăia o groapă imundă de gunoaie casnice... mirosea îmbătător, ca și latrina de scînduri, largă, îndemînoasă, cu ziare vechi, îngălbenite, înfipte într-un cui puternic... Mă tolăneam într-un șezlong, alături era încă unul, gol... Cădeau mere... le mîncam cu tot cu viermișorii albi, fragili... scriam atent la orice fiță de flutur, la orice tropăit de
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
un fost han care a aparținut profesorului universitar Constantin V. Ionescu, coleg și prieten cu Ștefan Micle soțul Veronicăi. Odată cu familia Micle, invitată de C.V. Ionescu, uneori venea și Mihai Eminescu care, în una din seri a scris pe o scândură din peretele „foișorului” câteva versuri din poezia „Mai am un singur dor”. Vila Grierul, Șoseaua Bucium Sus pe Repedea se află impozanta clădire a Preventoriului Dr. Clunet. Casa a aparținut lui Vasile Sculy Logothetides și a fost supranumită „Mica Belvedere
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
cărămidă , ci foloseau și acea piatra moale care trebuia fasonata, sau chiar piatră brută din dealurile și munții înconjurători.Astfel de case se construiau din pământ batut cu nuiele, așa numita paiantă.Practic see făcea un cofraj din nuiele sau scânduri , în care se punea pământul fărâmițat care apoi se uda cu apă astfel încât să se bătătorească mai bine și să poată rezista în timp. Un astfel de perete odată consolidat era greu de disetrus. Toamna, după terminarea lucrărilor agricole, începea
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
să faci mai mult decât doar să exiști. * „Era în 1873. (...) Nu mai văzusem în viața mea așa ceva. (...) Un normand de mare, rege al luptei, vechi danez venit pe căile lebedelor, care n-a dormit nicicând sub un acoperiș de scânduri, nici n-a golit în casă de om cornul plin de bere, plăcându-i sângele preoților și aurul furat din biserici, (...) vâslaș și poet, beat, furios, magnanim, plin de zeii nebuloși ai Nordului și păstrându-și până și în toiul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de război al marinei americane. Pământul nu mai avea nimic de oferit, dar marea părea să i se supună. Casa se susținea pe piloni îngropați în nisip. Era o construcție mică din lemn, veche și acoperită de aluviuni. Când mergeai, scândurile scârțâiau sub picioare și pe alocuri spațiile dintre lemne îți permiteau să ghicești zburătăcitul fără rost al orătăniilor bătrâne și singuratice care dormeau și se adăposteau de obicei sub dormitorul nostru. Noaptea mă trezea trosnetul continuu al lemnului uscat și
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
cap și punerea corpului pe o targă în care bătuse piroane de fier; al doilea caz - băgarea la carceră, de către sublocotenentul Cîrliga, a patru deținuți cu fiare la picioare, doi în picioare, ceilalți doi cu capul în jos, carceră de scînduri, fără acoperiș, avînd suprafața de cca 1 mp; la două ore după ce au fost scoși, Bîrlădeanu, unul dintre cei scoși, a murit. Al treilea caz: obligarea deținuților care nu și-au făcut norma să se dezbrace în pielea goală, să
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
un clinchet mai prietenos, mai puțin găunos, mai puțin imprevizibil, ca tusea venind din plămânii unui bolnav... O pală de vânt rece de dimineață clătină tufișurile, înfiorând iarba înaltă de pe alee. Undeva, poate în șopronul din grădină, se zbătea o scândură desprinsă. Ușa se deschise pe neașteptate. În fața lui stătea sora lui Janvier. Recunoscu aerul de familie și într-o clipă îi construi portretul după trăsăturile fratelui ei. Blondă, subțire și foarte tânără, avea încă timp să dezvolte aceeași fire necugetată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
lucrurile atât de bine cunoscute îl dau în vileag la tot pasul: i se părea că, deși nimeni nu-i rostește numele, stâlpii de la răspântii îl vor trăda, că tălpile pantofilor îi scriu numele în praful de pe marginea drumului, că scândurile podului de peste râu răsună sub pașii lui într-un mod aparte, ca o voce inconfundabilă. Odată, pe drum, îl depăși o căruță venind dinspre St Jean, iar Charlot îl recunoscu pe omul care mâna caii, un fermier din apropiere care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]