1,075 matches
-
la ieșirea din Biserică fiecărui creștin copil, adult sau bunic. Celor săraci li se dăruia și câte un ou roșu. În Biserica arhiplină trona slujba divină a Sfintei Liturghii, odăjdiile părintelui pe veșmântul alb de lumină, cântecele stranei peste care scânteia deseori ca Porumbelul Sfântului Duh, Imnul Învierii: „HRISTOS A ÎNVIAT DIN MORȚI, CU MOARTEA PRE MOARTE CĂLCÂND ȘI CELOR DIN MORMINTE VIAȚĂ DĂRUINDU-LE!”. Când eram elev până în clasa a VIII-a, intercalam participarea la slujbă (atenția) cu deasa preocupare
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]
-
reîntregire Ești în eroare, Fra Ernetti! În zadar Schingiuirea Sângele nu zburdă ca mieii Os subțiat prunc al pietrei Feminitatea estincției Zeii... Concentrice în utopia spiralei Cercuri repetând ce-mblânziră Orfeii... Genii, voi, deliruri ce tragic întrerupt-au tăcerea !Îngerii scânteind frigul spaimei de gol : „cine se uită îndelung în abis Se uită și abisul în el”. Cuvintele sunt orgasme Nemâncate te vor devora Ca fantasme. Poezia e altceva Altcineva. 2. Stihia se apără multiplicându-se Hologramă Zvâcnetul ei de șarpe
ROCADE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348167_a_349496]
-
un fulger în mână în așa fel încât “degetele păreau că se reliefează, iar fulgerul se află în afara tabloului”, ne spune Pliniu cel Bătrân, în capitolul Istoria naturală. Toate aceste culori există de altfel și în culoarea “albă pură” care scânteiază. O haină biofotonică, de exemplu, confecționată astăzi din forme goale și din forme pline absolut echivalente și colorată cu aceste culori pure, “albe și negre”, poate să devină o “armă” de protecție care “rectifică” sau neutralizeze orice atac informatic la
AGONIA UNIUNII EUROPENE (5) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/347557_a_348886]
-
mă proclam aici ultimul romantic pentrucă vin din epoca marilor iubiri în care creionul, lumina sclipirile sufletului dându-i contururi de poveste eternă, soră a lacrimii și simțirilor vrăjite. Iubesc frumosul omului și mă închin sufletului dar și ochilor care scânteiază spre înălțimile cerului cu focuri de nemurire. Te iubesc omule pentru divinul tău etern, pentru lacrima ta pe care o poți o clipă stăvili, pentru suferințele pe care le-am înscris vieții unora dintre voi pe când îmi căutam drumul în
DESTIN de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350032_a_351361]
-
vioară Și-mi prind sidef de numere în vise, Vegheat de școală- veselă fecioara, Primesc învățături demult trimise. Și părintește Tu mi-asculti doinirea, Ce sufletu-mi în clocote zidește. Ma-ndrumi și-mi dai curaj. Simt nemurirea Ce-mi scânteie vesmântul, ma-nalbeste. Si-nvesmantat așa, școala- domnită Dansând, pictând și fredonând suspine, Stropeste-ma cu lacrimi de zeița, Să-mi crească liber aripi de rubine. Referință Bibliografica: Aripi de rubine / Doru Ciutacu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1483, Anul
ARIPI DE RUBINE de DORU CIUTACU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350079_a_351408]
-
sărat, apoi dat cu boia și usturoi. Ce ciudă aveam întotdeauna fiindcă nu puteam să mă satur pe deplin din niciun fel de mâncare, căci trebuia să las loc și celorlalte bunătăți. Dar căldura domoală din casă dată de focul scânteind printre lemnele duduind în sobă! Dar traista cu bobârnaci...o mai simt parcă și acum legată de gât! Simt parcă gerul lipindu-mi nările și lupta cu nămeții colindând din casă în casă...și mirosul fumului căzut din coșurile caselor
ÎNTRE DOUĂ LUMI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350127_a_351456]
-
râdea și sufla într-o sită prin care cernea peste tot o pulbere argintie. Se uitau mirați oamenii și credeau că aceasta cerne pulbere fină de diamante, pentru că în scurt timp copacii se îmbrăcară în straie sclipitoare, iar acoperișurile caselor scânteiau. Pe la streșini, enigmatica prințesă agăța țurțuri de cristal, iar la ferestre filigran cu flori și frunze din argint. Oamenii o priveau mirați și speriați, dar erau încântați de minunățiile ei strălucitoare și alergau veseli să prindă diamantele spulberate de ea
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
umbră privirii noastre, să nu acoperim norii cu gândul nostru trecător- căci noi suntem doar dorul, așezat la geana smereniei, căci noi suntem doar sâmburele vieții, rostogolit peste timp. Doamne! Nu eu am furat focul din Olimp, doar cerul a scânteiat în poveste, iar taină Soarelui se odihnește, în misterul care a pătruns în noi. Referință Bibliografica: Focul din Olimp / Petru Jipa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 370, Anul ÎI, 05 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Petru Jipa
FOCUL DIN OLIMP de PETRU JIPA în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361786_a_363115]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PĂSĂRI CĂLĂTOARE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 374 din 09 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului nopți cu lună pe alee ce mister care scânteie duce dorul mai departe literele dintr-o carte -------------------------- Luncă despletindu-se molcum Arii verzi și lung aliniate Huruit de care dinspre sate După care liniștea, oricum Slută pe un dâmb, o buturugă Peste care un blestem opac Spânzură de fiece
PĂSĂRI CĂLĂTOARE de ION UNTARU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361812_a_363141]
-
Lasă-ți lumea ta uitată,/ Mi te dă cu totul mie,/ De ți-ai da viața toată,/ Nime-n lume nu ne știe./ Vin' cu mine, rătăcește/ Pe cărări cu cotituri,/ Unde noaptea se trezește/ Glasul vechilor păduri./ Printre crengi scânteie stele,/ Farmec dând cărării strâmte,/ Și afară doar de ele/ Nime-n lume nu ne simte./ Părul tău ți se desprinde/ Și frumos ți se mai șede,/ Nu zi ba de te-oi cuprinde,/ Nime-n lume nu ne vede
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
se văd din ele Butaforia ne lucrează-n plin Pierd jocheii la pariuri cai Tristețea cântă viețile la nai Din import, vagoane mari cu spleen Taie strada gureșele vrăbii Noi îmbătrânim în echivocuri Drojdia s-a scurs din polobocuri Orizontul scânteiază săbii Grijă deci că aerul vibrează Ce-o să spui cu ultimul cuvânt De pe gene visele migrează Când începe zilnicul frământ Referință Bibliografică: Echivocul senectuții / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 381, Anul II, 16 ianuarie 2012. Drepturi de
ECHIVOCUL SENECTUŢII de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362110_a_363439]
-
acasă. SEARA DE PAȘTI E din nou sărbătoare. Tu stai în capul mesei, cu paharul plin și „agadaua”*-n față. În dreapta ta pe masa scundă un vas cu apă și-un ștergar și-i atâta lumină-n odaie, că vinul scânteiază în pahar, adevărat rubin „Aficomanul”**-așteaptă în sertar, să-l căutăm. E-ntodeauna în acelaș loc, ca să-l găsim ușor, dar noi jucăm acelaș joc sertarele le răscolim an după an Numai dorințele se schimbă. Tu dai din cap în semn
FLOARE DE NISIP (POEME) 1 de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365971_a_367300]
-
să vadă lumina zilei, că era cu nervii îngropați în tortură, dar iată că azi renăscuse, azi vedea soarele în toată splendoarea lui, simțea cum căldura și strălucirea lui o cuprinsese în mreje, așezându-i pe chip plăcerea sublimă. Frunzele scânteiau, iar florile din curte erau ca niște copii jucăuși ce-și dansau corolele prin văzduh și-și împleteau policromiile în natura vie, plină de viață și lumină. Era o minune, era un miracol, iar Catrina îi mulțumea lui Dumnezeu că
FERICIREA SUPREMĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366054_a_367383]
-
ca Pacea de la Cozia din 22-23 decembrie 1999. La masa celor patru bucureșteni se lăsă deodată tăcerea. Băieții erau preocupați mai mult de paiul din sonda cu suc, încercând sa se delecteze cu aromele deosebite împrăștiate de aciditatea lichidului ce scânteia în pahare și le mângâia cu delicatețe simțurile olfactive, iar cei doi oameni maturi, erau ocupați fiecare de gândurile lui. Doar privirile tuturor lacome să cuprindă tot ce era mai frumos din peisajul zonei, apa, munții și hotelurile ce se
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
lui Hristos, în lumea lui Zamolxe, în Codrul străbun unde cântă viorile apelor, același cântec divin al Moșilor Neamului, care aprinde lumina fiecărei zile. Acolo e untdelemnul bucuriei! Acolo e Copacul Neamului cu brațele verzi și coroane de azur ce scânteie majestos în Cerdacul Cerului. Acolo e mântuirea noastră! Cineva îmi bate în fereastra inimii. O fi cântec, o fi rugă, o fi om, o fi înger, o fi dor, o fi întrebare? Dacă e om, e cel care a găsit
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
Stroia Publicat în: Ediția nr. 1457 din 27 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului E seară și liniște-n casă, De-afară răzbate-un ecou Și viscolul bate-n fereastră E iarnă, e iarnă din nou! M-apropii, privind cum omătul Scânteie în mii de culori. E vis, feerie și totul Mă-ncântă și-mi dă dulci fiori. Iar fulgii de nea lin dansează, Pe-un ritm mult mai vechi, neștiut, Copacii-ncărcați recreează Un alb peisaj din trecut. Reînvie copilul din
E IARNĂ!... de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366534_a_367863]
-
despre regie, scenografie, muzică etc., și atât...! S-ar îngrădi sub un singur hotar un drum fără pulbere, spre văzduh, căci aici nu încetează de peste un veac (din 19 noiembrie 1919) să bată o inimă cât un munte și să scânteieze un duh cât o dragoste, împlinind azi, când e mai greu, iar de aceea actorii luptă mai mult, făgăduința făcută sieși de genialul Constantin Tănase, de a înfrunta vremile și a fi deasupra vremilor, pe culmea spiritului! Arta teatrului are
ANA MARIA DONOSA. ORBI FĂRĂ IUBIRE, ÎN ÎNTUNERICUL PROPRIILOR GREŞELI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366533_a_367862]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > LUI EMINESCU Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 2357 din 14 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Suspină-n codru amintirea doinită-n versul său, Luceafăru-i scânteie somnul, plutind cu-al său ecou, Și Sufletul visează veșnic prin ochii săi cuminți, Cărări și taine ce-a iubit cu stelele-n dorinți. Pe tâmple-n vrajă-i curge cerul, prin stânci înnourate, Izvoarele îi cântă-n murmur, în
LUI EMINESCU de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366564_a_367893]
-
s-a născut român! Următorul volum, apărut în 1989 - Așa cum sunt (Editura „Eminescu”) exprimă autenticitatea creației poetului din punct de vedere tematic și stilistic, cultivator frenetic al metaforei, al travaliului liric sub semnul Cântecului: „În șiștarul luminii/ cuvintele limbii române/ scânteiază/ aidoma ciutelor/ care pasc/ în patria viselor./ Scăpărătoare vioară,/ inima dorului ... / Înțeles/ ce-l așez/ azi,/ în capul mesei/ și spun: pace vouă cuvintelor...” Aflat sub protecția unui Daimon generos, Theodor Răpan este într-o continuă însoțire cu mirarea, visul
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
nr. 2097 din 27 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Primăvara plânge Cu lacrimi de flori Ce strălucesc în mii Și mii de culori. Lacrima primăverii Urme nu lasă Și-ți mângâie obrazul Ușoară, sfioasă. Vara suspină Cu lacrimi perlate Ce scânteie-n soare Pe ierburi plecate. Lacrima verii E blândă și caldă În transparența ei Lumea se scaldă. Toamna e tristă Și lacrimi tăcute Îi picură-ncet Pe crengile mute. Lacrima toamnei, Rece și-amară, E pentru cei Trecuți de vară
LACRIMILE ANOTIMPURILOR de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366256_a_367585]
-
depășit Babele, ne-am oprit, în sfârșit, la câțiva metri de megalitul impunător, misterios, controversat și unic. Eram lângă Sfinx. Era cald, bine și o pace ca de început de lume. Vântul adia, aici, blând și soarele dogorea ca vara, scânteind feeric în zăpada ce acoperea întinsurile, munții, văile, tronând majestuos din înaltul cerului imens transparent si albastru. Mi-am scos fularul și căciula năpădit de senzații vechii, răvășitoare - de poet, de om al muntelui și prospector geolog adevărat, convins și
ODĂ SFINXULUI de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361627_a_362956]
-
nu pot urca mai sus de atât, și mai e mult până la steaua cea frumoasă!... - Nu-i nimic, pisoiul meu! Îți mulțumesc, totuși, că ai încercat!... În seara următoare, fetița continuă să privească cu aceeași nostalgie bolta cerească, pe care scânteia din nou steaua albastră. În acest timp un porumbel, trezit nu se știe cum din somn, zbură pe deasupra casei și se așeză în vârful unui pom din grădină. Văzând-o pe fetiță așa de îngândurată, veni și se așeză pe
PENTRU COPII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361640_a_362969]
-
simți trupul umplându-i-se parcă de lumină și muzică. Andreea deschise gura încercând să spună ceva, dar realiză că nu este în stare. Prea era străpunsă de emoție și de bucuria de nedescris ce o cuprinse. Ochii ei mari, scânteiau de fericire și acest lucru îi dete lui Mihai mai multă încredere, îndrăznind să ghicească care era răspunsul ei, așa că, îi puse un deget pe buze. - Șșș! Nu trebuie să spui nimic deocamdată. Vreau să mă asculți până la capăt. Ceea ce
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
spre infinit Ca Pasărea Măiastră, Grăind în limba noastră - Cu noi te-ai contopit... Poet iubit, Părinte drag! Oriunde-n univers vei fi; Cu dragostre ne vei privi Când stăm sera în prag ... Duși de gânduri tot privim Luceafărul ce scânteiază, Mama România luminează, Întreaga viață ... cât trăim. El străjuiește al țării hotar... Alături de ființa ta ce ne știe, Că dor ne e de Marea Românie - Credem în ochiul tău vizionar! ------------------------------------------- Marin VOICAN-GHIOROIU București iunie 2014 Referință Bibliografică: Marin VOICAN-GHIOROIU - DOR
DOR DE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352357_a_353686]
-
divină: De Crăciun/ vreau să-ți simt mângâierea, MAMĂ,/ din doruri să facem cununi/ împletite cu lacrimi din stele.../ aburind de miresme alese/ să gustăm cozonacu-amândouă/ numărând fulgi de nea/ să ne spunem povești/ iar când lemnul în sobă trosnește/ scânteind în amurgu-nghețat/ să îmi ții capu-n poală/ cum știi doar dumneata/ și-n noaptea Crăciunului lină/ sub bradu-mbrăcat cu beteală/ s-așternem dorințe și vise/ să ne cernem în suflet lumină/ și să fim mai curați și mai buni
UN VERITABIL CONCERT DE MUZICI DIVINE! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350927_a_352256]