409 matches
-
metropole”, subliniind că „genele Londrei sunt perceptibile ca acelea ale longevivilor, puternice, rezistente, lung îndurătoare”, poetul Gheorghe Vidican se lasă dominat de „ochii” sau „genunchii” Tamisei, „albie” regală, pe unda căreia „se leagănă universul”, „milenii de oglindiri și curgeri...”, „sclipitoare scânteiere a trecutului...” Prin extrapolare, am putea vedea în ochii rozetelor din Parcul St. James, care punctează in aeternum pașii delicați ai Dianei, Lady Dy, „oftatul îngerilor”, liniștea pulsației cotidiene, „zborul îngerilor spre copilărie”, amintind de propria-i copilărie, posibil. Amintiri
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
complexitate ontologică. Acest paradox se ascute când Crane notează în următorul paragraf, după ce se referă la cei doi lupi care mârâie, că în altă parte în mină, "întâlnea același efect al zâmbetelor stranii, satanice și albul ochilor sălbatic sclipind în scânteierea palidă a lămpilor" (595). Singură, sintagma "zâmbetele satanice" ar fi o monstră de jurnalism senzațional. Dar aceste zâmbete au mai fost o dată remarcate când ele s-au oferit împreună cu gesturile prietenoase, la fel ca și jocurile glumețe și că felul
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pozitivitate. Omul se împrumută în această perspectivă din ferocitatea viețuitoarelor pe care le-a depășit prin inteligență. Din pol al inter-relaționării benefice cu semenul ce-i punctează apropierea el devine agentul unei jungle emancipate, vânător abil și prădător inspirat de scânteierile vicleniei. Condus de mirajul distrugerii și neutralizării celuilalt, o astfel de individualitate este determinată, în opțiunile și actele sale, prin răutatea ce se relevă ca impuls cotropitor spre mai mult. Acest mai mult indică o sete nestăvilită de surpare metafizică
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de la „Universul literar” i-a asigurat, la sfârșitul deceniului al patrulea și începutul celui următor, un loc de frunte printre tinerii critici. Dintre scrierile târzii, „narațiunile” demonstrează atât spirit de observație, cât și fantezie, precum și un stil îngrijit, cu neașteptate scânteieri. Mozaicul este însă de dimensiuni prea mici pentru a avea efectul scontat. Rămas neterminat, romanul autobiografic Slujba din hol este interesant ca frescă parțială a vieții din redacția unui mare cotidian și prin efortul de autoportretizare. Fragmentare, jurnalele și „memorialele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286951_a_288280]
-
totul altele Georgeta Mircea Cancicov și cine o asculta amintindu-și, în anii târzii, despre viața ei de odinioară se simțea transportat, parcă, într-un orizont de miraje. Și totuși, se petrecuse aievea ce povestea această doamnă gracilă, cu vii scânteieri în priviri, înveșmântată în alb mai întotdeauna, această ființă de care nu puteai nicicum lega ideea de bătrânețe, deși ceea ce evoca era un stil al vieții, erau întâmplări și oameni de la capătul celălalt al veacului. Fastuoase recepții, lumini de baluri
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
după un timp, nu putea să-l măsoare, la Istrul cel mare. Apa era curată, nu se vedeau urme de sânge În ea. „Ce fericire să vezi apă. Apă curată, și nu sânge...“ fu primul lui gând Închegat și prima scânteiere de bucurie. Rămase așezat pe malul verde, privind țintă undele argintii. „Să mă duc la Bizanț, la marea cea albastră...“ Își spuse. Dar Își dădu seama că nu se mai putea. Amintirile zilelor liniștite de odinioară i-ar fi făcut
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de a face ca prin trudă și frământare să realizăm ce ne-am propus. Și precum vlăstarul răsare, modelat prin eforturile și măiestria educatorului, tot astfel uneori izbucnește din liniștea adâncă, sufletească, printre gânduri tumultuoase, dorințe, vise și așteptări, acea scânteiere, din care încetul cu încetul ia ființă și se cristalizează versul. Acestor două nestemate le-am slujit cu credință o viață de om, pornind de la ideea că numai cultura sporește demnitatea omului". Continuând aceste preocupări, institutoarea Răduța Vasilovschi pregătește pentru
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cu metaforă când parabolicul și paradoxalul, când iluzia, umbra, raza, sublimul. Și totul trecut prin stări sufletești într-un amestec subtil, rafinat. Iașul de altădată ar fi rămas mai puțin liric, poate chiar mai sărac, stingher și inestetic, lipsit de scânteieri și refracții fără evocările, impresiile, amintirile, portretele lui, ale unui poet nu numai al "florilor", ci și al celui cu simțiri adânci, febril reverberate în atmosfera "dulcelui târg". CA ÎN BABILONICELE GRĂDINI Micul meu rozariu din grădină, printr-o exacerbare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
prin curgerea iremediabilă a fluxului temporal? 76 În zilele prielnice climateric, culorile naturii se nuanțează subtil, albastrul văzduhului e mai albastru, limpezimea înălțimilor e mai limpede, petele tulburi ale apelor dispar, verdele incipient al copacilor capătă, în ritmul anotimpului blând, scânteieri de smarald în bătaia razelor solare iar mirosurile vegetale devin brusc amețitoare. Acum, se simte reînvierea așteptată a naturii și omului. E același proces ancestral și totodată actual, e procesul miraculos al primăverii, venită și pe colinele noastre. 77 E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
8 decembrie 1912 le spunea studenților : „Nouă, mai bătrâni, cu toate că îl cunoaștem foarte bine, îl știm pe de rost pe Eminescu, ne-a fost dat să cetim acel Geniu pustiu, o operă pe care ar fi putut-o scrie, în afară de scânteieri geniale, chiar și d. Scurtu” (Opere, 9, București, 1980, p. 112 ; așadar nu i-au scăpat „scânteierile geniale”, cum bine le numește, prezente în această încercare imatură și practic desființată de autor prin trecerea unor întinse pasagii din ea în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de rost pe Eminescu, ne-a fost dat să cetim acel Geniu pustiu, o operă pe care ar fi putut-o scrie, în afară de scânteieri geniale, chiar și d. Scurtu” (Opere, 9, București, 1980, p. 112 ; așadar nu i-au scăpat „scânteierile geniale”, cum bine le numește, prezente în această încercare imatură și practic desființată de autor prin trecerea unor întinse pasagii din ea în Sărmanul Dionis). Ne dăm seama acum că „a ști pe de rost” nu înseamnă negreșit și „a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
spiritul locului, înălțându-se într-un zbor plin de bucurie și liniște. Mă simt legată spiritual de această țară a „Soarelui Răsare” unde mă simt „acasă”... Căile vieții noastre se întretaie cu ale altora adunându-se într-un mănunchi de scânteieri divine. Chiar și timpul își adună trecutul, prezentul și viitorul, pentru a viețui în același spațiu, ale cărui dimensiuni nu le cunoaștem, în care spiritele noastre, poate, se vor întâlni cândva... Sayonara, Japan! Inima mea...rămâne cu tine! Capitolul V
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
veselia lui avea ceva neliniștitor și era în fizionomia lui ceva greu de definit, un exces de șiretenie care trezea neîncrederea. Dinspre partea talentului, o agerime care semăna cu șiretenia; limpezime în idei și destulă întindere, însă în suprafață; câteva scânteieri, dar răzlețe; mai mult aprecieri sumare decât vederi aprofundate; un spirit cu fațete, dacă pot să mă exprim așa; și, în treburile importante, facilitate în perceperea amănuntelor, însă nici o capacitate de a cuprinde întregul; în ce privește moravurile, egoismul ecleziastic în toată
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
vorbi ce a poruncit Alpilor să se facă mai mici, Simplonului să se niveleze, mării să se apropie sau să se îndepărteze de țărmuri, la sfârșit s-a predat unei croaziere engleze. Înzestrat cu o perspicacitate miraculoasă, infinită; uluitor prin scânteierea spiritului, creând în orice chestiune raporturi nemaiobservate sau noi; bogat în imagini vii, pitorești, în expresii pline de viață, ai zice săgetătoare, singur. Dacă aceste interminabile conversații îi făceau atâta plăcere este pentru că le încărca și cu forța sa, și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
În timpul acestor momente de taină el cizela în sinea lui un cuvânt de efect, a cărui inspirație îi venea dintr-o broșură citită dimineața sau dintr-o convorbire avută seara. Dacă te lua deoparte, ca să te facă să-i cunoști scânteierea conversației, principalul său fel de a seduce era să te copleșească de elogii, să-ți spună că ești speranța viitorului, să-ți prezică un viitor strălucit, să-ți dea un acreditiv de om mare, din fondurile lui și plătibil pe
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
care îl am și astăzi 11, și care mă face să aleg căile cele mai dificile, dar și cele care aduc cele mai nobile satisfacții.) Toate aceste gânduri s-au succedat în mintea mea, în acea fracțiune de secundă ca scânteierea unui vis sublim, îndată dispărut. Mi-am formulat cu hotărâre alegerea: ceea ce era pentru mine soluția cea mai logică, cea mai evidentă, căci altfel n-aș fi fost eu însumi: Pilotul va fi căpitanul Bâzu Cantacuzino. Ministrul a dat din
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
cel mai nenorocit. Transformând disprețul față de oameni într-o formă de divertisment. Am observat la unii colegi din fabrică pricepuți să spună bancuri pe bandă rulantă, ore în șir, că acest tip de memorie li se exersase nu numai în scânteierile verbale, ci și în felul cum priveau de sus la tot ce-i înconjura. Aroganța, obligatoriu prezentă în poante, devenise obișnuință nesocotită. Băncoșii ăștia sufereau de o boală profesională care îi deformase și îi făcea să rateze ținta fără să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
familia conservatoare. În partidul conservator a fost mai mult un independent care, de cele mai multe ori, a făcut „bandă aparte“. Era unul dintre conservatorii culți și, tocmai fiindcă era cult, era de multe ori foarte reacționar. Ca toți reacționarii, avea adesea scânteieri democratice - sau, cum se spune astăzi, „populiste“; în Constituanta de la 1866, împotriva tuturor conservatorilor și chiar a multor liberali, a combătut votul țăranilor prin delegație și a cerut pentru ei votul egal și direct. Însă, în același timp, era un
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
ai fi zis că nu rămăsese...nici o picătură de viață care să nu fi fost trăită, până la urmă, conștiincios și înțelept”, amintesc stăruitor neagra șuviță de păr care ca val de îndărătnică tinereță cădea peste fruntea muribundului, pentru a umbri scânteierea unor ochi ce nu voiau să se stingă...și sub evocarea acestei impresii ne dăm iarăși seama de înalta valoare morală a celui ce peste cadrele literaturii a fost un apostol și unul dintre fericiții învredniciți de „acea tinereță fără
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
1989) CLISU Constantin „Ca români, ca ȚARĂ și ca oameni, De-am făcut din crezuri scump tezaur, Ne-a nvățat Partidul, Ceaușescu OMUL - TIMP AL EPOCII DE AUR!“ („Partidul - Ceaușescu“, Convorbiri literare, iulie 1987) COANDĂ George „Și-n Epoca de scânteieri solare Cu nume de Erou slăvit de-o Țară Ni-s clipele în iureș iar și iară Noian de fapte revoluționare.“ („Lumina patriei“, România liberă, 29 decembrie 1987) COBIANU Elena „Pe fondul politicii partidului nostru de creștere generală a indiciilor
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
le-am tradus astfel: "Dar mîine și cu mîine și cu mîine/ Mereu se tîrîie din zi în zi/ Spre ultimul cuvînt din cartea vremii/ Și toate zilele de ieri se duc/ pe drumul plin de pulbere al morții. / Piei, scînteiere scurtă, piei, că viața/ E doar o-nchipuire, o paiață/ Ce se agită cît e sus, pe scenă,/ Iar dup-aceea n-o mai știe nimeni." Iată cum asasinul are o revelație a nimicniciei. A.B.Cărțile dumneavoastră se citesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
zilei, altfel ajungi să te frecventezi cu Dumnezeu știe cine. Gabriela își desprinse privirea de grădina pe care toamna o făcea strălucitoare, și se întoarse pe călcâie. Ușor agasată de invitația doamnei Dunin, o luă pe coridorul întunecos, irizat de scânteierea depărtată a zilei, supraveghind geometria dalelor: vârful piciorului trebuia să depășească la fiecare pas conturul cuștilor lor. În fața ușii secretariatului, stăteau multe eleve nerăbdătoare, în așteptarea corespondenților, care trebuiau să le scoată în oraș. Ea nu avea o asemenea grijă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mai degrabă de un duel: provocarea, primele lovituri, încordarea cu săbiile privirilor încrucișate, alte două-trei lovituri, apoi un moment de acalmie, după care ne-am retras fiecare la locurile noastre, urmînd să aibă loc ori un studiu reciproc îndelungat, ori scînteierea cîtorva lovituri, ca în final să se dea lovitura decisivă, care va fi, mai mult ca sigur, punerea mea definitivă cu botul pe labe. Sînt un șoarece prea mic pentru așa pisică... Mai bei? mă întreabă doamna Teona, risipind tăcerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
gradul lui Ambrogiani. Ce altceva știa contele? Și În ce altceva era implicat? Paola Îi luase locul pe terasă. El deschise ușa și ieși să stea lângă ea, așezându-și brațul peste umărul ei. — La apus, cerul a aruncat ultimele scânteieri de lumină; curând se va Întuneca. — Se scurtează zilele, nu-i așa? Întrebă ea. El o strânse mai tare și clătină din cap. Rămaseră Împreună așa. Clopotele Începură să sune, mai Întâi cele mici de la San Polo și apoi, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Ravelstein arareori Îmi cerea părerea: - Ce‑ar fi ca Smith să se combine cu Sarah? El are unele Înclinații homosexuale. Dar n‑o să fie niciodată un pederast. Și Sarah e o tânără foarte serioasă - disciplinată, muncitoare, iubește cărțile. Nu are scânteieri de geniu, dar are multe calități. Și s‑ar putea să posede tocmai acel dram de masculinitate care să‑l facă pe Smith fericit. Era atât de obișnuit să ticluiască asemenea gen de aranjamente, Încât se pare că, atunci când Vela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]