406 matches
-
camarazii săi dădeau o bătălie povestită de tatăl lui: puștile acelea străvechi, trupele acelea de cavalerie... În fața lor, se dădea un cu totul alt război - o rapidă scurgere de blindate pe pământul răvășit de bombele avioanelor. Zâmbeau oare nemții văzând scânteierea săbiilor pe deasupra cailor, așa cum zâmbește cineva la trecerea unui automobil vechi de mai multe decenii, care amintește în mod naiv de o epocă depășită? Mai erau, de asemenea, în zilele alea ucigașe ale prăpădului, mici fragmente inutile care te împiedicau
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și turnura gnomică, „citatele” din Horațiu, Euripide, Pindar), poezia are în centru înfruntarea dintre forțele stingerii și cele ale Ființei (Mors, Sonet ( Pe negrele ape ), Alme sol...), dintre scepticism și creație (Quaerenti, Spre Nirvana...). Cugetările intitulate Din carnetul unui răstignit, scânteieri de gând pătrunzător, exprimă, aforistic, dialogul lui B. cu lumea. Însemnările unui peregrin sunt pagini de analiză asupra a ceea ce îl leagă sau îl înstrăinează de spațiul german al anilor de formare, o proză intelectuală, elevată, întrețesută cu trimiteri alese
BOGREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
era numai Întunecată; era și caldă. Așadar, când am fost ridicat pentru a treia oară, Într-adevăr renăscusem: ca fântână. Dintre piciorușele mele de heruvim țâșni În aer un fir de lichid cristalin. Luminat cum era de cupola de deasupra, scânteierea sa gălbuie atrase atenția tuturor. Jetul se ridică Într-un arc. Propulsat de o vezică plină, trecu peste marginea cristelniței. Și, Înainte ca nouno al meu să aibă timp să reacționeze, jetul Îl lovi pe părintele Mike drept În mijlocul feței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nicăieri, numai oase, fără șolduri. Dar nu era posibil... și doctorul spusese despre Callie că era... și de ce nu pomenise nimic de cromozomi... și cum putea să fie adevărat? Așa curgeau gândurile mamei mele și mintea i se Întuneca și scânteierile Încetau. Și după ce se gândea la toate acestea, Tessie se gândea la Obiect, la prietenia mea strânsă cu Obiectul. Își aminti ziua când fata aceea murise În timpul piesei și cum dăduse buzna În culise și mă găsise Îmbrățișând Obiectul, consolând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu te minte, copile, niciodată Și nici dușman nu poate să-ți fie vreodată, Chipul mamei blând, eu îl păstrez și acum Cu drag în amintire și într-un vechi album. Dragostea de mamă este atât mare, E ca o scânteiere, bucată dintr-un soare, Ne este oferită, nicicând nu o cerșim, Dar, vai, se - întâmpl- ades să o nesocotim! MIROS DE TRANDAFIR Zboruri tandre cu fiori Sunt c-ale pădurii flori, Cu imensa strălucire Ard ca torță-n amintire. Ca
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
Spry, și rotundă ca un semn de circulație. Această lună circulară sau imagine circulară rămasă pe retină Încă mai era În mintea lui. Și cunoaștem acum din fotografii făcute de astronauți, frumusețea pământului, albul și albastrul său, mițele lui, marea scânteiere plutindă. O planetă magnifică. Dar nu se făcea totul ca să devină intolerabil locuitul aici, o colaborare neconștientă a tuturor sufletelor răspândind nebunie și otravă? Ca să ne evacueze? Nu Într-atât aspirație faustiană, se gândi domnul Sammler, cât o strategie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
satele de dincolo de baltă. Obrazul ars de soare a lui Hazu avea o lumină ușoară de mâhnire, care parcă izvora din ochii lui căprii. Trupu-i nalt ședea încovoiat asupra chimirului lat de piele roșcată lustruită, în care bătaia razelor trezea scânteieri. Drumul drept dintrodată începu să se încovoaie lung și tărăgănat într-o vale. În fund, o fântână își înălța de la marginea păpușoaielor cumpăna neagră singuratică. Lângă ghizdele, adăpătoare pentru vite - ș-alături o răchită deasă, care răsfira ramuri neclintite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Băieșu încremenit, cu boii de funie; își simți brațul drept prins ca-n clește: bolnavul din car zvâcnise năprasnic asupra-i. Simți o lovitură tare și o săgeată, în deșert, în stânga. Țiganul se înălță, el căzu. Văzu a doua oară scânteierea cuțitului. Răcni lung, cu glas chinuit: Nu mă omorâți, oameni buni! Vă dau paralele, numai nu mă omorâți!... Țiganul nalt, cu nasul coroiat, se avântase ușor în car. Dumitrache Hazu cercă să se scoale. Simți că cineva îi smulge punga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cuvenea unui târgovăț, făceam ziua a doua de marș în ambulanță, în tovărășia doctorului Andronescu, un om foarte vesel, cu burta mare. Pornisem pe un drum întortochiat, prin ținutul Botoșanilor. Coloana își întindea înainte furnicarea neagră în care se țeseau scânteieri, se încovoia printre muncele, cobora în văi, se ridica pe costișe. Și în trăsura cu pânze, mare cât o corabie, legănat și scuturat pas cu pas prin bolovanii și gropile drumului, stăteam de vorbă cu doctorul. Priveam cum rămân în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe canapea într-un colț cu lumină difuză, și Rachel a început să-mi maseze mâna teafără. Eram pe punctul să ațipesc când s-a auzit din nou soneria. Spre uimirea mea, era Jacqui. A țâșnit înăuntru, emanând luciri și scânteieri și având chef de vorbă: dinții placați cu aur fuseseră readuși la normalitate, cineva îi dăduse nu știu ce chestie Louis Vuitton și se ducea la o vizionare în cerc restrâns. —Bună, i-a salutat cu un gest pe Bărbații Adevărați așezați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în fața unei ferestre mari, acoperită de draperii din catifea. O fantă îngustă între cele două revărsări de falduri bordo lăsau să se vadă o coloană de lumină și îi permiteau să vadă smochingurile rotindu-se pe parchet, tapiseriile de pe pereți, scânteierile paharelor ciocnite. Danny își lipi fața de geam și privi înăuntru. Atât de aproape, încât i se puse o ceață pe ochi. Omul Cameră dădea rateuri. Se trase înapoi, în așa fel încât privirea lui să poată cuprinde întreg tabloul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
oblic încălzea cu o pulbere aurie casele de pe malul drept al Dunării, formând o linie neagră în nimbul scânteietor al amurgului această margine strălucitoare brăzdată de barele subțiri ale lunii se oglindea în apa de satin albastru înălbită într-o scânteiere de oglindă, curba molcomă se rotunjea în dreapta, în lumină, atât de prelungă și de pierdută. încât, în depărtare Colnicul Hora înainta ca o citadelă, în vârful cel mai înalt, părând un castel de vis, albăstrui, diafan și tremurător printre aburii
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
heleșteie, și‐n cupa‐ i ce se leagănă alene, Potir de frumuseți marmoreene Ascunde‐ un vis pe veci neîmplinit, Tot astfel, tu, din umbră te desfaci. O! chip slăvit de nimfe și de vraci, Înseninându‐ mi gândul meu fugar, Cu scânteieri de aștri ce dispar și legănându‐ ți visu‐n infinit. Adesea, printr‐a cerului palori, Cat umbra ta, ce lunecă sub nori, Un ram întins pe‐ a lacului oglindă Îmi pare‐ un braț ce vrea să mă cuprindă, Iar trestii
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ale mătușii lui și fiicei acesteia, lecțiile lăcuite ale feluriților nobili și doamne numărau, probabil, sute și sute. În mijlocul acestei nesfârșite procesiuni de priveliști - samuraii și vasalii, slujitorii personali, funcționarii superiori cu șeile lor aurii și argintii, intarsiile de sidef, scânteierile lacului auriu, umbrelele deschise, arcașii cu arcurile și tolbele lor, pădurea de lănci cu cozi roșii - cele care atrăgeau, mai presus de orice altceva, atenția tuturor erau drapelele clanului Takeda. Treisprezece ideograme chinezești sclipeau aurii pe o fâșie de material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fi sigur, dar pentru moment părea singura ipoteză logică. Aș fi preferat să rumeg problema ceva mai mult timp, dar împrejurările nu mi-o permiteau. Conversația a continuat să se reverse, plină de aceleași observații caraghioase ca până acum, aceleași scânteieri rizibile, aceleași comicării dezlânate și întorsături pseudohistrionice și, una peste alta, a trebuit să recunosc că eram impresionat de acest pungaș cu cap de dovleac. Era, poate, un pic obositor, dar nu dezamăgea. La plecarea din anticariat, îi invitasem deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
înțeles, domnule sergent. întrerup și închid. Malik se întoarse spre negru. — Trebuie să vorbesc cu postul din Tidiken. Cu locotenentul Razman. Anunță-mă când ai legătura. Se îndepărtă să se plimbe singur în noapte, contemplând stelele și luna ce împrăștia scânteieri aurii pe dunele înalte care se ridicau în spatele lui. înțelese că, în ciuda nespusei durități a zilelor ce îl așteptau, se simțea fericit acolo, la hotarul erg-ului, angajat în periculoasa aventură de a vâna un om care, fără îndoială, cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se tânguia, picioarele ca de pluș ale dromaderului nu făceau nici un zgomot când călcau pe sare, și acolo, în mijlocul acelei sebhka, nu erau hiene, nici șacali care să urle cerându-și prada. Luna se ivi plină, luminoasă și curată, smulgând scânteieri argintate milioanelor de oglinzi de pe întinderea plată, pe care siluetele mehari-ului și călărețului erau o apariție ireală și fantasmagorică ieșind din neantul nopții spre neantul umbrelor, stampă perfectă a singurătății absolute, căci probabil nici o ființă omenească n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
miște. — E o sinucidere, murmură pentru sine locotenentul. O sinucidere, și niciodată n-am crezut că un targuí e capabil să se sinucidă. își caută osânda veșnică. Nici o zi n-a fost atât de lungă. Nici atât de călduroasă. Sarea reflecta scânteierile soarelui, multiplicându-i puterea, făcând aproape inutil minusculul adăpost, anihilându-l și anihilând mehari-ul, căruia îi legase cele patru picioare după ce-l îngenunchease, deși îl durea sufletul să-l facă să sufere fără să fi meritat, după atâția ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mai puțin vestite și mai puțin teribile decât Tikdabra, și, prin urmare, își putea face o idee clară despre ce îi aștepta în zilele următoare. îl observă pe însoțitorul său. De fapt, îl studiase din primul moment, de când descoperise o scânteiere de spaimă în ochii lui când îi mărturisise că-i ucisese pe temnicerii săi. Dacă suportase atâția ani de pușcărie și nu se dăduse bătut, hotărât să reia lupta, era, fără îndoială, un om curajos, cu un temperament ieșit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
bun? N-am avut oare ceea ce doream? Eu sunt Dumnezeu, aceeași singurătate, aceeași glorie vană, aceeași disperare că nu sunt și eu una dintre făpturile mele, ca toți ceilalți. Toți cei care trăiesc În lumina mea, și eu trăind În scânteierea insuportabilă a beznei mele. Du-te, mergi prin lume, William S.! Ești plin de faimă, treci pe lângă mine și nu mă recunoști. Eu murmur În gând „a fi sau a nu fi“ și-mi zic „bravo, Belbo, bine lucrat. Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să mai Încerce o dată? Merită, zice Ludovic cel Sfânt, templierii sunt de acord, Îl urmează În Înfrângere, pentru că asta e meseria lor, ce justificare ar avea Templul fără cruciadă? Ludovic atacă de pe mare Damietta, țărmul dușman e tot numai o scânteiere de lănci și halebarde și palanchinuri, scuturi și iatagane, oameni de mare vază, zice Joinville din cavalerism, ce poartă arme aurite țintuite de soare. Ludovic ar putea aștepta, se hotărăște Însă să debarce cu orice preț. „Credincioși ai mei, vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu soare a uneia din acele zile În care Milano e frumos, cu fațadele galbene ale caselor și cu un cer ușor metalic. În fața noastră era poliția, blindată cu coifurile și cu scuturile ei de plastic, care păreau că trimit scânteieri de oțel, În timp ce un comisar În civil, dar Încins cu un tricolor țipător, se fâțâia Încoace și-ncolo prin fața alor săi. Am privit, În spatele meu, capătul cortegiului: mulțimea se mișca, dar bătând pasul pe loc, șirurile erau alcătuite, dar neregulat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se abțină. În timp ce eram aproape să ieșim din crâng, am auzit voci Îndepărtate. În sfârșit ajunseserăm la marginile rariștii, care acum apărea luminată de luciri slabe, ca niște torțe, sau, poate, de lumânări care pâlpâiau aproape jos, pe pământ, niște scânteieri slabe și argintii, ca și cum o substanță gazoasă ar fi ars cu un fel de răceală chimică În baloane de săpun ce pluteau pe deasupra ierburilor. Agliè ne spuse să ne oprim În locul acela, Încă adăpostit de tufișuri, și să așteptăm, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ca și când gluma i-ar fi răscolit în suflet crâmpeie de visuri ce s-au înăbușit înainte de a se contura în forme. Olga i se părea completarea Teclei. Avea toate calitățile ei, dar colorate mai viu și, în ochii ei, sub scânteierile șăgalnice, parcă palpita o umbră sentimentală. Clătina din cap, să-și alunge închipuirile, și rosti domol: ― Prea târziu... 7 ― Domnu Titu... Ghici ce surpriză am să-ți fac? zise doamna Alexandrescu misterios, oprindu-l în antreu. Nu ghicești?... Atunci poftim
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
totul reale, iar probabilitatea "accidentului" atât de așteptat - mai mare ca oricând. Arma a trecut din nou prin toate mâinile, lăsând pe degete un miros fin de ulei. Nici cea mai delicată doamnă din sală nu-și ascundea ochii, în scânteierea violetă a cărora se citea dorința perversă de a vedea ceea ce, unele doar auziseră despre ruletă: țeasta plesnind ca o coajă de ou și substanța ambiguă, lichidă, a creierului stropindu-le poala rochiilor. De altfel, m-a cutremurat întotdeauna pofta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]