705 matches
-
ai unei inimi cheamă lumina orbitoare. Tărâmul întunericului cald se pierde. Strigăt de viață, fericire. Clipă incertă dual sfâșiat de neant. Ochi încețoșați de lumină și întuneric Bucurie, trisțe Duplicitare trepte spre lumină. Mamă Prunc Infinit Tată. PUNTEA CERULUI limbi scânteietoare se ridică din frunzele uscate iluziile ard clipe de gânduri risipite violet, miresme suave, din neutroni sălbatici un Big Bang se ivește rătăciți printre formule, așteaptă miliarde un culegător de aștri, bătrânul măslin e doar o umbră călătoare un mugur
ÎNTÂLNIRE CU NEMURIREA (POEME) de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347871_a_349200]
-
extaziată de priveliștile de basm și de frumusețea lui de Faun. „Vrei s-o iei pe Corina de soție?” - îl întrebase acel guru pe același ton cântat din Iataca. „Da!” - răspunsese poetul și-o privise pe Veronica cu ochii lui scânteietori, zâmbindu-i tandru. „Tu, femeie, vreaisă-l iei pe Mihai Eminescu de soț?” - se adresase același brahman și Veronicăi. Vru să deschidă gura să zică da, dar parcă cineva, o forță nevăzută, îi luase glasul; voia să deschidă gura și nu
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
-
Terra): 66 -Locuitorii tăi, ademeniți spre taină și mister Vor căuta înfocați minunile din cer Cei înțelepți te vor vedea pe tine alintoasă Spre Alesul tău cum din privire nu te lasă. 67 Și asemeni nouă, în alinturi, tămăduitor Potir scânteietor, cu vin dulce, neamețitor vor bea,Mă vor sărbători cu albii crini Crescuți prinos lângă pădurea de măslini. 68 Te vei topi din nou de dor adânc De strângere, de zbatere-n prelung suspin- sub bolta senină, îmbietoare iar Armonia
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
pescărușii căutând compania marinarilor cărora le aduc vești de la iubite. Marinarii sunt albatroși ce poartă dorul patriei pe oceanele lumii. Se pare că suntem la începuturi... Pășesc pe covorul neatins al iernii de la cumpăna dintre ani. Totul este virgin. Zăpada scânteietoare învie amintirile copilăriei de altădată... cu miros de cozonaci, derdeluș, zurgălăi și săniuțe. Este emoția copilărească a începuturilor. Mă las purtată pe aripa vântului ce valsează cu fulgii de nea, închid ochii, mă las în voia simțurilor... Aud vuind apa
2013 de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348789_a_350118]
-
culori ciudate. Ușoare nuanțe roșcate începură să se vadă pe linia orizontului, devenită între timp albastru-violet. La început culorile erau anemice, dar pe parcurs se transformau, devenind aprinse. În stânga lor cerul se înfățișa privirii ca o imensă avalanșă de zăpadă scânteietoare. Linia orizontului era străpunsă în două locuri de catargele a două vase aflate undeva la ancoră, mai departe de țărm. -Nici cel mai talentat pictor n-ar putea reda așa ceva, se încumetase Iulia să spună mai mult în șoaptă.Un
VACANTA LA MARE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348275_a_349604]
-
de-a valma, așa încât, până am descoperit cascada, eram deja transpusă într-o stare de împăcare și echilibru interior, greu de redat în cuvinte. M-am așezat pe un colț de stâncă la baza căderii de apă, alunecând sub hipnoza scânteietoare a celor două etaje care se prăvăleau în ritmuri sinucigașe peste pietroaiele cu umbre pământii. Mugetul învolburat al apei era un concert pe cât de rar pentru mine, pe atât de tămăduitor de trup și suflet. N-aș putea să spun
NICOLETA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376820_a_378149]
-
Autorului PANORAMĂ ÎN BUCEGI Zori de ziuă se revarsă Pe-a Bucegilor terasă, Cu soarele-n răsărit, Cu luna în asfințit. Pe vârfuri proeminente, Zăpezi albe permanente. Avalanșe mari pornesc, În vale se prăvălesc, Mătură totul în cale Sub raze scânteietoare. Caraimanul cu-a sa Cruce Ne salută și străluce, Morarul cu colții lui Te provoacă să îl sui. Mult mai sus, Bucșoiul Mare Cu spinarea-i către soare Domină întregul munte. E vârful cel mai de frunte. Este el, Bucșoiul
PANORAMĂ ÎN BUCEGI de IONEL GRECU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378033_a_379362]
-
toți aceia cărora le-a facut bine și i-a învățat adevărata credință, dar era însoțit (și) de mozaici și de filozofi vechi, oameni de știință și de artă ai timpului. Lângă trupul său neînsuflețit stătea, îndoliat și cu lacrimi scânteietoare, cel mai devotat prieten al său - Sfântul Grigorie de Nazianz (Teologul), care îi ține o cuvântare de adio impresionantă. De atunci și până astăzi, adevărații creștini îl cinstesc în rugăciune și prin viața lor. Sfantul Grigore de Nazianz (Teologul), al
DESPRE VIAŢA, OPERA ŞI ACTIVITATEA SFINŢILOR TREI IERARHI – ICOANE, PILDE ŞI REPERE AUTENTICE ÎN CADRUL BISERICII CREŞTINE, UNIVERSALE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378044_a_379373]
-
se întunecă, se făcu numai bucle întunecate, năpădit de valuri-valuri de nori, împinși unii de către cei din spate, ce se tot revărsau spre cerul încă senin. Un tunet înfundat, îndepărtat, se auzi în surdină dinspre miazănoapte. De asemenea, o lumină scânteietoare brăzdă peste norii negri adunați în partea dinspre Tomnatic, muntele de la apus. Dintr-o dată, vântul prinse putere și începu să clatine nervos crengile pomilor din livadă. Albinele soseau de zor de pe câmp, care cum puteau, să-și caute adăpost în
FURTUNĂ CU FULGERE ȘI TUNETE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376624_a_377953]
-
Tău nume! / Și... iartă, Doamne! copila sălbatică / ce uită numele Tău fără voie“. Prin structuri, tendințe , detalii și tonalități radiante, visele lirice ale Viorelei Codreanu Tiron, exprimate în discursuri raționale, poartă pecetea autenticității, înnobilând demnitatea expresiei. Empiria spațiului poetic este scânteietor locuită de autoritatea gnoseologică a cuvântului. Referință Bibliografică: Autoritatea gnoseologică a cuvântului în poezia Viorelei Codreanu Tiron / Viorela Codreanu Tiron : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 220, Anul I, 08 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Viorela Codreanu Tiron
AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI ÎN POEZIA VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372640_a_373969]
-
apoi pe care le-au tot primit, până a închis ochii, dăruindu-și sufletului Mântuitorului. „Doamne, minunată este Sărbătoarea de Crăciun”, mi-a spus baciul Marin când și-a încheiat povestirea. I-am privit ochii negri ai bătrânului, care luminau scânteietori, și l-am auzit spunând, parcă cu o dorință de a pătrunde adânc în inima mea, ca ascultător al acestei întâmplări: Când nu voi mai fi să mă cauți în munți. Cibinul a dat neamului nostru mult bine și păstorii
OBICEI ŞI SENS ÎN RITUALUL DE ÎMPODOBIRE A BRADULUI ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372750_a_374079]
-
ridică capul înspăimântată, cu pieptul fremătând de respirația accelerată, șuierătoare. Cât era de frumoasă! I se părea absolut credibil ca bărbații să fie atrași de aceste exemplare feminine, cu trup alungit, etalând niște sâni ca niște fructe, cu mameloane argintii, scânteietoare pe sub costumul lipit ca o a doua piele de corp. Analistul scăpă mâna de pe manșă când făptura începu să țipe, făcând semne disperate spre dreapta. - Cerule, dar știu că ai plămâni! Văzu până la urmă culoarul deschis ca un defileu între
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373036_a_374365]
-
casa în care s-a născut. De cinci ani nu mai venise pe aici, dar parcă nimic nu se schimbase. Se opri s-o privească. Soarele n-o mai lumina. Se ascunsese după un nor ce căpătase borduri roșietice, viu scânteietoare, îmbiind la meditație. Ziua se micșorase și o adiere răcoroasă, ca întotdeauna când vine toamna pe aceste locuri, îl întâmpină cu suflul ei mângâitor, prietenos. Pe aici erau cândva locurile lui de joacă în momentele de repaus între prânz și
ȘATRA DIN POIANA STEJERERULUI de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372278_a_373607]
-
de apa care cădea din cer și pe care o înghițea cu lăcomie. Se opri în dreptul Taurului, aproape amorțită de umezeala rece. Sub picioarele podului, i se părea că curge acum un râu de păcură. Pierise argintul jucăuș al coamelor scânteietoare care o încântau mereu. Cât de simplu ar fi fost să treacă peste balustradă și să se lase înghițită pentru totdeauna de uitare. Își lipi fruntea de marginea de piatră și plânse îndelung, cu sughițuri. Când nu mai rămase nici un
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
Universul a născut pământul, marea Lumina se aprinsese lucind feeric, instantaneu Creată prin Cuvânt, de însuși Tatăl Dumnezeu! Prin aste daruri sfinte, el cu Hyperion călătorea Cu uimirea Magului cerceta stelele, descoperea Cu încântare nemărginirea căilor, iar în adâncuri Întunecimi scânteietoare, valuri rânduri, rânduri. Știa că chipul frumuseții are multiple forme Splendori fără de număr ne înconjor sub norme Înscrise-n file nevăzute, primite la născare Cum le primiră parinții din părinți, la fiecare. Zadarnic, el cunoaște că-n zgomote deșarte Cu
GÂNDIND LA EMINESCU (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379695_a_381024]
-
Universul a născut pământul, marea Lumina se aprinsese lucind feeric, instantaneu Creată prin Cuvânt, de însuși Tatăl Dumnezeu! Prin aste daruri sfinte, el cu Hyperion călătorea Cu uimirea Magului cerceta stelele, descoperea Cu încântare nemărginirea căilor, iar în adâncuri Întunecimi scânteietoare, valuri rânduri, rânduri. Știa că chipul frumuseții are multiple forme Splendori fără de număr ne înconjor sub norme Înscrise-n file nevăzute, primite la născare Cum le primiră parinții din părinți, la fiecare. Zadarnic, el cunoaște că-n zgomote deșarte Cu
GÂNDIND LA EMINESCU de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379712_a_381041]
-
admiram picioarele lungi și fesele a caror musculatură îi întăreau aerul de bărbat viril, când deschidea cuptorul ca să verifice friptura îi priveam brațele vânjoase și degetele lungi, când se răsucea dupa vreo ustensilă de bucătărie îi admiram buzele senzuale, ochii scânteietori, părul negru, ușor ondulat care îi ajungea până la prima cută de pe frunte în momentele de nedumerire, pe scurt eram fascinată de alura lui pe care o găseam deosebit de masculină, fiind un amestec de forță și blândețe, iar privirea caldă dar
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 2 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371646_a_372975]
-
buimacă din vraja dragostei aprinsă de inima lui Mărțișor. Se dezmetici și Primăvara când alaiul împăratului se apropie de palatul său. Din trăsura de aur sclipitor, trasă de 12 cai înaripați, coborî luminosul împărat îmbrăcat într-o armură din aur scânteietor, pe umeri o mantie purpurie cu reflexe liliachii, iar la cingătoarea din nestemate un paloș din flăcări albastre. Fermecatul glob de foc, izvorul puterii sale, din care țâșneau flăcări șerpuitoare, plutea desupra coroanei de aur, de pe fruntea sa. Prințesa își
MĂRŢIŞOR-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374265_a_375594]
-
foarte bine succesul lumesc al lui Schopenhauer; căci în Franța iubim paradoxul. Ne place să fim seduși, dar ceea ce ne fermecă și mai mult e de-a fi uimiți. Și ce mai pleznitori speriitoare ne scoate Schopenhauer și ce artificii scânteietoare ne face să răsară în ochi! Onoarea cavalerească e una din plagele societății moderne. Lumea propriu-zisă, unde nu se preschimbă decât banalități, constituie "bancruta declarată a cugetării". Nimeni nu ne iubește, nimeni nu se iubește decât pe sine însuși sau
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ca "închidere în sine a artistului", alegând calea oedipiană a sfâșierii, "simbolurile supreme și obsesive ale arderii" (Eminescu. Modele cosmologice și viziune poetică, 1978, p. 77). Rămân în afara cercetării chipurile arderii: schimonosirea privirii, privirea tulbure și sură, gheața și focul scânteietor, autoarea sugerând pentru ei doar clasa damnaților, a demonilor: Foarte adesea acești demoni rebeli împotriva voinței de a fi, primesc înfățișare de călugări, reamintind idealul etic schopenhaeurian al ascetului...". Ascetul contrastează însă cu privirea înghețată eminesciană, cu acei ochi ce
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
La vinu 1860, nr. 30, p. 232) era cunoscut și apreciat de Mihai Eminescu. Teodor V. Ștefanelli (Amintiri despre Eminescu, Inst. de Arte Grafice C. Sfetea, Buc., 1914, p. 66) relatează că poetul îl intona astfel: "capul ridicat, cu ochii scânteietori în atitudine dramatică și cuprinde un adevărat sentiment. Era un fel de extaz când îl zicea: vedea ce adânc îl impresiona acest cântec, și din toată atitudinea sa, te încredințai despre nemărginita iubire ce ave el pentru poporul său. Odată
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
desfătarea să, cu spectrul sau război să poarte? Spectrul e Omul. Restu-i doar amăgire și himera." Acestfel vorbi Urizen, în sine strîns, grozav de mîndru. 335 Zece mii de mii erau oștirile-i de spirite pe vînt, Zece mii de mii de scînteietoare care strălucind în cer. Și pește țărmul cel de aur de lîngă-oceanul liniștit ele-n puhoaie vin, Si de Izbîndă bucurîndu-se; cu sînge fost-au copleșite cerurile. Pămîntul își întinse masă larg; Noaptea, o cupă de argint 340 Umpluta cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mai fi-nviat nicicînd. Stătu-ngrozit Urthona, dar nu-ndelung; spectru-i fugi La Enion, si trupul său căzu. Tharmas îl privi căzînd În lung47, un șarpe furios rostogolindu-se în jurul cortului cel sfînt. 525 Fiii războiului, uimiți de iazma cea Scînteietoare, departe-o Alungară în lumea lui Tharmas, într-o stîncoasa hruba. Dar Urizen, învăluindu-și toate armiile cu-ntuneric, Trimise-n jur heralzi, în taină poruncind plecarea-n Miazănoapte. Deodată, cu bubuit de tunet mulțimile-i 530 Din crudă încleștare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nicicînd întins nu existase, Tras-ai toți fiii lui Beula în groaznicu-ți vîrtej, urmîndu-ți Jos pe dealurile lui Beula Învolburatul 123 Spirit. Toți fiii mei 90 Au stat în jurul meu la nicovala, unde, iarăși încins, icul de fier Înfuriat ardea scînteietor, pentru lopeți și tîrnăcoape pregătit. Auzind simfoniile războiului cu tărie răsunînd, Toți fiii mei Fugit-au de la mine; atunci dureri, necunoscute înainte, mă loviră. Mi-am văzut Pîntecele cum începură să irumpă-n căi ca niște vine și să se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lungi Peste țarina mohorîtă și întinate cărărui, îi ațin calea Afară trasă dintr-un adînc în altul, țesuta de dihanii cu șolzi 120 Și mari spinări sau înzeuate-n coji de fier, sau de arama, Ori de aur; un chin scînteietor ce strălucește, șúieră cu veșnică durere; Altele162-aveau coloane de văpaie ori de apă, întinse-n înălțime, Și uneori în lung, iar alteori strîngîndu-se-ntr-un glob, zadarnic rătăcind căutînd tihna. Glasu-i pentru ele era doar tunet dezarticulat, căci surde 125 Le erau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]