1,552 matches
-
auzea șuieratul locomotivei. Șeful de gară chibzui câteva secunde. Se gândi la porcul dispărut. La fel putea să dispară și el - că fugea sau era furat era totuna. Își luă un bilet și ieși din ghișeu. Trenul intră în gară scârțâind. - Vino, zise fata. Îl luă de mână și ieșiră pe peron. Acolo, lângă locomotivă, se afla, spre mirarea șefului de gară, fosta lui soție, actualmente impiegata de mișcare a gării. Șeful de gară îi făcu cu mâna. - Plec, strigă. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
groase, bocanci zdraveni, fular, căciulă, mănuși și corpul Soniei lipit de al meu mă făcea să nu simt frigul decât cu vârful nasului. Orașul era linștit, doar câte-un taxi ce mai trecea încet și plin pe lângă noi. Zăpada ne scârțâia sub picioare, tăceam amândoi și mă simțeam cuprins de o energie greoaie, care mă ducea cu gândul la Beethoven. Nu la muzica lui, ci la nume, țintuit parcă la pământ de consoanele b, t, v, și n ca de patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sărută. Fata din tren îi privește în continuare. Fata de pe câmp îngenunchează în fața bărbatului, îi scoate penisul din pantaloni și îl ia în gură. În momentul acela, fata din tren trage semnalul de alarmă. Trenul se oprește pe câmp, roțile scârțâie îngrozitor. Fata coboară din tren și privește la câmp, unde nu mai este nimeni. Fata o ia la fugă pe câmp, plângând, și strigând: „Răzvan! Răzvan!“. Fuge ca o disperată, scaieții și ciulinii o zgârie pe picioare, este desculță, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
geam. Vede pe câmp un bărbat care merge alături de o femeie. Cei doi se opresc și se sărută, după care femeia îngenunchează și începe să-i sugă penisul bărbatului. Fata din tren trage semnalul de alarmă, trenul se oprește, roțile scârțâie îngrozitor. Fata coboară din tren și aleargă pe câmp, dar bărbatul și femeia nu mai sunt acolo. Fata plânge și o ia la fugă pe câmp, desculță, strigând: „Matei! Matei!“. Fuge ca o disperată, ciulinii și scaieții îi zgârie picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de material de povestit sunt în măsură să-l manevrez cu detașare și fără grabă, lăsând să transpară chiar și o anume plictiseală și permițându-mi luxul să mă lungesc asupra unor episoade secundare și a unor detalii nesemnificative. De câte ori scârțâie portița - eu stau în garajul plin de căzi din fundul grădinii - mă întreb din care din trecuturile mele sosește persoana care vine să mă caute chiar și aici: poate e doar trecutul de ieri și din acest cartier, măturătorul arab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Alteori mi se pare că distanța dintre scrisul meu și cititul ei este imposibil de umplut, că orice aș scrie va purta pecetea artificialului și incongruității: dacă ceea ce scriu ar apărea pe suprafața netedă a paginii citite de ea, ar scârțâi ca unghia pe sticlă, iar ea ar arunca volumul cât colo, înfiorată. Uneori, mă conving că femeia citește adevărata mea carte, cea pe care atâta vreme ar fi trebuit s-o scriu, cuvânt cu cuvânt, o văd în adâncul ocheanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
rotile? Își curmă firul gândurilor. N-avea nici un sens să facă speculații în legătură cu lucruri pe care nu le putea îndrepta. Avea chestiuni mai presante de rezolvat, ca, de exemplu zgomotul ciudat pe care-l scotea scaunul cu rotile. — Scaunul tău scârțâie, aduse el vorba. Așa face întotdeauna? Ea clătină din cap. — Face așa de câteva săptămâni încoace. Cred că s-a stricat. Domnul J.L.B. Matekoni se lăsă în genunchi și se uită la roți. Nu mai reparase vreodată un scaun cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
NOUĂ Vântul trebuie să vină de undeva Ieșiră din oraș în dubița albă a lui Mma Ramotswe. Drumul prăfuit era accidentat, aproape că dispărea ici-colo în gropi adânci sau se unduia într-o mare de valuri care făcea dubița să scârțâie și să zăngănească în semn de protest. Ferma nu era decât la doisprezece kilometri de sat, dar înaintau cu greu, iar Mma Ramotswe era bucuroasă să o aibă pe Mma Potsane alături. S-ar fi putut rătăci în savana uniformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ai fost idiot, te-ai transformat într-o gâlmă. Dacă vrei să mori liniștit, tre’ să te transformi într-o gâlmă. - Voievoade, eu nu pot să beau. A doua zi mi-e așa de rău, am capul plin de cioburi, scârțâie, se umflă și-mi plesnesc ochii, nici apă nu reușesc să înghit. Nu pot, vomit imediat. - Ai să mori de bătrânețe, după ce-ai devenit reprezentativ pentru locul de baștină. Cu bust în sat. Ai să-ți lipești în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
e flatant, dar arăți ca dracu’, un drac bolnav de ulcer... Ce-i? Să mă bucur că mă vede sau mă-nfurii că mă vede c-arăt jalnic? - Na, o zi mai tâmpită, am băut ieri cam mult, încă mai scârțâi. Nu-i nimic, termin cafeaua și plec. Nici nu trebuia să dau buzna. Voiam să te văd, nimic altceva. Sunt obosit, obosit de toate, fată dragă, nu prea mai știu de ce să mă țin, n-am coada de ceapă. Povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
gîtul i se înroșise, cum i se înroșise obrazul întreg, încît pistruii se pierduseră cu totul. "Prințul, ei, prințul, cu viața lui...", a început K.F. și în clipa următoare s-a auzit scara interioară ce ducea la camerele de sus scîrțîind abia perceptibil. Dacă ar fi sorbit cum îi plăcea îndeobște să facă, dacă s-ar fi simțit în largul său, Radul Popianu n-ar fi auzit pașii domnișoarei Sofie, care umbla atît de încet și de ușor, încît putea crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Popianu n-ar fi auzit pașii domnișoarei Sofie, care umbla atît de încet și de ușor, încît putea crede că de fapt plutește, abia atingînd podeaua. Dar, oricît de ușoară ar fi fost, nu reușea să împiedice scara interioară să scîrțîie. Era atît de veche și de uscată, încît era toată numai crăpături în lungul fibrei și se petrecea o adevărată minune că nu se prăbușise încă. S-a ridicat brusc, lăsînd ceașca pe jumătate plină, îi părea rău, ceaiul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ceva decît un actor de la Cărăbuș, pentru că uneori (de fapt, destul de des!) cumpăra cîte o sală întreagă pentru spectacolul de seară, ca să se poată uita în liniște la film. Nu-i plăcea să audă în jur foșnete, icnete, pupături, țiplă scîrțîind, "filmul este o operă perfectă și nu-ți cere decît să i te încredințezi", spunea cînd vreun curios îl întreba de ce dă atîția bani să stea singur într-o sală goală, pe întuneric. "Și nu poți face asta cu martori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nemulțumit, în Vladia nu se mișca un pai fără să știe, prăvăliașii moțăiau pe scăunel în fața ușii, podgorenii îngropau, copileau, dezgropau butucii de vie, la Cramă se afumau cu pucioasă butoaiele uriașe, vinul curgea făcînd spume, spre primăvară se auzeau scîrțîind carele ducîndu-l către Comana, iar cel care rămînea în Vladia se trezea murmurînd, oftînd, atunci toată suflarea așezării ținea urechea ciulită, după cum scîncea vinul se putea ști ce fel de an, bogat sau sărac, fericit sau nefericit urma să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
încît nu pricepuse niciodată de ce Pangratty ăla ținea atît de mult la prăpădita de domnișoară, odihnească-se în pace; și n-avea nici o urmă de atenție pentru femeia asta. A urcat greoi pe trepte, nici ele nu se schimbaseră, poate scîrțîiau mai tare, dar asta se putea datora și faptului că în cinci ani greutatea adjutantului Radul Popianu nu rămăsese neschimbată, ciulea urechea să prindă foșnetul catifelei pe lemn, ajuns sus respiră ușurat, totul era la locul său, așa cum știa, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un bărbat și o femeie sau doar o femeie, poți visa un vis În trezie sau un vis În vis, dar În nici un caz piatra aceea Îngustă și albă, arcadele, cetatea aceea durabilă. 15. Carul la care fuseseră Înhămați boii scârțâia și se zgâlțâia din Încheieturi pe sub arcadele cetății, pe sub umbra caselor, de o parte și de alta a drumului, numai că el abia dacă zărea vreo casă, căci privea pierdut doar În sus, cu ochii Încremeniți și mirați, presimțind doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de până atunci. Într-o seară de august jucau cărți în sufrageria familiei Leon. Timp de o fracțiune de secundă atenția le-a fost atrasă de un vuiet puternic apoi, în secunda următoare, întreaga încăpere începu să se clatine. Casa scârțâi din încheieturi, pereții porniră să se legene și lucrurile din interior să se împrăștie. Oliviu strigă "Cutremur!" iar în panica de moment nu găsi altceva mai bun de făcut decât să ia în brațe vaza cu flori de pe televizor, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu școala de nenumărate ori, "Golia", "Trei Ierarhi", moaștele sfintei Parascheva la Mitropolie ori Bojdeuca lui Creangă din Țicău. Pentru Luana, în acel moment, Iașul reprezenta doar orașul care o făcea să meargă zeci de kilometri cu un tramvai ce scârțâia și se hurduca, gata-gata să sară de pe șine. La cantină stătea ore în șir la tot felul de cozi. La una interminabilă, ca să primească și apoi să predea bulina roșie numită fisă fără de care nu puteai intra în posesia tacâmurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu coada ochiului, să vadă întinzându-se spre ea umbra neagră a nenorocirii. Luana își fixă privirile în deschizătura primitoare și luminoasă a ușii. Apoi, dintr-o dată, sări înăuntru, cu o fracțiune de secundă înainte ca aceasta să se închidă, scârțâind din toate încheieturile, în urma ei. Întoarse capul. Bărbatul privea, cu fața tâmpă, demarajul greoi al vehiculului și prada jună ce pierea o dată cu el. Alergă până acasă, fără să aibă curajul să privească înapoi. Își făcu bagajul, smulse de pe perete cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tristețe. A intrat în vară integralistă și a avut parte de o vacanță liniștită. Și-a petrecut-o, în mare parte, citind așezată la soare în șezlongul mătușii Vanda, așa cum visase în copilărie. Într-una din aceste zile auzi poarta scârțâind și ridicând privirea dădu cu ochii de Renar. Băiatul se îndreptase spre ușa lui Dan însă, zărind-o, nu mai știu în ce direcție s-o apuce. Fata lăsă cartea deoparte. Bună! Ce mai faci? Băiatul se fâstâci, încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Au lăsat În urmă coasta și-au pornit să pedaleze de-a lungul cărărilor care duc spre dealuri, iar când poteca a devenit prea abruptă au pitit bicicleta după niște tufișuri și au urmat drumul pe jos. Pământul uscat le scârțâia sub tălpi, nisipul negru, vulcanic, se lipea de degetele lui Neng, parcă le smolea. Fata arăta Întruna cu mâna și vorbea fără Încetare despre tot ce le ieșea În cale, un stol Îndepărtat de papagali de un verde strălucitor fâlfâind
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
doar că În orașul ăsta nu sufla vântul niciodată. Rahat, a strigat Bob de pe locul din spate, e haios așa! S-a ghemuit Într-o parte când mașina a intrat cu viteză În giratoriu, iar cauciucurile noi ale Mercedesului au scârțâit. Farah s-a ținut bine de portieră și a zis iarăși: Te rog, Johan, zău așa! știa Însă că n-avea nici un rost să-i ceară ceva când era Într-o stare ca asta. Hei, hai să coborâm pe malul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se afla o alta, mai mică și veche, cu aerul unei case de țară din cauza etajului alcătuit din bârne. Cele două clădiri erau aproape lipite, nici curte, nici peluză, numai o rigolă Îngustă. Margaret a urcat scara de lemn care scârțâia. În liniștea după-amiezii se auzea clinchetul lipsit de entu ziasm al mașinilor de scris. La radio se auzea un discurs de-al pre ședintelui, retransmis, a constatat ea ascultând vocea presantă, deosebit de con vingătoare. În camera de la capătul scării erau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
rotunjit, mirosul de naftalină și de cărți vechi. și-a ridicat ochii de pe hârtie. Aparatul de radio hârâia și avea feding, trupe paramilitare... aterizări În Malaysia... Încăierări cu for țele britanice... morți... preludiul unei invazii. I s-a părut că scârțâie poarta, dar nu se auzise nici o mașină. Pe fereastră nu se vedea decât o pisică neagră cu pete albe și cu coada ruptă, care se spăla la umbra plantelor din hârdaie. Curtea era presărată cu frunze moarte și mai toate
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
hei, nu-ți face singur rău! Nu-i vina ta. Din stradă s-a auzit o mașină, care s-a oprit În fața casei. Mai vorbim noi despre asta, a adăugat Din, dar numai dacă o să vrei. Poarta de metal a scârțâit și s-a auzit și pocnetul capacului cutiei poștale. Adam s-a ridicat și a văzut-o pe Margaret apropiindu-se de casă Împreună cu un european. Cred că n-ar fi rău ca tot ce-am vorbit să rămână până
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]