659 matches
-
tari ale acestui paradis - sub formă de compoturi, gemuri, zacuști, slănină, cârnați, vin și țuică. Urci scările, umbrite de cei doi peri pletoși așezați de o parte și de alta, și ajungi la o portiță vopsită În albastru, care, cu scârțâit răsunător, marchează intrarea În regnul oamenilor. Și miroase atât de frumos și de sălbatic când pășești pe aleea mărginită de gladiole, de regina-nopții și de margarete, Încât ai senzația că ai ajuns Într-un colț de rai. mai urci patru
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mașină; meci; de metal, neagră; metal; metalică; mică; minge; la modă; musafir; neagră; de necrezut; numele; obiect; obișnuință; ochelari; ogradă, curte; pantaloni; pantofi; parcare; pălărie; părinți; perspectivă; plăcere; povară; prag; provocare; a nu purta; rochii; ruptă; sacou; sat; scară; scăpare; scîrțîit; scurte; sfîntul Andrei; sigură; sortită; spațiu; stabilitate; straie; stricată; sunet; șapcă; școală; telefon; teniși; trend; uman; umblă; urca; ușă deschisă; uz; uza; văzduh; vestă; viitor; vorbe; to weas; zilnic; zîmbește(1); 774/224/73/152/0 pod: apă (126); trecere
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
soiul natural ce se culegea de pe fundul mărilor. Pe tabliță zgâriam cu condeiul linioare paralele - pe cât cu putință - ușor aplecate spre dreapta. Colegul de bancă, Vică, scrâșnea și vorbea pentru sine: Nu se mai inventează odată pixul, să scăpăm de scârțâitul ăsta de condei." Pe la jumătatea anului la zestrea mea școlară s-a mai adăugat o sticluță de cerneală albastră marca Günther Wagner, prin care, spontan, se creă o distanță între mine și ceilalți colegi, găieșteni de baștină, care foloseau cristale
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
ghenă. Bena cu gunoi se va strădui să-l înghită. Stând pe pat, îmi las degetul să alunece pe genunchi. Spațiile dintre clădiri poartă urmele lopeții de zăpadă a maică-mii. Undeva, la mine în cameră, se ascunde copilăria mea. Scârțâitul lopeții pe catran dezgroapă o dimineață pufoasă. Poate că mă doare gâtul, nu trebuie să merg la școală. Margaret Mitchell, Caks, Camus, Thomas Mann. Iarnă. O lumină palidă strecurându-se printre perdele. Mirosul paginilor cărților și emanațiile corpului, excitante și
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
simți nimic". Într-adevăr, n-am simțit decât strânsoarea spaimei iscată tocmai de anunțul operației. "Acum îți tai puțin pleoapa ca să-ți scot șaloziomul", ținea el să mă avertizeze, și auzeam un minut sau două, timp nemăsurat de lung, un scârțâit ușor, nimic mai mult, dar eram înlemnit. "Acum îți dezinfectez rana, deși nu-ți curge nici o picătură de sânge", continua să explice pedant Herr Doktor Ambrosius, și toate aceste explicații m-ar fi interesat dacă n-ar fi fost vorba
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
face pe o seamă de participanți la show-urile respective să verifice mental dacă-și mai știu numele, adresa și, eventual, data nașterii. Cel puțin figurile lor trădează această adâncă și omenească preocupare... ...Stimați telespectatori, după genericul de cârâituri, scrijelituri, scârțâituri și bâzâituri de la România 1, vă vom prezenta "Meteo"...
Pițurcă, Dinu și Lombroso by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12842_a_14167]
-
în aer liber, în lumina amețitoare a celei mai frumoase zone din lume, Provence, sunt dominate sau măcar însoțite de indescriptibila bogăție a acelor sunete. Fie că e vorba de episoadele în care croncănitul ciorilor anunță ravagiile holerei, fie de scârțâitul sinistru al căruțelor pline de morți ce urmează a fi incinerați, fie de minunata scenă a "baletului" tânărului colonel pe acoperișurile satului Manosque, pentru a reapărea în fiecare din etapele lungii călătorii, pe lângă moarte, a husarului înamorat de preafrumoasa Pauline
Ce sunete ați vrea să auziți pe patul de moarte? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8088_a_9413]
-
cele două realități antitetice sunt puse față în față, opțiunea autorului este cât se poate de clară: "Ce lipsește? Răgetul vitelor seara, când veneau de la pășune, felinarul din grajd la ora mulsului, cântecul cocoșilor înainte de a se crăpa de ziuă, scârțâitul cumpenelor de fântână când se adăpau vitele, zgomotele unui mecanism în stare de funcționare. Ori sentimentul că toate lucrurile sunt în cursul timpului, nu în afara lui?" Ce s-a câștigat astăzi când s-au pierdut toate acestea? Nimic. Totul a
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
o declarație de unicitate zen și, desigur, ca o repudiere a unei formule literare. „Înainte să-mi strîng cortul,/ mia zis ceva foarte frumos din Semiologie,/ că la astm suflul plămînilor e ca vîntul șuierînd pe sub uși,/ la pneumonie ca scîrțîitul zăpezii aerate sub tălpi/ și că plămînii bolnavi de bronșită fîlfîie/ agitați ca porumbeii închiși pe iarnă în voliere” (p. 13) E destul de frumos într-adevăr, și poate că un naiv ar putea considera aceste trimiteri kitsch din imaginarul medical
Naivii și sentimentalul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4264_a_5589]
-
Mai târziu Tata încerca să-mi explice sensurile politice ale evenimentelor sau știrile pe care numai el reușea să le înțeleagă, de la radioul peste care stătea aplecat ore întregi, sprijinit în coate, cu urechea lipită de difuzorul de unde ieșeau incredibile scârțâituri, pocnete și miorlăituri care ne transformau serile în adevărate coșmaruri sonore. De cele mai multe ori explicațiile lui erau peste puterea mea de înțelegere, dar n-am îndrăznit niciodată să-l întrerup și pentru că în mod evident își explica în egală măsură
Ușile date de perete by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/3069_a_4394]
-
ca orice tânăr, chiar dacă ea nu se prea uita la el. Umbla, dar nu pentru foarte multă vreme, cu câte un sunet, țintuit într-un cer cu gheare, de fire de telefon. Uneori, de acolo, arunca o privire harnică spre scârțâitul fierbinte al roților, dar numai primăvara, când începeau toate să fie pe jos: asfaltul se înroșea, cât era de lung, iar apoi pleca mai departe, albastru și tăcut, să o viseze încet, printre foșnetele dintre vârste. Atunci, țipătul devenea al
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
ceva fanatic în ambiția lui devoratoare, în setea bolnavă de putere, pentru care și-a abandonat talentul de-odinioară, intrând în mâzga și balele combinațiilor..."; "...are totuși un pic de zgomot în râs, dar e mai mult un fel de scârțâit de ușă ruginită..." "...are și ceva de fantomă" etc. etc. Într-un magazin din Oxford, în care mă aflam și eu astă-vară, o femeie în vârstă, cu o privire fixă, a ținut un lung discurs interminabil, din care nu se
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6857_a_8182]
-
și El ne-a creat. Dar după ce ne-a creat? Dacă ar fi El Însuși obligat să răspundă la Întrebarea aceasta, de ce ne-a creat, n-ar ști nici El ce să răspundă. (Este trist. Acum se aude destul de limpede scârțâitul unei fântâni, apoi un câine lătrând, de parcă ne-am găsi Într-un sat românesc.) Iată, eu am văzut și am simțit asta. Cel care ne-a creat nu ar ști ce să răspundă. Or lucrul acesta este măreț, dar și
Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
Calci zilnic, strivești cu știința sau cu neștiința, mii de triunghiuri, aureole, cercuri, sfere - e plin de ele spațiul dintre îngerii care se-nghesuie să te păzească, încât nici nu-ți dai seama dacă ce-auzi, cumva în surdină, e scârțâitul nisipului de aur sau micul freamăt cam speriat, de aripi și de odăjdii sfinte. Puțin credincioșii își curăță ghetele de-un noroi galben, „Parcă ai mai slăbit puțin, de când nu ne-am văzut, te-ai mai maturizat“ - zice Bacovia. „Da
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3460_a_4785]
-
pe acoperișul de ceară al minții la ureche îmi atârnă Mărgăritarul lui Vermeer pe deget port inel din solzi de sânge tămăduitor în pieptul meu trăiește spaima ca un cameleon uneori îmi zâmbește o fetiță dintr-o fotografie Aud un scârțâit: să fie pantoful de metal al lunii? sau ușa prin care dispari, rece ca un perete de pe care tocmai s-a desprins varul? să fie vocea ta înșurubată în balamaua ușii? piciorul tocmai scăpat din mușcătura grăbită? Această femeie respiră
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
zero) urît și larg, nimeni nu și-l asumă, nimeni nu semnează pe el, el e pîntecul ce poartă cifra de neștiut, la nașterea căreia numerele se vor da la o parte, ca Marea Roșie și se va vedea astfel, printre scîrțîituri și gemete, că ele nu conțin absolut nimic, doar un plîns uscat va auzi nimicitorul născător, plînsul Contabilului de Nenumărat *** Nimicitorul are rădăcini în viețile ce nu se mai întorc, acum dintr-o dată mă cuprinde entuziasmul, atroce plimbări pe sub uriașe
Fragmente cu nimicitorul by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/5753_a_7078]
-
cinci persoane, toți prieteni de-ai medicului. Și am reușit să mă strecor și eu. Sticla de rachiu trecea din mână în mână și eu beam zdravăn, ca să prind curaj, căci începusem să mă pierd cu firea când am auzit scârțâitul fierăstrăului care despica craniul și trosnetul coastelor care erau tăiate, una după alta. Până la urmă m-au dus acasă, beat mort. Tata m-a pedepsit aspru pentru beție, dar și pentru "sadism". La înmormântările sătenilor, sicriul era așezat în fața porții
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
noastre. Totuși, se afla în plin centrul capitalei, circulau și pe vremea aceea destul de multe mașini. Cînd s-a hotărît, a închis ochii și pășit, ca și cum s-ar fi aruncat într-o bulboană. Șoferul a pus frîna, s-a auzit scîrțîitul acela caracteristic, de cauciuc pe asfalt, care precede orice accident de circulație. Apoi, liniște. Așa ar trebui să fie - în proză. În realitate, circulația a continuat, cei mai mulți și-au văzut de drum. Omul de la volan a coborît ținîndu-se de cap
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
umbră. Le urcă cu grijă, una după alta, cu pași apăsați, ca nu cumva să se dezechilibreze. La a treia treaptă fu și mai atent, își așeză talpa piciorului puțin în dreapta și apăsă înainte cu vârful, apoi cu călcâiul. Un scârțâit rotund ca spatele arcuit al pisicii când o scărpina după urechi ieși din lemnul vechi. Descoperise mișcarea cu câțiva ani în urmă și de atunci nu scăpa niciodată ocazia s-o facă să scârțâie. Asta se întâmpla doar la urcare
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
vremea imperiului (așa scrie pe postamentul bustului: „imperator”). În camera proprietarului lumina e aprinsă. O lumină gălbuie de veioză; sigur că doamna Pavel citește. E vorba de „Contele de Monte Cristo”, pe care a început-o săptămâna trecută. A auzit scârțâitul porții când am intrat, dacă ar fi fost vară ar fi apărut la geamul deschis obiectând în glumă: „Cam târziu domnule judecător, cam târziu!” și ar fi râs cu toți dinții descoperiți, aducându-și fața și ochii, uluitor, spre tinerețe
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
cu fețele prinse una de alta și nerușinarea acuplării lipită de pașii lor, înceți, melancolici. Așadar, a început la Bellu. Și a continuat în cel mai întunecos colț al unui culoar străin, la ultimul etaj al unei clădiri vechi, unde scîrțîitul podelei șubrede de lemn îi avertiza dacă cineva se apropie. Atunci ei se opreau din șușotit și, cu un efort de voință, își depărtau capetele care, odată pericolul dispărut, se apropiau iar . Se grăbeau, așa se vor grăbi, ani de
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
ochii roșii, uneori și cu vînătăi. Ce au prins atunci ochii ei, orbiți de plictiseala eternă a biroului și de certurile nesfîrșite cu Petru? în însemnările făcute în caietul ascuns sub salteaua patului conjugal, nu se va mai păstra decît scîrțîitul stresant al podelei de lemn. Letiția trebuie să fi întors spre el o față nemișcată. Doi ochi neutri care de acum înainte au să vadă mai mult decât are să le permită mintea ei, tot mai excitată. Neutri, dar încălziți de
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
am oprit de prea multe ori în dimineața asta Forma noastrî fonicî pe o plajă cu cerul găurit facem iubiri non stop și bordeluri tragem sare în vene urmăm indici către Dumnezeu stăm îngenunchiați ne rugăm la regi împrăștiați cu scârțâit în tibule suntem carnagii din care sarea s-a adunat Dimineațî pe RUE 302 mor tânăr în sania în care mă legeni. articulații ca ochii de femeie peste care trecem încă o dată cu furie mai vreau o dată să împrejmuiesc gâtul tău
Poezie by Andra Rotaru () [Corola-journal/Imaginative/9539_a_10864]
-
incitant pentru ei. Despre ultima afirmație, oricât ar fi descusut-o Rovena, cealaltă n-a mai făcut decât câteva aluzii foarte vagi. Era de o albeață șocantă și, după părerea ei, asta îi atrăgea pe oamenii cu un psihic labil. Scârțâitul ușii o făcu să deschidă ochii. Plecase de la fereastră. Coborâse, pesemne, la bar să bea o cafea, cum făcea adesea în ultima vreme. Acum, când el nu mai era acolo, simți că poate gândi mai liber. Și-l imagină stând
Ismail Kadare - Accidentul () [Corola-journal/Journalistic/5548_a_6873]
-
în sertarul autorului s-au strâns destule file manuscrise apte să-l exprime; sau când viziunea lui s-a schimbat într-o anumită măsură; ori când o nouă tematică și problematica implicată impun configurări lirice distincte. Cu urechea surdă la scârțâitul versurilor sale, cu simțul critic atrofiat până la dispariție, autorul nostru își construiește Opera și se urcă pe un soclu imaginar, înconjurându-se de oglinzi prietenoase. Textele, publicate la edituri obscure sau în cea din pivnița casei, sunt însoțite de prezentări
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]