648 matches
-
de Ajun și așteptăm în dormitor, tăcuți, cu o încordare ce abia ne lasă să clipim. Ciocănitul în ușă e, parcă, zgomotul intersectării dintre două lumi. Se-ntâmplă ceva magic. Sărim fără să respirăm. Ușa se deschide ușor, cu un scârțâit prelung, și tata spune: - Hai, Moșule, pe-aici. În antreu pătrunde un omuleț gârbovit, cu o desagă mare. Desaga e maro; are câteva petece cusute cu lână scămoșată, albă. Fugim în dormitor și Moșul intră după noi. Se așază pe
Duhul lui Moș Crăciun. Aveam 10 ani când l-am văzut ultima dată () [Corola-blog/BlogPost/337869_a_339198]
-
ajutat să devin mai puternică și mai înțeleaptă. O.C.- Ce va face fericită? A.B.- Zâmbetul părinților, să știu că sunt iubita de cel de lângă mine, o zi călduroasă la malul mării, o plimbare pe faleză dunării, să simt scârțâitul zăpezii sub talpă undeva la munte cu cel drag alături, sau un brad împodobit de crăciun! O.C.- Să vorbim acum puțin despre puterea poeziei în viață Dvs.,ce relevanță are poezia pentru Dvs.? Și cum v-ați apucat de
INTERVIU CU POETA SI PUBLICISTA ANGELA BACIU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 127 din 07 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344260_a_345589]
-
Autorului caut poarta iadului printre semnele clare ale unei treziri, înainte de arderea podului fericirilor mărunte. în mâini păstrez trei solzi. unul este tatăl, altul este fiul, celălalt este viul din centrul gândirii. culorile se pierd, formele nu au limite. aud scârțâitul porții de câte ori focul de tabără devine vâlvătaie, în memoria apei și pământului în care mă manifest, deopotrivă. privesc arcul de pod și focul de tabără împreunate în imaginea conului. dogoarea cuvântului dintâi și gheața glasului ce-l rostește devin întrebări
IARBĂ NEARSĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 634 din 25 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343855_a_345184]
-
și „moldovenii” la televizorul tău ultramodern cu circuite integrate... În zona lor, fiind vecini cu Ukraina și Moldova se prindeau diverse posturi Tv de peste graniță... Gică deschise ușile masive din scândurile negeluite ale șurii unde se afla tractorul, cu un scârțâit ascuțit ca gerul care se lăsase peste oamenii și evenimentele acelui decembrie al anului 1989 și se îndreptă privind mândru spre singurul tractor negru din tot județul... Cum să nu se mândrească cu așa bijuterie de tractor marca „Universal 650
POVEȘTI DINTR-O VREME (2)- REVOLUȚIONARUL GICĂ(4) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343916_a_345245]
-
zvelt, pe alocuri dezgolit. Un ușor tremur o cuprinse, iar respirația din ce în ce mai sacadată trăda tulburarea ce o acaparase pe nesimțite. Mirosul acela de sulf, atât de cunoscut, perdeaua care flutura neîncetat, deși nu știa de ce, deveneau mai mult decât perceptibile. Scârțâitul ferestrei îi confirma că era aproape trează, dar în același timp se simțea prinsă undeva departe de realitate ca într-o plăsmuire eterică. Dintr-o dată, se văzu într-un iatac străin, stând goală în fața unei oglinzi frumos sculptate. Ochii mari
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
corn de vânătoare mândră față că un astru. Din ochi mari ,timizi,curg iată! boabe mici de chihlimbar Picuri reci că de cascadă,stropind foi de măgheran. Față-n fata-nfunta soarta,un vânat și o domnită, Înger negru crapă poartă...scârțâitul ei nu cruța. Incoltita-n patru zări,căprioara da un țipat. Os domnesc și mari boieri,sar să pună gurii lacăt. Lângă această zbiară puiul,speriat,zburlit și mic, Cu boticul scurma cerul,să se-ndure,doar un pic. O
VISURI SPULBERATE de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1761 din 27 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342989_a_344318]
-
în ultimul rând, spaima și sila de situația în care se afla, seara, care o speria foarte mult, pentru că nu era sigură dacă va rezista până a doua zi, când se va face dimineață. La un moment dat, se auzi scârțâitul ușii cărămizii, care se deschise brusc cu zgomot, ceea ce o sperie îngrozitor pe doamna Mariana. În pragul ușii apăru umbra neagră a unui bărbat și în mâna dreaptă avea o cheie de fier veche, pe care o băgă într-un
RĂPIREA (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343257_a_344586]
-
îmi cotrobăi prin firidele rezervate icoanei uimirilor când - copil fiind- înaintam împreună cu tata pe drumul tăiat printre troiene, luminat ca ziua, de lumina rece revarsată cu generozitate dinspre Munții Ciobanului astral ( desigur de pe satelitul Pământului - Luna ) și aud ca acum, scârțâitul zăpezii sub pașii noștri egali. Desigur eu mergeam cu ”pașii uriașului” iar tata făcea pașii mai mici decât dacă ar fi mers singur. - Ține-mă tată de mână să pot închide ochii să pot vedea! Il rugam eu pe tata
RADIOGRAFIA CLIPEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379065_a_380394]
-
m-a cam gâdilat toată noaptea pe sub bărbie. Am dormit buștean în noaptea aceea, plecat cu visele prin amfiteatrele Universității sau chiar spre lunetele de la viitorul meu loc de muncă. Dimineața m-au trezit zgomotele numeroase din jurul casei: căldări trântite, scârțâitul fântânii, cotcodăcitul găinilor, behăitul mieilor și, mai ales, discuțiile acelea contradictorii dintre nea Macovei și nevastă-sa... căci trebuiau să dea mâncare la animale, trebuia reparată căruța, trebuia pregătit calul să meargă în țarină după otavă și o groază de
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
lingurița de argint cu care fusese aranjată dulceața de trandafiri pe farfurioare. Vântul porni din nou să bată, aducând cu el mireasma unică a petalelor de trandafiri care cădeau pe jos ca niște fluturi răniți, în timp ce balansoarul se opri din scârțâit. Referință Bibliografică: DULCEAȚĂ DE TRANDAFIRI / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1985, Anul VI, 07 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
DULCEAŢĂ DE TRANDAFIRI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379343_a_380672]
-
putut, căutând să dau de mânerele turelelor la lunete. Spre bucuria mea, telescopul cel mare era teafăr. La lumina unui chibrit am reglat lentilele acestuia. Totul funcționa impecabil! Chiar și turela rotitoare, cea mare, funcționa, e drept, cu un mic scârțâit, aproape imperceptibil. Mi-a venit ideea să folosesc telescopul pe post de binoclu. Începusem să rotesc turela telescopului încet, încet, iar la fiecare popas al cadranului priveam prin obiectiv în întuneric, scrutând pădurile și culmile munților, doar, doar voi descoperi
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379347_a_380676]
-
febril o scuză. Ce să-i spun? C-aștept tramvaiul? Că sunt mare nătărău? Am să fac infarct de spaimă... Aghiuță se amuză, Că m-a prins la cotitură și colegul mi-e călău. A deschis încet dulapul cu un scârțâit prelung, M-a privit, mi-a dat binețe, ( tipul este educat) Ochii lui ca două flăcări mă fixează, mă străpung Și mă-ntreabă:-Care-i treaba, de intrasem la păcat? Am dat vina pe-Aghiuță, el e singur vinovat. -Ai dreptate
VINA DRACULUI... de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381070_a_382399]
-
piatră plana ca o regină peste întinderea albă și pufoasă, neîntinată de picior omenesc, liniște tulburată, din când în când, de țipete și râsete de copii, care se auzeau din interiorul casei. Deodată, ușa de la intrare se deschise cu un scârțâit scurt, izbindu-se cu putere de perete. O mogâldeață de băiețel cu ochii mari și verzi, ascunși sub gene lungi și stufoase de culoare roșcată, la fel ca sprâncenele, o zbughi afară. Era îmbrăcat într-un pulovăr vechi și scămoșat
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
piatră plana ca o regină peste întinderea albă și pufoasă, neîntinată de picior omenesc, liniște tulburată, din când în când, de țipete și râsete de copii, care se auzeau din interiorul casei. Deodată, ușa de la intrare se deschise cu un scârțâit scurt, izbindu-se cu putere de perete. O mogâldeață de băiețel cu ochii mari și verzi, ascunși sub gene lungi și stufoase de culoare ... Citește mai mult (Premiul al III-lea la Concursul „Alb Hoinar”,Ediția a II-a, februarie
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
piatră plana ca o regină peste întinderea albă și pufoasă, neîntinată de picior omenesc, liniște tulburată, din când în când, de țipete și râsete de copii, care se auzeau din interiorul casei.Deodată, ușa de la intrare se deschise cu un scârțâit scurt, izbindu-se cu putere de perete. O mogâldeață de băiețel cu ochii mari și verzi, ascunși sub gene lungi și stufoase de culoare ... VIII. SUNT OMUL..., de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017. Sunt
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
patru jumătate dimineața, pentru a ajunge, la șapte, în Craiova. Povara inimilor le îngreuna mersul, până și vremea le plângea durerea din suflete. Cu greu, la șapte fără un sfert, au deschis poarta din uluce, ale cărei balamale scoaseră un scârțâit ca un urlet de jale, ce o făcu pe Floarea să izbucnească în plâns. Se așeză pe prispa casei și eliberă tumultul ce-i chinuia sufletul, scuturându-și hainele ude de la ploaie. Nicolae, controlâdu-și durerea, încerca să o liniștească. Lena
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 3 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373326_a_374655]
-
ele cu aripi sau fără aripi și de a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru bucuria ce ne-o făcuse cu această Prințesă care căzuse colac peste noi și ne furase mințile. Toată valea Bucovului cânta ca o orgă acompaniată de scârțâitul fântânii și de glasul brotăceilor cu corul lor pe mai mute voci. -Ionițăăă! - se-auzi peste sat glasul pițigăiat al maică-sii - hai acasăăăă, pe unde dracului umbli, că nu vă mai săturați de umblat... tu nu vezi că găinile
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
LITERATURĂ, UNIVERSITATEA BUCUREȘTI, 2013 Acum câteva generații poezia a coborât în stradă: a străbătut bulevarde, a respirat mirosul de cafea din ibricul de la geam, a gustat din ceaiul cu rom (dar romul separat), a ascultat la ușa apartamentului numărul 5 scârțâitul creionului prin care se năștea, s-a așezat lângă noi pe banca din parc. Astăzi unii încă îi mai răspund la salut, alții se grăbesc sau nu o aud; ea continuă să meargă, în „diminețile târzii” pășește dincolo de noi, pășește
“ÎMPĂRATUL DE CEARĂ”, CRONICA PREZENTATĂ LA COLOCVIUL MASTERATELOR DE LITERATURĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374922_a_376251]
-
c-o vede și odată începe să miște silnic brațele, dovedind mare caznă. Apoi lăsându-le în jos, dă semne c-ar fi izbutit. Îl percep ca pe un mim talentat apăsând cu mâna dreaptă pe-o clanță imaginară. Un scârțâit sumbru venit de neunde îmi sfredelește auzul, mă cutremură. Privesc în jur să mă conving că totuși suntem singuri. Și nu văd, culmea, pe nimeni și... nimic! Mă frec la ochi ca un apucat, înverșunat că nu mă mai ajută
GRAFFITI (FINAL) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373927_a_375256]
-
bezna nopții Și frunzele ce freamătă în vânt. Se lasă frig, mai cade câte-un picur Din norii-ngreunați și plumburii, În case-i bine-n sobe arde focul, Un mistic dans de flăcări aurii. Din când în când un scârțâit lugubru, Trezește din visare orătănii, E cumpăna ce-npunge orizontul Și vadra aplecându-se-n mătănii. Fântâna e secată, doar rugina Ce mușcă din bucata argintie, Mai spune că aici a fost odată, Izvor de apă rece, apă vie. Ca un
LĂSAȚI PE DUMNEZEU SĂ GUVERNEZE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374106_a_375435]
-
față. - Destul de rar, zice, nu-s chiar așa de ușuratică precum crezi! De fapt, îți dai seama și singur! - N-am vrut să zic asta! Tace. Lumina laternei dezvăluie o ușă metalică uriașă. Annike o împinge cu amândouă mâinile, ignorând scârțâitul jalnic al balamalelor. Este un fel de depozit sau dormitor comun, mă gândesc, judecând după hamacurile din sfoară ( ca niște plase pescărești ), prinse cu frânghii și cârlige de tavan. - Aici își ascundeau traficanții de carne vie „marfa”! îmi explică, văzând
DRUMUL APELOR, 21 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375467_a_376796]
-
talpa palatului și lăsată în fața unei uși de fier. - De aici noi nu mai intrăm, îi spuse un oștean, te așteptăm dimineață în capul scărilor. Rămasă singură, Cora își făcu curaj și trase de ușă. Aceasta se deschise cu un scârțâit înfiorător care se strecură în ecouri de-a lungul pereților înguști și umezi ai pivniței. Bag seama că regina avea grijă ca acolo să fie mereu apă din belșug pentru ca focul dragonului să nu ajungă în palat. Fata nu avea
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
an, de cinci trilioane de dolari, suficient cât să menținem în funcțiune instalațiile de teleportare dar și pentru un beneficiu consistent. Beneficiu care, așa cum am prevăzut în statutul firmei, merge spre binele populației acestei planete. Încăperea se umplu de un scârțâit ca și cum cineva ar fi manevrat capacele neunse ale unor cripte. Reprezentanții Marelui Consiliu râdeau de se prăpădeau iar fețe lor pământii căpătară o tentă verzulie. Era fericiți! Referință Bibliografică: TURISMUL TOTAL / Mihai Batog Bujeniță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
TURISMUL TOTAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372005_a_373334]
-
dar neliniștea îl mână acasă, la Domnești, înainte de premiere, când trebuia să urce pe cel mai înalt podium balcanic. Și, iată-l acasă, cu două zile mai devreme. Nimeni nu știa că vine. Era noapte. Intră ușor în casă, evitând scârțâitul treptelor de lemn, deschise ușa cămăruței cu pământ pe jos în loc de pardoseală, aprinse un chibrit, la a cărui lumină slabă vede în pat, sub cearceaf, două trupuri, unul fiind al Elenei, căreia i se vedea fața. Fiind convins de seriozitatea
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
fantastică) și patul (acolo unde începe viața, unde se frământă pe calea metamorfozării embrionul, coconul, încă asexuat și tot acolo unde se ascunde sfârșitul, cosciugul și scheletul). Pe plan sonor, spectacolul e alcătuit din șoapte și tăceri, coruri vorbite, foșnete, scârțâituri și pocnete ca din case bântuite de fantome, tunete și armonii celeste, muzică intensificat răscolitoare (Vasile Șirli), râsete, pași, voci neutre, sau subit nuanțate, uneori amplificate prin difuzoare, cântece de cocoși „cucurigu-gagu” marcând o nouă dimineață și implicit amintind trecerea
BRAINSTORMING, ÎN REGIA LUI SILVIU PURCĂRETE LA FESTIVALUL SHAKESPEARE DIN TEL AVIV de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372842_a_374171]