1,560 matches
-
arunca de la etaj, voia să termine odată cu atâta durere, se simțea umilită, murdară, îl ura și îl adora, voia să-l uite, să-l șteargă din creier, imaginea lui i se înfigea mai tare în carne, îi era greață și scârbă, soarele alb se ridica pe cer ca o lună palidă, verdele se amesteca în roșu, din înaltul cerului curgeau picuri de lumină, sunetele pluteau în albastru, dincolo de simțuri cineva povestea învierea, femeia, vioara, un singur trup, durerea contorsionată, cineva murea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la spitalul județean. Pe unulfost prim secretar la comitetul orășenesc al comuniștilor din Dealul Mare - tractorist la primul fermier privat apărut pe aceste meleaguri. și, tot așa, nu a rămas, nici unul, muritor de foame. Au trecut niște ani. Ani de scârbe și de belele, pentru mulți români. și pentru Jalemare și ai lui. Pentru bărbații, din neamul lui, vreau să zic. Tot mai greu de trăit; tot mai abruptă, viața, pe Dealul Mic, al eroului meu. A văzut că cel mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Ticălos ce ești. Dar, să-ți explic. Nu! Explicația s-a realizat. În momentele acestea. Cară-te, pe plaja de pe care m ai cules, după care mi-am îngropat, fără vină, un deceniu de viață. Pleacă! Dispari din ochii mei! Scârbă de om, ce poți să fii! Hachițele De unde să fi știut, tânărul Costache Blându, cum e viața cu milioane și printre femei? De unde, dacă nu l-a învățat nimeni și nici n-a avut ocazia să se documenteze, cumva? Dar
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
care fierbe. Femeia, adăugă pătrunsă de o surprinzătoare zvâcnire etică: "Săraca nevastă-ta! Vai dă capu' ei cu așa un cotoi bețiv la ușă!". "Ei, acu' te apucă griza aia mare dă nevastă-mea. Parcă ieri ziseai că-i o scârbă si o bagaboantă dă să întinde cu tosi pă la cantină", se simți el dator să-i reamintească vindicativ. Urmă și mai nervos: "Da' tu?". "Io ce, mă, io ce?", se stropși Cateluța la el. "Se? Tu nu-l ai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
aia de servici' care s-a pensionat anu' trecut. Acu' vine numa' cu jeepu' ăla negru și l-a pus pe Vasile să tragă dungi pe asfalt, în spatele rectoratului, să știe toată lumea că ăla-i locu' lui de parcare. O scârbă, o scârbă de moldovean împuțit!" "Nu-i moldovean, e oltean", observă neutru Băși. Dumnealui îi desconsidera, oricum, pe toți miticii ăștia de regățeni, fiind născut la Orțișoara, pe undeva, între Timișoara și Arad. Era bănățean și toată lumea știe că "Banatu-i
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
servici' care s-a pensionat anu' trecut. Acu' vine numa' cu jeepu' ăla negru și l-a pus pe Vasile să tragă dungi pe asfalt, în spatele rectoratului, să știe toată lumea că ăla-i locu' lui de parcare. O scârbă, o scârbă de moldovean împuțit!" "Nu-i moldovean, e oltean", observă neutru Băși. Dumnealui îi desconsidera, oricum, pe toți miticii ăștia de regățeni, fiind născut la Orțișoara, pe undeva, între Timișoara și Arad. Era bănățean și toată lumea știe că "Banatu-i fruncea!", nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
anumite chestiuni deprinse acolo încă se mai regăseau în memoria lui. După ce isprăvi cu aceste urgențe de natură sanitară se întoarse aprig spre ușă și zise cu un glas nazalizat, răgușit de o ură aproape dementă: "Umbli să mă mutilezi, scârbă! Câțiva centimetri mai sus și mă lăsai chior pă viață, în morții tăi. Ei, las' că dă nu ți-o place ție ce-o să-ți fac, să mă scuipi pă mine-n în gură! Cu toporu', cu toporu' o să te
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dobitoc sunt! Dobitoc dă dobitoc, nu așa! Fi-mi-ar creierii mei ai dracu', dă tâmpita' pământului ce sunt!". Oftă cu năduf: "Și numa' dă la jegosu' ăla dă Marinică să trage totu'. Că tot timpu' umblă să mă inerveze, scârba dreacu'. Bine, acu', na, și băutura..." Cumpăni un scurt moment și respinse cu dignitate această posibilă cauză a dezastrului: "Eee, băutura. Păi, ce? Dă câte ori am băut cân' am fost dă noapte, ehe, io să fiu sănătos. Și? S
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Cornele, ia fi atent acuma!". Până să-și înalțe profesorul ochii și să se întoarcă spre perete, soldații mei se și ascunseră. Zidul gol o sfida iarăși pe scorpia de Fito. În virtutea acestei stări de spirit, țipă ca apucată: "Uite, scârbele, au fugit din nou!". Bărbatul se uită lung și cu un aer teribil de obosit la ea: "Iar ți-au scris?". Da. Mi-au scris. Da' până să te întorci tu, moșmondit cum ești..." "Așa", făcu răbduliu profesorul, trecând cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
când m-ai observat în colț cu fata aia..." "Era și greu. Mai ales că erați în lavuri greoaie, dă să uita tot clubu' la voi cum vă luaserăți la mozol", spuse veninos secretara, uitând de orice prudență. "Deci recunoști, scârbă!", explodă Ciucurel. "Ce să recunosc, mă, ce să recunosc?", se sumeți Monica. Domnul director i-ar fi dat o palmă de să-i sară ochii din cap. Realiză însă că i-ar fi lăsat urme. Această situație îl înfurie și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de domnul Sima? Păi nu e soțul iubitei mele și șeful meu? Și-al meu e. Și mai e și un porc de câine. Ăsta e Gicu. Dar hai să n-o mai lungim. Mie mi e pur și simplu scârbă de o astfel de gadină... Adică? - se grăbește Iozefina să o iscodească pe Roji. Ha, ha! Maaare cocoș, Gicu ăsta al tău, copilo. Cu ani în urmă, când eram mai tineri, ca să mă aibă la pat, escrocul dracului mi-a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în tot trupul. Văd că nu ți-e bine, scumpa mea - remarcă Roji nu fără puțin teatru - Te ia cu leșin, nu? Soția directorului părea că nu mai putea răspunde pentru moment la nicio întrebare, decât prin gesturi făcute a scârbă, cu capul. N-am vrut să te rănesc, draga mea. Nu-mi stă în caracter - se scuză Roji pe tonul ei de la ușor teatral la fals. Bine că știm - mă bag și eu în discuție din nou, ca să rup tăcerea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fără menajamente, și cu o intenție de a zâmbi: Exagerează, șefule. 11. Deși știa că lui Sima nu-i prea plăcea să audă că i te adresezi cu șefule, care suna, zicea el, așa, ca ceva aruncat mai mult în scârbă, de imperialiști în țările lor, rosti acest cuvânt periculos, dar oricum, existent în limba română. De ce aș minți? - continuă Gerard - Ceea ce trebuie să știți cu toții, dacă tot ne-am adunat aici, este faptul că eu o iubesc pe Iozefina tot atât de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
făceam treaba cu temei, nici nu deschideam vorba. Vezi, Dumitre? Le umblă mitea flăcăilor, nu șagă! Ați făcut o treabă bună, numai să țineți bine socoteala, ca să știți câți crăițari aveți de luat vinerea de la Aizic. Altfel... câtă bucurie, atâta scârbă. Sau cum se mai spune, bucurie în mână străină! De asta nu duce grijă, moș Dumitre. Eu am să țin socotelile... Știi dumneata că ieri Aizic a cântărit transportul nostru? Se gândea și el că dacă ați rămas singuri dați
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
toate mădularele, dar nu se lăsa doborât!...Pe creasta dealului, mersul a devenit atât de ușor încât îmi venea să chiui. Vântul spulberase zăpada încât se vedeau chiar și firele de iarbă uscată. Mergeam cu spor! Dar câtă bucurie, atâta scârbă - cum se spune - pentru că ceea ce câștigam pe asemenea porțiuni de drum pierdeam pe cele pline de nămeți până la brâu. Urmăream cu mare grijă însă copacii de pe marginea drumului, știuți de mine. Și eram tare mândru de calea pe care o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fi considerat - în viziunea lui Bâgiu - cel mai bun volum volum de versuri al scriitorului. Din acest volum merită citat un poem cu pronunțată tonalitate argheziană, o afirmare a esteticii urâtului în maniera lui Valeriu Anania: "Voi înfrunta durerea și scârba de-a mă ști/ țărână'n risipire din zemuri verzi, fetide/ sorbit pe întuneric de lacome-anelide,/ redat ispitei albe și reci de-a nu mai fi.// Am mai trăit eu veacul demultului păgân/ când putrezeam în carnea strămoșilor din mine
O monografie Valeriu Anania by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9188_a_10513]
-
Radu Aldulescu, cel puțin deocamdată. Potrivit acestei tendințe de profunzime și autenticitate, am putea vorbi despre Proorocii Ierusalimului ca de un "roman scârbit" (sintagmă pe care Val Gheorghiu o folosește pentru Houellebecq) sau, mai adecvat, ca de un roman al scârbei, ceea ce justifică încă o dată apropierea de Céline. Aceste referințe, simple repere necesare în judecata oricărui critic, nu impietează cu nimic asupra originalității limbajului prozei lui Radu Aldulescu, care nu imită, nici în fond, nici la suprafață, pe nimeni. Picarescul desfășurat
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
p. 230). Suflet de artist ofensat, Doru, delegat al autorului în text, își varsă toate tribulațiile personale și toate ororile unei lumi în tranziție (e "lumea rea și amărâtă", se spune într-un fel de refren tânguios), își descarcă toată scârba într-o narațiune furioasă, culme a unei viziuni mizerabiliste cu tentă cosmopolită, ceea ce dă un plus de stranietate și neliniște discursului epic. Într-o dezordine epică scontată, derutantă, se dezvăluie o dezordine amoroasă dezgustătoare și dezordine socială oribilă.
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
Champs Elysèes. Ghinion, Scorpia era cu capsa pusă, nu găsise pesemne destule poșete și zorzoane care să-i placă, a-nceput să-l ia peste picior, să-l facă troacă de porci, că era sătulă de evrei, că îi era scîrbă de ei, că și în Paris nu dăduse decît peste jidani care cu vorbe dulci nu făcuseră altceva decît să atenteze la buzunarul ei. Ăsta a fost motivul, nu mai voia să audă de tine, mai ales că mai aveau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de cîte o imagine, o povestioară, un rînduleț care să-mi aducă aminte de ei, zice, bîțîindu-se din nou ca un spasmodic în scaun. De acord cu dumneavoastră, îl liniștește Poștașul, parcă și mie a-nceput să mi se facă scîrbă, mă gîndesc că oricum n-o să mai am nevoie de ele, iar la dumneavoastră sînt pe mîini bune, nu-i așa, dom’ Colonel? în sălile spitalului medicii declară că nu mai au anestezice și antibiotice, că trebuie să taie în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
șteargă din țară la momentul potrivit, constată Părințelul. — N-ar fi făcut-o nici dacă i s-ar fi dat vreun pont sigur, i s-ar fi părut foarte suspect, spune Roja. — Bine că în schimb s-a încurcat cu scîrba aia, se obrăznicește șoferul. — Și eu am căzut în aceeași plasă, își plînge Roja de milă. — Cineva ți-a dat minte ca să ți o folosești, îl apostrofează Curistul. Chiar credeți cu toții c-ar fi momentul să scap de ea, să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
participați la comploturi, lovituri de stat, să orchestrați din umbră revoluții, se aprinde Roja supărat că abia mai reușește să țină pasul cu animalul care simțindu-i parcă ostilitatea crește ritmul. V-ați supt sîngele unul altuia vampirilor, zice făcîndu-i-se scîrbă amintindu-și că și el fusese crescut în același spirit. Însă eu nu eram făcut din același aluat ca voi, și asta se vede acum, unde sînteți voi și unde sînt eu? Ați împărțit încă o dată între voi toată avuția
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
au aflat în primele rînduri pe baricade; burghezia franceză - ideea de libertate, egalitate, fraternitate, staliniștii - pe cea socialistă și marxism leninismul. Adevăru-i că toți ăsția care ies în față de fiecare dată cînd are loc o răsturnare de regim sînt niște scîrbe, spune Dendé, gîndindu-se din nou la caietele sale cu însemnări. — Tocmai de aceea n-o să mă las, se aude din nou vocea lui Roja printre păcăniturile discului de telefon, nu mor caii cînd vor cîinii, le transmite. Putea fi naivitatea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dar Încă nu m-am obișnuit total cu ea. The Tron e segmentat, iar centrul orașului freamătă. Asta era Înainte o chestie tradițională scoțiană, dar acum este doar Festivalul de Anul Nou din Edinburgh, Încă un lucru turistic. Mi-e scîrbă de asta. Plec departe de toate, merg pe Leith Walk, trecînd pe lîngă grupuri de tineri miștocari, cupluri și turiști care se duc cu toții spre centru. O iau pe o stradă laterală și văd lumina strălucitoare a unui bar. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
exorcizîndu-i pe oamenii obișnuiți care Încearcă doar să-și trăiască viața. Societatea s-a schimbat iar legea n-a ținut pasul cu ea; așa Încît noi sîntem idioții care trebuie să o punem În aplicare, care-o Încasăm. Mi-e scîrbă de asta. SÎnt destui tipi cu adevărat răi de băgat În pușcărie fără să-i mai trimitem și pe cîțiva puști ușchiți la un curs prin corespondență din Închisoare la Univesitatea de Infracțiuni că fumează iarbă sau vînd pastile. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]