658 matches
-
de tot felul. Și toate acestea se fixează nu numai în memoria ci chiar în subconștientul lor. Eu aveam vârsta de 45 de ani când am văzut prima oară celebrele filme porno, horor, fiction, și m-am îngrozit, m-au scârbit pentru tot restul vieții. Ce se va întâmpla oare cu sufletul tinerilor de azi, care nu sunt destul de maturi pentru a-și păstra echilibrul sufletesc în fața acestor infamii? Dar asta ar fi un alt subiect. Să ne întoarcem la copii
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
avem în aceste pagini dovezi că domni lustruiți de cărți, în aparență eleganți, (ba și doamne fine), care fac gargară cu fraze moralizatoare, n-au cea mai elementară cinste sufletească, iar vanitatea și ura le inspiră impardonabile ticăloșii. Stresat și scîrbit de acțiunile lor josnice, cu nervii dezlănțuiți, într-un moment de paroxism, Mihai Drăgan îi/ le numește „javre didactice”, „scîrnăvii didactice”. Oricît de grele, de neacademice, asemenea invective sînt ușoare prin comparație cu răul concertat pe care cei încondeiați astfel
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
nu-mi răspunzi, ți-am trimis cîteva rînduri. Nu mai sînt deloc surprins că la Institut mizeriile sporesc. Nulitățile și veleitățile nerealizate simt că nu mai au mult de trăit (intelectualicește, dacă pot spune așa). Eu însumi sînt atît de scîrbit de tot ce se întîmplă aici, de ce mi se întîmplă mie, încît cred că singura contralovitură, singura consolare e creația. Nu cer Domnului decît sănătate. (Ar trebui să-ți narez ce mi s-a mai întîmplat în ultima lună, dar
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
conducerea ei (implicit, rectoratul) care a luat forme dure (și în public). N-am mai putut răbda procedeele mafiote cu care sunt lucrat, calomniat etc., și am lovit și eu, în public, într-o ședință a Consiliului profesoral. Sunt absolut scîrbit de ceea ce este la facultate, de nedreptățile revoltătoare ce se fac celor care lucrează. Din cauza încordării nervilor în ultimi patru-cinci ani și a muncii excesive, în primul rînd la facultate, mă simt prost (și bolnav sufletește). Ar fi tare bine
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
spus). Cu toată prietenia, Mihai Drăgan P.S. Este posibil ca de la Viișoara, după 9-10 august, să trag o fugă pînă la Bacău. M. Dr. </citation> (151) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”6 decembrie 1990”> Dragă Costică, Sunt prea scîrbit de isteria, la scară națională, așa că ceea ce mi s-a întîmplat și mi se întîmplă mie nu mi se mai pare ieșit din comun. Noua comisie care a analizat situația mea a descoperit că totul este o înscenare odioasă. În numele
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
puternic resimțite de România. Lipsa de caracter nu poate fi suplinită cu nimic, iar libertatea fără răspundere a accentuat-o. De altfel, caracterele sunt înfrânte, "modelate", așa cum spuneam, încă din tinerețe. Ciocoismul este un mod de a fi care îl scârbește până și pe ciocoi. Pentru că el nu se vede niciodată în oglindă. Ciocoiul se privește în oglindă degeaba. Posesor de garsonieră și BMW X5, el este preocupat doar de fudulia sa. Pe de altă parte, întrebat dacă este bine în
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
-i semnătura?" "Stai, domnule, dar dau pe tabel la un eveniment? Băi, băieți, voi cărțile ar trebui să le citiți, nu să le numărați! Să vedeți ce scrie-n ele". Dacă ați observat, m-am retras total pentru că m-am scârbit, sincer, de tot ceea ce se întâmplă. S. B.: Aici, eu nu sunt de acord cu dumneavoastră. Pentru că pe scârba dumneavoastră și a altora care se retrag cresc ceilalți. M. M.: Nu-i adevărat. Sistemul a creat-o. Și-am să
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
se pune mai În toate bucatele, să le dea gust. Ea se mănâncă și sadea [...]. În multe mâncări se pune mujdei de usturoi” <endnote id="(727, pp. 71 și 76)"/>. Pe la mijlocul aceluiași secol, călătorind prin Valahia, germanul Richard Kunisch era scârbit de lipsa de curățenie și de mirosul emanat de călugării („erau murdari și miroseau grețos a usturoi”) și de preoții români : „Curate nu sunt nici haina și nici persoana lor, iar preferința pentru ceapă și usturoi le face prezența insuportabilă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ochii. Neîncrederea în cadrele medicale și suspiciunile că nu era cancer de plămân apăsau greu pe umerii mei. Gândurile mele zilnice îmi sabotau toate eforturile de a-mi scoate din minte ideea că ceva nu se leagă în toată povestea. Scârbită de toate, m am rătăcit într-o beznă adâncă. Îmi era scârbă de tot ce se întâmpla pe la doctori, de tot ce vedeam și auzeam. Foarte mirată la vederea operației, doctorița a afirmat că arată surprinzător de bine, mai ales
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
pumni de apă pe față și pe păr. Își potrivește freza cu pieptănul, iar Andrei trântește țeava de ciment. — Aia-i apă pentru băut! Nu-i troacă de porci acolo! Laur se face că nu-l aude și Andrei scuipă scârbit Într-o parte, ai, zici că-i văr-tu? Și chiar n-aș avea la ce să mă dezic. Dacă-i văr-tu, trimite-l după o găleată de apă. Lasă-l, zic. Acuma lasă-l să se pieptene, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
apartamentele lu’ moșu' din Drumul Taberei. De zeci și sute de ori, părințele, i-am făcut găoaza harcea-parcea. Luă În mână umflătura șlițului și i-o arătă: pune mâna aici ca să vezi cu cine ai de-a face. Andrei scuipă scârbit În direcția șlițului. Nu scuipa că-i piere gustul, părințele. Da’ dacă tu mă iei așa ca la miliție, de câte ori, la ce să mă cac pe mine, că n-am nici un interes. Pot să-ți spun că doar de trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
zidirea de sine” de către oricine dorește, acesta fiind analog cu sufletul uman. Și totuși, Republica nu oferă răspunsuri, mai degrabă limite până unde se poate merge, dar mai ales, în acest caz, unde trebuie să ne oprim. Afirmația că Platon, scârbit de patologia dezordinii, a recurs la metafizici implauzibile și politici cu iz totalitar este deja un loc comun demult existent în anumite teorii și analize politice. Este cel puțin naiv să se afirme că la o comparație, oarecum de suprafață
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
mod public la calvinism și își reia titlul de "cetățean al Genevei". Reîntors în Franța, se instalează, în 1756, într-o căsuță de grădinar ("Ermitage") din parcul castelului Chevrette, care i-a fost pusă la dispoziție de doamna d'Epinay. Scîrbit de mediul elegant și viciat al cercului acesteia, Rousseau părăsește, în 1757, Ermitage-ul și se mută într-o casă aflată la Montmorency (la nord de Paris), pe domeniul ducelui și ducesei de Luxembourg. Aici a scris La Nouvelle Héloïse (probabil
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
oracolul mitic se transformă în ecran, în simulacru, adevărul devine „afacere”. Pythia e o fată frumoasă drogată, iar Oedip, deținător absolut al informației vizuale, ajunge „omul cel mai puternic din cel mai puternic oraș de pe fața pământului”, un zeu absurd, scârbit de sine însuși. „Mi-e scârbă de tot pământul” e noul strigăt tragic, „greața” provenind din haosul informației vizuale, care copleșește individul, anulându-l, vidându-l. Prezentul abolește viitorul, căci este „o afacere mai sigură”. Oedip conduce din umbră cetatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290747_a_292076]
-
calea Lui cea adevărată; se descoperă ușor celor care‑l caută cu credință; se deschide îndată celor ce cu trupuri neîntinate și inimă pură vor să bată la ușă. Nu alungă pe nici unul dintre robii Săi; de nimenea nu se scârbește socotindu‑l nevrednic de tainele Sale dumnezeiești; pe bogat nu‑l prețuiește mai mult decât pe sărac; pe sărac nu‑l disprețuiește pentru sărăcia sa; pe barbar nu‑l rănește făcându‑l nepriceput; pe eunuc nu‑l dă deoparte, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sărac; pe sărac nu‑l disprețuiește pentru sărăcia sa; pe barbar nu‑l rănește făcându‑l nepriceput; pe eunuc nu‑l dă deoparte, ca nefiind bărbat; femeii nu‑i poartă ranchiună pentru nesupunerea ei de la începuturi; de bărbat nu se scârbește fiindcă și‑a încălcat [legământul]; ci de toți se milostivește și pe toți vrea să‑i mântuiască. Pe toți vrea să‑i facă fiii lui Dumnezeu și pe toți sfinții îi cheamă să alcătuiască un singur om desăvârșit. Căci unul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nenorocire „cum nu a mai fost de la începutul lumii și nici nu va mai fi” (Mt. 24,21), decât numai în acele zile. Atunci, cel nelegiuit, mărindu‑se, va strânge laolaltă demonii săi care vor lua înfățișare omenească, se va scârbi de cei care l‑au proclamat rege și va întina multe suflete. Va da oamenilor guvernatori aleși dintre demonii săi și își va uita cucernicia, făcându‑se pentru toți și în toată vremea, aspru, nemilos, iute cuprins de mânie, groaznic
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în sine harul. El cerea de la Dumnezeu puterea de a nu mai repeta păcatul, de este cu putință, niciodată. „Îndepărtarea dragostei lui Dumnezeu și a păcii lui Hristos de la suflet erau pentru el mai cumplite decât orice. Conștiința că Îl scârbește pe Dumnezeu, pe un asemenea Dumnezeu blând și smerit, îi era de nesuportat. Trecea prin cele mai adânci suferințe ale conștiinței care greșește împotriva sfintei dragoste a lui Hristos“<footnote Arhim. Sofronie, Din învățăturile Sfântului Siluan, în „Epifania“, nr. 1
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
întocmai, pentru binele poporului. Noi, cei care am rămas pe aici sau am fugit din țară, vă rugăm să ne credeți, dle președinte, că poate în majoritatea cazurilor am fost forțați să procedăm așa, din cauza acestor oameni care ne-au scârbit prin faptele și comportarea lor de lingăi ce o au față de dvs. Și cum spune un alt proverb românesc, toate oalele se sparg în capul șefului, fără ca el de multe ori să știe de ce și pentru ce. în speranța că
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
defectuos. Nu a mai existat posibilitatea ca medicii de valoare să fie trimiși în străinătate pentru specializări și perfecționări din cauza lipsei de devize. În unele cazuri, cei trimiși la specializare nu s-au mai întors. Numeroși medici rămân în Vest, scârbiți de disprețul cu care sunt priviți de partid, în speranța că vor găsi alt climat de muncă, de înțelegere și de respect. Așa este cazul profesorilor Papahagi, Toader, Stelică Dumitrescu, Beroniade, Cotăiescu, Corondan, Brătianu, Stösel, Țurai, Dacian, Gerota și lista
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
creat în cetatea totală din simplu activist la Secția de propagandă. E fără merite, așa spun ilegaliștii maziliți sau scoși la pensia vieții, care-și trăiesc tristețea idealurilor lor naive. Domnilor, m-am întors acasă, aici e locul meu! Sunt scârbit și de o parte din românii din Occident care, ca să-și întregească familia, se adresează prin emisiunile dvs. cu cereri care abundă în epitete de laudă la adresa lui Ceaușescu și a doamnei cu suflet de mamă, de-ți stă mintea cum
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fără precedent societățile de gîndire, strămoși ai partidelor noastre (care au murit nu demult). Ce este societatea de idei? "Este un organ de opinie redus la funcția sa de organ, constituit și pus la păstrare ca atare."38 Ceea ce îl scîrbește pe Cochin în societatea de idei este opoziția acesteia față de o comunitate naturală, ereditară, tradițională, este faptul că o idee e suficientă pentru a socializa indivizii într-un raport de egalitate cu ideile care scurtcircuitează ierarhiile istorice caracteristice celor din
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
toți în mă-sa. Să rup gura proștilor, să le arăt că poate exista și ceva frumos pe lumea asta, să-ți placă ceea ce faci. Să fiu delirant, tâmpit. Cea mai mare greșeală e să fii riguros, exact. M-au scârbit întotdeauna oamenii cu psihologie de funcționar. Trebuie să opui unei lumi incoerente o gândire viciată, alterată. Deși e groaznic de greu. Să fii singur și să scrii. Nu orice prost reușește asta. Nu orice prost suportă singurătatea, nu oricine se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pe-alea, hai să-ți dau ceva de mâncare. Și-ți dai seama când deschide frigiderul și vede nehalita aia tot ce are el pe acolo... deși io cred că multe e stricate, că nu se poate... Nici nu mă scârbesc, nici nu îmi plac în mod deosebit poveștile lor porcoase. De ce porcoase - e întrebarea. Îmi sunt indiferente. În spital am învățat să fiu indiferent, să mi se rupă. Ei simt nevoia să fie duri. Virili, masculi feroce. Înainte să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ascultatul. Am învățat să ascult, să fiu atent tocmai pentru că eram surd. Aici, în presă orice distorsiune a informației poate duce la catastrofe. Faptul că eu am lucrat în presă demonstrează cât de aiurea e lumea noastră. Și asta mă scârbește. Woody Allen spunea: cum te poate iubi cineva când tu ai o părere atât de proastă despre propria persoană? Știi cât ești de meschin și, în consecință, vei avea o părere și mai proastă despre ei. Dacă pe mine mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]