700 matches
-
încântare Când în pieptu-mi e mai mare? E mai tare de când te-a văzut, Că te-avea în ea a recunoscut, Ieșind din ea precum o antenă Măsluind spre tine fără catenă.. Ochii prin meditație ți adoră, În tânguire lungă scapără, Să se-ncarce ca raza de soare, Că de nu are soare, moare.. Cu ochii-ți atât de profunzi, Privirea ce-n adânc te scufunzi Să explorezi și sensul mirării, În al imensului sens al întrebării. Cum ochii-ți vin
VRĂJESC.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368882_a_370211]
-
în: Ediția nr. 1325 din 17 august 2014 Toate Articolele Autorului ar fi firesc să mor o clipă pentru a reuși apoi să trăiesc trezirea scriu neîncetat pașii trecutei vieți dorul de mine crește. de cea de atunci o mână scapără mângâieri, alta scapără dăltuiri uitate să las să trec să fug să mă întorc carul leii nu-l întorc citesc jurnalele copilei de patrusprezece ani simt năuceala vârstei și mai simt ceva nedefinit acel ceva al acelui atunci al acelui
JURNALELE COPILEI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369122_a_370451]
-
1325 din 17 august 2014 Toate Articolele Autorului ar fi firesc să mor o clipă pentru a reuși apoi să trăiesc trezirea scriu neîncetat pașii trecutei vieți dorul de mine crește. de cea de atunci o mână scapără mângâieri, alta scapără dăltuiri uitate să las să trec să fug să mă întorc carul leii nu-l întorc citesc jurnalele copilei de patrusprezece ani simt năuceala vârstei și mai simt ceva nedefinit acel ceva al acelui atunci al acelui acum ar fi
JURNALELE COPILEI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369122_a_370451]
-
e necesar să vă spun câte ceva din istoria familiei noastre. În acest moment, ciocănind la ușa de stejar cu clanță din alamă, a intrat Frusina. - Boierule, am venit să aprind candelabrul. - Aprinde-l, Froso! Femeia, urcată pe un scaun, a scăpărat de câteva amnarul, o bucată de oțel cu care a lovit cremenea ce a scos scântei, au aprins cele două fitile ale lămpilor din lustră. - Mă iertați. boierule! După care a pus scaunul de unde l-a luat, și a ieșit
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
spre pe steiul de stâncă, numai caprele negre și vulturii se avăntă. Mai jos pe cărare, ușii în rut se iau la trântă, fără frică la marginea prăpastiei, mult prea adâncă. Caprele negre urcă grăbite, pe repezi povârnișuri, copitele le scapără scântei pe prundișuri. Dar ele se învață de pui, cu grele urcușuri, muntele e o mare provocare , numai tăișuri. Deprinse-s cu ploi reci și ninsori, sus pe stanca, în depărtare se zărește pădurea adâncă. Referință Bibliografică: POVESTE... / Gabriela Maria
POVESTE... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370965_a_372294]
-
Ca o stană rămăsei; Cucuvelele-mi Tânguiau în urechi... Într-un timp mă pomenii Strigându-i (fără a mă auzi): „Hei, sunt eu, Întoarce-te!” Ea-pace Se-ndepărta netulburat, Doldora de semeție. Pietrele-n stele se prefăcură. Cu irizări blonde-aurii, Scăpărau sub pașii ei. Mă uitase: Atât de repede, Atât de neașteptat, Atât de dureros mie, Mă uitase. Cât de rândunică-mi fusese Inima- Și-acum O căram Icnind, Cum Atlas osândit A purtat veșnic pe umerii săi Bolta cerescă. Mersul
DRUM LIN SPRE CER… FILUŞ JULEA! (UN OM… UN ZBOR… UN ÎNGER) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369888_a_371217]
-
face incomunicabili încremenindu-i în muțenie. Ce este așadar muțenia? Un exces de tăcere! Tăcerea lor nu poate fi calmată decât prin exces de tăcere (muțenie). Cuvântul, acolo la ei nu mai este considerat lumină, comunicare, comuniune, ci un fulger scăpărat în beznă, atragerea într-o cursă, sau refugiul într-o catacombă. Uneori, când se străduiesc să iasă din această prețioasă apatie, inimile preacuvioase încep să bată puternic ca niște clopote de Catedrală, năvălindu-le vijelios și aprig sângele ca niște
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369936_a_371265]
-
peste ghețuri, alunecă agale, Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală, Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite de crivățul macabru, În strigătul naturii, lumina se divide, Tronează peste lume-al zăpezii candelabru. Aproape istovită pe-
ÎN PAȘI DE AJUN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370373_a_371702]
-
cu acoperișuri și balcoane aurii și radiază o lumină orbitoare. Dar Norocel stătea tolănit pe pană, moțăind, indiferent la vorbele lui Mărțișor, care privea și se minuna: - Ia uite la păsările acelea, cu penaj multicolor, când dau din aripi, parcă scapără... Și caii aceia înaripați... Au aripi de aur sau de argint? Uite și oamenii, au veșminte albe și aurii, cu sclipiri de foc, atunci când merg. Uită-te măi, nărodule, să vezi minunățiile, că pe mine mă dor ochii și mă
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
de pe malul râului secat. - Tot eu să am grijă de tine! Ia sticla asta violetă și privește prin ea până te înveți cu lumina! Apoi, Norocel oftă: - Am ajuns cum am ajuns, dar acum să vedem, frate-meu, ce-ți scapără sub scăfârlie? Că acolo n-o să fim primiți cu flori, mai ales dacă-l vestești pe Soare-Împărat că l-ai văduvit de Căpcăunul din Țara Nisipurilor. Ce-o să se bucure!... Apoi, Norocel începu să se sclifosească: “Măria Ta, noi suntem
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
cu acoperișuri și balcoane aurii și radiază o lumină orbitoare. Dar Norocel stătea tolănit pe pană, moțăind, indiferent la vorbele lui Mărțișor, care privea și se minuna: - Ia uite la păsările acelea, cu penaj multicolor, când dau din aripi, parcă scapără... Și caii aceia înaripați... Au aripi de aur sau de argint? Uite și oamenii, au veșminte albe și aurii, cu sclipiri de foc, atunci când merg. Uită-te măi, nărodule, să vezi minunățiile, că pe mine mă dor ochii și mă
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
de pe malul râului secat. - Tot eu să am grijă de tine! Ia sticla asta violetă și privește prin ea până te înveți cu lumina! Apoi, Norocel oftă: - Am ajuns cum am ajuns, dar acum să vedem, frate-meu, ce-ți scapără sub scăfârlie? Că acolo n-o să fim primiți cu flori, mai ales dacă-l vestești pe Soare-Împărat că l-ai văduvit de Căpcăunul din Țara Nisipurilor. Ce-o să se bucure!... Apoi, Norocel începu să se sclifosească: “Măria Ta, noi suntem
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
despre ceea ce vă interesează magnifice! spuse acesta așezându-se pe o canapea apropiată de ferestre. Tiberius se ridică și se apropie de una dintre fereastre pentru a privi spectacolul ploii care se mai oprise între timp. Un fulger brăzdă cerul scăpărând de mai multe ori, orbindu-l temporar pe Tiberius care își masă ușor ochii. -Cheamă-l totuși aici, spuse el, întorcându-și silueta gârbovă prin semiîntuneric. Nerva! Tu ce zici? -N-ar fi rău să-l auzim, spuse acesta sorbind ceva dintr-
AL SAPTELEA FRAGMENT (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369436_a_370765]
-
nară, Ba și plouă până peste. Cerul pare ca de ceară, Ca o ceață de pe creste... Încă nu e primăvară, Dar nici iarnă nu mai este. Mă uitam pe geam aseară (Blocul meu un Everest e...) Și-am văzut cum scăpărară Policandre mici, celeste... Încă nu e primăvară... Făurar e pe sfârșite Făurar e pe sfârșite Pe sfârșite-i și zăpada, Trece repejor decada Zilelor de frig sucite Și ne lepădăm mesada. Numai mâine nu-i poimâine Și-l cinstim pe
GRUPAJ DE LIRICĂ VERNALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369603_a_370932]
-
ca niște monștri care se apropiau agresiv de el, hotărâți să-l strivească sub tonele lor de beton. Iar ploaia asta îi biciuia sufletul și i-l spăla de gândurile otrăvite, dizolvându-le. A ajuns acasă ciuciulete, tremurând de-i scăpărau fălcile. Apartamentul era pustiu. Dora, la serviciu și copiii la școală. A schimbat țoalele ude, a fiert niște țuică, i-a pus zahăr, cuișoare și piper,așa cum îi plăcea lui și s-a aruncat în pat, cu ibricul și paharul
ROMANUL S.R.L. AMARU -CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368015_a_369344]
-
Cea care și de marii gânditori a fost preamărită! Acei care nu știiau decât de mișelii și de lichele, Iar dregătorii cunoșteau doar de a lor plăcere, Subjugând, doar apărând ca domni pe un pământ, Ce nici n-au moștenit, scăpărând dintr-un neant.. La toți acei mișei, hoți, venetici le-a dat de leac, Prin 'deretici c-o mare țeapă le-a venit de hac, Înspăimântând odat cu gândul rău din născare, Apare frumos și pedeapsca din cer ca o
VLAD ŢEPEŞ de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370256_a_371585]
-
vieți cu părul albit și privirea tristă,închise cartea pe care o citea și o așeza pe măsuța din apropiere apoi se ridică de pe fotoliul așezat în fața șemineului și se opri lângă masă din centrul camerei și cu mâna tremurânda scapără un chibrit și aprinse lampă de pe masa apoi sufla asupra bâtului de chibrit și-l așeza în suportul nichelat aflat lângă lampă.Și mulțumit de lumină caldă ce plutea în cameră,se apropie de șemineu și aplecandu-se reuși cu
STAND DE VORBĂ CU TĂCEREA.... de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352773_a_354102]
-
cu lerui, ler! De fapt, această aură de dilimache îmi convine. Mă scutește de refrenele pomenite. Deși...acestea, mereu se adeveresc și mă obligă să îndur cu stoicism tot ce ne-au clocit...”ăștia”. Iar fixația cu femeile noastre îmi scapără scenarii monstruoase: Văd flăcăii noștrii încropind cete de fecioare pe care le haiducesc prin toată Europa. Sau...văd pe marele erou național...care salvează națiunea declarând mobilizare generală: de la nepoatele de șapte ani până la bunicile de șaizeci. Le încolonează pe
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
cu furtunile lui fierbinți/ biciuindu-mi carnea sub lacrima ploii./ Ți-am spus eu,/ ți-am spus că nu se moare așa ușor,/ nu se moare așa repede,/ ar fi prea simplu/ și trist/ să treci dincolo/ fără să mai scapere,/ măcar o dată, stelele/ de dor,/ fără să-ngâni privighetorile/ în zori,/ fără o panglică/ albastră/ din curcubeu,/ cerul - dor/ fără să-ți trimită solie/ marea/ un val amețitor./ Ți-am spus că/ nu se moare/ de dragoste,/ nu se moare
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
mă lovise un cutremur sau un uragan, Uraganul Victor. Preferam să îl evit, până le extrema de a nu servi masa alături de el. - Degeaba stai bosumflată, habar nu ai ce vrei în viață! - Știu exact ce vreau, strigam cu ochii scăpărând de mânie! Mă înfășca cu palma cât o lopată de după ceafă și mă trăgea într-o parte, gata să mă lipească de pieptul lui devenit din ce în ce mai uriaș, de la un an la altul. - Ho, mânzule, râdea de mine, cu literatura și
NECUNOSCUTUL MEU TATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352590_a_353919]
-
-i cu ele e și-așa pre’deasă, Cine-i deșteptovicioaie va înțelege..”, Ca’ista nu face cât un rățoi, ce zece? Poi, dacă-i fluturaș? Dilemă: De prea multe ori m-am întrebat, Unde-i sensul ce mi-a scăpărat, Cum de tindu-i vremea e mai lăudat, Când prin vinul barului s-a ”acordat... Cum pierde vremea și-i respectat, Trece-i lenea doar în pahare ”avântat, De-i căutat la bar se simte adulat, Doar de a bea mai
RĂȚOIUL ”AVÂNTAT.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352639_a_353968]
-
ars greșit Că-n visul meu N-am deslușit Iubirea-mi de nevoia de-a iubi Credința-mi de încredere Focul meu de ardere Și nici povestea mea De spunerea Ei. Epilog 2: Îmi pare rău Și de aceea Mai scapăr Din când în când Scântei... Și nu mă apăr. Referință Bibliografică: Poveste / Mirela Borchin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1056, Anul III, 21 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mirela Borchin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
POVESTE de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347215_a_348544]
-
tu, dobitocule! Deschide! a țipat Amalia încercând zadarnic să deschidă portiera. A încercat cu cea din stânga. Niciun rezultat. Deschide dobitocule, nu auzi? Când s‑a întors către el, odată cu întrebarea, a rămas încremenită. El rânjea diabolic și ochii parcă‑i scăpărau în cap. În mână avea un cuțit cu lamă lungă pe care‑l răsucea în fața ei. Printr‑o mișcare fulgerătoare, a îndreptat lama către bărbie și a lovit‑o puternic cu pumnul în frunte. Din ochii ei au țâșnit milioane
CHEMAREA DESTINULUI (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356991_a_358320]
-
figuri de stil proprii, dacă merge în profunzimea Ideii pentru a scoate la suprafață lamura operei sale și se simte liberă pe spațiul de construcție al versului, în Haiku, poeta se retrage că embrionul într-o sămânță, lasă să-i scapere din penița doar acele silabe care leagă Cerul și Pământul, prin tehnică desăvârșită, prin iscusința. O arhivă de gânduri fictive” - spune poeta, si comprimarea lumii sale colosale, imaginative, expodează pur și simplu. În celelate genuri literare pe care le practică
CRONICĂ LA CARTEA VÂRFURI DE CRISTAL A CEZARINEI ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357027_a_358356]
-
să mă ridic, dar ouăle sparte mi s-au prelins în poală, în jos pe ciorapi, în teniși. Într-o secundă am tras un țipăt că, de data aceasta Nicu, speriat, mi-a întors spatele și a fugit de îi scăpărau picioarele. Din ce el se îndepărta, eu urlam și mai tare, când am auzit-o pe mamaia ocărându-l pe Nicu, după care, fără să clipesc, m-am lăsat dusă pe sus, de mâinile ei. -Dar-ar boala în sămânța ta
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]