248 matches
-
la 1799, când Domn al Moldovei era Alexandru Ipsilanti, urmare a jalbelor primite, avea să dea hrisov Domnesc pentru înființarea Cutiei milelor care să fie alimentate cu reținerile și contribuțiunile ce le ordona Domnul și din care se „întreținea cei scăpătați" și neajutorați. Atunci „vornicii de pe la sate din toată tara, iarăși să aibă a da la Casa Cutiei pe tot anul, cei de la satele cele mai mari câte 5 lei și cei de la satele al doilea, câte 3 lei, și cei
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
un Paris și mizer și feeric. "În anul III, începe și sărbătoarea. Teatrele au saloane, salonașe discrete, foyer, culise, cuiburi de dragoste. Frigurile bucuriei scutură societatea nouă. Reacția vieții împotriva morții. Sarabanda o duc îmbogățiții. În jurul lor, hămesiții și nobilimea scăpătată - ciugule fârimiturile (...) Baluri... baluri... și zidurile capitalei sunt acoperite de afișe, care vestesc deschiderea altora noi. Sute de orhestre și tarafuri, deslănțuite, îți sparg urechile; te orbesc luminile multicolore, focuri bengale și artificii. La Élysée, la Florence - rue Étienne, pe
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
-n vremea logodnei lor în pulover. Lux și voluptate. Balcoanele ateie vibrează de colinde îngerești. Diliul cu tricorn, cu opinci și cu desaga slinoasa rămîne stana și se-nchină. Dincolo, la distanță de străzi, în lumina chioara, sediul P.N.T.C.D. În scăpătata casă boiereasca. Afișierul spart, în uitare. Spun și fleacurile astea ceva, nu? Îl văd la standul cu pantofi. Să-și cumpere pantofi? El și pantofi noi? Aberație! Mă apropii și-l provoc blînd: tu și pantofi noi? Mi se uită
Desen într-o ureche by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/18163_a_19488]
-
pe lume în primăvara târzie a anului 1599, în orașul Sevilla din Andaluzia. Botezul său are loc la 6 iunie în biserica din cartierul popular "San Pedro". Era fiul lui Juan Rodriguez de Silva, dintr-o familie de nobili portughezi scăpătați, și al Jeronimei Velázquez. După obiceiul spaniol, Diego și-a adăugat numele mamei și a rămas cunoscut în istoria artei sub numele "Velázquez". Din fragedă copilărie îl interesa desenul, la vârsta de 11 ani ajunge în atelierul lui Francisco Pacheco
Diego Velázquez () [Corola-website/Science/298567_a_299896]
-
numit "Zułów" de lângă satul Zułowo (astăzi, , , Lituania), în Imperiul Rus, căruia îi aparținea din 1795 respectivul teritoriu al fostei Uniuni Polono-Lituaniene. Moșia făcea parte din zestrea adusă de mama sa, Maria, care provenea din bogata familie Billewicz. Familia Piłsudski, deși scăpătată, prețuia tradițiile patriotice poloneze și a fost caracterizată fie ca poloneză, fie ca lituaniană polonizată. Józef a fost al doilea fiu născut în familie. Când studia la "gimnaziul" rusesc din "Wilno" (astăzi, Vilnius, Lituania), Józef nu era un elev deosebit de
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
de licitații contemporane. Octav Băncilă s-a născut în data de 27 ianuarie 1872 în apropierea orașului Botoșani în comuna Corni, în familia lui Vasile Băncilă și a Profirei, născută Necule. Profira a făcut parte dintr-un neam de răzeși scăpătați, înrudită cu cea a cronicarului Ion Neculce. Vasile și Profira au avut cinci copii, pe: Sofia, Ecaterina, Elena, Ioan și Octav. După nașterea lui Octav, Vasile și Profira s-au mutat în Botoșani unde și-au deschis o prăvălie. Negustoria
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
insurgent al unui inadaptat. Val Gheorghiu face Literele la Universitatea ieșeană dar nu uită apetența nativă pentru formă și culoare. Cu atît mai demnă de stimă această irevocabilă opțiune cu cît Iașul era dominat prin anii 60-70 de gloriile cam scăpătate ale perioadei interbelice dar și de vanitoșii ceva mai recenți. A vizitat multe ateliere dar l- au interesat cu adevărat puține. Cozeurul Val Gheorghiu i-a ascultat pe toți, le-a privit operele și a decis ireversibil că trebuie să
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
de vânarea animalelor cu blană scumpă și de comerțul cu blănuri în întinsele teritorii de la răsărit de munții Ural. Declinul feudalismului și destrămarea structurilor sale sociale au făcut că mulți oameni din toate paturile sociale, chiar și orășeni sărăciți, nobili scăpătați și țărani lipsiți de pământ să fie atrași de expedițiile de cucerire și de colonizare a unor teritorii din Asia, Africa și America. Expedițiile maritime și cuceririle coloniale au fost sprijinite sau organizate de regatele europene apusene, care dispuneau de
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
socială veche de secole a societății poloneze. Între clasele sociale emergente se numărau industriașii înstăriți și bancherii, pe lângă tradiționala și încă foarte importanta aristocrație proprietară de pământuri. O clasă socială de mijloc, educată și profesionistă, adesea provenea din rândurile aristocrației scăpătate (numeroase latifundii mai mici, bazate pe iobăgie nu au supraviețuit reformelor agrare) și din rândurile orășenilor. Proletariatul industrial, noua clasă săracă, provenea de regulă din rândurile țăranilor săraci sau orășenilor forțați să migreze în căutare de muncă spre centrele urbane
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
copil, Francisco moare, lăsând doar o scrisoare cu dorința lui de a i se dă lui Juan numele său, scrisoare pe care soția lui, Sofía, o ascunde. Cincisprezece ani mai tarziu, "Mónica", una din cele două fiice ale unei contese scăpătate, Doña Cătălina de Altamira, urmează să se căsătorească cu verișorul ei, "Andrés", fiul legitim al lui Don Francisco. Dar Andrés, la una dintre seratele petrecute în capitală, se îndrăgostește de "Aimeé", sora Mónicăi și care, desi îl iubește pe Juan
Inimă sălbatică () [Corola-website/Science/311324_a_312653]
-
1094. La papa Urban al II-lea se prezenta un om, îmbrăcat în haine de pelerin. Înalt, uscat, slăbit până la epuizare, cu privirea tristă și fața osoasă brăzdată de o tainică suferință, părea bolnav. Se recomandase Petru din Amiens, nobil scăpătat picard, supranumit și Pustnicul, nu se știe dacă în urma unei porecle sau a unei practici. Spunea că făcuse o călătorie în Palestina, de unde se întorcea cu o suplică din partea patriarhului Ierusalimului către pontiful roman, fapt ce i-a înlesnit pe
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
că înainte de a se căsători cu Hrisopia Papadopol, i s-a pretins să-și schimbe numele, pentru a fi în ton cu ceea ce se considera pe atunci a fi „lumea bună”, cu toate că familia de negustori a logodnicei era de-acum scăpătată: „ștaiful” îi rămăsese intact. După o altă versiune, primul își schimbase numele nu Iosif, ci fratele lui mai mare, Mihai, petrecăreț și boem, în total contrast cu harnicul și liniștitul mezin. Argumentul prin care unul sau altul din frați fusese
Elisabeta Isanos () [Corola-website/Science/317738_a_319067]
-
ange de la houillère" apărută în "Musée des Familles" între decembrie 1854 și ianuarie 1855 și semnată de un anume C. Survilli (ortografiat și Surmilli), căruia nimeni nu i-a dat de urmă. Este istoria unei tinere dintr-o familie burgheză scăpătată, care coboară să lucreze în mină pentru a-și ajuta tatăl bolnav și care se întâlnește cu fiica patronului. În sfârșit, Jules Verne a vrut să se impregneze de atmosfera minei. Pe 6 noiembrie 1876, însoțit de fiul editorului său
Indiile negre () [Corola-website/Science/321308_a_322637]
-
și de sistemul de învățământ religios și laic. Populația zaporojiană era multinațională și, în afară de CAZACI, existau reprezentanți ai altor etnii: moldoveni, ruși, evrei, tătari, polonezi sau lituanieni. Structura socială era foarte diversificată. În rândurile populației se găseau șleahtici sau boieri scăpătați, negustori, țărani, bandiți, evadați de pe galerele turcești, etc. Dacă la începutul existenței Zaporojiei, aceste formațiuni formau bande de răufăcători care se ocupau în principal cu jaful și care erau în bună măsură independente de conducerea centrală, spre mijlocul secolului al
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]
-
de-al Doilea Război Mondial, Dan Nasta a fost mobilizat ca actor în „plutoanele de propagandă”, recitând poezii patriotice în orașele din Moldova. În anii de după război, el a cumpărat obiecte de artă vândute de colecționari evrei sau de burghezii scăpătați. În anul 1947 a înființat teatrul cooperatist „Odeon”, punând în scenă piese de Maxim Gorki și Anton Cehov. După instaurarea regimului comunist în România, a lucrat ca actor, fiind cunoscut ca un renumit colecționar de obiecte de artă. Locuința sa
Dan Nasta () [Corola-website/Science/328899_a_330228]
-
Comuna Ipotești, vestită odată prin sărăcia locuitorilor cari își petreceau zile întregi prin cârșme, a devenit azi o comună cinstită și’n loc să afle sprijin la puternicii zilei este așa de vitrig tratată! Văzând Ipoteștenii cumcă sunt cei mai scăpătați și remași de râsul lumei, au eșit din întunericul neștiinței la lumină și și-au zidit o școală frumoasă cu gândul ca să pregătească măcar copiilor lor un trai, un viitor mai fericit. Lepădându-se adecă cu toții de beutura holercei, au
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
XX-lea din România. (1866-1925) provine dintr-o familie de preoți din Transilvania, care acompaniau pe ciobanii din Munții Apuseni în transhumanța lor. Este străbunicul patern al academicianului Basarab Nicolescu." Bunicul său, Zamfir Ghinoiu, se regăsește asociat cu un boier scăpătat, Ion Constantin Țârul (zis „ocoliciu” pentru că făcuse înconjurul pământului), pasionat de geologie și care a descoperit între 1840 și 1860 multe izvoare de păcură. În 1859, Ion Constantin Țârul îl ia cu el pe Zamfir Ghinoiu la Colibași unde au
Andrei Nicolescu-Păcureți () [Corola-website/Science/325571_a_326900]
-
46 m. adâncime. Din nefericire, din lipsă de foale, Zamfir Ghinoiu a murit asfixiat. A fost înmormântat sub clopotnița bisericii Iedera. Soția lui Zamfir Ghinoiu a primit ca unică recompensă a sacrificiului soțului ei un butoi de păcură. Iar boierul scăpătat moare în 1886 sărac lipit pământului, orb și fără adăpost. Fiu al lui Neculai Zamfir Ghinoiu, Andrei Nicolescu își transformă numele de familie în „Nicolescu-Păcureți”. Andrei Nicolescu-Păcureți a fost învățător la Comuna Păcureți, Prahova (a urmat între 1881 și 1884
Andrei Nicolescu-Păcureți () [Corola-website/Science/325571_a_326900]
-
fiul lui Jakub, primar al Wolbórz-ului, căruia i se spunea „Frycz”, poreclă ce provenea de la cel de-al doilea nume al bunicului său, Andrzej Fryderyk. Familia Modrzewski făcea parte din nobilimea poloneză (unii autori consideră ca făcea parte din nobilimea scăpătată) și deținea titlul ereditar de primar al Wolbórz-ului. La vârsta de 11 ani, Modrzewski pleacă la Cracovia pentru a învăța la școala parohială locală. Modrzewski se înscrie pentru studii universitare în anul 1517 și le termină doi ani mai târziu
Andrzej Frycz Modrzewski () [Corola-website/Science/328112_a_329441]
-
într-un apartament spațios situat pe avenida Elias Garcia nr. 147, la etajul III, în apropierea parcului Gulbenkian) în pitoreasca stațiune Cascais. Scriitorul a închiriat pentru șase luni o casă veche, dar încă solidă, ce aparținea unei familii de moșieri scăpătați. Clădirea se afla pe o străduță pitorească (rua da Saudade nr. 13) și avea o mică terasă deasupra stâncilor, la câțiva metri de ocean. Scriitorul și-a organizat o mică biblioteca în camera cea mai spațioasă, unde se aflau câteva
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
a operelor lui Pușkin, în anul 1841, vol. X. Denaturile și tăieturile cenzurii au fost îndreptate după mulți ani. La baza subiectul romanului se află episodul comunicat lui Pușkin de către prietenul său P. V. Nașciokin, din viața unui "„nobil bielorus scăpătat, cu numele de Ostrovski" (cum fusese inițial denumit romanul), "care s-a judecat cu un vecin pentru pământ, a fost gonit de pe moșie și, rămas doar cu servitorii lui, a început să prade întâi slujbașii satului și apoi și pe
Dubrovski () [Corola-website/Science/334097_a_335426]
-
Barbu. Continuator al unor personaje precum Dinu Păturică, Tănase Scatiu, Lică Trubadurul, Gore Pirgu, Tănase Vasilescu-Lumânăraru sau Stănică Rațiu, arhivarul Iancu Urmatecu este un tip caracteristic de parvenit, reprezentându-l pe arivistul modern care se îmbogățește pe urma vechii boierimi scăpătate, al cărei loc îl preia în prim-planul vieții publice. El este „un arivist de nuanță specific bucureșteană, tipul mahalagiului înstărit” care se îmbogățește în scurtă vreme, își face relații și intră în politică, ajungând la moartea protectorului său să
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
la o serie de elemente din istorie sau legende - una dintre cele mai notabile fiind cea referitoare la mitul regelui care scoate sabia din stâncă, prezent în legendele regelui Arthur. Edward d'Eath, un Asasin și fiu al unor nobili scăpătați, capătă convingerea că restaurarea monarhiei în Ankh-Morpork va rezolva schimbările sociale ale orașului, pe care le consideră vinovate de decăderea familiei sale. Făcând cercetări în istoria familiei regale, ajunge la concluzia că moștenitorul de drept al tronului ar fi caporalul
Bărbați sub arme () [Corola-website/Science/336419_a_337748]