295 matches
-
să te pleci, cu înțelepciune și recunoștință, pentru bunătatea vieții care a născocit așa ceva și care i-a dat trup, carne și mișcare, ca să fie văzută? Eram în India, lângă o casă cu etaj, în care se intra pe o scăriță îngustă. Și am văzut, întâi mirat și apoi impresionat, o vacă ieșind din drum și intrând în casa aceea, tacticos și leneș, fără nici un efort de echilibru, urcând scările înguste cât un coridor. Vaca aceea se întorcea liniștit la ea
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
asupra noastră... Se întrerupe brusc văzând că soțul își trage pe el o cămașă. — Unde te duci? întreabă surprinsă. — Să-l chem pe Parthenicus, răspunde bătrânul principe. Zvârle în lături învelitoarea de lână policromă și-și coboară anevoie picioarele pe scărița de la capătul patului. Livia apucă iute de jos niște papuci. — Stai aici, zănaticule, c-ai să răcești dacă umbli așa desculț, îl suduie afectuos, în timp ce se căznește să-i vâre între degete bareta sandalelor de piele. Imediat ce Augustus smucește nervos
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care practică rituri funerare și se închină unor altare sinistre, pentru a dovedi că Pluto și umbrele de dedesubt există cu adevărat... Principele o ascultă în tăcere. Se îndreaptă apoi, târându-și piciorul, către pat. Când să se suie pe scăriță, rana îl străfulgeră din nou. Se împiedică de durere și cade grămadă pe mozaicul de jos. Cu un țipăt, Livia se repede asupra-i. Încearcă să-l tragă în sus, dar, corpolentă cum e, nu reușește. Bătrânul, deși piele și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai avut nimic de inovat în materie de tâmplărie și se mulțumesc să copieze modelele grecești. Claudius încearcă să se cațăre pe locul prea înalt pentru silueta lui diformă. Nu reușește. Vipsania se agită și solicită în gura mare o scăriță. Șontâc-șontâc, susținut de la spate, paraliticul ia loc. După ce se instalează și își trage sufletul, declară peltic: — M... mâini blestemate a avut cel ce-a să... sădit acest copac și l... l... l-a crescut ca să ajungă scaun! Este o versiune
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
el, la margine. Imediat după ce se aude clinchetul de argint, perdeaua care separă încăperea pentru odihna de noapte de anticamera unde veghează cubicularul se agită ușor. Încă buimac, tânărul sare jos din patul înalt cu un salt elastic, igno rând scărița. Răceala mozaicului sub tălpile goale îl înviorează. Se simte întru câtva mai liniștit. Pune-ți o tunică pe tine, răsună în urmă glasul sever al Agrippinei. E indecent să umbli așa. Germanicus pleacă ochii și constată că, într adevăr, nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
odihnă. În dreptul perdelei se oprește și trage mai întâi cu urechea să și dea seama dacă soția e îmbrăcată sau nu. Abia când o aude răstindu-se la slujnice ridică ușurel de un colț. Agrippina, cu un picior ridicat pe scăriță, tocmai se lasă încălțată de una dintre slujnice. Fără să vrea, mângâie cu privirea pântecele ce i rotunjește cămașa, după care se înroșește și îi spune precipitat: — Lasă toaleta pentru mai târziu! Grăbește-te, te rog, să ajun gem la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Apoi, la ora 12, încep Sf. Maslu și dezlegările. Înainte de a ieși în curte, în jurul mesei pe care o oficiază Sf. Maslu, iese din când în când și privește la ceea ce se întâmplă în curtea mănăstirii. L-am surprins, pe scărița ce dă spre sfântul altar, precum o mamă care-și supraveghează copiii cu dragoste nețărmuită. Nici un drumeț nu pleacă de la Giurgeni fără să fie omenit, nici în nopțile de poveste de vineri, nici duminica, după Sfânta Liturghie. Am observat cât
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
să mă trezesc. Dar eram cu cel puțin jumătate de an lumină În urma lui, așa că mă Întrebam dacă cumva aș putea să... Poate Înțelegea? Înțelegea și puteam să. Am făcut ce trebuia să fac În spațiul amenajat pentru așa ceva, lângă scărița pe care o Împart cu vecinul meu. Ultimele fragmente de vis și de confuzie s-au evaporat când mi-am băgat capul sub apa de la robinetul din bucătărie. Când m-am șters, apa pentru cafea fierbea deja. Din păcate nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nou să clipească, Norman fu cuprins brusc de groază. — Probabil Încă o alarmă falsă, zise Beth. — Atențiune, toată lumea, se auzi vocea lui Barnes prin intercom. Toată lumea la posturile de luptă! — Ei, la naiba! zise Beth. Se strecură cu grație pe scăriță, urmată Îndeaproape de Norman, care se mișca mult mai stângaci. În sectorul de comunicații din Cilindrul D dădură peste o scenă familiară: toți erau adunați În jurul computerului, care avea din nou demontate panourile din spate. Luminile continuau să clipească, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
spatile, să-și consulte egalii. După ce s-a adunatără spontan dă vro câteva ori, doi sau trei au săltat trapa dân dușamea și mi-a explicatără că o să fugă până-n beci, unde ținea depozitu. P-ormă s-a Întors pă scărița cu ostreață. N-au acceptat plata În patace și mi-au dat o porție dă timbre, că mi-ar fi căzut mai bine să fac filatelie. N-are să-ți vină a credere: nu le-a numărat. Dacă prevedeam ieftinătatea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
apei păru să se transforme Într-o oglindă uleioasă din care vasele ruginite ieșeau ca din proprile lor reflecții. LÎngă debarcaderele funerare, șampanele porniră Înainte, desprinse de pe bancurile de nisip, chiar dacă erau pline cu apă. Jim stătea pe vine pe scărița de metal, urmărind apa care se izbea de zăbrelele dintre picioarele lui. Din buzunarele hainei scoase una din ultimele două bomboane de ciocolată cu lichior. Studie ambalajele de nedescifrat, ca semnele zodiacului, și le cîntări cu grijă. Păstrînd-o pe cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
său; siguranța lui de sine parcă mă întremă și mă hotărâi să mă întorc în patul meu, să lichidez cele două sandvișuri cu cașcaval (foamea - semn bun!) și să mă culc. Nu fu chip. T., în picioare, aștepta exact în fața scăriței care ducea la culcușul meu; cu un gest dur, mă fixă pe marginea patului de jos și articulă clar și grav: - Tu dois faire un choix! Mi-am zis că e beat și am căutat, din ochi, pe undeva, sticla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
se poate juca nimeni cu stâdna. Momentul decisiv - când trenul se opri - fu la coborârea mea din patul de sus; aveam de făcut un nou choix, complicat ca în filmele mele cu Stan și Bran: ori îmi căram valiza pe scărița patului, ori o lăsam sus și o trăgeam, după aceea, de jos. T. îmi făcu, deodată, un semn energic, să-i dau lui valiza; l-am ascultat, el o apucă lesne, o depuse în pragul ușii și mă privi cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
noblețe conturul de aur al unor crini. Cutremurarea ușoară pornea, în adevăr, de la amvonul din fund. Ca și cum acolo, deasupra corului, se clătinau gonguri de aur și vestmintele de mătase vechi ale icoanelor foșneau. Corul intona un fragment de oratoriu. Pe scărița în spirală unul câte unul ba-chiștii coralului se adăogase camarazilor. Elena își simți ochii deodată umezi și îi șterse fără sfială cu batista fină, tivită cu negru. Ar fi voit să se uite spre locul unde văzuse stând pe Marcian
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mai Înainte, se găseau școala, căminul cultural, grădinița și oficiul poștal, iar Sfatul Popular unde locuiam și eu, Îm părțea aceeași clădire cu miliția. Pelicula acelui an școlar unic mai rulează pe dinain tea memoriei mele imaginea abacului din penar, scăriță pe ale cărei vergele transversale de oțel se Înșirau, ca niște pie tricele prețioase, rotițele albastre de la una pînă la nouă, În completarea altor rotițe, de data asta albe, de la nouă pînă la una, apoi tocul, penița și călimara la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
face, tu ții mâinile împreunate ca un fel de treaptă și el pune un picior în căușul format de palmele tale, te apucă de umeri și se ridică ajungând astfel la înălțimea dorită. Mai nasol e că cel care ține scărița se trezește cu fața exact între picioarele celui care se urcă. Așa am pățit și eu. I-am văzut șiițul de la doi centimetri. Vă mai aduceți aminte ce v-am spus, că bănuiam că era pișat pe el? Ei bine
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
doar la manșetele pantalonilor cu noroiul lipit hărți de el și la punga mea umflată cu Carrefour albastru imprimat la mijloc. În spatele meu un bătrân proaspăt bărbierit se împinge să prindă bara de pe scările autobuzului. — Hai, duduie, fă pași pe scăriță. Am închis ochii și mi-am ținut o secundă respirația. Un miros greu de tutun putrezit îmi bătu în ceafă. Mâna mea trăgea bara mai aproape, atingând din greșeală mâna cu degetele îngălbenite a bătrânului. Cu coada ochiului o cercetam
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
apăru din nou În fața lor. Cei patru cai negri, fornăind pe nări, umflară singuri de pe masă câte o halbă și, după ce le goliră, le puseră frumos la loc. Birjarul coborî de pe capră și Îi făcu semn lui Noimann să urce scărița. Medicul clătină din cap, repetând fraza spusă mai devreme: „Trebuie să ne călăuzim după preceptul: mai Înainte accesoriile și după aia hoitul. Așa-i mai sănătos”, conchise el. Mesenii zdrăngăniră din pahare. Îl aplaudară, bătând cu furculițele În farfuriile murdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În niște străini ce locuiau sub același acoperiș, unul dintre multele acoperișuri ale orașului infinit. Era trecut de două și jumătate cînd m-am Întors la librărie. CÎnd am intrat, Fermín mi-a aruncat o privire sarcastică din Înaltul unei scărițe, unde dădea lustru unei colecții de Episoade naționale ale ilustrului don Benito. — Ce noroc să te vedem! Deja mi te credeam făcînd Americile, Daniel. M-am luat cu vorba pe drum. Tata? — Cum dumneata nu mai ajungeai, s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a culturii, care rămâne pentru noi un punct important pe hartă, aproape de strada care poartă numele generalului Berthelot, să celebrăm împreună, prin această ascensiune, deschiderea Zilelor Francofoniei... Aplauze și mai firave. Primesc flori și se îndreaptă, pe covorul întins, spre scărița balonului. O țin doi soldați. Excelența Sa urcă lejer, cu haina descheiată, e destul de sprinten pentru cei aproape șaizeci de ani ai săi, e deja în nacelă și face cu mâna, larg, elegant. Primarul pune greu piciorul pe treaptă, un soldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și dintr-o dată ți se pare că tocmai distanța dintre ei îi ține împreună, și nu-ți poți reprima o senzație confuză de gelozie. Ai vrea să-l mai tragi de limbă pe Irnerio, dar ați ajuns sus, pe o scăriță laterală, la o ușă scundă cu firma „Institutul de Limbi și Literaturi Botno-ugrice“. Irnerio bate la ușă cu putere, îți spune „Salut“ și te părăsește. Ușa se întredeschide puțin. Petele de var de pe tocul ușii și șapca ivită deasupra unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de parcă în acea clipă mi-aș fi dat seama că numai controlarea instrumentelor meteorologice îmi permitea să stăpânesc forțele universului și să descopăr o oarecare ordine în el. Duminică. Dis-de-dimineață, m-am dus la observatorul meteorologic, m-am urcat pe scăriță și am rămas acolo, în picioare, ascultând ticăitul instrumentelor de înregistrare, ca muzica sferelor cerești. Vântul alerga pe cerul dimineții, transportând nori pufoși; norii se așezau în ghirlande: cirus, apoi cumulus. Către orele nouă și jumătate, s-a pornit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de bufnituri și salturi putea fi tradus în cifre de încolonat în registrul meu. Un calm suveran prezida peste urzeala cataclismelor. În acea clipă de armonie și împlinire, un scârțâit m-a făcut să privesc în jos. Ghemuit între treptele scăriței și stâlpii de susținere ai gheretei, se afla un bărbat cu barbă, îmbrăcat într-un veston grosolan în dungi, ud leoarcă de ploaie. Mă privea cu ochi senini și hotărâți. Am evadat, a spus. Nu mă trădați. Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
se instaleze un sistem de iluminat cu spectru larg ca el să nu se mai chinuie atâta cu ziua și noaptea. La sfatul unui specialist în comportamentul papagalilor, Adriana atârnase înăuntru tot felul de polițe pe care să stea, leagăne, scărițe, cutiuțe pentru mâncare și stinghii, deși după câtva timp a mai scos câteva accesorii de teamă că spațiul era prea aglomerat. Merita fără îndoială cei opt mii de dolari pe care îi cheltuise, lucru care s-a văzut și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de zid cu coloane. Scara este lipită de una din laturile soclului de la pridvor. Sub pridvor se află ușa de intrare în pivniță. Al doilea pridvor mai mic, din zid, este așezat în fața aripei stângi a monumentului, în capătul unei scărițe, care dă în apartamentul palatului. Arhitectul Ghe. Lupu care a restaurat clădirea în 1911 spunea despre pridvoare, că „ele nu pot, nici unul nici altul, să constituie o mărturie a modului după care se lucrau pridvoarele moldovenești. Presupunerea ar fi că
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]