303 matches
-
sufletesc și legal, ci o poveste înveninată și amară. El aspiră, într-un mod vizibil sau, oricum, ușor detectabil la o anumită condiție de generalitate: istoria trăită e astfel scrisă încât să aibă o morală implicită. Lăsând deoparte, deocamdată, detaliile scabroase, să recunoaștem că paginile finale respiră o imensă tristețe, cu toată senzația de libertate recâștigată: "Atmosfera din casa noastră devenise de nerespirat, așa că, atunci când mi-a spus că dorește să ne despărțim, am avut un prim moment când m-am
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
se simtă amenințate, chiar dacă unele personaje feminine își iau revanșa în final. Toate suferă de sindromul "sedusă și abandonată", ca să nu detaliez umilințele verbale sau corporale la care sunt supuse, lungmetrajul fiind brutal într-un mod care uneori converge cu scabrosul. Filmul nu-și dezvoltă personajele, fiind mult mai preocupat de multiplele povești cu care jonglează. Dar, din nou, femeile sunt doar accesorii într-o poveste al cărei vortex e masculinitatea. Măcar sunt solidare până la un anume punct; dar de carieră
Controversata feminitate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12191_a_13516]
-
strident, de inadecvat? Cum se justifică incultura unor personaje din lumea Literelor, care este secretul șuvoiului de agramatisme revărsat din filele romanului-jurnal? La nivel lexical și gramatical, Legături bolnăvicioase e o superbă colecție de perle, în sensul umorului involuntar. Fragmentele scabroase, pe care Cecilia Ștefănescu mizează adeseori, pălesc pe lângă stilul de o mare candoare filologică al naratoarei. Îmbrăcată domnișorește și atrasă de parfumuricale, acceptând spășenia iubitei și revăzându-se, la pubertate, inundată de o avalanșă de roșeață, pendulând între amoruri plimbărețe
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
mistificare grosolană, de ce-om fi noi, românii (și cu atât mai abitir "românii profunzi") atât de defecți? De ce, atunci când avem de ales între adevăr și minciună, alegem minciuna? De ce preferăm ticăloșia onoarei? Ce ne împinge spre turpitudine, înșelătorie, lingușeală scabroasă, călcarea în picioare a minimei demnități? Mi-am pus speranța că o dată cu dispariția generației estropiate moral de experiența comunistă vom asista la renașterea unei Românii a tinerilor ce respiră doar pentru adevăr. Iată că, zi după zi, lista "netrebniciei românești
De ce suntem atât de ticăloși? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7330_a_8655]
-
folosind pentru a adormi bănuielile unor indivizi de-o suspiciune maladivă? De aici începe zona misterelor, și nu neapărat din pasiunea d-lui Treptow de a-și filma isprăvile sexuale cu minori. Și e păcat că presa a cedat senzaționalului scabros, în loc să pună întrebările care trebuia puse. Într-adevăr, e greu de înțeles cum putea un istoric de douăzeci și ceva de ani (cât avea dl. Treptow la sosirea în România) să aibă toate porțile deschise la oficialitățile românești, deși, la
Treptele lui Treptow by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14709_a_16034]
-
Dar am să replic: se moare de foame tocmai pentru că nu avem cultură! Doar o populația abrutizată, niște humanoizi ce ies din starea de toropeală extatică doar la auzul manelei (corespondentul vechiului bici aplicat pe spinarea vitelor) și la țâpuritura scabroasă a politicienilor naționaliști se poate mulțumi să viețuiască în non-cultură. Sau poate privi impasibilă insulta înveninată la adresa culturii veritabile a unui personaj precum dl. Simirad, multi-primar al dulcelui târg al Ieșilor.
Pamflet cu primari by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16110_a_17435]
-
teribiliști decît premergătorii lor, mai ales cînd e vorba să atace pudibonderia burgheză. în 1931, Baranga și alții editează, cu desenele lui Perahim, o revistă care are drept titlu numele popular al organlui sexual masculin, conținînd, pe lîngă versuri voit scabroase, ireproductibile, și altele pur și simplu idioate: "cînd a aflat că a luat blenoragie/ și-a dat cu pumnii în pălărie". Dintre colaboratorii la scandaloasa publicație în doar treisprezece exemplare, Gherasim Luca și Paul Păun vor reprezenta, alături de Gellu Naum
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
bine faima implacabilă a lui fray Emilio Bocanegra, președintele Consiliului celor Șase Judecători, a cărui influență ajungea până la Marele Inchizitor și la coridoarele private ale Palatului Regal. Doar cu o săptămână În urmă, pe motiv de crimen pessimum sau crimă scabroasă, părintele Bocanegra convinsese Justiția să ardă În Piața Mare patru tineri servitori ai contelui de Monteprieto, care se denunțaseră unul pe altul ca sodomiți, pe banca de tortură inchizitorială. Cât despre conte, un aristocrat Între două vârste, necăsătorit și melancolic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o lună de la "Festival", preșcolari mici, ănregistrati, se maimuțăreau, bine ritmat: Banii și femeile ămi mănâncă zilele..." Cine să ofere "modéle", dacă "recompensele premiale" - cum zicea Ralea - se răspândesc prin toate canalele cu popularitate, se creează valori de violență și scabros, de prost gust sau chiar de "porno", de minciuni și omor, se propun imitației "VIP"-uri corupte, agramate, cu succese facile sau, mai nou, ilicite, necinstit ănfăptuite, ori gogoși uleioase an zahăr dubios, care să asigure succese electorale? Printre cei
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
pe noi înșine!" Tristă constatare, adevărată constatare! Asemeni "mingicarilor" din fotbal, total dezinteresați de eficiența jocului, care-și uită menirea (înscrierea de goluri) și ajung să dribleze banca de rezerve, oamenii publici de la noi trăiesc într-o sferă vidă, baletând scabros și emițând guițături isterice. Or, ce constat de la o vreme încoace: comportamentul lor nu e semn de prostie sau demență (deși e vorba de amândouă!), ci de abilitate. Tagma despre care vorbesc știe foarte bine cu cine are de-a
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
-
suporta un mediu prea vulgar cu acea superioară simplitate proprie lui Max, nici nu aborda somitățile cu aceeași liniștită suficiență. Cu cei mari, Gaittany era onctuos și servil. Iar când se risca în glume dubioase, pierdea tonul just și devenea scabros. Delicioasă (fr.). G. Călinescu Hangerliu aderase la Mișcare prin circulația lui în straturile joase. În fond, Mișcarea făcuse apel la el. Șefii își dădură seama că Hangerliu este un element comod și care nu bate la ochi, capabil de a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Sunt în dosar dovezile cari statornicesc într-un mod clar și perfect că moșia a fost evaluată la țifra precisă de 1 400 000 lei și înscrisă ca garanție pentru suma de 838 500 lei. Tranzacțiunea aceasta este atât de scabroasă încît a scandalizat până și pe d. Fleva, care desigur nu e sfânt în cestiuni de antrepriză. D-sa a cerut ca legea să nu se promulge: Are aerul că această cestiune s-a tratat în Cameră, quasi de la antreprenor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
se judece nu cu ce se folosesc cavalerii cu bețișoare cari tocesc păvelele orașului, ci cu ce se alege poporul românesc. Mai multă sănătate și mai multă trezvie intelectuală ar trebui în materia aceasta, căci altfel totul degenerează într-o scabroasă goană de întreprinderi superflue. [14 mai 1882] [""PSEUDO - ROMÎNUL " NE CERE"] "Pseudo - românul " ne cere un mic curs de istorie națională, lucru pe care cu dragă voie îl facem. Dar buni, dulci și nobili protivnici - zice foaia guvernamentală de ieri
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
D. C. A. Rosetti s-a supărat deci foc asupra d-lui Nicorescu și rezultatul acestei supărări a fost că Adunarea a trecut la ordinea zilei asupra moțiunii. Numai sancțiunea M. Sale mai e necesară și una din cele mai scabroase afaceri va deveni lege, lege sfântă, fericitoare poporului românesc. [1 iunie 1882] ["ALEXANDRIA, ODINIOARĂ... "] Alexandria, odinioară al doilea oraș după Roma și numărând în vremea lui Cezar 900 000 de locuitori, e astăzi teatrul întristător al acelui din urmă eveniment
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ostentativ acest om a fost ales senator și majoritatea comandată să-l spele în public. Acolo - în maturul Corp - onorabilul stâlpnic nu a contestat doar adevărul denunțărilor d-lui Moldoveanu, nu, le-a confirmat, ridicând un colțuleț al vălului de pe scabroasa afacere, voind însă a arunca vina pe altul. Senatului puțin i-a păsat că vină există, a lăsat pe unul numai s-o descarce pe umerele altuia, a luat drept bani buni declararea unui om în contra căruia cercetarea era viciată
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a căror viață și privată și publică e un adevărat scandal, și-a face din ei sâmburul partidului său? Politică e din partea acestui om de stat de-a acoperi hoțiile coreligionarilor săi, politică de - a - și îmbogăți soitarii prin afaceri scabroase, politică oare de-a da pradă țara și instituțiile, viitorul poporului, bunăstarea lui în mâna unor elemente inculte și perverse totodată, de cari sunt pline Adunările? Politică e de-a decora pe trădători și de a-i pune în evidență
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cu întreprinderi nouă, pretinse pline de viitor, înaintea alegerilor vin cu fel de fel de iscodituri cari au un scop îndoit: întîi de-a face pe gurile căscate să li se ia vederile, apoi pentru a crea ocazii de afaceri scabroase. Uneori oameni de-o exemplară bună credință și patrioți cum se cuvine ne zic din convingere: Ce folos au luptele aceste politice între partide? De ce nu 'ncetează odată? De ce românii nu-și dau mâna pentru a asigura prosperitatea țării lor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
aduce decât o deplină încurcătură, o deplină vițiare a simțului public în genere, a celui individual în parte. În adevăr, într-un timp în care vedem strălucind sub Steaua României pe conspiratorii de la Ploiești pe de-o parte, pe autorii scabroaselor afaceri pe de alta, când va să zică înalta trădare e răsplătită ca o virtute, iar scabroasele afaceri îl sfințesc pe-un individ și-i acordă imunitatea de-a conduce singur cercetarea în contra sa, aberația trebuie să ajungă și mai departe, trebuie
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
individual în parte. În adevăr, într-un timp în care vedem strălucind sub Steaua României pe conspiratorii de la Ploiești pe de-o parte, pe autorii scabroaselor afaceri pe de alta, când va să zică înalta trădare e răsplătită ca o virtute, iar scabroasele afaceri îl sfințesc pe-un individ și-i acordă imunitatea de-a conduce singur cercetarea în contra sa, aberația trebuie să ajungă și mai departe, trebuie ca omul onest și considerat să fie bănuit, de vreme ce s-o fi erijat unde-va
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
care, când se enervează, nu găsește altceva mai bun să-i vorbeasă interlocutorului decât că acesta este prost, tâmpit, idiot, că mănâncă rahat (vezi bine că, recurgînd la acest eufemism salvator am reușit să reproduc, În parte, expresiile tale grotești, scabroase, scatologice ce nici la ușa cortului nu mai sânt permise). Mai e oare necesar să subliniez ceva ce știe și un preșcolar, cum că e bine să rămânem neschimbați când e vorba de obiceiuri, sentimente și Învățături bune, de o
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
spre colegii mei, care lălăiau exuberanți. Undeva în spatele mașinii răsuna neobosită vocea spartă a lui Lulu, cu asemenea vi- 171 goare, încît îi materializa imaginea pe retinele mele, suprapusă peste perindarea satelor și a lanurilor de grâu. Rânjetul obraznic și scabros, ochii de păsăroi, părul nefiresc de negru și implantat ca la femei, deasupra frunții, aveau să-mi revină ani în șir în memorie, ca un cordon ombilical care m-ar lega de acel Victor de mult putrezit în mine, dar
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Brookline, Massachusetts, o scrisoare într-un plic de format mare. Altul era un ziar mic de tot, făcut sul și expediat din Grand Central Station. Am deschis mai întâi ziarul, am descoperit că era Luptătorul creștin alb, o fițuică veninoasă, scabroasă, de analfabeți, contra evreilor, contra negrilor, contra catolicilor, publicată de reverendul dr. Lionel J.D. Jones, D.C.D. „Curtea Supremă“, spunea titlul cu cele mai mari litere, „cere: S.U.A. să fie o corcitură!“. Al doilea titlu ca mărime spunea: „Crucea Roșie dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
putea să treacă de la gesturile cele mai îndrăznețe la convorbirea prietenească. Simți pentru ea recunoștință, dar înțelese totdeodată că numai pe Otilia o iubea. Pentru Otilia avea o spaimă mistică și nu și-ar fi închipuit-o niciodată în atitudini scabroase. Sufletul lui, capabil de exaltări, era puțin jignit de indiferența blazată cu care se oferise Georgeta, de lipsa de importanță pe care o dădea întîmplării. Ea îl privea cu simpatie și curiozitate, îndepărtîndu-i de pe G. Călinescu ochi o șuviță de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mi-am dat seama că se transforma În cel mai bun prieten al meu. — Pot să-ți povestesc ceva, Fermín? Ceva la care mă tot gîndesc de-o bucată de vreme. — De bună seamă. Orice. Mai ales dacă e ceva scabros și are de-a face cu slujnica aia. Pentru a doua oară În acea seară, m-am pornit să-i relatez lui Fermín povestea lui Julián Carax și enigma morții sale. Fermín asculta cu cea mai mare atenție, luînd notițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să-l aplaude? Cum de nu observă nimeni ușurința cu care navighează de la simplu la încărcat și de la serios la vesel? Toate tonalitățile le stăpânește cu un talent egal. Se binedispune. Starea de disconfort care a cuprins-o de la incidentul scabros din grădină a dispărut. Calpu rnius Piso dă un adevărat spectacol. Întoarce capul și privește prin sală, așteptându-se să vadă și alți spectatori ce-i împărtășesc entuziasmul. Își stăpânește cu greu o tresărire nervoasă. Auditoriumul este aproape plin acum
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]