397 matches
-
voluptatea vârstei și cunosc catharsisul avenit prin muzica eliberatoare. Sensul spectacolului devine și mai clar atunci când prin cadru, care înfățișează o stradă plină de hârtii, o stradă cenușie, și nu însorită cum o revendică onomastica, observăm trecând o tufă de scaieți luată de vânt exact ca în orașele prăfuite și pustii ale Vestului sălbatic. Ironia regizorului trece prin aceste citate filmice, iar jocul său rămâne cum am mai spus unul la confiniile cu tragedia reală fără a traversa niciodată frontiera. Filmul
Cireșarii de pe Aleea Soarelui by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6021_a_7346]
-
întunecate și rebele ale Shannonului. Cădea, de asemenea, peste cimitirul părăsit de pe deal, unde fusese îngropat Michael Furey. Zăpada se așternuse din belșug pe crucile și pe lespezile strâmbe, pe țepii metalici ai portiței de la intrare, pe tufele uscate de scaieți. Sufletul i se topea încet, în timp ce auzea zăpada căzând ușor peste univers și la fel de ușor căzând, ca o pogorâre a zilei de pe urmă, peste toți cei vii și cei morți.” Filmul din 1987 al lui John Huston, ecranizare a prozei-sinteză
Joyce și alți clasici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4485_a_5810]
-
la el să-l întrebe despre perși// Eustache - așa-l cheamă/ o urăște pe Frida/ stă adesea pe un scăunel/ suflă într-o trompetă/ și scoate un vuiet monoton/ și cîlțos ca lîna de oaie/ rămasă toamna pe cîmp/ în scaieți”. Pandant ironic al scriitorului, motanul face uz de un text abscons: „cînd își curăță instrumentul/ din muștiuc în loc de salivă/ sar niște litere mici/ ca puricii/ și de neînțeles// - am jucat totul pe o carte/ zicea eu nu mai scriu cu
Un motan poetic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3550_a_4875]
-
panică”, aburul respirației animale „răvășește fructele negre. murele și porumba”. Nimic nu are consistență, contur precis. realitate palpabilă. Se percep, ca un revers al irealității, doar niște „umbre distilate în așteptare”, se aude inaudibilul, și anume, „oftatul unui ecou în scaieții impoderabili”. Dar, în ciuda vagului care plutește peste lucruri, versul ne transmite ceva uimitor: „toate cântăresc greu în inimă”. Cu alte cuvinte, înlăuntrul ființei receptarea e hipersensibilă, conectată la cele mai slabe, mai umile semnale venite din afară. Să reținem, așadar
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
care pășește rar printre răzoare, și floarea galbenă a spicelor de grâu care nu s-au copt încă și se revarsă în aer din nimic, și drumurile care lasă satul în urmă, și ierburile groase de pe marginea drumurilor înțesate cu scaieți puternici a căror floare uimește ochiul de la mare distanță, toate acestea răzbat cu putere din viața câmpiei și pătrund înăuntrul omului subjugându-l. El încearcă să prindă vraja, s-o păstreze cu sine mereu, și fiindcă nu izbutește lovește caii
Marele singuratic II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11322_a_12647]
-
elev fiind, ca toți năucii,/ Îmi pierdusem - pe coridoare ori în săli - papucii/ Și-i căutam, deși era ora de fizică,/ Deși acuzat eram că nu mă dedau la metafizică/ De către ceilalți versificatori din urbe,/ Ci că tot umblam prin scaieți, prin grohotișuri și turbe” ș.a.m.d. (Poemul esențelor). Este foarte bine că avem, în sfârșit, o ediție de ținută a tuturor volumelor antume dimoviene. Ea va stimula, nu mă îndoiesc, interpretarea, furnizându-i atât un text îngrijit filologic, cât
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
la ce să-i folosești, te urmărește permanent. În stânga ai piatră, în dreapta tot piatră, stânci de pietriș și de nisip întărit, un drumeag pe care încerci să ți-l croiești din greu cu mașina în deșertul Sahara, printre bolovani și scaieți. Nici urmă de locuințe, nici țipenie de om, doar deșert sterp, inuman, dușmănos. Și dintr-odată te trezești că mașina îți este înconjurată de un grup de 10-15 persoane, în djalabale (haine tradiționale berbere) albastre, negre sau albe, cu chechia
Agenda2004-28-04-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/282639_a_283968]
-
Februarie) va fi zăpadă mare și an mănos, plin de recolte bogate. Dacă Răpciune e cald, Brumărel (Octombrie) e rece și umed, scrie adevarul.ro. Credințe populare Dacă rândunelele pleacă devreme, e semn că iarna va veni repede. Dacă înfloresc scaieții în această lună, toamna va fi frumoasă. În septembrie începe culesul poamelor și se pregătesc gropile pentru altoi. Tradiția împarte luna septembrie în: Săptămâna Sântămăriei Mici, Săptămâna Strugurilor, Săptămâna Averii și Săptămâna lui Mioi. Prima săptămână din lună îi este
Septembrie la români: credințe populare. De se consideră pregătirea pentru o nouă viață by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/73943_a_75268]
-
Mircea Anghelescu Proza interbelică este aceea care descoperă imaginea teribilă a periferiei, a mahalalelor cu maghernițe gata să cadă, cu maidane pline de scaieți și gunoaie, unde o lume pestriță, săracă, se chinuie să supraviețuiască într-un mediu ostil. Atinsă în câteva cercetări sociologice, prezența mahalalei în literatură este discutată și în cartea relativ recentă a Georgianei Sârbu (Cartea Românească, 2009), bine scrisă, care
Mahala și periferie by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2714_a_4039]
-
ele pot fi descompuse în unități simple, în virtutea unui ritm sintactic al concentrării: „vers după vers poem după poem/ imprimate pe creier, în gînd./ mari porțiuni din scoarță sînt arse, scurt-/ circuitate/ nici bălării nu mai cresc,/ nici rămurea de scaiete/ nu se despoaie/ în roua lăuntrică” (biblia belgrad eu și moara lui take). Poetul se simte incongruent cu lumea. Un „ciudat” care se consolează cu năzuința vechimii mergînd pînă-n anorganic, voind a deveni străvechi aidoma nămolului îndepărtat de orice așezare
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
da, facem pionierat. Am vrut în America să cumpărăm un ren. În Germania sau Austria nu mai găsești pășune care nu a fost fertilizată cu azot sau cu chimicale. În Germania, unde e pășune, e doar iarbă, nu există flori, scaieți, nimic. Aici, locul acesta, a fost un pășunat de care nu s-a atins nimeni, plin de râpe, nu i-a trebuit nimănui pentru agricultură, așa am reușit să-l concesionăm", explică Victor Dimitriu.
O afacere la care nu te-ai fi gândit: Bizoni americani, crescuți în Transilvania by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/50735_a_52060]
-
viciate de către orgoliile dascălilor, părinților, instituțiilor de învățământ. Am fost, din păcate, martorul multor atare "concursuri". Văzând puștimea ce își devorează copilăria, trudind la dresarea unui instrument, am avut, nu de puține ori, imaginea cămilei care duce stafide și mănâncă scaieți. În acest peisaj, oarecum deșertic, întâlnirea cu o competiție muzicală decentă, generoasă, curată și calmă a fost mai mult decât reconfortantă. Ea s-a săvârșit odată cu derularea primei ediții a festivalului-concurs Prometheus, inițiat și înfăptuit de fundația Anonimul. Decentă, deoarece
O mică îndrăzneală by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14069_a_15394]
-
și surprize cu fistic. Desigur, sînt subiectiv, n-am ținut niciodată să mă dau brav stîlp de-nțelepciune, n-am destoinicia de-a cumpăni talgere minuțioase, de-a pipăi exactul la imprecizie. Mereu o iau pe miriști știrbe, calc prin scaieți cît varza, dărîm codobelcilor spirala de aur, strivesc mușuroaie ce s-ar cuveni ocolite, măcar din prudență, dacă nu din pudoare, din grija de-a nu deranja furnicăria irascibilă, imprevizibilă în căile hărmălaiei generale...
Îngerul mototolit (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15021_a_16346]
-
ține-mă tu în menghina trupului putere ai și încă o să mai ai dar te vor înghiți cuvintele pe care nu le poți spune Nicolae Coande rîzi lumea e după gura ta făcută voi scăpa cu norocul pe urme. Limba scaietelui Războiul tău nu-l cîștigi niciodată de una singură scut în dreptul inimii nu faci numai tu sîngele dintr-o sticlă oricît de vechi poți să-l bei pentru mine? Aveam șapte ani cînd te-am văzut prima oară primăvara striga
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
cîștigi niciodată de una singură scut în dreptul inimii nu faci numai tu sîngele dintr-o sticlă oricît de vechi poți să-l bei pentru mine? Aveam șapte ani cînd te-am văzut prima oară primăvara striga la mine cu limba scaietelui mama strîngea praful din valea oltețului cercuri sînt iubitele mele din zăvoi rouă pentru orbul de zi te-am iubit despărțit de timp am ars barca unde pescuiam liniștea atunci ți-am crestat pielea o binefacere a vieții de azi
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
cum mi-ai aduce cafeaua încă o zi de spînzurătoare ochii mei au văzut picturi cu mîna îngropată în ramă haide-haide, eu vin de acolo de unde moartea e-o cîrpă tîrîtă pe jos frumusețea ta zburdă într-un cîmp de scaieți două mere sînt ochii tăi mușcați rostogolite spre mine.
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
trăgeau înfuriindu-se brusc, ca dulăii care latră în somn. Spre mijitul umed al zorilor, artileria se porni din nou. Pereții tranșeelor se surpau de parcă pămîntul ar fi fost scuturat într-un ciur. Obstacolele de sîrmă ghimpată erau zmulse ca scaieții. Dușmanul nu putea fi văzut, dar se simțea că înaintează la adăpostul trîmbelor de pămînt și al fumului. Ilie trăgea cartuș după cartuș, la fel de nesigur ca și cum ar fi aruncat cu pietricele în baltă. Nervos, înecat de tuse, își întrebă vecinul
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
au Trag peste ele, cu grijă, fermoarul. În aceste condiții Este foarte greu de știut Cine ve fi în stare să zboare La momentul oportun, Atunci când pământul Se va deschide Pentru a face O atât de târzie, Încât inutilă selecție. Scaieți și zei Scaieți și zei uscați de soare, Schelete lungi, subțiri de temple Rămase albe în picioare: Iremediabile exemple Ale nemorții ca povară. Precum o nesfârșită vară Timpul întreg E doar o zi Rămasă văduvă de seară, În care frunzele
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/15472_a_16797]
-
ele, cu grijă, fermoarul. În aceste condiții Este foarte greu de știut Cine ve fi în stare să zboare La momentul oportun, Atunci când pământul Se va deschide Pentru a face O atât de târzie, Încât inutilă selecție. Scaieți și zei Scaieți și zei uscați de soare, Schelete lungi, subțiri de temple Rămase albe în picioare: Iremediabile exemple Ale nemorții ca povară. Precum o nesfârșită vară Timpul întreg E doar o zi Rămasă văduvă de seară, În care frunzele nu cad Și
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/15472_a_16797]
-
la el să-l întrebe despre perși Eustache - așa-l cheamă o urăște pe Frida stă adesea pe un scăunel suflă într-o trompetă și scoate un vuiet monoton și câlțos ca lâna de oaie rămasă toamna pe câmp în scaieți ne asurzește pe toți când își curăță instrumentul din muștiuc în loc de salivă sar niște litere mici ca puricii și de neînțeles - am jucat totul pe o carte zicea eu nu mai scriu cu cuvinte scriu numai cu alfabetul ăsta e
Motanul by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/5146_a_6471]
-
Nici un greier în noaptea fără lună - numai bătrâna Cântec de greier - între doi nori cenușii numai o stea Sorb ceai de tei ascultând greierii - clar de lună Apus de soare - o libelulă ridând fața lacului Umbra salcâmului - un sticlete ciugulind scaietele mov Țipă un cocor - peste plaur se lasă liniște serii Zbor pe înserate - în zig-zag rândunica la vânătoare Soarele peste câmp - o coțofană ciugulind biscuiți Mijloc de august - mocănița pufăie urcând printre munți Drum șerpuit - peste pantele abrupte coboară seara
VACAN?A MARE by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83876_a_85201]
-
ude. În zori cerul e senin fară nici un norișor, iar pădurea s-a trezit și e o mare forfotă: Albinuțele își pregătesc găletușele să adune polenul din floricele, gâzele mișună grăbite, lăcusta își coase fusta ce i-a rupt-o scaietele, licuriciul își repară felinarul. Numai melcul-i suparat Că afară este soare și în casă a intrat Să se ferească de soare. Florile acum la soare își uscă petalele, și discută între ele despre ploaia de aseară, că ar fi
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
cele pe care le adora până le-a învățat pe dinafară - și, în felul ăsta, până a învățat singură să citească, asociind sunetele cu literele din carte), cântatul ăsta s-a extins, în plimbările pe munte sau pe coastele cu scaieți violeți de la 2 Mai... Pe urmă, însă, după revenirea la Brașov, bula asta protectoare, de cristal, a început să se restrângă încetul cu încetul. În primul rând, din pricină c-am plecat, fie și cu program redus, la serviciu. Și
Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
tare frumoasă.Și vrăjitoarele, În veselia lor beau licori verzi ca veninul, aveau pe umăr o cioară ori se Împiedicau În câte un motan negru. Și hainele lor cenușii erau ca de fum, iar părul despletit, Încâlcit și plin de scaieți și rădăcini. Zilele treceau, săptămânile zburau, anii se călătoreau și Zâna creștea văzând cu ochii. Și era așa de frumoasă, că nici nu ziceai că este vrăjitoare.Trupul subțirel Îi era Încins cu o panglică albastră, părul de aur Îi
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Își iubeau stăpânul. Sâmpetru se Înălță la cer, iar câinii, ca să răzbească, au hotărât să nu se despartă, căci numai Împreună vor putea să supraviețuiască.Au umblat ei cât au umblat prin păduri Însetați, flămânzi. În cozi li se agățaseră scaieți, burțile le erau supte.Asta până Într-o zi când Haiduc, cel mai puternic și mai Îndrăzneț dintre câini,le spuse că asta nu se mai poate, dacă vor să trăiască, trebuie să facă ceva. Și câinii s-au pus
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]