835 matches
-
lui Ilana dar asta e problema ei. T e crezi Dumnezeu sau ce?. Șalom Ilana nu fi supărată din cauza mea. Te rog să-i spui să-mi dea bani.”. Michel intervine de fiecare dată prompt, tăios, dar eficient, ceea ce ar scandaliza noul val din pedagogia modernă care cere formatorului delicatețe și continuă și tâmpă încurajare: „Scrisoarea pe care mi-ai trimis-o e sub orice critică mai întâi din punctul de vedere al ortografiei și al stilului și apoi al conținutului
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
refugiu, se vede, în imediata vecinătate a milogilor, a oamenilor străzii, a nefericiților lumii acesteia. Acasă are un coleg de apartament serios, cu barbă, student la teologie, de care se cam jenează. Se ascunde de el, nu vrea să-l scandalizeze. Mai bine fraternizează cu cerșetorii: „Tu a cui naiba ești, se interesează milogul, încercând să-mi șteargă fața cu o cârpă ruptă din zdrențele lui, probabil. (...) - A lu’ nimeni. - Toți suntem așa băiete, zice ăla, zdrențărosul, cumva profund, suspinând.” Din
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Iar chestiunea divorțului (referitor la care Tribunalul Sacru s-a simțit într-o adevărată competiție) este una dintre multele direcții din care poate fi analizat raportul Bisericii cu Familia. (...) Cât despre mine, pot spune că sentințele Tribunalului Sacru m-au scandalizat. Dar să fie clar: nu din cauza aberației lor morale și politice, a servilismului lor lingușitor față de aliații tradiționali (oameni de putere creștini-democrați și fasciști) și nu pentru senzația de înșelăciune, de tertip, de ipocrizie, de rea-credință, de insinuare, de privilegiu
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
lor lingușitor față de aliații tradiționali (oameni de putere creștini-democrați și fasciști) și nu pentru senzația de înșelăciune, de tertip, de ipocrizie, de rea-credință, de insinuare, de privilegiu, care nu apar niciodată mai evidente ca în aceste sentințe. Ele m-au scandalizat din două motive, ce ar putea fi considerate mai degrabă de ordin cultural decât moral. În primul rând, absența totală a oricărei forme de Caritate. La Credință și la Speranță mai există câte o vagă referire pur formală și verbală
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
desigur că nu apare citat. Orice formă de zel ascunde ceva urât, inclusiv zelul antifascist. Dacă Ferrara și Bocca au înțeles „prost” ce am scris eu - reducându-mi cuvintele printr-o cumplită simplificare -, Prezzolini 2 a înțeles exact contrariul. Pannella scandalizează pentru că luptă în numele tuturor minorităților, nu doar al lui Don Franzini, ci și al mahomedanilor, al budiștilor, poate chiar al fasciștilor și al adversarilor de la vremea respectivă (inclusiv Prezzolini). Prin urmare, Prezzolini îl provoacă cu o ironie josnică pe Pannella
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cultura). Epigraful acestui capitol al istoriei burgheze l-a scris odată pentru totdeauna Goering: „Când aud că se vorbește despre cultură, îmi scot pistolul”. Poate că unii cititori vor considera banale lucrurile pe care le spun aici. Dar cine e scandalizat este întotdeauna banal. Iar eu, din păcate, sunt scandalizat. Rămâne de văzut dacă, la fel ca toți cei care se scandalizează (o demonstrează banalitatea limbajului lor), mă înșel și eu sau dacă revolta mea este justificată prin rațiuni speciale. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
scris odată pentru totdeauna Goering: „Când aud că se vorbește despre cultură, îmi scot pistolul”. Poate că unii cititori vor considera banale lucrurile pe care le spun aici. Dar cine e scandalizat este întotdeauna banal. Iar eu, din păcate, sunt scandalizat. Rămâne de văzut dacă, la fel ca toți cei care se scandalizează (o demonstrează banalitatea limbajului lor), mă înșel și eu sau dacă revolta mea este justificată prin rațiuni speciale. Dar să încheiem. În anii ’50, hegemonia culturală aparținea PCI
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
îmi scot pistolul”. Poate că unii cititori vor considera banale lucrurile pe care le spun aici. Dar cine e scandalizat este întotdeauna banal. Iar eu, din păcate, sunt scandalizat. Rămâne de văzut dacă, la fel ca toți cei care se scandalizează (o demonstrează banalitatea limbajului lor), mă înșel și eu sau dacă revolta mea este justificată prin rațiuni speciale. Dar să încheiem. În anii ’50, hegemonia culturală aparținea PCI, care o gestiona într-o ambianță cu adevărat antifascistă și într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
deveni un joc dezagreabil și obsesiv. Tu, dintr-un vechi și acritic automatism - și cu siguranță că nu fără grație și prietenie -, ți-ai permis să mă faci „catolic” (tocmai „catolic”, nu „creștin” sau „religios”). Și ai făcut-o descoperind scandalizat la mine (mi se pare) o traumă pentru care „majoritatea” consideră - conștient sau inconștient, ca Himmler - că viața mea este „nedemnă de a fi trăită”. Adică blocajul meu sexual care mă face să fiu „diferit”. Corolarul acestui blocaj este o
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Într-o scrisoare adresată ziarului Corriere della Sera, teologul Don Giovanni Giavini întreabă cât este de adevărată afirmația mea (într-un articol din aceeași publicație, din 30 ianuarie 1975) potrivit căreia Sfântul Pavel a fost homosexual, iar chestiunea nu îi scandalizează pe catolicii bine informați. (De altfel, nici Don Giovanni Giavini nu se scandalizează; în plus, trebuie amintit că homosexualitatea Sfântului Augustin este de acum, dacă nu chiar dintotdeauna, acceptată, întrucât el însuși și-a mărturisit-o). Asupra Sfântului Pavel, care
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cât este de adevărată afirmația mea (într-un articol din aceeași publicație, din 30 ianuarie 1975) potrivit căreia Sfântul Pavel a fost homosexual, iar chestiunea nu îi scandalizează pe catolicii bine informați. (De altfel, nici Don Giovanni Giavini nu se scandalizează; în plus, trebuie amintit că homosexualitatea Sfântului Augustin este de acum, dacă nu chiar dintotdeauna, acceptată, întrucât el însuși și-a mărturisit-o). Asupra Sfântului Pavel, care probabil că era inconștient de această alteritate a sa (care, fiind reprimată, crea
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
slujesc, practic deținând-o și gestionând-o; în al doilea rând, nu știu nimic, sau se prefac că nu știu nimic, despre singura „continuitate” a unei asemenea puteri, adică despre seria de masacre. Acest lucru este scandalos. Iar eu sunt scandalizat, cu riscul de a fi și lipsit de generozitate, și conformist (așa cum este întotdeauna cine e scandalizat, făcându-se, prin urmare, purtătorul de cuvânt al unui sentiment comun și majoritar, nu lipsit de defetism). Oricum, este clar că, atât timp cât conducătorii
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
că nu știu nimic, despre singura „continuitate” a unei asemenea puteri, adică despre seria de masacre. Acest lucru este scandalos. Iar eu sunt scandalizat, cu riscul de a fi și lipsit de generozitate, și conformist (așa cum este întotdeauna cine e scandalizat, făcându-se, prin urmare, purtătorul de cuvânt al unui sentiment comun și majoritar, nu lipsit de defetism). Oricum, este clar că, atât timp cât conducătorii democrat-creștini vor păstra tăcerea cu privire la schimbarea traumatică a lumii petrecută chiar sub ochii lor, un dialog cu
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
lucru care i-a interesat pe judecători este simplul dat al lipsei sale de demnitate socială: blestemul ce îl vrea în afara realității în care slăbiciunile omenești, păcatele și fascismul găsesc o posibilitate obiectivă de a exista. Dar ceea ce frapează (și scandalizează) cel mai mult citind aceste sentințe sacre este degenerarea Carității. M-am întrebat cum se face că aceia care au redactat aceste texte se referă sincer, sau măcar cu o anumită pasiune, la Dumnezeu și la judecățile sale: pentru Credință
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fi un veșnic nemulțumit, el tinde să-și egaleze Creatorul, spune Cioran: Omul uită atât de ușor ca e blestemat pentru că-i blestemat dintotdeauna"47. Kierkegaard: "ar fi cazul totuși să lămurim o dată că adevăratul motiv pentru care omul se scandalizează din cauza creștinismului este că acesta din urmă se află prea sus, ca măsură să nu este măsură omului; că ar dori să facă din om ceva atat de extraordinar, încât devine de neînțeles"48. Creștinismul, spune Cioran, se sprijină pe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și în afara ei: deja apar aici elemente ale viitoarei polemici contra pelagienilor, așa că nu e de mirare că Pelagius, care se găsea atunci la Roma și nu era încă cunoscut pentru erezia sa, ci pentru viața lui ascetică, a fost scandalizat de o frază emblematică din Confesiuni (X, 29, 40: „Dă-mi ceea ce poruncești și poruncește ceea ce vrei”), care e aproape o renunțare deschisă la ideea de liber arbitru. Bibliografie. Aceasta este imensă, firește, de aceea ne vom limita exclusiv la
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în existența trepidantă a lui G. Vestita-i cocoașă a fost subiect de batjocură, nu numai în ziarele umoristice ale vremii, dar până și sub pana lui M. Eminescu, I.L. Caragiale, A.I. Odobescu. Se manifesta, poate, iritant, avea agresivități, provoca, scandaliza. Era însă un om fin, cu o considerabilă cultură. A scris enorm: articole politice, studii juridice, cronici literare, teatrale, muzicale, cronici mondene, susținea un spiritual și incisiv Curier al Bucureștilor (în „Românul”, „Telegraful”), discuta cu aceeași dezinvoltură despre libertatea presei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
interviu, ca unul care a monitorizat sufletele tinere ale comsomoliștilor noștri de acum câteva decenii, că, dacă deschidem dosarele poliției politice, rămânem fără intelectuali. Nimeni nu s-a simțit ofensat, nici una din personalitățile noastre de primă linie nu s-a scandalizat, respingând această acuzație, grea ca o piatră tombală. Singurii care au ironizat aserțiunea lui Lucinschi au fost tinerii scriitori, ocrotiți de niște biografii mai fericite, scriitori pe care căderea regimului comunist i-a ferit de maculare. Această lipsă de reacție
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
apărut pe la mijlocul secolului al XIX-lea, se leagă de numele lui Théophile Gautier și al lui Gustave Flaubert, de parnasieni și simboliști, de pictura impresionistă și de muzica lui Richard Wagner. Arta devine tot mai inaccesibilă, mai ermetică, dorind să scandalizeze publicul și sfârșind prin a-i face concesii odată cu primirea la Academia Franceză a lui Paul Valéry (Arta și publicul). Z., pentru care autonomia estetică implică, în chip declarat, și opțiunea pentru modernism și modernitate, înțelege să își fundamenteze ideile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
alternate cu adnotări în zeflemea - sunt textele lui Adrian Maniu Cântec pentru când e întuneric (inclus și în Figurile de ceară), Noapte de mai, Mirelà, Minciuni trăite, pe cât de rafinat poematice, pe atât de radical demistifiante și sfidătoare pentru „moralitatea scandalizată”. Cel dintâi, o lamentare baroc delirantă asupra nefericirii amorului, caricaturizează confesiunea drept transă isterică: „Ha! Ha! Ha! - Cine nechează? (Râd eu. Sunt eu.)” și sfârșește cu o imagerie „horror” de necrofagie a „hoitului” iubirii. Și Emil Isac semnează o schiță
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
Nimic nu exclude existența unei sexualități paradisiace 3, menită să diferențieze ordinul masculin de cel feminin și să salveze, astfel, diversitatea creației. Pentru Irineu al Lyonului, corpul uman este prin însăși natura sa capax Dei - o idee menită să-i scandalizeze pe adepții unei spiritualități gnostice, pledând în favoarea unui exil noetic în fața forței de atracție gravitaționale a materialității. Perspectiva lui Clement Alexandrinul 4 este mult mai apropiată platonismului elenic, ce vede în corporalitate o deficiență opacă, iar în contemplația intelectuală o
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de a i se duce vestea de profesor ultraexigent, sau mai ascunde și alte interese, pecuniare, de exemplu? Cu mulți ani în urmă, pe când practicam dăscălia într-un oraș din Moldova, s-a petrecut un fapt care a uimit și scandalizat întreaga urbe. Doi profesori de matematică, buni prieteni, au pus la cale o afacere murdară. Fiecare să lase cât mai mulți elevi corigenți, dintre cei ce aveau părinți cu posibilități financiare de a-i prepara, și să-i trimită la
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
Prin îndemnuri prudente, Luca Ion, fiul, și autorul acestor rânduri reușisem a seduce pe îndărătnicul Caragiale să citească câteva colecții de povestiri ale lui France. Lectura umanistului arhaizant, în care pitorescul este condus cuminte de prudențe clasiciste, nu putea să scandalizeze nici să irite pe << moralistul>> român: această lectură a și operat o provocare rodnică asupra celui pregătit de alte motive, mai hotărâtoare, desigur, pentru a-și deschide câmp nou de lucru artistic’’. Balansarea obișnuită a gândirii lui Zarifopol îl face
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
cadența a versurilor - o sumă întreaga de libertăți asociative și dezarticulări sintactice. Într-o bună parte din aceste texte mocnește parcă ceva din rebeliunea dadaista, amenințând, deocamdată, prin gestul insolent: „Ne-om dezbrăca pe deal în pielea goală / Să se scandalizeze preotul, să se bucure fetele”, prin mimarea naivității și prin batjocorirea tradiției. În Glas, de pildă, motivul zidului ruinat și părăsit, ca și metrica populară devin embleme ale unei convenții poetice constrângătoare și sunt supuse unui asalt profanator: „Zid dărăpănat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
în slujba unor idealuri umane - apropo de rezistență și antifascim - ea se reduce la eternul teribilism din care ismele veacului și-au înălțat stindard programatic și care nu e nimic mai puțin inofensiv decât "cultul gratuit al poeziei": să-l scandalizăm pe burghez!", ibidem. 100 *** Din presa literară românească (1918-1944), op. cit., p. XXXIII. 101 Ibidem, p. 363. 102 Cadran, an I, seria a II-a, nr. 1, 15 septembrie 1939, p. 4. 103 "În Decembrie 1931 apărea revista "Cadran". O scoteam
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]