252 matches
-
aceste oase la scheletul axial. Oasele scheletului apendicular sunt un număr total de 126 de oase repartizate inegal între membre, corespondența exista doar la nivelul aceluiași membru în axul de simetrie, astfel ca pentru membrul superior avem 64 oase (centura scapulară 4, braț 2, antebraț 4, mână 54) și pentru membrul inferior 62 oase (centura pelvină 2, coapsă 2, gambă 4, picior 52). Scheletul uman îndeplinește unele funcții importante, care sunt necesare pentru supraviețuire. Rezistență, suport și formă: Fără un sistem
Schelet uman () [Corola-website/Science/314817_a_316146]
-
Clavicula ("Clavicula") este un os lung, dublu curbat și pereche, care formează porțiunea anterioară a centurii scapulare. Este situată transversal între acromionul scapulei și manubriul sternului, la limita dintre torace și gât. Prezintă un corp (care are două fețe, superioară și inferioară, și două margini, anterioară și posterioara) și două extremități: extremitatea mediala (sternala) și extremitatea laterală
Claviculă () [Corola-website/Science/317223_a_318552]
-
constituie 12 perechi de arcuri osoase întinse între coloana vertebrală și stern. Datorită articulației membrelor superioare cu toracele, ele se mai numesc și membre toracice, denumirea folosită mai mult în anatomia comparată. Scheletul membrelor superioare este alcătuit din oasele centurii scapulare și oasele extremității libere a membrelor superioare. Oasele centurii scapulare sunt clavicula și scapula. Oasele extremității libere a membrelor superioare sunt: osul humerus, care formează scheletul brațului, radius și ulna formând scheletul antebrațului și oasele carpiene, metacarpiene și falangele care
Osteologie () [Corola-website/Science/321622_a_322951]
-
și stern. Datorită articulației membrelor superioare cu toracele, ele se mai numesc și membre toracice, denumirea folosită mai mult în anatomia comparată. Scheletul membrelor superioare este alcătuit din oasele centurii scapulare și oasele extremității libere a membrelor superioare. Oasele centurii scapulare sunt clavicula și scapula. Oasele extremității libere a membrelor superioare sunt: osul humerus, care formează scheletul brațului, radius și ulna formând scheletul antebrațului și oasele carpiene, metacarpiene și falangele care formează scheletul mâinii. Membrele inferioare se mai numesc și membre
Osteologie () [Corola-website/Science/321622_a_322951]
-
ornamentații specific fiecărui ordin.De aceea solzii sunt folosiți uneori la determinarea vârstă relativă a rocilor sedimentare. Uni șolzi erau lărgiți foarte mult și formau o căptușeala osoasă care acoperea partea de sus a capului și pe jos formând centura scapulara.altii au dezvoltat un lambou osos peste deschiderile branhiale similar cu operculumul de la peștii osoși de mai tarziu. În ciuda numelui “rechini spinoși” Achantodieni au trăit înaintea rechinilor. Ei au evoluat în mare încă de la începutul Silurianului,cam 50 de milioane
Acanthodii () [Corola-website/Science/321397_a_322726]
-
Este un mușchi cărnos, gros cu fibrele convergente inferior. După origine și direcția fibrelor mușchiul deltoid este format din trei porțiuni: porțiunea claviculară sau anterioară ("Pars clavicularis musculi deltoidei"); porțiunea acromială sau mijlocie ("Pars acromialis musculi deltoidei"); porțiunea spinală sau scapulară sau posterioară ("Pars spinalis musculi deltoidei" sau "Pars scapularis musculi deltoidei"). La om se distinge numai limita dintre porțiunea claviculară și spinală, fiecare din ele primind câte o ramură nervoasă separată, dar distincția netă a celor trei porțiuni musculare nu
Mușchiul deltoid () [Corola-website/Science/316877_a_318206]
-
brahial (neuromerul C—C). Are o acțiune complexă. Sunt posibile contracții separate ale celor trei grupe de porțiuni a deltoidului, precum și ale mușchiului în ansamblu. Porțiunea claviculară flectează brațul, proiectându-l înainte, și-l rotește în interior, porțiunea spinală sau scapulară produce extensia brațului, proiectându-l înapoi, și-l rotește spre exterior, iar porțiunea acromială abduce brațul. Atunci când porțiunea claviculară și acromială acționează împreună ele produc o flexie a brațului și imprimă simultan și o mișcare de rotație internă a brațului
Mușchiul deltoid () [Corola-website/Science/316877_a_318206]
-
rotește spre exterior, iar porțiunea acromială abduce brațul. Atunci când porțiunea claviculară și acromială acționează împreună ele produc o flexie a brațului și imprimă simultan și o mișcare de rotație internă a brațului. Acțiunea simultană a porțiunii claviculare și a celei scapulare imprimă mișcarea de abducție a brațului. Porțiunea acromială împreună cu porțiunea scapulară extinde de asemenea brațul. Contracția totală a mușchiului prin acțiunea sinergică a celor trei porțiuni, produce abducția brațului. De fapt continuă abducția începută de mușchiul supraspinos. Abducția brațului dată
Mușchiul deltoid () [Corola-website/Science/316877_a_318206]
-
și acromială acționează împreună ele produc o flexie a brațului și imprimă simultan și o mișcare de rotație internă a brațului. Acțiunea simultană a porțiunii claviculare și a celei scapulare imprimă mișcarea de abducție a brațului. Porțiunea acromială împreună cu porțiunea scapulară extinde de asemenea brațul. Contracția totală a mușchiului prin acțiunea sinergică a celor trei porțiuni, produce abducția brațului. De fapt continuă abducția începută de mușchiul supraspinos. Abducția brațului dată de deltoid este până la 70° (nu depășește linia orizontala), restul mișcării
Mușchiul deltoid () [Corola-website/Science/316877_a_318206]
-
teacă groasă de țesut conjunctiv. Coarda dorsală a acestora este persistentă și complet lipsită de gâtuituri și, în jurul ei, nu se formează corpuri vertebrale, dar există arcuri vertebrale superioare și inferioare. Clavicula este întotdeauna prezentă, fiind bine dezvoltată. În centura scapulară este prezent un mezocoracoid. Operculul este osos, format numai din trei oase. i și-au păstrat spiraculul. Pereții (septele) interbranhiali se păstrează în mai mare măsură decât la alți pești osoși. La majoritatea speciilor, în stare adultă, dinții lipsesc. În
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
secundară lipsește; această atrofiere se numește acvintocubitalism (aquintocubitalism) sau diastataxie (la "Ciconiiformes", "Anseriformes", "Falconiformes", "Psittacidae" etc.). Când remigele secundare sunt complete avem de-a face cu fenomenul numit cvintocubitalism (quintocubitalism) sau eutaxie (la "Piciformes", "Passeriformes" etc.). Remigele terțiare sau remigele scapulare sunt inserate pe marginea posterioară a stilopodului (brațului) de-a lungul osului humerus, acoperind umărul și partea superioară a spatelui. Ele nu se pot distinge de cele secundare decât la zburătoarele mari. Remigele policiare sau remigele policarului sunt niște pene
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]
-
decât capul) și sunt inserate jos pe corp, pe sau sub linia mediolaterală a corpului. Înotătoarele pelviene, cu 1 un spin și 5 raze moi, sunt deplasate înainte sub prima înotătoare dorsală, iar centura lor nu este legată de centura scapulară. Linia laterală, neîntreruptă, bine dezvoltată și aproape dreaptă, se întinde dela opercul până la baza cozii. Pe linia laterală sunt între 80 și 166 de solzi. Numărul total de vertebre este de 24 (11 abdominale + 13 caudale). Toate vertebrele, înafară de
Sfirenide () [Corola-website/Science/330854_a_332183]
-
sau ihtiopterigii) sunt organe locomotorii ale peștilor, formate din mai multe radii acoperite cu o membrană. Ele sunt fie perechi, fie neperechi. Alcătuirea, mărimea și așezarea înotătoarelor sunt foarte variate. Înotătoarele perechi (sau pare) sunt axate pe scheletul unor centuri (scapulare sau pelvine). Se disting: înotătoare pectorale (P), situate lateral în apropierea operculelor, înapoia deschiderii branhiale; înotătoare ventrale (V) sau pelviene dispuse pe partea ventrală a corpului (abdominal sau pectoral). Înotătoarele perechi sunt omoloage cu membrele tetrapodelor. Înotătoarele pectorale pot lipsi
Înotătoarele peștilor () [Corola-website/Science/330350_a_331679]
-
În anatomia umană, brațul reprezintă segmentul membrului superior cuprins între cot și umăr. Brațul este limitat superior de centura scapulară și inferior se continuă cu antebrațul. Absența congenitală a brațelor se numește "abrahie". Din punct de vedere al componenței osoase, brațul este alcătuit dintr-un singur os: humerus. Humerusul este un os lung și prezintă un corp și două extremități
Braț (anatomie) () [Corola-website/Science/328867_a_330196]
-
decât guguștiucul; masculul este puțin mai mare decât femela. Corpul este subțire, coada alungită, aripile lungi și ascuțite. Coloritul general este întunecat. Capul și creștetul capului sunt de culoare albastru-cenușiu. Penele din spatele capului prezentă adesea vagi margini. Spatele, remigele terțiare (scapulare) și tectricele au o culoare cafeniu-roșie, dar cu centrul penelor negru, dând acestei părți un aspect foarte solzos. Părțile laterale ale gâtului au dungi albe și negre repartizate în 3-4 rânduri. Gâtul și pieptul sunt roz-violaceu sau cenușiu-roz. Abdomenul și
Turturică () [Corola-website/Science/329494_a_330823]
-
singură specie - brotăcelul ("Hyla arborea"). le au o talie mică (20-120 mm). Pe ultima falangă a degetelor se află câte un disc adeziv datorită unei secreții glandulare. Cu ajutorul acestor discuri brotăceii se pot fixa pe frunzele și ramurile arborilor. Centura scapulară este arciferă; maxilarul superior prevăzut cu dinți. Vertebrele sunt procelice, nu au coaste, apofizele transverse ale vertebrelor sacrale sunt dilatate. Cromatoforii din dermă prin mișcările lor amiboidale pot să schimbe într-un timp scurt culoarea animalului, punând-o în armonie
Hilide () [Corola-website/Science/334897_a_336226]
-
în urmă) până în prezent. Lungimea adulților este de 2-20 cm. Corpul este turtit dorso-ventral. Au 6-8 vertebre presacrale; coastele prezente și libere la larve (mormoloci), dar contopite cu diapofizele vertebrelor la adulți; urostilul este sudat la vertebra sacrală, iar centura scapulară este de tip firmistern. le din Africa ("Xenopus", "Silurana", "Pseudhymenochirus" și "Hymenochirus") depun ouăle în apă din care eclozează larve mici (mormolocii). Femelele genului "Pipa" (broasca fagure) din America de Sud depun ouăle cu ajutorul unui ovipozitor în formă de pungă pe spate
Pipide () [Corola-website/Science/336962_a_338291]
-
așa ca să strâmteze intrarea în esofag. Stomacul se divide într-o parte anterioară, dilatabilă, și una posterioară, musculară și seamănă cu o pipotă de pasăre; intestinul este foarte întortocheat și extrem de lung. le au 24-26 vertebre. Centura pelviană și cea scapulară sunt legate între ele prin ligamente conjunctive. Au două înotătoare dorsale scurte mult îndepărtate una de alta, înotătoarea dorsală anterioară are 4 spini subțiri (rareori 3 sau 5 spini), iar cea posterioară are un spin urmat de 8-10 (rareori mai
Mugilide () [Corola-website/Science/330455_a_331784]
-
posterioare și o cameră anterioară, care comunică cu urechea prin aparatul lui Weber. La siluriforme aparatul lui Weber este mai complex decât la cipriniformele înrudite. Oasele parietale sunt concrescute cu supraoccipitalul; maxilarele de regulă rudimentare; simplecticul și subopercularul lipsesc; centura scapulară este solid fixată de craniu prin posttemporal, prima vertebră este sudată ca bazioccipitalul și cu cele patru vertebre din urma sa; parapofizele sudate cu vertebrele. Siluriformele sunt un grup mare de pești, care cuprinde aproximativ 2867 de specii, repartizate în
Siluriforme () [Corola-website/Science/330498_a_331827]
-
metacleitru (postcleitru) sau el lipsește. Pe fața ventrală a hipocoracoidului se află o piesă osoasă de membrană, numită de diverși autori: ectocoracoid, interclavicular sau infraclavicular. Între cleitru și claviculă există un orificiu. Centura pelviană nu este legată direct de cea scapulară (respectiv de cleitru). Vertebrele anterioare au o formă normală. Coastele prezente. Sunt peștii fizocliști. Au 1-5 raze branhiostege. Branhiile sunt mai mult sau mai puțin reduse. Apendicele pilorice lipsesc. Ordinul gasterosteiforme în prezent cuprinde 5 familii ("Aulorhynchidae", "Gasterosteidae", "Hypoptychidae", "Indostomidae
Gasterosteiforme () [Corola-website/Science/335173_a_336502]
-
obicei un spin și cinci sau mai puține raze moi. Înotătoarele pectorale sunt plasate sus, pe laturile corpului. Înotătoarea caudală bifurcată de obicei simetrică, cu lobi egali. Solzii sunt ctenoizi (cu numeroase excepții). Sunt pești superiori din a căror centură scapulară lipsește mezocoracoidul și a căror înotătoare pectorala sunt din cauza aceasta, ridicate pe laturile corpului. Centura pelviană este legată de centura scapulară fie direct, fie printr-un ligament conjunctiv, care se păstrează între cele două centuri chiar și când cea pelviană
Acantopterigieni () [Corola-website/Science/331603_a_332932]
-
de obicei simetrică, cu lobi egali. Solzii sunt ctenoizi (cu numeroase excepții). Sunt pești superiori din a căror centură scapulară lipsește mezocoracoidul și a căror înotătoare pectorala sunt din cauza aceasta, ridicate pe laturile corpului. Centura pelviană este legată de centura scapulară fie direct, fie printr-un ligament conjunctiv, care se păstrează între cele două centuri chiar și când cea pelviană se deplasează în mod secundar înapoi, împreună cu înotătoarele ventrale. Ligamentul Baudelot la acantopterigieni leagă capătului superior al centurii scapulare (supracleitrul) cu
Acantopterigieni () [Corola-website/Science/331603_a_332932]
-
de centura scapulară fie direct, fie printr-un ligament conjunctiv, care se păstrează între cele două centuri chiar și când cea pelviană se deplasează în mod secundar înapoi, împreună cu înotătoarele ventrale. Ligamentul Baudelot la acantopterigieni leagă capătului superior al centurii scapulare (supracleitrul) cu capătul posterior al craniului (bazioccipitalul). La teleosteenii inferiori acest ligament leagă capătului superior al centurii scapulare cu prima vertebră. Maxilarele deși sunt prezente, nu contribuie la formarea fălcii superioare, nu o mărginesc și nu poartă dinți. Mobilitatea și
Acantopterigieni () [Corola-website/Science/331603_a_332932]
-
și când cea pelviană se deplasează în mod secundar înapoi, împreună cu înotătoarele ventrale. Ligamentul Baudelot la acantopterigieni leagă capătului superior al centurii scapulare (supracleitrul) cu capătul posterior al craniului (bazioccipitalul). La teleosteenii inferiori acest ligament leagă capătului superior al centurii scapulare cu prima vertebră. Maxilarele deși sunt prezente, nu contribuie la formarea fălcii superioare, nu o mărginesc și nu poartă dinți. Mobilitatea și protractibilitatea fălcii superioare sunt maxime la acantopterigieni. Acest lucru este realizat prin dezvoltarea unei prelungiri dorsale a vârfului
Acantopterigieni () [Corola-website/Science/331603_a_332932]
-
tablou asemănător, anume Isus, Maria & Iosif, cu câteva imagini de hârtie. În alte părți se lasă libertatea de alegere a obiectelor de pietate; la Juvigny totul este asemănător.” Garderoba călugărițelor se compunea dintr-o tunică, o rochie, o centură, un scapular mic, un mantou, un văl alb, o pânză albă care acoperă capul și gâtul, o bandă de încins fruntea, o bonetă... și un de nedespărțit rozariu. Se adăugau veșmintele de strană: un văl negru, un scapular mare și o haină
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]