309 matches
-
II, București, 1971; Traian Coșovei, Sumpfseen in Flammen [din Semnul din larg și Râul porni mai departe], București, 1964; Eugen Barbu, Teufelsgrube [Groapa], Berlin, 1966; Duiliu Zamfirescu, Das Leben auf dem Lande. Tănase Scatiu. Im Krieg [Viața la țară. Tănase Scatiu. În război], București, 1967; Mateiu I. Caragiale, Remember. Die Vier vom Alten Hof [Remember. Craii de Curtea-Veche], București, 1968; I. L. Caragiale, Querkopf Cănuță [Cănuță, om sucit], București, 1972. Repere bibliografice: Pädagogin und Übersetzerin. Zum Ableben von Thea Constantinidis, „Neuer Weg
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286383_a_287712]
-
un articol având un titlu derutant („T. Maiorescu socialist !?”), apărut în aceeași revistă (Viața românească, 28 iunie 1963, pp. 1, 7), și nu în Contemporanul, unde era director. Maiorescu nu mai este considerat ca în sinteza din 1941 „un Tănase Scatiu superior”, dar nici nu este lăudat. T. Vianu se remarcă prin tonul echilibrat (Viața românească, nr. 8, 1963), cum a fost și în 1958, în plină campanie de denigrare a lui Maiorescu, însă, în epistole trimise lui L. Rusu, se
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
reviste pentru tineret, precum „Cutezătorii” - păstrează o ținută oarecum decentă, de îndrumător cultural, folosindu-se de tiparele literaturii de aventuri pentru a realiza implicit o bună propagandă lumii din care face parte. Ostrovul lupilor (1969) sau Extraordinarele peripeții ale lui Scatiu și ale prietenului său Babușcă (1974) tind să se înscrie în filiația Jules Verne-Mark Twain. Acțiunea este inteligent construită, vie, personajele sunt niște copii-model, puși în situații pline de neprevăzut. Succesul acestor cărți, ca și al filmelor turnate după ele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287936_a_289265]
-
de prieteni, București, 1950; Alarmă în munți, București, 1955; Puiul de rață sălbatică, București, 1961; Tăurașul, București, 1963; Zona abstractă, I-II, București, 1964-1966; Jaguarul roșu, București, 1967; Cerbul alb, București, 1968; Ostrovul lupilor, București, 1969; Extraordinarele peripeții ale lui Scatiu și ale prietenului său Babușcă, București, 1974; Iubire interzisă, București, 1974; Fiul munților, București, 1979; Pasărea măiastră, București, 1981. Repere bibliografice: Andrei Roman, „Fiul munților”, LCF, 1979, 36; Piru, Ist. lit., 536; Micu, Scurtă ist., III, 297; Popa, Ist. lit.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287936_a_289265]
-
de preferat calea aceasta”. Îi lipsește acestui erou matein finețea gândirii și chiar finețea viciului. Teoriile lui sunt primitive în latură intelectuală și nu au credibilitate, din pricina brutalității lor, în ordine psihologică și, deci, epică. Pare de aceea un Tănase Scatiu al perversității. Rămâne doar intenția prozatorului de a crea un personaj dominat de un conflict psihanalitic. El este, sub acest aspect, relativ nou în proza noastră, foarte pudică atunci când este vorba de complicațiile vieții sexuale. Fili moare în urma unui bombardament
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
prin sobrietate și compasiunea înduioșată pentru învinșii vieții. Îl regăsim aici pe Duiliu Zamfirescu: acesta pune o culoare vie, pitorească, romantică în narațiunile sale: Viața la țară, În fața vieții, Lume nouă și lume veche, În război, Fără titlu, Anna, Tănase Scatiu etc. În sfârșit, Eugenia Ianculescu de Reuss evocă în romanele sale, cu un relief curios, tipuri din România. Teatrul Teatrul nu este forma de artă care-i atrage cel mai mult pe scriitorii români, prea personali, prea lirici ca să se
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
încolăcit în singurul colțișor luminat ce era printre stânci. Era ca o brățară de argint, alb și strălucitor peste tot; ochișorii lui străluceau de deșteptăciune". Pădurea ce freamătă de ciripitul păsărilor o încântă și o înveselește: "Și cu cât râdea scatiul, cu atât se adunau mai multe pasări împrejur, căznindu-se fiecare să prindă câte-o picătură. Și atunci începu în mijlocul pădurii un concert mare, condus de o ghionoaie, care bătea măsura. Și florile la auzul cântecului acesta își ridicară capetele
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
an de luptă, În vâltoare, Icoane șterse, Pictorul N.I. Grigorescu, Dan (roman), România pitorească, tradusă în franceză, care a făcut mult pentru reputația sa în Franța. 17 Alte orizonturi, Harpista, Imnuri păgâne, Lume nouă și lume veche, În război, Tănase Scatiu. 18 Putem nota din Le Sortilège: "le goût métallique de sa ceinture ternissait sa salive", "le jaillissement de la faux dans l'herbe", "rire d'une façon pérémptoire et discordante", "l'odeur mate de la neige", "sa haute stature gênait le plafond
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
artistul care trăiește terifiant tragedia nedesăvârșirii față de titanismul aspirațiilor proprii, Tommaso Campanella este gânditorul eretic și profetic, inflexibil în confruntarea lui cu Inchiziția, Lucrezia Borgia reprezintă (pentru Victor Hugo) la femme fatale în timp ce Don Juan, Vautrin, Madame Bovary, Coriolan, Tănase Scatiu, Ion, Andrei Pietraru, Cațavencu, Richard III, Don Quijote reprezintă fiecare o tipologie diferită, etern umană și totuși încadrabilă în fișierul caracteriologic cunoscut. Biografia și romanul sau piesa de teatru au fiecare statut aparte. Când Camil Petrescu face roman istoric, nu biografia
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
întrebare primar și definitiv în Botom-Fundulea și hohotul meu de rîs enorm cît capul lui de măgar purtat cu "grație" pe scena de la Grădina Icoanei. Capul lui culcat pe un țambal, dansînd animalic cu un lăutar în cîrcă, acel Tănase Scatiu stăpînind parcă viața și moartea. Fără cuvinte. Visceral. Privirea din semi-profil, întoarsă, cvasi-nesigură a unui bărbat frumos și tînăr...Tipătescu. Grandios, diabolic, umoral, ludic-demonic, acaparator, dictator în Goring din "Mephisto". Pelasgos și povestea "Danaidelor" - Craiova, Hotelul Militar și serile în
Despre Victor Rebengiuc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8821_a_10146]
-
et altera pars. În povestire, partea cealaltă este întotdeauna mută. În roman, acceptăm opinii diferite și adesea contradictorii. De asemenea limbaje particulare. Maiorescu, adversar al romanului realist, de tip flaubertian, îi reproșa lui Duiliu Zamfirescu limbajul grobian al lui Tănase Scatiu și neglijența cu care lăsa mătreața să-i păteze reverele hainei. E vorba de limbajul și de mătreața personajului, îi replica, pe drept cuvânt, romancierul, nicidecum de ale autorului. Această diversitate contradictorie permite romanului să dea viață inacceptabilului, imoralului sau
Povestirea și romanul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4761_a_6086]
-
opinie a anticipat pînă și considerațiile maioresciene din Eminescu și poeziile lui, din 1889. Opinii critice bune are și despre Goga și Coșbuc, cărora le identifica �sărăcia de idei supărătoare". în ceea ce privește creația canonică a lui Zamfirescu, Ciclul Comăneștenilor și Tănase Scatiu, problemele de ideologie literară se diversifică. Tolstoi, Guy de Maupassant, Turgheniev, Dickens, iată posibilele asemănări și, implicit, posibile justificări ale antiflaubertianului Zamfirescu. Și relația acestuia cu poporanismul, mai complexă decît ideile textului programatic intitulat Poporanismul în literatură este discutată de
Identificarea surselor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15019_a_16344]
-
de basm, el fiind, crede autorul nostru, creatorul poemei în proză din literatura română. Îl așează la locul lui modest pe prea plinul de sine Duiliu Zamfirescu, deși apreciază ciclul său romanesc, clasiciste, cu deosebire Viața la țară și Tănase Scatiul. Și nu uită să observe că prozatorul a izbutit, înainte de Rebreanu, să realizeze pictura stărilor de mulțime. Exagerat cu totul este, în continuare, locul ocupat de prezența lui Vlahuță ca scriitor. Trec peste proza leșietică și "duioasă" a lui Brătescu-Voinești
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
melanholie a palaturilor goale!/ Pă plafoane îngerașii dau la nimfe rotocoale./ Fâlfâie aripe-n ceruri vaste-adânci, ca în Tiepolo;/ Pă un pedestal e Dafne implorată de Apolo,/ Amândoi dă peatră albă ce lucește străveziu./ La un geam ce schinteiază zăbovește un scatiu./ Orce rază care întră pân brocarturile dese/ Zugrăvește pă perete, în tapiserii, crăiese/ Cari-n poală o licornă odihnesc și-i mângâi cornul.../ - Ei, drăcie, noi pre Vodă îl aflăm o dată, or nu-l?/ Ce, să ne holbăm la țâțe
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
compania altui actor celebru, Mircea Albulescu (Richard al III-lea). A întruchipat personaje de neuitat și în filme, colaborând cu regizori, precum: Dan Pița, Mircea Veroiu, Gheorghe Vitanidis, Mircea Daneliuc - ''Alo?...Ați greșit numărul!'' (1958), ''Politică și...delicatese'' (1963), ''Tănase Scatiu'' (1976), ''Între oglinzi paralele'' (1978), ''Vis de ianuarie'' (1978), ''Artista, dolarii și ardelenii'' (1979), '' De dragul tău, Anca!'' (1983), ''Dragostea și revoluția'' (1983), ''Vreau să știu de ce am aripi'' (1984), ''Cui i-e frică de Virginia Woolf'' (1995). Distinsă cu premiul
Actriţa Rodica Tapalagă a fost răpusă de colagenoză, o boală autoimună ce distruge organele vitale () [Corola-journal/Journalistic/70909_a_72234]
-
și ardelenii'' (1979), '' De dragul tău, Anca!'' (1983), ''Dragostea și revoluția'' (1983), ''Vreau să știu de ce am aripi'' (1984), ''Cui i-e frică de Virginia Woolf'' (1995). Distinsă cu premiul Asociației Cineaștilor din România ACIN pe 1976 pentru rolul din ''Tănase Scatiu''. În 2001 a primit premiul UNITER pentru întreaga activitate. Actrița Rodica Tapalagă a fost premiată la gala de decernare a premiilor Municipiului București pentru artă și cultură, secțiunea 'Artele spectacolului', care a avut loc la 14 decembrie 2009 pe scena
Actriţa Rodica Tapalagă a fost răpusă de colagenoză, o boală autoimună ce distruge organele vitale () [Corola-journal/Journalistic/70909_a_72234]
-
mic al tatălui), unul dintre cele mai vibrante elogii, făcut de Motru și implicit de cartea lui Schifirneț, tatălui, din câte cunoaște literatura română. La început țăran mijlocaș, apoi arendaș, Radu Popescu este departe de figura cunoscută a lui Tănase Scatiu. A fost secretar al lui Eufrosin Poteca (unii spun chiar că a fost fiul lui) și a învățat de la el limbile greacă și franceză. Egumenul de la Gura Motrului i-a lăsat, prin testament, o bursă de studii în străinătate, de
Viața și opera unui filosof by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/11436_a_12761]
-
meditat îndelung și fructuos asupra condiției romanului ca specie, asupra trăsăturilor care se cer unui romancier, dar nu a reușit să devină unul excepțional. Singura semi-reușită o reprezintă primul volum închinat familiei Comăneștenilor, Viața la țară, cu suplimentul său Tănase Scatiu (acesta din urmă de dimensiuni mult mai reduse și formînd împreună cu Viața la țară o unitate epică). Intenția mărturisită explicit a fost aceea de a oferi un tablou larg al societății românești contemporane, plecînd de la destinul unei familii, așa cum făcuse
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
așa cum făcuse Tolstoi în Război și pace. De aceea, în Viața la țară capitole scurte schimbă mereu perspectiva, ca și personajele aflate în centrul atenției. Acțiunea Vieții la țară cuprinde cîteva luni, din iulie pînă în iarnă; acțiunea din Tănase Scatiu se desfășoară pe parcursul a aproape două luni, în postul Crăciunului, pe o vreme de iarnă mohorîtă și antipatică; finalul se plasează în ianuarie anul următor; romanele au consistența unor nuvele ceva mai ample - nici vorbă de suflu epic tolstoian ori
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
reprezintă mai degrabă întruparea unor principii: Dinu Murguleț întruchipează boierul de viță veche, depășit de lumea în modernizare; Matei Damian ar fi tînărul aristocrat trecut prin cultura occidentală; Sașa Comăneșteanu - tînăra boieroaică plină de generozitate și de principii umanitare; Tănase Scatiu - mitocanul îmbogățit etc. Prezentarea de către romancier a personajelor sale se face în ordine aproape teoretică. Sașa Comăneșteanu „era născută la țară, crescută pe lîngă tată-său, în idei statornice de iubire a pămîntului strămoșesc. Comăneștenii jucaseră un rol însemnat în
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
precedent, cel al autorului nostru utilizează dialogul cu naturalețe, uneori cu aplomb (atracția autorului pentru teatru, atracție ce l-a dus la scrierea unor piese nesemnificative, l-a ajutat însă în arta replicilor). Viața la țară și complementul său (Tănase Scatiu) posedă în ansamblu o schemă narativă interesantă: preocupate să sugereze, prin lentoare și previzibil, ritmul însuși al vieții, romanele beneficiază de finaluri neașteptate și violente; Viața la țară se încheie cu `nfruntarea dintre Matei Damian și Tănase Scatiu, iar cel
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
său (Tănase Scatiu) posedă în ansamblu o schemă narativă interesantă: preocupate să sugereze, prin lentoare și previzibil, ritmul însuși al vieții, romanele beneficiază de finaluri neașteptate și violente; Viața la țară se încheie cu `nfruntarea dintre Matei Damian și Tănase Scatiu, iar cel de-al doilea roman, încheiat în mod precipitat și sumbru, ni-l arată pe Scatiu sfîșiat de țărani. Deznodămîntul ambelor romane are, pentru o singură dată, nerv și concentrare, fără comentariile fastidioase ale autorului. Tănase Scatiu, caricatură antipatizată
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
ritmul însuși al vieții, romanele beneficiază de finaluri neașteptate și violente; Viața la țară se încheie cu `nfruntarea dintre Matei Damian și Tănase Scatiu, iar cel de-al doilea roman, încheiat în mod precipitat și sumbru, ni-l arată pe Scatiu sfîșiat de țărani. Deznodămîntul ambelor romane are, pentru o singură dată, nerv și concentrare, fără comentariile fastidioase ale autorului. Tănase Scatiu, caricatură antipatizată de însuși creatorul ei, rămîne pînă la urmă singura apariție vie din tot ciclul; vulgaritatea limbajului este
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
și Tănase Scatiu, iar cel de-al doilea roman, încheiat în mod precipitat și sumbru, ni-l arată pe Scatiu sfîșiat de țărani. Deznodămîntul ambelor romane are, pentru o singură dată, nerv și concentrare, fără comentariile fastidioase ale autorului. Tănase Scatiu, caricatură antipatizată de însuși creatorul ei, rămîne pînă la urmă singura apariție vie din tot ciclul; vulgaritatea limbajului este la el funcțională, iar modul isteric în care se comportă cu ceilalți face din el o apariție infinit mai credibilă dec
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
în care se comportă cu ceilalți face din el o apariție infinit mai credibilă dec`t fantoșele din jur. Prin contaminare, alte personaje ale romanelor prime devin cît de cît convingătoare doar în scenele care-l au drept protagonist pe Scatiu. După Tanase Scatiu, romancierul intră într-un declin ce durează pînă la sfîrșitul carierei sale. În război debutase totuși promițător: conacul de la țară și casa boierească din oraș, izolate de lumea din jur, erau pentru prima oară înlocuite de vibrația
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]