34,178 matches
-
Iau paharul și sorb. Amestecat cu zahărul și cafeina, simt un tăiș de alcool cald, bine distilat, parfumat, delicios (ia uite ce beau ei, ia uite cum trăiesc ei!). Hindusul zâmbește de lipsa mea de sofisticare și se așază pe scaunul din fața mea. Și parcă trădarea mea nu mi se mai pare atât de evidentă, e ceva neclar în aer, ceva confuz... Beau din nou. Mi se prelinge în trup o dorință caldă. Alcoolul și altitudinea. Și n-am mâncat nimic
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
doi frați, Valentin si Nicușor. Au făcut fizica, amândoi. Turtit, de la paharul de rom și coca, mă înclin spre ea: pot să te întreb ceva personal? Ingustarea caldă a ochilor, licărind de curiozitate: sigur. Fac un semn cu bărbia spre scaunul din față - ea dă din cap liniștitor, n-ai grijă, n-are cum să te-audă. Mă înclin mai aproape, îi inhalez aroma de fată fumătoare, dar frecată cu pastă de dinți măcar Supercristal, pe care nu trebuie s-o
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
în care aprinde altă țigară, pata de pe deget lipită prompt de țigară, modul cum inhalează... m-am întors la rutină, spun gesturile ei. Conversația noastră dinainte a fost ca o trufanda, dar s-a terminat. Se apleacă spre pantofii de sub scaun. Văd cum își împinge picioarele în pantofi, poate îi sunt puțin umflate picioarele. Ori pantofii sunt prea noi. Un crâmpei de secundă, văd în minte un nesfârșit urcuș de picioare desculțe. Golgota femeilor romance. Zoia se întoarce spre mine. Chipul
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
sunt liber, dar e jignitor să mă credeți naiv! Știm toți de ce suntem unde suntem în istorie. Dar dacă e să fim toți împreună, măcar să fim complici! Paharul de coca-cola, îl am încă în mână, gol. Il strecor în buzunarul scaunului dinainte. Se uită la mine, totuși impresionată de atâta patimă din partea mea. Ii spun, retezat: poate-am discutat destul. Mi-a părut bine. Din scaunul din față, se ridică hindusul - cred că a auzit că ne-am certat, dar nu
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
fim complici! Paharul de coca-cola, îl am încă în mână, gol. Il strecor în buzunarul scaunului dinainte. Se uită la mine, totuși impresionată de atâta patimă din partea mea. Ii spun, retezat: poate-am discutat destul. Mi-a părut bine. Din scaunul din față, se ridică hindusul - cred că a auzit că ne-am certat, dar nu știe despre ce. O întreabă pe ea din ochi, ce s-a întâmplat. Ea aproape că se răstește la hindus: Totul e-n ordine! Și
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
pecica(sobă) și plita, care se încălzește prin încălzirea plitei. Copiii vor fi crescuți probabil de rude și-a snopit din bătaie mama până ce aceasta și-a dat ultima suflare. Servitoarele râd. Curtezanele chiuie. Regina Mamă lovește cu piciorul în scaun. Arde, mamă, leagănul cu care ne apropiam de oameni! Servitoarele râd. Măgarul își mută crucea de pe spate și o îngroapă în pământ. Măgarii nu mai sunt sfinți. Sătenii sunt îngroziți de bărbatul care și-a ucis cei cinci copii. Regina
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
lasă peste oraș noaptea cu aripi puternice înfipte ca niște gâturi de argint oxidat în porii lumii și că zâmbetul îngăduitor e ca un deget uscat apăsând pupila albastră a unui ochi larg deschis ca să mă liniștesc mi-am apropiat scaunul de fereastră sub fereastră se înșiră prosoapele tuturor experiențelor noastre buretele care păstrează mirosul pielii mele ude fragmente de piele firme de cosmetice urme de mohair și sare cu alte cuvinte și tu te împrăștii pe toate lucrurile tale acesta
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
singurul obiect care a putut fi deșurubat și șterpelit a fost doar colacul de pe tronul WC-ului. Scriu toate acestea seara, la un birou de lemn roșu, în camera de oaspeți cu încă o masă nesfârșit de lungă și douăsprezece scaune în jurul ei - a lui N. are doăzeci și patru, dar el e șeful delegației! În față, de la fereastra uriașă în montură de inox se vede ca în palmă Golful Mexic cum își leapădă leneș valurile uriașe pe recifurile de la picioarele
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
de aruncat la țintă această pădure pașnică alcătuită din hălci de carne crudă acest celular plin de fraze ce se-agită se întretaie dar nu vor să vorbească acest punct ce roșește aidoma unui copil pedepsit. Stai Stai pe un scaun privești lumina cum cade așa cum vrei tu stai pe un scaun privești lumina cum cade așa cum vrea ea nu poți alege nici locul nici ceasul ermetic închise în viață. Autumnală Cum își sapă tunelul iubita noastră suburbie prin care vrea
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
carne crudă acest celular plin de fraze ce se-agită se întretaie dar nu vor să vorbească acest punct ce roșește aidoma unui copil pedepsit. Stai Stai pe un scaun privești lumina cum cade așa cum vrei tu stai pe un scaun privești lumina cum cade așa cum vrea ea nu poți alege nici locul nici ceasul ermetic închise în viață. Autumnală Cum își sapă tunelul iubita noastră suburbie prin care vrea să se strecoare pînă-n viitor cum creierul tace apoi se frămîntă
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
îmi prinde tresărirea-n dinți și pleacă la vizuină să o savureze în liniște cea de-a treia generație a timidității da mai și mânânci față în față mâncăm din tăcere cu furculița și cuțitul bucătăria se vede trist de pe scaunul miresei un turn babel de vase murdare fericirea ne visează într-o limbă moartă la masa cantinei studențești cuvintele se-ntind între noi năpădite de-un somn tiranic inimile noastre: doi maci de fier și-un fluture intrat în sevraj
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
făcut balon și spart de revelion de un tâmpit cu ac la cravată. În noaptea de neuitat, cea neuitată, când, ce ciudat, o stea adevărată trece prin noi ca o săgeată. Izvorul rece La Izvorul Rece Totul devenise cald ... erau scaune calde, mese calde, ospătărițe calde, căldura luneca din burlane-n canal. Tăcerile cu Tăcerile se-mperecheau anormal. Sub masă cățelele de rasă ronțăiau oasele calde, fierbinți - linse până în măduva lor farfuriile nopții de smoală - hârtia se înmuiase era o cocă banală
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
Ioan Moldovan Euforii Au revenit băieții acasă și cel sătul de roșcove și cel din câmpul cu vite cu miei cu de toate ne-am cumpărat scaune noi și o masă nouă mie personal mi-a revenit scrisul cărunt soare nori somnii mâncăruri spălări de vase puterea înnebunește și pe cei tineri și pe cei bătrâni azi e ziua de ieri și mainimicul a rămas în cartier
Poezie by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/7969_a_9294]
-
Ion Mircea Șah în trei Trei scaune aliniate cu spatele la zid o femeie la mijloc și doi bărbați de o parte și alta a ei așezându-se în tăcere cu un aer ușor mototolit și psihopomp. cei doi o salută în același timp cu o abia schițată plecăciune
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
o atingă) își trece mâna prin zid spre cel din dreapta care i-o strânge cu neprefăcută căldură. și-n tot acest timp doamna privește imperturbabil înainte. doar că dintr-un anume unghi și-ntr-o anume lumină contemplând toate acestea scaunul din mijloc e gol doamna nu este - cu trupul - de față deși cei doi continuă să o flancheze ca două oglinzi paralele. și toți trei privesc tăcuți înainte spre alți doi bărbați care joacă șah în tăcere sub o boltă
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
Daniela Zeca Cea dintâi chemare la rugăciune păru un cuțit care sfâșie o mătase. Pierduse obișnuința să scrie de mână și aproape că amorțise, ghemuită în scaunul din terasă. Aproape se cocoșase, ghemuită și pentru că nu vedea mai nimic la flacăra unei lămpi improvizate din-tr-o cutie găurită și o bougie a sucre, pe care o cumpărase din bazar. Începu să răsară soarele și grădina se lumină, ca-n-tr-un
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
cu spatele către ușă, în timp ce ochii lui de cărbune îi fixau sfârcurile, sub bluză. Raouf curăța grădina, iar la prânz devenea ospătar pentru mâncarea pe care o găteau femeile toată dimineața, în bucătăria din bungalou. O servea încet, stând în spatele scaunului pe care era așezată, ca în marile restaurante, până când ea îi spunea: "Tu peux partir maintenant". lăsase instrucțiunile - ca de-atâtea ori când era plecat -, era supravegheată, pândită, când se ducea la baia de aburi copiii arabi îi miroseau lenjeria
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
Salmolsis - June onorat ca zeu al tunetelor timpului tău în tronul sfânt, și Cronos June Drept Ortac Totodată Orator de Epos Sofic, declamator de cutume de ethos. Mi-a zis: Ești Zeul Kronos și Mama Sa Noaptea, Totodată, }ine-te către Scaunul Zeului Tunetului și-o să te numești Kamui Tamiris. Acestea m-a descântat Syrmia Syria Ka Tiamat Ka Syrmia Prima cu A Mia Athena - este Camui Tamiris Zeea Oaie Și cu Io Al Ei Fiu și cu Feciorul de Salcie Și
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
dată de cenaclu sau cine m-a chemat acolo. În schimb, îmi aduc aminte o scară lungă, pe care trebuia să urci până la capăt și la fiecare palier peisajul se schimba ca într-un film neorealist italian, pentru că treceam printre scaune dezafectate scoase pe hol, niște coruri studențești care făceau repetiții pentru Cântarea României, era foarte frig iarna și o caldură umbroasă cum este în clădirile vechi vara, fetele și băieții pe care îi întâlneam în timp ce urcam purtau blugi aduși de
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
de căldură pe care-o simțise în buricele degetelor, căutase găletușa de serviciu și pomise cu ea de la un radiator la altul, pentru a scoate aerul de pe conducta. Ca să-mi găsesc și eu ceva de lucru, m-am ridicat de pe scaun și-am apăsat butonul televizorului. §i, cu toate că eram familiarizat cu scene ca acelea care invadaseră de îndată ecranul, de astă dată mi s-a părut că amploarea lor depășește cu mult măsură obi§nuita. Înțesata de lume, Piafa Victoriei dădea
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
sări în ajutor. Ba dimpotrivă, intrând în cârdășie cu cei care ne stăteau cu bocancii pe grumaz și cladin-du-si nemsinata lor bunăstare prin vânzarea și abandonarea noastră. Între timp, înfierbântat de vorbele pe care le spuneam, mă mai ridicasem de pe scaun, măi umblasem prin cameră, măi scosesem câte-o carte din bibliotecă și nu băgasem de seamă că Daniel începuse să plângă mocnit. Numai când s-a smuls din fotoliu și s-a agafat de gâtul meu, hohotind de plâns, cu
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
De dimineața până seara, soarele înconjura prima "mea" casă. Era o baie de lumină care începea cu spălatul pe ochi. Nu pe față, "pe ochi". N-aveam lavabou ci o chiuvetă de bucătărie cu apă rece. Mama mă suia pe scaun, îmi dădea săpunul și, după ce mă spălam pe mâini trebuia să mă săpunesc pe obraji, pe frunte, cu ochii închiși. Era un ritual știut de ea din bătrâni, pe care l-am înțeles mai târziu: să alung întunericul nopții, să
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
aruncă din nou în marșul scrisului, se vede dintr-o ochire că acum scrie fraza de încheiere, precipitat, avântat, triumfal, punând, în sfârșit, punct. Lumina intră cu demnitate prin ferestrele încăpătoare, în timp ce doi băieți se ridică în același timp din scaunele negre de plastic, părând adormiți, învăluiți în indiferență, inofensivi, doi băieți care se îndreaptă alene spre camera lor întunecată și caldă ca un cuib. Iar deasupra lor plutește destins zeul alb, fericit c-a rupt în sfârșit blestemul eredității.
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
nevoie de timp. E adevărat, dar mai e nevoie și de un moment de start clar precizat. De un semn venit din partea Puterii că s-a terminat cu găștile, că judecătorii care împart dreptatea după ureche trebuie să-și teamă scaunele. Că procurorii care își confundă rolul cu cel al avocaților au de ales între șomaj, avocatură și funcția pentru care iau bani din partea contribuabilului și, în sfîrșit, că polițiștii care n-au chef să facă cercetări împotriva anumitor persoane au
Drobul de sare al Justiției by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13178_a_14503]
-
atunci când zâmbește cineva și apar dinții, strălucitori, în mijlocul buzelor - tot așa farfuriile și vaza, în mijlocul ușii. Obiectelor le plăcea să fie atinse de niște mâini grijulii, iar, ca să le fie bine, trebuiau apreciate. De asta nu se plictisea niciodată. Ceasornicul, scaunul, masa, jacheta, perdeaua îi săreau în ochi, ca și cum ar fi chemat-o: Ai văzut cum m-am umplut de praf, îmi pierd lustrul, m-am boțit, mi-a căzut nasturele, s-a dus un fir. Era tot timpul ocupată, obiectele
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]