2,879 matches
-
asigurări trupa arădeană condusă de directorul Dan Antoci. Noua serie de spectacole în Teatrul Mic pentru Cei Mici pe scena Teatrului de Marionete Arad se deschide cu un spectacol al ilustrului director de scenă Victor Ioan Frunză, care semnează versiunea scenică și regia. Spectacolul este structurat în trei distincte părți: „Prolog“ din operele lui Hans Christian Andersen, „Motanul Încălțat“, după frații Grimm și Charles Perrault, și „Prințul Instalator“, după Hans Christian Andersen. Muzica, incluzând fragmente savuroase de operetă, este compusă special
Agenda2004-30-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282679_a_284008]
-
care căutarea prefecțiunii e perpetuă, actoria își depășește propriile performanțe într-un ritm cel puțin egal cu cel din atletism. Oportunitățile de a învăța sunt întotdeauna prețioase. Pe acest considerent, Ulrike Möller și Anja Haverlan din Stuttgart - licențiate în vorbirea scenică - au susținut vreme de zece zile un curs de arta rostirii cu unsprezece actori ai Teatrului German de Stat Timișoara și zece studenți ai Secției de Actorie în limba germană din cadrul Facultății de Muzică a Universității de Vest. Proiectul se
Agenda2004-49-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283118_a_284447]
-
susținut financiar de Institutul de Relații Externe Stuttgart. „Cursul a fost alcătuit din două componente: exercițiile de grup concentrate pe probleme de impostație vocală și exerciții individuale în care s-a pus accent pe aspecte de dicție, respirație și vorbire scenică. Ulrike Möller și Anja Haverland, care s-au aflat la Timișoara și cu prilejul semicentenarului T.G.S.T. în mai 2003, urmăresc sincronizarea, la nivelul creației actoricești, a respirației, vocii și trupului. Acest curs este menit să ofere actorilor și studenților un
Agenda2004-49-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283118_a_284447]
-
03, ora 19; „El Amor“ - spectacol de balet, pe tangouri argentiniene, 2. 04, ora 19. Teatrul Național: „La Lilieci“ - adaptarea și regia artistică Sabin Popescu, după Marin Sorescu, 30. 03, ora 19 (premieră) și 3. 04, ora 19; „Lolita“ - adaptarea scenică de Mihaela Tonitza Iordache, după V. Nabokov. Regia artistică, Cătălina Buzoianu. Spectacol susținut de Teatrul Mic din București, în organizarea Agenției „Artmedia“, 1. 04, ora 19. Teatrul de Stat „Csiky Gergely“: „Cei trei purceluși“. Adaptarea și regia artistică: Gh. Stana
Agenda2003-13-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280853_a_282182]
-
și dorul, egoismul, visul, optimismul, ura“ și că această emisiune se vrea un semn de iubire! În forma de zile mari care o caracterizează, actrița a știut să ajungă la sufletul spectatorilor și al telespectatorilor, dovedind naturalețe și un discurs scenic coerent, rostit pe un ton ușor glumeț, s-a făcut trecerea de la prezentarea juriului, la invitarea în scenă a primilor artiști, și anume trupa timișoreană Genius, care a revenit în forță pe scena muzicii românești. După cele câteva melodii care
Agenda2003-13-03-supliment () [Corola-journal/Journalistic/280857_a_282186]
-
așa cum se știe, Strehler nu a ajuns să vadă seară premierei. Succesul a fost enorm. Personal am urmărit spectacolul în mai multe rânduri, în transmisii ale principalelor canale de televiziune. Fantezia debordanta privind vehicularea datelor limbajului mozartian, dinamica muzicală și scenica cuceritoare, sunt semne ale unei evidente libertăți de acțiune ce anima în limitele stilului, un profesionalism imbatabil. Muzicienii interpreți? Nume total necunoscute. Tineri animați de dorința de a învăța, de a realiza. Cum nu făceau parte din nici un sindicat, fiind
Elvetia muzicienilor români by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17718_a_19043]
-
învăța, de a realiza. Cum nu făceau parte din nici un sindicat, fiind prea tineri, acceptau să lucreze fără limită de timp, chiar și opt, chiar și zece ore pe zi! Mai multe luni în șir. A meritat. Verva muzicală, cea scenica, se împlinesc într-o caligrafiere impecabila a întregului spectacol, până la detaliile aparent insignifianțe. Cu o luminozitate, cu o simplitate, cu o forță a comunicării ce aparțin capodoperei absolute în genul teatrului muzical în acest sfârșit de secol. Dinamică însăși a
Elvetia muzicienilor români by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17718_a_19043]
-
a făcut vîlvă în America anilor '90, o piesă care pune în discuție problemă homosexualității. La fel, este prima oara în România cînd această problemă urca direct pe scenă, într-un limbaj direct și percutant, din păcate într-o realizare scenica discutabila. DaDaDans este al treilea proiect al Companiei, și al doilea al Teatrului Nottara, si cu siguranță cel mai izbutit. Nouă formă artistică a dansului contemporan, plecînd de la Pînă Bausch și ajungînd la Karin Saporta și mai ales la Joseph
O altă generatie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17768_a_19093]
-
ceea ce numim teatru-dans în România. În principiu, teatrul conține în forma sa și dansul, dar acesta din urmă nu țîșnește și prea rar este dezvoltat. De cele mai multe ori asta se întîmplă în ceea ce pe afiș apare sub titulatura de mișcare scenica. Acum patru ani, la cel mai important festival internațional de Teatru, cel de la Avignon, revelația a fost un spectacol de dans, Le cri du caméleon, conceput de Joseph Wadj. Era absolut impresionantă împletirea cuvîntului cu mișcarea, cu rădăcini estetice în
O altă generatie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17768_a_19093]
-
au epuizat sau i-au dovedit insuficientă și deșertăciunea. Pentru că s-a epuizat cuvîntul, se ajunge la tăcere. Ce poți să mai vorbești după Beckett, care spune totul fără să vorbească. Este motivul pentru care se folosesc corpurile, gesturile, imaginile scenice. Toate acestea înseamnă utilizarea de accesorii care sînt încă disponibile, după ce totul a fost epuizat. Regizorii se folosesc de resturi sau nu folosesc decît marile texte, sau se dispensează cu totul de texte sau, ca Andrei Șerban, îi fac pe
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
vrăjitorie-regie, iar fiul Clindor este unul dintre actorii trupei. Pridamant, că foarte mulți dintre contemporanii noștri, nu înțelege ce este teatrul și lumea lui. Îi calcă în picioare valorile, nu are acces la magie! Traducerea dramaturgului Horia Gârbea și versiunea scenica a lui Alexandru Darie dau un ritm alert piesei și, implicit, spectacolului. Nu este prima colaborare între ei. Au lucrat și la Mephisto. Jocuri de cuvinte însoțite de punctare pe gest și mimica, meșteșugite special pentru a stîrni rîsul la
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
aceeași dată, comunitatea teatrală internațională, artiști și public deopotrivă, precum și centrele naționale din cele o sută de țări membre ale Institutului Internațional de Teatru, celebrează Ziua Mondială a Teatrului, ca un moment de afirmare a forței de comunicare a artei scenice, ca mod de expresie a umanității, dincolo de toate frontierele geografice sau culturale, lingvistice, religioase sau politice. După cum se știe, Institutul Internațional de Teatru, înființat în 1948 la inițiativa UNESCO și a unor personalități de seamă din domeniul teatrului, este cea
27 martie, Ziua Mondială a Teatrului by Michel Tremblay () [Corola-journal/Journalistic/17232_a_18557]
-
A debutat ca dramaturg cu acest text pe care cred că l-a pus în scenă și Mihaela Săsărman la închisoarea Jilava (în cadrul unui proiect UNITER de socializare a pușcăriașilor), dar pe care nu l-am recunoscut decît parțial, varianta scenică actuală părîndu-mi-se superioară, aș spune cu adevărat teatrală. S-a mai lucrat ceva asupra textului, de altfel generos ca problematică, cu trimiteri clare și amendări la societatea noastră de astăzi - actualizat, cu alte cuvinte. Un text extrem de ofertant pentru actori
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
se include: "Inițiative actoricești".) Greșește. Sînt spectacole însă, față de care ar trebui să manifeste rezerve. Și nu puține. Și, totuși, teatrul nu o face. Teatrul Național "I.L. Caragiale" București: O zi din viața lui Robinson Crusoe de Dan Cojocaru. Versiunea scenică: Ovidiu Moldovan. Regia: Vlad Stănescu. Muzica: Dorina Crișan Rusu. Decorurile: Ioana Creangă. Coregrafia: Roxana Colceag. Costumele: Adelina Pater. Distribuția: Alexandru Georgescu, Ovidiu Moldovan.
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
reaudiat de curând la București, în rolul titular, cu prilejul prezentării integrale la Ateneul Român, a operei "Don Giovanni" de Mozart. Este o voce mai mult decât promițătoare ce dispune de componente armonice expresive ale timbrului. El însuși dezvoltă atitudini scenice bine argumentate dramatic. Dar igiena profesională, cea vocală, trebuie atent întreținută, căci suprasolicitările de tot felul, o anume oboseală a emisiei, pot fi deja observate - prea devreme! - în evoluția de la București, spre exemplu. Ulterior, în Studioul de Concerte Radio, aceeași
Tineri muzicieni, tineri competitori (II) by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17340_a_18665]
-
cu Leporello. Ca în orice clasă de cânt vocile sunt diversificate în calitate, diferite în anvergură, în posibilități. Importantă rămâne unitatea continuu susținută a jocului vocal mozartian, bătaia de ceasornic a recitativelor, reliefurile detașate ale ariilor, farmecul lejer al mișcării scenice armonizate în "gioccoso" ("cârlige" irezistibile), conduse sigur în dramă spre întunecarea tragică a unui final chiar cutremurător. Se poate atinge cu artiști tineri, învățați de un admirabil Leporello (Pantea l-a cântat și la București acum un an cu un
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]
-
a fi cântat un întreg recital alături de Ștefan Rónai); Taissia Tordai (pregătită pentru orice teatru serios); Maria Simona Neagu (convingătoare, temperamentală în marele ei rol); Nadine Becker (tot Elvira, în reliefuri mai puțin conturate); Patricia Humbert Frères (cu totul adorabilă, scenic și vocal, Zerlina); Zsolt Molnàr (bas impunător, încă inabil în a-și conduce propriul corp); Benoit Velvaux (talent comic); Iurie Ciobanu (lirism, sensibilitate); Joana Mac Vaters (delicată în cânt, prea elegantă țărăncuță în superba ei rochie de catifea); Andrew Turner
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]
-
și el Militarul): Hî!... MAX (exasperat): Ce e? BEN (speriat): Nimic... (O pasăre ciripește deasupra lor, Militarul ridică spre ea privirea ca pe un arc și pasărea, lovită, cade pe scenă.)" Gestul doborârii păsării cu privirea are o remarcabilă expresivitate scenică. Citind pasajul respectiv, avem senzația că ne aflăm într-o sală de spectacole și "vedem" situația descrisă de autor sub lumina puternică a reflectoarelor. Primum philosophari, deinde vivere Mulți dintre dramaturgii români de azi - Paul Everac, Dumitru Radu Popescu, dar
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
pe afișul trupei, care - datorită echipei manageriale - se distinge printr-o coerentă politică repertorială, în spiritul tradiției acestei instituții. Imperativul actualității - montări moderne pentru texte contemporane și clasice, din dramaturgia autohtonă și universală - a generat un anume tip de viziuni scenice care decantează în act artistic atît realitatea cît și fantezia, instituind un stil de elegantă și rafinată teatralitate. Periodizînd istoria recentă, după stagiunile marcate de spectacolele lui Mihai Măniuțiu și Alexandru Dabija, a urmat întîlnirea cu Vlad Mugur, care nu
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]
-
literaturii ruse, de la Gogol la Tolstoi, sfidând cronologia ("pentru oameni ca Aristarh Platonovici, vârsta n-are importantă", i se va explica), în vreme ce Ivan Vasilievici, arbitrar și dominator, acceptă dramatizarea românului numai pentru a își permite luxul inventării unei noi partituri scenice. Zăpadă neagră a lui Maxudov, scrisă și rescrisa, este introdusă și scoasă din repertoriu fără nici o explicație. Atunci cand repetițiile încep în cele din urmă, ele sunt minate de elocinta regizorala a lui Ivan Vasilievici - sedus de mirajul scenei, Maxudov se
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
și promovarea dramaturgiei românești. Cîteva din textele premiate și-au urmat drumul firesc, pînă la capăt, adică pînă pe scenă, cîțiva dintre autori bucurîndu-se și de colaborarea cu regizori valoroși. Alții au avut destule motive să se mîhnească de întrupări scenice abracadabrante, prețioase și kitschoase în același timp. Că în orice, chestiune de șansă. Articolul de astăzi are ca subiect Piesă anului 1998: Noe care ne străbate memoria e o femeie de Ion Mircea. Mi s-a părut o coincidență faptul
Noe nu mai are Arcă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17952_a_19277]
-
în versiunea originală și nu într-un aranjament la trei voci, spre exemplu. Deși spectacolul - să-l numim astfel - "întreit" al evoluției vocale este mai atractiv, mai spectaculos. Acesta este principalul atribut al acestei producții, anume o spectaculozitate vocală și scenica, un spectacol bine pus la punct, o formulă ce rezista - iată! - de câțiva ani pe diferitele meridiane americane și europene. Evident, este vorba de voci valabile, de voci bune, de un spirit de echipă ce asigură o comunicare agreabila, stenica
Trei soprane, trei cronicari () [Corola-journal/Journalistic/18012_a_19337]
-
și demonstrează cu aplicație și convingere consecințele paroxismului în bălmăjeala. Cînd încărcătură nervoasă ar trebui să provoace clocotul, intervine muzică (Nicu Alifantis), armonia în dizarmonie, punctul de unde poate reîncepe goana în cerc. Inteligență și privirea ironică a regizorului supraveghează pățaniile scenice, ferindu-le de dezordine și vulgaritate. Actorilor li se cere o detașare "englezeasca" cum spunea cineva, să joace cu maximum de seriozitate stupiditatea. Pompiliu Ștefan (Mistingue) este un fost premiant la latină ajuns bucătar, mitocan și limitat, extrem de preocupat de
O crimă fără cadavru by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/18040_a_19365]
-
Ștefan Iordănescu a avut curaj când s-a apucat la Tg. Mureș de această montare, la care l-a invitat an rolul titular pe Claudiu Bleonț, si a stimulat printr-un proiect ambițios potențialul de expresivitate, dar și de disciplină scenica al ăntregii trupe. Până una alta, superstiția nu s-a adeverit: an seară premierei, la Târgu-Mureș, succesul a fost evident, turneul bucureștean a verificat puterea de penetrație a imaginii scenice propuse de creatori. Desigur, nu lipsesc cârcotașii, purtătorii mutrelor acre
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
un proiect ambițios potențialul de expresivitate, dar și de disciplină scenica al ăntregii trupe. Până una alta, superstiția nu s-a adeverit: an seară premierei, la Târgu-Mureș, succesul a fost evident, turneul bucureștean a verificat puterea de penetrație a imaginii scenice propuse de creatori. Desigur, nu lipsesc cârcotașii, purtătorii mutrelor acre: departe de a fi perfect, spectacolul nu place apărătorilor tradiției pentru că nesocotește clișeele, ai face pe inovatori să strâmbe din nas pentru că noutatea propunerii regizorale nu sare an ochi. Primul
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]