250 matches
-
pereți, afișe ale spectacolelor în care a jucat, fotografii din aceleași spectacole, apoi cîteva tablouri la locul lor, adică fără nici o pretenție și nu-și neagă anonimatul; dar în acest spațiu cît se poate de domestic, există și un accident scenografic, ceva care-și va declara mai tîrziu identitatea, și atunci vom înțelege că e o vorba de o mini-scenă, dotată cu o cortină în două părți, cu un reflector și cîteva elemente de decor un scaun, silueta unui copăcel, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
îngrozitoarele torturi ale eroului răzvrătit. Mai târziu, la Calderón de la Barca, în splendidele sale autos sacramentales, lumea se află explicit sub stăpânirea privirii venite din înaltul cerului. Într-un spectacol sublim și neterminat din 1981, Victor Garcia crea un dispozitiv scenografic asemănător pupilei unui ochi uriaș în interiorul căruia evoluau personajele. Supravegherea, a priori absolută la Calderón, se convertea astfel în supraveghere interiorizată: instanța supraveghetoare și ființa supravegheată se confundau. Nu mai există disociere, iar Marele Supraveghetor se răspândește, fără să întâmpine
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
un spațiu care interzice singurătatea cuplului și îl lasă expus pândei, trasului cu urechea, spionajului domestic. Aici intervine o problemă de scenografie esențială: supraveghetorul trebuie să se vadă sau nu? Scenografia trebuie să arate concret actul supravegherii? Conceperea acestui spațiu, scenografic vorbind, ca un spațiu-capcană, poate fi, într-adevăr, esențială, căci i-ar accentua natura, făcându-i vizibili, simultan, atât pe partenerii ce dialoghează, cât și pe individul din afară, sub „comanda” căruia aceștia se află: protagonistul este, de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
evaluarea dispozitivelor și la extragerea interpretărilor (cf. Paul Rasse, Les Musées à la lumière de l'espace public, L'Harmattan, Paris, 1999). Ea încearcă în principal să favorizeze "accesul" la obiectele și discursurile prezentate, ameliorând tehnicile de mediere sau dispozitivele scenografice. Există astăzi o tensiune în cadrul instituțiilor între abordarea comercială și cea comunicațională a publicului. Ea se traduce printr-o controversă care se manifestă și în muzeologie, în privința finalității și naturii sale (cf. Sophie Deshayes și Joëlle Le Marrec, "Évaluations, marketing
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
întreprindere deloc ușoară. Dificultatea rezidă în însuși faptul că elementul corporal nu poate fi extras din contextul în care acesta funcționează și trăiește. El este "locul unei instrumentalizări și al unei ritualizări permanente; o unitate organică inseparabilă și un obiect scenografic divizibil; sursa unei activități continue dintr-un anumit punct de vedere și intermitente, dintr-altul etc. În aceasta constă dificultatea observării sale"142. Cum să desprindem tehnica corporală care însoțește descântarea cositorului pe foc de întregul ansamblu ritual al momentului
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
mort, p.104, 96]. Spațiile în care se produce Pariziana vizează punerea în valoare a predilecțiilor și ocupațiilor sale, astfel Nana cheltuiește o avere pentru patul sau regal, iar Renée pentru sala de baie. Spațiile intime ale Parizienei sunt aproape scenografice, ea le potrivește intențiilor și intereselor sale, mișcându-se printre ele cu siguranță și abilitate. Spațiul feminin se construiește ca spațiu în care obiectul va fi continuarea simbolică a femeii. Astfel se explică, într-un "loc feminoid" [Giacetti, p.225
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de diferite tipuri); se poate vorbi, astfel, în teatru, de "intertextualitate" ce implică, de fapt, coroborarea textului scris cu cel vorbit, cu "textul gesturilor, cel al mimicii faciale, al costumelor, al dinamicii spațiale a corpurilor, al spațiului scenic, al iluziilor scenografice, al luminilor, al culorilor, al sunetelor, al zgomotelor etc." (Pagnini, apud Mincu, 1983, p. 145); * păpușă instrument folosit în cadrul teatrului de păpuși 75, ca intermediar între actorul-păpușar și spectator (de cele mai multe ori, copil), construit în multiple variante: păpușă pe lingură
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
vadă. Peste mulți ani, când ne-am regăsit la București, (el era director de teatru, iar eu ziarist), dezbăteam deseori împreună probleme profesionale dificile și, în pauze, ne aduceam aminte de vremurile trecute. Îmi trimitea cărți sau proiecte regizorale sau scenografice care erau văzute de puțini intimi ai lui. Într-o zi am primit la redacția ziarului “Seara” unde lucram cartea sa proaspăt tipărită “Ghicește-mi în cafea”, carte pe care el mi-a scris: “Bârlădeni amîndoi, de pe aceeași stradă cu
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93467]
-
să-ți arate o montare, în trei rînduri!). Spre exemplu: paravanul; adus de autor pe scenă pentru ca "personajele să se vadă atît de singure. Ele-s importante în explorarea febrilă a imperiului singurătății". La Yannis Kokkos, crede George Banu, obiectul scenografic dominant e ușa, copacul sau scara. La Alexa Visarion e vital paravanul. Și, cum a arătat într-unul dintre primele spectacole Cehov, pietrișul care scîrțîia sub tălpile eroilor, continuat de zahărul care scîrțîia între dinți, înaintea băutului ceaiului. Cu trei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
omul providențial. Tânărul plin de energie, Alexa Visarion, mi-a indicat o ușă a cărei existență, până atunci, nici nu o bănuiam, iar deschiderea ei a însemnat dezvăluirea unei noi dimensiuni a creației artistice, cinematografice și nu în ultimul rând, scenografice. La prima întâlnire mi-a descris modalitatea în care ar vrea să trateze legenda Meșterului Manole, mi-a vorbit despre caracterul ei universal și, mai ales, despre specificitatea balcanică a acestui mit primordial, felul în care se regăsește în tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
artistic trebuia să se bazeze pe o documentare exhaustivă, pe cât mai multe referințe literare, dar mai ales, vizuale. Realizam atunci că până la acel moment, nu avusesem o preocupare reală în acest sens, că aceastui element fundamental necesar în structura conceptului scenografic, nu-i acordasem importanța cuvenită. Iar acum, privind lucrurile retrospectiv, evaluez că din acel moment, în multele filme pe care le-am făcut pe parcursul acestui sfert de secol, am acordat o atenție din ce în ce mai mare documentării, aplecării atente spre înțelegerea contextului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
practică, lucru de care nu știam sau, mai bine zis, nu eram conștient. Astfel încât, sub oblăduirea aceluiași Alexa Visarion, omul providențial pentru existența mea profesională, am devenit doctorand, în încercarea de a defini ce au în comun cele două manifestări scenografice, în teatru șiîn film, care, uneori se contopesc în activitatea profesională a aceleiași persoane, exact ca în cazul domniei sale care are realizări remarcabile atât pe scenă, cât și pe ecran, în calitate de regizor de teatru și film. Am susținut teza de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu o derulare a scenelor din perspectiva logicii impuse de regizor, care își gândește și construiește simultan spectacolele pe două nivele. Unul pe orizontală, identificat cu o rescriere scenică aparent previzibilă, valorifică și integrează cu valoare de semn teatral componente scenografice, vestimentare, coregrafice, asimilate organic de un discurs esențializat. Al doilea pe verticală, adunând și concentrând laolaltă energii și tensiuni ce acționează cu forța unei viituri, convertește totul în combustie, uneori atât de densă încât ridică realul prin dilatare în zonele
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
eșec și a lui Manole și cea a vocației ca destin asumat. Interpretul principal, Constantin Adamovici, evită eroismul. El subliniază propriul efort pentru a rezista[...] doar prin energia creatorului ce nu-și acceptă înfrângerea. Vittorio Holtier imaginează o memorabilă soluție scenografică [...]. (George Banu) [...] Voi încerca acum să vorbesc despre o altă dimensiune a "pattern"-ului românesc, așa cum mi l-a revelat Blaga și anume prin monumentala sa lucrare dramatică Meșterul Manole, dimensiune de hieratică spiritualitate, de aspirație spre valorile axiale ale
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
unor exegeze scenice novatoare. (Valentin Silvestru) Spectacolul Năpasta, al regizorului Alexa Visarion, pe care l-am realizat împreună în 1974, la Teatrul Giulești a optat pentru o formulă de studio, exploatând foarte eficient avantajele respective. Cel mai important gest teatral scenografic acela de a amplasa într-un raport anume publicul și ansamblul actorilor era aici gândit ca un raport de apropiere, să pună în valoare cele mai mici gesturi, expresii, priviri, pe care o dramă intens psihologică își sprijină demonstrația artistică
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
reușind acea ședință în care adevărul atunci când se relevă doare și neliniștește. Reușita e deplină. Publicul aplaudă spontan. Nu-i este străină tema. [...]Alexa Visarion a tratat cu atenție derularea reprezentației, evitând orice monotonie, folosind la limita superioară expresivul cadru scenografic și, mai ales, conducând reiguros evoluția fiecărui actor... (Ileana Lucaciu) Cu DA sau NU de Alexandru Ghelman, Alexa Visarion a făcut un spectacol strălucit, de o tensiune aproape dureroasă, cu caracterizări nete ale eroilor și o desfășurare scenică exemplară. [...] Alexa
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
rotindu-se într-o tâmpă satisfacție, cu strigătura " Totul pare mai frumos, când lumea-i cu capu-n jos" lumea acum pestriță și agitată, nu țeapănă și fotogenică cu dichis, cum apăruse în scenele bejeniei (dimensiunea timpului scurs bine susținută scenografic și prin costume); apoi soldatul cu mințile rătăcite, dar cu blajinătatea statornică (nouă apariție memorabilă a lui Mircea Diaconu) și invalidul care merge în mâini totul amintind, prin detalii, ca și prin aură, parodia fanfaronadei... (Valerian Sava) Valeria Seciu Ana
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a fi mai dezarmate; înfășate într-o neputință universală; ele se consumă într-o calcinare. [...] Excelenta scenografă Emilia Jivanov găsește o soluție salutară pentru a îmbrăca scena pe măsura celor ce se petrec în ea și asupra ei. Realul obiect scenografic este suprafața scenei care trăiește o ciudată scufundare în mâlul frisoanelor, lăsându-se acoperită de ridurile unei maree albă. [...] (Paul Cornel Chitic) 1991 VINOVATUL Studioul de Creație Solaris Film Există în creația fiecărui regizor o operă care, ca o matcă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Moisescu, Alexandru Tocilescu, Florin Zamfirescu, Ileana Berlogea, Victor Parhon și reprezentanți ai mass-media scrisă și audio-video. Spectacolul a început la ora 19 (joi, 11 septembrie) în eleganta sală a teatrului cu un public care-și dorea un eveniment artistic. Spațiul scenografic, conceput de Eugenia Jianu, te "arunca" direct în lumea cehoviană, un spațiu deschis al comunicării, care modela perfect relația dintre spectator și actor. Deși rolurile-cheie au fost încredințate unor debutanți în lumea teatrului, ei au avut sprijinul puternic al experimentatei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
hău imens peste care cortina de fier, cu zgomotul ei metalic, trimite la buldozerele sub ale căror șine acel univers va fi redus la o fină peliculă de praf. [...] Reinterpretarea textului într-o nouă traducere și adaptare, concepția regizorală, viziunea scenografică, originalitatea unor propuneri actoricești fac din spectacol o reușită, o hologramă a universului cehovian. (Ioana Moldovan) O persoană discretă, în ciuda recentelor recunoașteri oficiale (Premiul Uniter pentru întreaga activitate, anul trecut), întrecută în notorietate de fiul său, Felix Alexa, regizorul Alexa
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Tănăsescu critic de teatru, redactor Scânteia Tineretului Vittorio Holtier scenograf, grafician, prof. univ. dr. Elena SAULEA (1954 2014), conf. univ. dr. la UNATC I.L. Caragiale din București, autoare a volumelor Caragiale univers cinematografic, Spectacolul și tăcerea, Perimetrul dramaturgic, Repere conceptuale scenografice și regizorale în filmul românesc, Lumile teatrului, membru UCIN, sora regizorului Alexa Visarion a inițiat, structurat și conceput această carte. Din nefericire, suferința și dispariția sa fulgerătoare au oprit brutal și nemilos redactarea și publicarea lucrării în timpul vieții sale.... Doar
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pe baza "gramaticii" imaginarului. Spre exemplu, schema ceremonialului înscăunării (descris într-o cronică) se formează prin cumularea arhetipului (întemeietorul) cu narațiunea mitică (cucerirea unui nou teritoriu, civilizarea), cu ritualul (sacrificarea unui animal) și cu simbolul (heraldica, tronul, sceptrul, coroana); codurile scenografice, scenariile ceremonialurilor − primirea solilor, mazilirea, primirea domnului la hotar etc. − particularizează structurile "morfologice" ale sistemului general al imaginarului. Aceste formule, sau descrieri, sau sub-structuri narative se realizează așadar pe un traseu cumulativ, care străbate nivelele și dă naștere compozițiilor textuale
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
lui Țepeș), dar și al judecății și al milosteniei domnești, puse sub semnul dreptei-credințe. Câmpul de luptă reprezintă topos-ul cel mai puternic conotat, dramatizat atât în imaginarul cărturăresc, cât și în cel colectiv (la fel, la Neagoe). Întreaga organizare scenografică a lumii creștine, pe care un fiu de domn trebuie să învețe să o guverneze, servește pentru a reda spectaculos trama evenimențială din jurul domniilor, comploturile sau campaniile militare așezate sub semnul credinței reper. Cronicile medievale, în schimb, pun mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
loc al desfătării spirituale, al meditației și al confruntării cu starea la zi a propriei conștiințe. Spectacolul rezultat din această primă abordare scenică a piesei autorului-actor este serios, temeinic argumentat ca propunere regizorală, elocvent (deși cu oarecare ostentație) sub raport scenografic, susținut cu profesionalism bine temperat în interpretare. Regulamentul de bloc este o parabolă despre degradarea, pînă la dezintegrare, a verticalității civice sub imperiul fricii. Spaimele individuale, care se înmănunchează apoi în spaime colective, sînt decodate, în premiera noastră, prin grila
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
pereți, afișe ale spectacolelor în care a jucat, fotografii din aceleași spectacole, apoi cîteva tablouri la locul lor, adică fără nici o pretenție și nu-și neagă anonimatul; dar în acest spațiu cît se poate de domestic, există și un accident scenografic, ceva care-și va declara mai tîrziu identitatea, și atunci vom înțelege că e o vorba de o mini-scenă, dotată cu o cortină în două părți, cu un reflector și cîteva elemente de decor un scaun, silueta unui copăcel, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]