697 matches
-
jur împrejur, tânăra pădure ferfeniță, mestecenii frânți ca niște vreascuri. Vârfurile copacilor făcuseră o parte din grenade să explodeze prematur. Împrăștiate peste tot, zăceau corpuri, izolate sau unul peste altul, moarte, încă în viață, strâmbate, înfipte în crengi, ciuruite de schije de grenade. Unele se înnodaseră acrobatic. Ar fi fost de găsit, de asemenea, și bucăți de trupuri. ăsta a fost băiatul care adineaori cânta încă atât de bine la muzicuță? Îl recunoșteam pe, infanteristul pe ai cărui obraji se usca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sângerând abundent, îmbibându-mi pantalonii în dreptul coapsei. Durerea din bărbie produsă de cureaua căștii. Un braț legănându-se inert din umărul drept, care cedează de îndată ce eu și încă cineva încercăm să-l ridicăm - iată-l, aici era! - pe caporalul meu. Schije de obuz i-au zdrențuit picioarele. În partea de sus pare să fie zdravăn. Privește uimit, neîncrezător... Pe urmă, nisipul învârtejit îmi acoperă vederea spre bucătăria care aburește neatinsă, până când noi - el purtat pe sus, eu sprijinit - suntem transportați într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și încă înainte ca pantalonii să-mi alunece până la genunchi, s-au stârnit râsete dintr-un prilej cu neputință de ignorat: cutia de la masca mea de gaze, care încă îmi mai atârna de centură, fusese despicată în lungime de o schijă, astfel încât pielea cutiei se căscase, pantalonii mei se porcăiseră, pătați de gemul de căpșune sau de cireșe. Din momentul acela, turul pantalonilor mi se lipea de piele când ședeam, mai târziu atrăgea furnicile, ceea ce nu mai stârnea râsul. Cutia despicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
gemul de căpșune sau de cireșe. Din momentul acela, turul pantalonilor mi se lipea de piele când ședeam, mai târziu atrăgea furnicile, ceea ce nu mai stârnea râsul. Cutia despicată de la masca de gaze a rămas în locul unde am fost bandajat. Schija de obuz sovietic, însă, cea care îl menajase și îl lăsase în viață pe acela care, mai târziu, avea să fie tată de fii și fiice, m-aș fi bucurat să le-o arăt mai târziu în toată lungimea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de absolvire a unor lecții care mi-au fost date mie, celui ce s-a dus voluntar pe front ca să deprindă gustul fricii și să învețe să se teamă. Ia uitați-vă, copii, cât de lungă și de contorsionată e schija... Abia după asta mi-a fost bandajat umărul stâng, care abia dacă sângera, dar în care se putea bănui prezența unui corp străin din metal, chiar dacă unul mic. Gaura din vestonul uniformei mele abia dacă putea fi zărită. Brațul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se spunea, de nici unele, mai cu seamă medicamente. Așa că n-au făcut decât să-mi schimbe bandajul la coapsa dreaptă și la umărul stâng, în care, acum se confirma ceea ce stătea scris sub semnătură pe hârtia ștampilată, era înfiptă o schijă de obuz de dimensiuni minime. În cazul meu, operația nu părea să fie urgentă, și s-a făcut economie și la o injecție antitetanos. S-au împărțit provizii de drum, care au umplut ranița pe care continuam s-o port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în urma mea. Iar eu am reușit să ajung - nu mai știu cum - până la Karlsbad, cealaltă stațiune cu substrat literar și - în ceea ce privește hotărârile lui Metternich - politic, unde mi s-au înmuiat genunchii și am rămas întins în plină stradă. Aveam febră. Schija de obuz din umăr sau lipsa injecției antitetanos trebuie să fi fost cauza. Brațul meu stâng era țeapăn până-n vârful degetelor, dar amintirea nu a înregistrat durerea. Ce bine că hârtia mea ștampilată mă legitima, căci, așa cum am auzit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
zace într-unul din paturile aliniate. Deja are voie să se ridice și să facă primii pași pe coridor, până în fața casei. Rana din carne, din coapsa dreaptă, e ca și vindecată. Brațul lui stâng, care, în urma rănirii de către o schijă de obuz de tanc, a înțepenit de la umăr în jos, până la mână, trebuie frământat, mișcat, îndoit deget cu deget. Toate astea au fost curând vindecate și uitate. Ceea ce a rămas e mirosul acelor Lottas finlandeze, cum erau numite surorile: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai multă claritate reține chihlimbarul meu ceea ce a rămas închis în el: mai întâi ca țânțar sau păianjen minuscul. Pe urmă, însă, un alt obiect care s-a închis în ceva ar putea să se vâre în prim-planul amintirii: schija de grenadă care mi-a râmas în umăr, ca amintire, cum s-ar spune. Ce altceva s-a mai păstrat din război sau din timpul vieții în lagăr, în afara unor episoade care, înmănunchiate în anecdote ori ca povești adevărate, vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
era dotat cu acea nesocotință ce făcuse din noi voluntari. El a trebuit să rămână în lagărul Munster și a fost transportat mai târziu cu o coloană de lucru în Anglia; eu am avut voie să plec, fiindcă între timp schija de obuz din umărul meu stâng - vizibilă cu ajutorul razelor Roentgen și mare cât un bob de fasole - se închistase. Și în ziua de azi, tot acolo șade: suvenirul meu, comparabil cu insecta care, prinsă în chihlimbar, rezistă timpului. De îndată ce, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tot acolo șade: suvenirul meu, comparabil cu insecta care, prinsă în chihlimbar, rezistă timpului. De îndată ce, ca stângaci ce sunt, ca să mă afirm mai întâi în fața Annei, acum în fața lui Ute, îmi iau avânt ca să arunc o piatră sau o minge, schija trimite semnale clare: Renunță! Dorm. Mă trezești... Spre deosebire de Philipp, eu am fost considerat inapt pentru munca în subteranele minelor de cărbuni din Țara Galilor. Mama lui urma să fie asigurată că el va veni mai târziu, negreșit. Așa se face că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cartele pentru alimente în condiții de muncă grea, unt cât cuprinde și un acoperiș deasupra capului. Du-te, puștiule!“. Doi camarazi în fața gării din Hanovra și lângă cine știe ce statuie ecvestră a lui Ernst August, al cărei bronz era ciuruit de schije de bombe. Ceea ce l-a sfătuit camaradul mai bătrân pe cel tânăr s-a împlinit, căci, oricum ar fi fost camaradul cel tânăr la vremea aceea sau oricum va fi devenit el cu timpul, o experiență l-a marcat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
piatră nu urmau să fie puse în slujba aurei cimitirelor. Mai mult, urma să fie înlăturate pagubele produse de război și care durau, urât, în interiorul parcărilor din oraș și în grădina castelului. Acolo unde personajele din gresie fuseseră decapitate de schije de bombe sau transformate în invalizi cu un singur braț, noi trebuia să reînnoim ici capul lipsă al zeiței Diana, colo capul incomplet al Meduzei după modele fotografice sau din ghips. Membre pierdute, căpșoare de îngeri pe jumătate distruse, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
războiului. Cu siguranță că bancherilor le era rușine de fațada lor. Evenimentul, care era de bănuit că va avea loc curând, se cerea întâmpinat cu sediul înfrumusețat pe dinafară, la termen și cu un deviz estimativ. Așadar, bucățile afectate de schije din blocurile de calcar trebuiau înlăturate cu dalta și înlocuite cu tetraedre din calcar proaspăt adus din carieră; fixate în dibluri și îmbinate, ele se potriveau perfect. Cum se numea clientul? Să presupunem că era Dresdner Bank, care, rebotezată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mână o sumă frumușică pentru portretul soțului ei în relief. Am plătit în avans chiria și suma suplimentară. Stucatura cu ornamente întortocheate a fațadei exterioare a imobilului de închiriat căruia îi datoram o adresă stabilă, nu foarte grav rănită de schije, se păstrase. Când, spre sfârșitul războiului, aripa laterală a fost distrusă de bombe, corpul din față și cel din spate rămăseseră în picioare ca o ultimă măsea. Mai târziu, odată cu începutul primăverii, am văzut pe fereastră că în curtea îngustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
război, greu? Greu, confirmă eroul, „că se trăgea din toate părțile, nici nu știai de cin’ să te ferești”. Pentru comparație și Întristare a se studia documentarul menționat, secvențele unde vorbesc foștii combatanți ruși și nemți. Cuvinte torsionate, mirosind a schije, Încă fierbinți, despre sacrificiu, curaj, luptă, flăcările războiului aprinzîndu-li-se din nou În ochi cu fiece amintire, după o jumătate de secol. La noi, vorba lui tataie, era greu, nu știai de cine să te ferești. Tot prilej de mîndrie patriotică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
era Înaltă de un metru - prea multă muncă dacă Mertens era acolo. Dădu ocol piscinei: scaune arse, o trambulină de sărituri. În apă plutea cuiul unei grenade. Ed dădu cu piciorul În palmierul plutitor. În frunziș - cioburi de porțelan. O schijă de șrapnel Înfiptă În trunchi. Se aplecă și privi cu atenție: niște capsule În apă, pătrate negre, semănînd cu capsele detonatoare. La treptele din capătul mai puțin adînc ghipsul fusese smuls de suflul exploziei - se vedea armătura metalică și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de-a face (O yes, un amărăștean din Rumenia!). Era poreclit Friț. Numai că nimeni nu ar fi îndrăznit să-i zică așa lui Iuga, cel cu mustățile roșii, cu ochi albaștri și cu un picior atât de sfârtecat de schijele unui proiectil sovietic, în timpul unui asalt asupra Cernăuților ocupat de bolșevici, încât rămăsese fără laba stângă și beteag definitiv. Cu atât mai mult n-ar fi îndrăznit să-i pomenească porecla sau să-l fi ocărât și înfruntat pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
niciodată limuzine scumpe care trădează afaceri tenebroase, petreceri îmbelșugate și desfrâu. Orașul continuă să fie la fel de efervescent, plin de bună dispoziție si încredere, în ciuda vitrinelor zebrate cu dungi albe de hârtie, a grămezilor de moloz și a zidurilor ciuruite de schije, mitralierelor antiaeriene montate pe terasele blocurilor sau a sacilor cu nisip ce delimitează găurile negre ale adăposturilor. Totuși, chiar și acest optimism specific anilor nebuni ai belle epoque nu poate să ascundă numărul prea mare de femei îndoliate, schilozi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se fac văzute primele case răzlețe ale unui sat din apropierea capitalei. Brusc, sunt copleșiți de zgomotul puternic al unor avioane. În acea clipă, cu un bubuit îngrozitor, în stânga lor izbucnește o flacără portocalie, încadrată într-o pânză neagră de praf. Schijele fluieră ascuțit, perforând tabla caroseriei. Un cauciuc explodează. Mașina derapează violent, oprindu-se cu un scrâșnet îngrozitor în șanțul de la marginea drumului unde rămâne încremenită. Printr-un reflex de vechi combatant Marius se rostogolește în iarba înaltă. Întins pe burtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și întunecoase nu sunt tulburate decât de ecoul pașilor săi. Peste tot se văd prezente efectele bombardamentelor. În jur, nici un obiectiv militar. Cratere proaspăt astupate, punctează grădinile și curțile oamenilor. Fațada unei case fără acoperiș este toată tăiată de urmele schijelor. Fantomatice, găurile negre ale ferestrelor se ivesc din tencuiala arsă a zidurilor asemeni găvanelor negre dintr-o hârcă. Vede fântâna, găleata pusă pe ghizdul de beton. Grădina cu araci, roșiile coapte, un măr împovărat de fructe pe care nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
e întreg. Lovește cu piciorul ușa. Rapid, aruncă o grenadă. Explozia înăbușită, sună aproape comic în comparație cu cele de până atunci. Un țipăt ascuțit, ca al unei femei, se aude din interior. Intră urmat de alți doi partizani. Pereți scrijeliți de schije, nenumărate tuburi de cartușe trase, încărcătoare, urme de sânge. Pe podea, doi nemți. Unul dintre ei, este întins pe spate cu brațele în lături. Partea stângă a feței nu mai este decât un terci însângerat de oase zdrobite și carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trebuie să facă mișcarea de învăluire. Îl zărește și pe el. Se vede că fusese vânător de munte. Mișcările îi sunt sigure, rapide. Știe când să se ferească și să se trântească la pământ. Oamenii lui înaintează în ordine perfectă. Schije și gloanțe sfârâie în zăpada din jur. Exploziile grenadelor umplu munții de hăuituri. Învăluirea dă rezultate, forța ripostei germane asupra atacului frontal scade, se mută către aripi. Hai băieți! Îndemnul lui Marius se pierde în zgomotul luptei dar ridicat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mută către aripi. Hai băieți! Îndemnul lui Marius se pierde în zgomotul luptei dar ridicat în picioare, face semne de înaintare. Pe lângă capul lui trece țiuind ceva, oprindu-se în trunchiul unui copac. Se uită și vede o bucată de schijă cu dinți tăioși. Vreo doi din plutonul lui alunecă si se rostogolesc pe pantele abrupte ale muntelui. Disperați, încearcă să se prindă de cioturi și copaci. Pier, plonjând drept în prăpastie. Înainte! Pas alergător! urlă Marius cu voce răgușită. Pornește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
soldați care aleargă către posturile unde fuseseră desemnați. Unii dintre ei șchiopătează, alții sunt bandajați la o mână, sau cap. "Oh, Doamne, ce puțini am rămas!". Sublocotenentul Novăceanu se apropie alergând. Domnule locotenent, aparatul lui Bocioagă a fost atins de schije în timpul atacului. Nu mai este bun de nimic. Asta nu e bine de loc, mormăie Marius. Rămâne pe gânduri câteva clipe, cu privirea pierdută în beznă. Izolați, fără nici un mijloc de comunicare...Transmisionistul e teafăr? A scăpat doar cu sperietura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]