311 matches
-
2"), dar numai pînă la un punct împreună cu aceasta (oripilată ea însăși de rezultatele dezumanizate ale "ajutorului" dat), reușește să chircească sufletele, să schimonosească sentimentele și comportamentul celor doi "criminali" El 1 și Ea 1 -. Castrîndu-i de iubire, obține doi schilozi, doi infirmi, El 1 fiind cu ușurință împins spre "etică" și liniștea căsniciei aflată sub mortală rutină, Ea 1 lăsată într-o halucinantă nedumerire și dezamăgire. Finalul piesei intenționează o subtilă și legică dialectică a evenimentelor, puterile necurate își devorează
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
reprezentat războiul. "Case încărcate cu copii până-n acoperișuri/ trase la odgoane de cocori./ Pe aici războaiele au strigat/ până-n pântecele femeilor/ zvârcolite pe câmpuri." Poetul trebuie să uite că sufletele celor morți umblă pe Câmpia Eternă. Un univers contorsionat, cu schilozi rebegiți care încearcă să escaladeze ziduri acoperite cu sânge, cu oameni ce se cațără pe propriul trup, se cuprinde în existența ce devine un joc al vieții și-al morții, ca în poemul "Eternul pur": "Ei merg ținându-se de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și deznădejde sunt elementele universului de viață în care obsesia a sfredelit miezul, i-a acaparat seva, instalându-și definitiv cangrena. Universul caragialian pe alocuri grotesc își găsește înfățișarea din perspectivă personal-regizorală în scena cheie a bâlciului, atunci când un nebun (schilod psihic) e singurul care îi dă onorul unui erou (schilod fizic), în timp ce, în jurul lor, lumea continuă să petreacă nestingherit. Au luat-o razna vremurile pare a spune și filmul lui Alexa Visarion, doar că niciun erou nu vine să le
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a sfredelit miezul, i-a acaparat seva, instalându-și definitiv cangrena. Universul caragialian pe alocuri grotesc își găsește înfățișarea din perspectivă personal-regizorală în scena cheie a bâlciului, atunci când un nebun (schilod psihic) e singurul care îi dă onorul unui erou (schilod fizic), în timp ce, în jurul lor, lumea continuă să petreacă nestingherit. Au luat-o razna vremurile pare a spune și filmul lui Alexa Visarion, doar că niciun erou nu vine să le îndrepte, să le repună-n matcă. Raporturile umane sunt inversate
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lor. El era un fin observator al lumii, îndrăzneț, inteligent, dovedind curaj, abilitate, stăpânire de sine în situații-limită (întâlnirea cu Duca-Vodă). Deși Alecu Ruset și Catrina se iubeau, Domnitorul voia să-și mărite fata cu Ștefan-beizade, fiul lui Radu-Vodă, "un schilod pe care fata nu-l putea suferi". Îndrăgostiții se întâlneau pe ascuns, cu complicitatea Măgdălinei, dădaca țigancă. Duca-Vodă voia să pună la cale căsătoria cu Ștefan-beizade, din rațiuni politice, urmărind tronul Țării Românești pentru fiul său. Față de tânărul îndrăgostit, abatele
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
să se miște. Sau dacă se mișcă, o face convulsiv, trepidant, ca și cum ar fi pe arcuri. Toate gesturile sunt disperant de senzuale. Sunt gesturile unor infirmi care iubesc exploziv și care își devorează până la os neputințele, sfidând orice handicap. Acești schilozi cu abces cicatrizat pe inimă fură vieții clipe de intimitate, trișându-și boala 361. Spectacolul lui Radu Afrim surprinde cuvintele pe care personajele le transmit din spatele ghipsului, dar după ce iubirea lor se consumă, trupurile îndrăgostiților devin ,,rămășițe", urme a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Iată tritonii Molge, Waltilii și Tylotriton, ale căror coaste sunt așa de ascuțite, că le găuresc pielea. Iată Cetoniile crematoșilide și clavigeride, pe care o gură prea astupată le face incapabile să trăiască fără ajutorul furnicilor... În prezența acestor creaturi schiloade, pocite, caricaturale, cum să nu convii cu ipoteza mutaționistă care face să iasă lumea vie dintr-o serie de întâmplări greu cenzurate de moarte?"62 Influențat de dogmele bogomilice, Lucian Blaga enunța ipoteza existenței unui Dumnezeu imperfect, obligat să ceară
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
oferă aceeași soluție: să încrețească scoarța terestră. Astfel, Dumnezeu creează munții și dealurile, iar pământul își găsește locul firesc pe bolta cerească. În fața unui asemenea adevăr, care îi dădea lui Blaga o neliniște metafizică, se explică mai ușor existența "creaturilor schiloade, pocite, caricaturale", după cum e cazul să ne reamintim că articolul este extras din biblioteca lui Bulgăran "adevărat laborator al diavolului". Orice creație stă sub fatalitatea perfectibilului și, cu atât mai mult, omul. Ladima, chiar dacă este un poet genial și dă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
minus nu își află rostul în "teatrul minuscul" al lumii noastre, în care "aspirațiile...sunt condamnate la un eșec final"420. Sfârșitul articolului provenit de la Bulgăran înlesnește demonstrația noastră concentrată asupra ideilor dezvoltate în capitolele anterioare: "În prezența acestor creaturi schiloade, pocite, caricaturale, cum să nu convii cu ipoteza mutaționistă care face să iasă lumea vie dintr-o serie de întâmplări greu cenzurate de moarte?"421 Într-un stil neînduplecat, asemănător cu al lui Gelu Ruscanu, PS-ul articolului particularizează experiența-limită
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
mai multe simțuri) nu sunt noi. Și sentimentul de compasiune și ajutorare vine de demult. În mitologie, cunoaștem zei specializați în ocrotirea anumitor bolnavi și deficienți, în religie au fost adorați sfinți care puteau readuce speranțele orbilor, ale surdomuților, ale schilozilor etc., iar numeroase ordine monahale, precum și călugări acționând în mod individual, și-au dedicat viața unor asemenea misiuni. Aceleași preocupări apar și în scrierile unor autori din antichitate (cum ar fi Aristotel cu De Sensu et Sensibilibus Despre simțuri și
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
1961, la mijlocul anului 1989. Au urmat, ca niște spectacole avangardiste inverse celor inițiale, revoluțiile "de catifea" pentru înlăturarea pașnică a regimurilor din țările central-europene. În România, din 1989 până către finalul anilor 1990, același proces a generat morți, răniți, bolnavi, schilozi, rătăcitori printre distrugeri și tot mai mulți cerșetori. Iugoslavia anilor '90 s-a dizolvat prin "războaie calde" foarte crude, alimentate de neo-naționalism și neo-balcanizarea sud-estului. Mișcările secesioniste mai vechi din unele republici sovietice s-au intensificat. Dacă fața luminoasă a
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Călinescu); în escapadele lor, se mărginesc să arunce "priviri cotoiești cocoanelor de la mesele vecine", Pirgu îi întrerupe de multe ori cu replica "Ia mai lăsați, nene, ciubucele astea, să mai vorbim și de muieri", el care simțea nevoia de "femei schiloade, știrbe, cocoșate sau borțoase și mai ales peste măsură de grase și de trupeșe, huidume și namile"; se adaugă și figuri memorabile ca Mariuca Dringeanu divina țață, femeile din casa Arnotenilor adevărații Arnoteni și Pena Corcodușa complet decăzută din glorioasa
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
de stânga și ideile marxismului nu puteau s nu sancționeze ideile nietzscheniene. Transcrierea concepției, sau doctrinei filosofului supraomului e fcut de Ralea corect și în termenii urmtori: Omenirea degenerat, narcotizat în prescripții de indurare, de toleranț, de asistenț a celor schilozi, se regenereaz în virtuți de vitejie și de suprimare fr mil a celor debili. O selecție natural red omenirii spețele tari de care are nevoie. Nici o slbiciune, nici o renunțare nu trebuie s moaie puterea cuceritoare a adevratului stpân. În aceast
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
o sobă verde, lămpi de Argand pline de colb și îmbîcsite de ulei, o masă lungă, acoperită cu o mușama atît de soioasă, încît un client poznaș dinafară s-ar fi putut iscăli pe ea întrebuințînd degetul în loc de plaivaz; scaune schiloade, mici crîmpeie din acele rogojini de papură ferfenițită, care se deșiră necontenit, dar niciodată nu se destramă cu totul, și niște sobițe prăpădite, coșcovite pe dinăuntru, cu ușile stricate și cu mînerele de lemn arse tăciune. H. de Balzac, Moș
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
trei roți, obuze și proiectile de toate mărimile neexplodate, o brambureală pe care numai noi, copiii de după război o înțelegeam. Într-un fel, pentru că în acest „paradis”, farmecul consta în capcane, în spiritul de aventură. Mulți ca noi au rămas schilozi de mâini, de picioare, orbi, unii chiar au murit, alții mai târziu, mă mir că pentru acești copii n-a scris nimeni nimic până acum, și mie îmi vine greu, îmi tremură mâna, poate pentru faptul că am scăpat teafăr
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
struguri... Nea Gheorghe s-a supărat, l-a bătut ta-său că la prins cu țigarea în gură... Unul, Ilie Cîrcîdaț, era cerșetor, singurul din sat, afară de milogi, care veneau din lume în căruțele lor cu coviltir (unde aveau copii schilozi) și ale căror vaiete se auzeau de departe, te treceau fiorii: "Maică, fie-ți milă și îndurare..." Cîrcîdaț ăsta mânca toată ziua (fiindcă asta i se dădea, de mîncare) și uneori se scăpa pe el. Dar nu-i era nimănui
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
câștigăm o pâine, reputația printre oamenii de bună credință. Și apoi marile turburări sociale care ne duc cu ele, cu forța cataclismelor naturale, precum seceta, cutremurul, inundațiile? În curând aveam să plec militar și chiar să mor, sau să rămân schilod în războiul care bântuia ca o molimă înfricoșătoare. Mă puteam opune? O omenire în extaz, era ea posibilă? Omenirea e ca un ocean străbătut veșnic de curenți puternici și contrarii și din când în când de uragane... Totuși indianul rezista
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
toate pe rând precum veniră Și cum cătând norocul mormântul și-l găsiră. Și pe când toți ascultă, chiar regii din firide, Cu gura-n pumn ghidușul se strâmbă și tot râde. {EminescuOpIV 418} Cu mutra lui de capră și trup schilod de Faun Își tîrîe piciorul ținîndu-se de scaun. Se clatin visătorii copaci de chiparos Cu ramurile negre uitîndu-se în jos, Iar tei cu umbra lată cu flori pîn-în pământ Spre marea-ntunecată se scutură de vânt. De-odată-n fundul salei, apare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
avocații proști, zicem. Iată o rasă de animale foarte puțin periculoasă. [TINEREȚEA POPORULUI ROMÎN] 2255 Precum copilului nu-i plac oamenii nalți și puternici și simte un fel de respect unit cu teamă de ei, dar s-apropie lesne de schilozi și de caricaturi de cari nu se teme - tot astfel observăm și la poporul românesc, hotărâtor tânăr, că-i plac păpușile, arlechinii și caraghiojii. Dar se face Vitleim la Zece Mai? Toată suflarea copilărească din țară aleargă să vadă. [FALSA
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
n-o să rezolvăm cazuăsta stând la discuții cu fufe, dar e decizia lor, ridic eu din umeri. — Toal vrea doar să se scoată În fața puțoilor din comitetu poliției, toți ticăloșii ăia din forum, se plânge Peter Inglis. Inglis e prea schilod pentru un polițai de peste treizeci de ani. I-a căzut victimă Împuțitei de SIDA, dacă măntrebi pe mine. — Io mi-aș păstra calmu și le-aș da puțoilor drumu din laț suficiensă se spânzure cu iel, Încuviințez eu din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
nu ne-am gândit niciodată să reacționăm: să opunem rezistență sau să fugim, deși am fi avut timp să facem și una și alta. Așa mi se pare indicat să fac. — Ești un poponar efeminat bolând Împuțit. O să te las schilod n pula mea, zice un tip tânăr de pe scaunul din față al pasagerului, răsucindu-se spre mine. Știm că băiatul ăsta albinos e Gorman. Știm ce cazier are tâlharul. — Ți-o tragi cu tipi de genul ăsta... dragă? râde un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și ce te așteaptă". De la chip, unghii, pete sau semne din naștere ale trupului și până la forma trupului și temperament, toate contribuie la decriptarea gândului divin încifrat în însăși ființa noastră. Nu întâmplător, în Evul Mediu, persoanele care prezentau malformații, schilozii, cei bătuți de soartă, pe scurt, "cei însemnați" erau văzuți ca posedați de diavoli sau purtând povara unor păcate grele. Acesta era și motivul pentru care mulți erau acuzați de vrăjitorie, excluși și marginalizați. Ulterior, psihologia s-a inspirat din
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
a luat româna. Forma învechită pazar indică faptul că, în română, a intrat și direct din turcă. Calic este un exemplu de cuvânt persan ajuns în română prin intermediul limbilor slave. Pers. kalak „desfigurat“ a fost împrumutat de rusă, devenind kaleka „schilod“, de unde a trecut în ucraineană în forma kalika. Una dintre explicațiile date schimbării semantice, „desfigurat“ > „schilod“, pornește de la mulțimea de paralitici și invalizi care luau parte la pelerinaje și care, în general, trăiau din pomeni. Cearșaf este înrudit cu alte
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
turcă. Calic este un exemplu de cuvânt persan ajuns în română prin intermediul limbilor slave. Pers. kalak „desfigurat“ a fost împrumutat de rusă, devenind kaleka „schilod“, de unde a trecut în ucraineană în forma kalika. Una dintre explicațiile date schimbării semantice, „desfigurat“ > „schilod“, pornește de la mulțimea de paralitici și invalizi care luau parte la pelerinaje și care, în general, trăiau din pomeni. Cearșaf este înrudit cu alte cuvinte care au, la originea îndepărtată, același cuvânt persan: čadir „umbrelă, cort“. Un compus persan al
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
are băiatul ăsta! Ce vervă! ce invențiune! Ce concepere! Ce originalitate! Ce noi resorturi literare!... Și să nu turbezi când cugeți că sunt guri rele, invidioși și ignoranți cari spun că romanurile lui istorice și sociali sunt niște nefericite traducțiuni, schiloade plagiaturi?! Au inventat fabule nedemne ca să-l discrediteze; au spus că este ieșit din sărite, că-i lipsește ceva, că pare a fi capiu; și toate astea, pentru ce? Pentru că umblă cu gâtul cam stâmb și privește cu ochii jumătate
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]