253 matches
-
de „închidere în sine” patologică, de factură autistă. 7) Tulburările din seria psihomotorie sunt de regulă reunite în sindromul catatonic și ele constau din următoarele: stupoarea catatonică, rigiditatea catatonică, postura catatonică și negativismul motor. 8) Tulburările de personalitate ale bolnavilor schizofrenici sunt constante și specifice. Ele au un mare polimorfism și constau din următoarele: - grimase, manierisme, bizarerii, - dedublarea personalității cu tulburări de imagine corporală și de identitate a Eului personal, - fenomene de tranzitivism, - halucinații autoscopice externe, - heautoscopia sau impresia unei imagini
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
gândit. Bolnavii trec la reprezentări expresive de putere fizică gigantică, bogăție nemăsurată, capacități și planuri de a revoluționa lumea, anunță descoperiri importante. Ei cred că au „o chemare” sau că sunt „predestinați” pentru realizarea acestor scopuri nobile. Delirul apare la schizofrenici, în cursul evoluției clinice a psihozelor organice cerebrale, în stările crepusculare și în PGP. 7) Delirul de inferioritate Acesta este un delir cu o tematică și un conținut emoțional-afectiv, opus delirului de grandoare. El înfățișează bolnavul ca fiind slab, neputincios
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
personalitate caracterizată prin neîncredere, teamă de inferioritate și tendințe reclusive, un grup caracterizat prin ambiție, atitudine intelectuală de tip moralizator afișând superioritate în raport cu ceilalți. Bonner atrage atenția că paranoicii dispun de un nivel intelectual superior, mult mai ridicat decât al schizofrenicilor, fapt care denotă o corelație între structura personalității și tipul clinic de tulburare paranoică sau paranoidă. În ceea ce privește natura personalității bolnavilor deliranți există o mare varietate de aspecte, care prefigurează un anumit „model de personalitate” caracterizată printr-o hipersenzitivitate, ca reprezentând
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a debilității mintale și modul în care trebuie considerată aceasta. Sunt semnalate, deosebit de frecvent, ca forme de manifestare ale psihozelor debililor, stările episodice de excitație. Psihozele ciclice sunt rar semnalate la debilii mintali, în schimb sunt semnalate psihoze de tip schizofrenic cunoscute sub denumirea de „schizofrenie grefată” (pe fondul psihic al debilității mintale). În aceste cazuri, debilitatea mintală acționează în sens patoplastic, ea dând o formă particulară imaginii simptomatice a tabloului clinic. K. Schneider crede că debilitatea mintală, ca și schizofrenia
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
2) Existența narcisică Modelul de existență narcisică este modelul de viață închisă, ruptă de lume și de realitatea acesteia. Un model de viață izolată, întoarsă către sine însăși. Acest model de viață patologică este specific schizofreniei. Modelul psiho-biografic narcisic al schizofrenicului se caracterizează prin următoarele aspecte: închiderea în sine autistă cu refuzul comunicării, inafectivitate, discordanță și bizarerii, alterarea imaginii de sine cu alienarea personalității, trăire delirant-halucinatorie. Existența acestor bolnavi este izolată, strict circumscrisă la propria lor persoană. Accesul la interioritatea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pe de altă parte, în special cu referire la bolnavii cu schizofrenie paranoidă. C.G. Jung va introduce teoria arhetipurilor, veritabile imagini-forță construite în decursul istoriei culturale a umanității și care pot fi în egală măsură întâlnite în contextul delirului bolnavilor schizofrenici. Ne aflăm la limita a două planuri în care factorii culturali au o valoare formativă puternică. Este vorba de planul rațional și de planul iraționalului. Privită din perspectiva culturală, sănătatea mintală ca și nebunia sau boala psihică, ne apar ca
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este o „contrazicere” sau chiar o „negare” flagrantă a rațiunii logice. Este absurdă, ilogică, imposibilă, dar totuși ea, „gândirea delirantă”, este o modalitate de a gândi altfel, de „a gândi patologic”. O gândire care reflectă universul interior al paranoicului, al schizofrenicului, al parafrenicului. La fel poate fi etichetată gândirea obsesională sau delirul melancolic, ca absurde și negative, dar ele reprezintă totuși „modalități de gândire” ale unei ființe umane. Dar între rațiunea logica și gândirea delirantă este o „ruptură” pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
real și imaginar, simptomatologia este mai slab conturată și uneori modificată de existența unui sindrom defectual. Formele clinice asemănătoare cu cele întâlnite la adult, existente și la vârsta puberală și la adolescență sunt: schizofrenia simplă, schizofrenia hebefrenică, schizofrenia reziduală, episodul schizofrenic acut, forma schizoafectivă, forma neprecizată. Autismul infantil tipic Boala apare brusc, după o perioadă de dezvoltare relativ normală. Semnul principal al tulburării este că pacientul se bucură atunci când este lăsat singur. Manifestă dezinteres față de lume, nu se mai raportează la
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
delirante că aparțin răului și pentru a încheia izolarea de nesuportat față de societate. Cele mai importante încercări de sinucidere de către persoanele schizofrenice se întâmplă în perioadele când aceștia sunt lucizi dar deprimați. Cele mai mari rate de sinucidere în cazul schizofrenicilor, aparțin bărbaților tineri, care au avut mai multe crize repetate și care au avut așteptări înalte de la ei înșiși, înainte de a se îmbolnăvi. Se pare că acești oameni nu pot trăi cu ideea că vor avea un viitor mai prejos
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
a consacrat. Jencks afirmă că printre cele mai reprezentative figuri retorice postmoderne se numără paradoxul, oximoronul, ambiguitatea, dubla codificare, "armonia dizarmonioasă", amplificarea, complexitatea și contradicția, ironia, citarea eclectică, anamnesis-ul, chiasmul, elipsa etc. În urma aplicării acestora, postmodernismul îi apare ca fiind "schizofrenic față de trecut: la fel de determinat să rețină și să păstreze aspecte ale trecutului, precum este să meargă înainte; încântat de regenerare, și totuși dorind să se elibereze de formulele moarte ale trecutului. În mod fundamental, el amestecă optimismul renascentist cu cel
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sau analizate mai sus îl conțin cu prisosință. La rândul său o ideologie, naționalismul deține această caracteristică într-un sens fluid, nefiind atât de dezvoltat teoretic și programatic ca și fascismul sau, mai ales leninismul. Acesta are "un caracter politic schizofrenic, străbătând toate ideologiile majore. În diferite momente, naționalismul a fost progresiv și reacționar, democratic și autoritar, și atât de stânga cât și de dreapta. Cu toate acestea, complexitatea politică nesigură a naționalismului nu i-a subminat deloc impactul și s-
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
spre aceste centre de cultur? pentru inspiră? ie dec�ț la �?? rmul nepervertit� ? i la lumea s? m?n? torismului. Vorbeau idi? , un dialect german. �n anii �50 ai secolului nostru, liderul evreu Nachum Goldmann vorbea, parafraz�ndu? l pe Goethe, despre �afinitatea schizofrenic? � dintre germani ? i evrei. El explică aceast? atrac? ie dintre dou? popoare care le �mbog?? ea reciproc ? i care a luat sf�r? it atunci c�nd unul dintre ele a �nceput s?? l extermine pe cel? lalt. Afinitatea această r
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
practic], si Susan Wolf a criticat idealurile pe care le consider] implicite în teoriile morale tradiționale. Robert Fullinwider a pus în joc o poziție antiteoretic] deschis]. Michael Stocker a propus un diagnostic: problemele teoriei morale moderne provin din natura lor „schizofrenic]”. Dac] problemă teoriei este preocuparea principal] a unor filosofi, alții sunt preocupați în principal de ceea ce consider] a fi o criz] de metod]. Conform lui Alasdair MacIntyre, filosofia moral] modern] servește un meniu de teorii contradictorii dintre care e imposibil
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
statut, fără cotizație, dar fericită în benevola ei viețuire. Albumul tipărit de Ionel Jianu, acum aproape zece ani, este o alternativă, nu neapărat ideală, dar demnă, la puzderia celor confecționate în țară și făcînd rabat tocmai la moralitatea creatorului. Sindromul schizofrenic, de care cei plecați s-au desprins, continuă să facă ravagii aici, în țară, și cunoaște forme din ce în ce mai monstruoase, în ultimii ani de dictatură. A doua modalitate defulatoare, cea mai dezonorantă și mai respingătoare pentru ochi, este înhămarea la hidosul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și lumea mai de dincoace! Rămînînd un împătimit al trotuarelor, îmi doresc, la părăsirea muțeniei atelierului, să-ntîlnesc pe cineva, să schimb o vorbă cu cineva. Da' de unde! Mă strecor ogar tomnatic printre exemplarele coborîte parcă atunci din aeronavele ce bîntuie, schizofrenic, televizoarele, și muțenia atelierului rămîne intactă și pe trotuar. Băieți și fete, e adevărat, de-o eclatantă performanță biologică, vorbesc o limbă stranie, gesticulează straniu, mă strecor în muțenie și mă-nfior. Ei, nici chiar așa... Contact motor și, în cîteva
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
caracterului american care ține de Reformă tinde să trăiască suferința lui Hristos În această lume În schimbul salvării În următoarea, partea iluministă Îl Îndeamnă pe fiecare american să caute fericirea aici și acum În numele progresului uman. Europenii au fost mai puțin schizofrenici din acest punct de vedere și au abandonat eventual zelul religios, rămânând numai cu ideologia iluministă. și chiar și aceasta, la rândul ei, a fost mai apoi compromisă de Îndoielile lor profunde despre perfectibilitatea ființei umane și inevitabilitatea că forțele
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
al câtorva deliruri. A subliniat, în paginile anterioare, elementele mai semnificative ale acestei concepții. Trebuie însă să remarcăm, în plus, ipotezele pe care le formulează cu această ocazie despre "demența precoce" (schizofrenia), pe care o abordează cu denumirea de "sindromul schizofrenic". " Într-adevăr, afirmă C. I. Parhon, avem a face cu o entitate morbidă. Este extrem de probabil că factorii diferiți pot realiza acest sindrom." Pentru C. I. Parhon schizofrenia este strâns legată de o anumită constituție somato-psihică, "fapt ce reiese din
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
al XIX-lea: noi am remarcat o identitate a tabloului clinic al unor boli psihice din acea perioadă cu acela cunoscut astăzi. Foile de observație ale bolnavilor de la ospiciile Neamț și Golia, foarte bine întocmite, ne transmit aceleași imagini despre schizofrenici, paranoici, melancolici, maniaci și epileptici identice cu simptomatologia pe care o vedem în prezent (regretăm că, din lipsă de spațiu, nu putem reproduce câteva documente mai caracteristice în această privință, dar credem că fotografiile anexate sunt elocvente în această privință
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
mare variație a structurilor de personalitate, care fac ca experiențele să fie relativ diferite: în condiții similare, oamenii reacționează diferit. a) În primul rând, există o largă variație individuală. Cum poate retrăi, de exemplu, un om normal ceea ce trăiește un schizofrenic? Cum poți înțelege o teamă patologică, când nu ai avut decât experiența temerii „normale”? Poate un laș să-l înțeleagă pe un curajos? Poate un altruist să înțeleagă un egoist? Există aici o problemă de principiu. Presupunem că psihicul nostru
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
noi, în anumite condiții, poate să manifeste o stare mentală patologică. Problema este însă dacă putem să simulăm, să „înțelegem” stări care în principiu sunt posibile, dar pe care nu le-am experimentat niciodată. Un om care nu a fost schizofrenic și nici nu a experimentat o stare trecătoare de tip schizofrenic poate să simuleze în sine starea de schizofrenie? Un om care nu a cunoscut teama irațională și paralizantă în fața necunoscutului nu poate înțelege o stare de spirit religioasă. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Problema este însă dacă putem să simulăm, să „înțelegem” stări care în principiu sunt posibile, dar pe care nu le-am experimentat niciodată. Un om care nu a fost schizofrenic și nici nu a experimentat o stare trecătoare de tip schizofrenic poate să simuleze în sine starea de schizofrenie? Un om care nu a cunoscut teama irațională și paralizantă în fața necunoscutului nu poate înțelege o stare de spirit religioasă. Este drept că elemente de trăiri foarte diverse avem în mod natural
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
postcomunistă. „Nu vă Încredeți În cei care vă zic că era mai bine Înainte”, li se spunea. „Chinurile tranziției nu sunt zadarnice: viitorul vostru este Europa.”6 Însă de la Bruxelles lucrurile se vedeau altfel. Proiectul european a fost de la Început schizofrenic. Din punct de vedere cultural, el era deschis tuturor popoarelor de pe continent. Accesul la Comunitatea Economică Europeană, Comunitatea Europeană și, În cele din urmă, Uniunea Europeană era dreptul oricărui stat european cu un „sistem de guvernare bazat pe principii democratice” și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
alt instrument de diagnostic este screening ul toxicologic urinar care are calitatea de a depista subiecții care nu declară În mod sincer consumul de substanțe. Shaner (1995, p. 337) și colaboratorii au evaluat consumul de cocaină la 100 de pacienți schizofrenici cu ajutorul interviurilor semistructurate, al examenelor clinice și al screening ului urinar. Din 37 de subiecți care consumaseră cocaină În cursul săptămânii precedente internării, 10 nu au putut fi depistați decât grație screening-ului urinar, disimulând consumul de substanță pe toate căile
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
datele clinice și cu datele de informație obținute de la aparținători prezintă marele inconvenient de a nu putea depista decât prezența substanței suspecte, de a da tabloul clinic În faza de intoxicație acută recentă. 3. ASPECTE EPIDEMIOLOGICE: Prevalența toxicomaniilor la pacienții schizofrenici Într-un studiu epidemiologic efectuat În populația generală de tipul „Epidemiologic Catchment Area Study” (ECA) 47% din pacienții schizofrenici au prezentat În cursul vieții lor un episod de abuz sau de dependență la alcool sau un drog. Abuzul sau dependența
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
prezența substanței suspecte, de a da tabloul clinic În faza de intoxicație acută recentă. 3. ASPECTE EPIDEMIOLOGICE: Prevalența toxicomaniilor la pacienții schizofrenici Într-un studiu epidemiologic efectuat În populația generală de tipul „Epidemiologic Catchment Area Study” (ECA) 47% din pacienții schizofrenici au prezentat În cursul vieții lor un episod de abuz sau de dependență la alcool sau un drog. Abuzul sau dependența la alcool afectează un număr de 33,7% din pacienții schizofreni ai studiului citat. Abuzul sau dependența față de alte
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]