411 matches
-
și nu aveau drept de vot, de a face parte dintr-o curte cu juri, de a vorbi în public ori de a face parte dintre reprezentanții aleși. Sclavia era încă permisă în Statele Unite, așa că cele mai multe femei de culoare erau sclave. Pornind de la ideile și de la retorica din Declarația de Independență (document care nu le includea și pe femei), Declarația Drepturilor Femeii de la Seneca Falls susținea că toți bărbații și femeile sunt egali și sunt îndreptățiți la aceleași drepturi inalienabile. Pe măsură ce
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
noblețe; obligație; onoare; oprește; oraș; pachet; palat; pantaloni; paradox; perseverență; plasă; plecat; plimbare; atît poate el; pomană; poșta; povață; prinde; profesie; pune; a putea; pungă; punte; rabdă; rafinament; răul; regal; respect; rezistent; ridica; a ridica; sacoșă; sărat; scaune; scăpa; sceptru; sclav; șef; serviciu; somptuos; spate; stăpîn; statut; steagul; strugure; suport; a suporta; teatru; la tine; a tîrî; tîrîie; tot; traistă; treabă; trecut; umbla; undeva; venit; viața; viață; vino; vînt; vîntul (1); 749/260/89/171/1 dulce: ciocolată (109); amar (80
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
popă; povesti; pozitiv; pozitivă; a preamări; preamărire; preaslăvea; preaslăvi; prefaci; prefăcut; prețui; fără pricină; prietena; prieteni; proastă; profesori; profesorul; profit; prosperitate; proștii; rar; răni; realizări; recompensă; a recunoaște meritele; recunoaștere; reputație; respect; a respecta; reușite; a risipi; rușine; Florin Salam; sclav; sentiment; senzual; simplu; sincer; sinchisi; de sine nu ...; sine; singur; slavă; snob; somnul; spaime; spune de bine; a spune; spunea; spurca; stare de bine; stima; este stimat; stimă; stimul; a stimula; studentul; studenți; subestima; sufla; supraapreciere; suprafață; suprem; sus; susținea
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
hazliu; istețime; istorie; iubit; împlinit; încăpățînat; încrezut; înțelept; lacrimi; lume; maestru; martir; maximă; mărunt; militar; Mircea cel Bătrîn; model; mort; nefricos; negrijuliu; negru; de netemut; niciodată; nimeni; obstacol; om; oștean; pericol; prinț; Prîslea cel voinic; rapid; rar; rege; repede; respect; sclav; scut și sabie; slab; Spartacus; spată; stejar; student; suflet; Suleyman; Ștefan; tărie; tata; teamă; timp; triumfător; tupeu; țară; urare; veste; victorios; victorios în luptă; voinici; voios; ziduri (1); 780/159/58/101/0 vițel: animal (154); vacă (153); carne (53
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
propria valoare, un căutător al absolutului care nu acceptă compromisuri. El credea într-o dreptate rece, supraumană. Caracterizarea lui Pietro Gralla Pietro Gralla este personajul principal din Act venețian și reprezintă omul superior însetat de iubire. A fost pe rând sclav, corsar, proveditor (înalt funcționar public), apoi conte. Portretul fizic: "un bărbat ca de 40-45 de ani, înalt, nas puternic, gura mare, nervozitate bărbătească, impulsiv", cu o expresie înfricoșătoare, deși pare calm și echilibrat. Este lucid, acționează cu fermitate și după ce
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
avea de gând să cedeze. Ion este un personaj tragic, are voință nestăvilită, cu trăiri interioare nuanțate, face parte dintr-o "patetică epopee", "e epopeea țăranului român, este expresia tipică în sens elastic a instinctului central și unic al omului sclav al pământului" (P. Constantinescu). În romanul său, Rebreanu nu zugrăvește realitatea, ci fatalitatea, deoarece personajele iubesc, trăiesc și mor sub semnul fatalității. Ion vrea să-și depășească propria condiție de om umil și umilit, este chipeș, isteț, știe că numai
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
diorit, descoperită la Suza în 1902. Acesta conține mai multe articole referitoare la onorariile medicilor, dar și la răspunderea acestora în cazul unor greșeli în intervențiile terapeutice. În situația eșecului profesional, în funcție de specificul acestuia sau de pacient (om liber sau sclav) se puteau aplica sancțiuni grave, de natură penală (tăierea mâinilor pentru orbirea intervenită în urma unei operații nereușite de îndepărtare a albeții) sau civilă (despăgubiri în bani sau alți sclavi)1. Textul avertizează eventualii amatori de experimente terapeutice hazardate pe pacienți
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
Liverpool și adus, din compasiune, în familia proprie, pentru a crește alături de copiii săi, Hindley și Catherine. Practic, la nivel metatextual, sîntem invitați să înțelegem altceva. Heathcliff e fiul nelegitim al lui Earnshaw (născut pesemne din legătura pasională cu o sclavă creolă sau negresă, din Liverpool, știut fiind că faimosul port englez a constituit decenii întregi, oficial și, apoi, neoficial, un centru de vînzare a sclavilor către proprietarii nordși sud-americani). Nici nu ar putea fi altcineva, judecînd tratamentul prefențial pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
lui Augustus. Într-adevăr, trebuie să ținem cont de faptul că Augustus s-a născut (pe 23 septembrie 63 î.H.) din tată plebeu al ordinului cavaleresc. Mai mult, prietenii lui Octavian afirmau că străbunicul lui patern era un fost sclav neguțător de frânghii și cel matern un african ce făcea parfumuri și lucra la moară... Octavian însuși era bucuros să spună că familia sa era veche și bogată, dar nu avea niciun alt senator înaintea tatălui său.436 Cu această
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fost fondat de catolici, învinge în cele din urmă învinși de protestanți o vagă reflectare a războiului civil din Anglia. Virginia era condusă de proprietari de plantații care cunoșteau foarte bine ceea ce este ironic, având în vedere faptul că dețineau sclavi cele mai noi teorii europene despre universalitatea drepturilor omului. America, care devenise deja un adevărat magnet pentru imigranți, era locuită de adepții a numeroase religii și secte. Părinții fondatori au adoptat conceptul de libertate religioasă, fiind conștienți de impactul pe
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
altul. Astfel, magicianul australian dobîndește puterile care îl fac apt pentru profesia sa [...]. Aceste spirite, aceste puteri nu au existență decît prin consens social, opinia publică a tribului. Pe aceasta o urmează magicianul, fiindu-i în același timp exploatator și sclav [...]. Este ceea ce este, simte ceea ce simte, se tratează așa cum o face și este tratat așa cum este tratat pentru că pentru el însuși și pentru ceilalți este o ființă pe care societatea o determină și o împinge să-și joace personajul." Mauss
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
profesiile liberale, de ocupațiile agricole sunt exclusiv latine; e o remarcă interesantă căci, asemenea romanilor din care se trag, românii nu practică nicio meserie, cu excepția agriculturii. Artizanii sunt aici, ca și în vechea Romă, de origine străină, țigani eliberați sau sclavi. Capitolul 3 Religia dominantă. Clerul Popii puțin învățați • Costumul și înfățișarea acestora • Ce se învață la seminar • Căsătorie îngrădită • Alegerea demnitarilor • Totul se limitează la practici exterioare • Cântec bisericesc • Înmormântări emoționante • Abuzul de divorț • Un popă tolerant Românii aparțin Bisericii
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Leapădă chipul urii, fii bun, ne-am înșelat, vom lua totul de la capăt, vom înălța iar din temelii cetatea milei, vreau să mă întorc acasă. Da, ajutați-mă, așa, întinde-mi mâna, dă-mi... Un pumn de sare umplu gura sclavului flecar... CEI MUȚI Iarna era în toi, dar deasupra orașului, care-și începuse forfota, se înălța o dimineață luminoasă. La capătul digului, marea și cerul se împreunau în aceeași strălucire. Yvars nu vedea însă nimic din toate astea. Înainta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pe-umeri cad de semizeu. Cupele - țeste de dușman - albe, netede, uscate, În argint, cu toarte de-aur prea maestru ciselate - Și cu ele-n mînă-nconjur lunga masă de granit; Vor mai bine-o moarte crudă de cât o viață sclavă, Toarnă-n țestele mărețe vin și peste el otravă Și-n tăcerea sînt-a nopții ei ciocnesc, vorbesc și râd. Râd și râsul însenină adâncita lor paloare. Se sting una câte una faclele mirositoare, Se sting una câte una viețile Ducilor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
n-or pricepe pe părinți - Cât de naltă vi-i mărirea tot așa de-adînc-căderea. Pic cu pic secând păharul cu a degradărei fiere, Îmbăta-se-vor nebunii - despera-vor cei cuminți. {EminescuOpIV 140} Pe-a istoriei mari pânze, umbre-a sclavelor popoare Prizărite, tremurânde trec - o lungă acusare, - Târând sufletul lor veșted pe-al corupției noroiu. Voi nu i-ați lăsat în voia sorții lor. Cu putrezirea Sufletului vostru propriu ați împlut juna lor fire, Soarta lor vă e pe suflet
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-ngăduie-n taină suspinul cântării; "Cobori adorato! pe inimă cazi-mi, 40"Bălaia ta frunte de umăr să-mi razimi. "E demn a ta frunte să poarte corona, "Robit universul să-i fie - Madonna! "Îngăduie celui din urm-al tău sclav, "Plîngînd să-ți sărute al urmelor prav. "Și lasă-mă-n umbra cămări-ți să vin, "Frumos-îmbrăcate cu alb musselin, Iar Cupido pagiul cu palma s-ascundă "A lampei de noapte lucire de nuntă". De-asupră-și aude uscata foșnire A poalelor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
toate zilele erau la fel, numai cu mări de nisip și cu valuri de nisip, a cărui fierbințeală era ca a cuptorului de ars oale, și cu un drum nesfârșit pe care nu-l vedea nimeni pe pământ și numai sclavul negru Auta îl vedea în cer. Nopțile erau reci, și păturile cărate pe tauri ziua păreau batjocură vrednică de lepădat în nisip, iar noaptea se dovedeau neîndestulătoare. Cei doi drumeți întîlneau arar câte o oază măruntă, cu câte un izvor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
apoi chemă un slujitor. Vru să-i spună un anume lucru, însă uită și se pomeni că-l întreabă altceva: - Soldații noștri au adus cumva o sclavă neagră de la miazăzi? - Au adus mai multe sclave negre, stăpâne. Și mai ales sclavi. Stăpânul meu întreabă poate de sclava cea frumoasă, Ntombi? - E chiar așa de frumoasă? - Stăpânul poruncește să i-o aduc aici? Tefnaht își strânse buzele, mânios. - Nu. Am întrebat numai așa. Poți să te duci. Și Tefnaht învîrti stilul în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fost. - Mai bine ți-ai fi ales o sclavă sau o cântăreață neagră de-aici. Poți s-o iei cu tine pe corabie! - Mi-am ales, stăpâne, răspunse Auta cam tăios. Una din Atlantida mi-am ales. Dar nu e sclavă și nu e neagră. Iată de ce nu pot alege clipa cea mai fericită... - Atunci ești un nătărău! Sau iarăși uiți că ești rob? Alege-ți fericirile la care ai dreptul. Ochii lui Auta tremurară, ușor înroșiți. Zise cu glas sugrumat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
întrista. Ce căuta să însemne darul ciudat al lui Tefnaht, afară de ura și disprețul împotriva sa? O batjocură ascunsă împotriva Marelui Preot, sau o lingușire. Marele Preot simți frământarea sclavului său. - Fiul Zeului Puterii îmi aduce aminte că-mi ești sclav: mă învață că trebuie să te apăs cu mâna spre pământ... adică (și bătrânul zîmbi), după cum vreau să pricep eu înțelesul toiagului, să mă sprijin pe tinerețea ta înțeleaptă, ceea ce și fac... Spune-mi, l-ai supărat cu ceva pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
atunci atât de liniștit și chiar șăgalnic numai pentru că nu putea ști, din mărturisirea neîntreagă a robului, nici n-avea cum să afle că aceea pe care a ales-o Auta nu numai că nu e neagră și nu e sclavă, dar că e Nefert, care e atât de frumoasă, are optsprezece ani și e fiica lui Tefnaht. Auta suspină: va trece viața lui, și Nefert nu va fi niciodată pentru el altceva decât un idol de zeiță zărită de departe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ai odihnit măcar. Puteai să și fugi: aici nu te mai căuta nimeni. Ai fost un nătărău! Auta zîmbi: - Crezi că e mai bine de trăit într-un lan de grâu decât în palatul Piscului Sfînt? Căpetenia înghiți un nod. Sclavul urmă: - Și aflați că este și casa, sunt și zeii. Sunt cinci. Au venit din cer! - De unde din cer? întrebă un soldat, cu îngrijorare. - Voi n-ați văzut steaua aceea lunguiață care s-a zărit mai de mult spre miazăzi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
toate cele povestite sunt adevărate! spuse Tefnaht. Marele Preot îl privi drept în ochi: - Ție ți-ar fi fost? Tefnaht se frământă o clipă. Apoi zise: - Mie nu, slăvite, dar eu... - Tu ești unul din cei cinci, și el e sclav! Da? - îl întrerupse zâmbind bătrânul. Lasă, Tefnaht... - Nu, n-am vrut să spun asta, slăvite. Dar el e și mai tânăr, și nici... Ars însă de privirea piezișă a Marelui Preot, Tefnaht tăcu. Se apropiau de țărm. - Și ce vom
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se află, auzi pe cei din jur vorbind ceva neînțeles, sau cum i se păru ei, cântând. Și străinii și Auta erau foarte îngrijorați. Străinul care fusese cu Hor și cu cârmaciul să-l ducă pe Auta în luntre deasupra sclavilor răsculați tocmai spunea: - Am crezut că ați plecat spre locul răscoalei. Am încercat să vorbim cu voi, dar luntrea zbura fără să răspundă. Întâi am socotit că s-a stricat ceva și nu ne puteți răspunde, dar când am văzut
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
trăgînd-o dintr-o parte și înmulțindu-i treptat proptelele în partea cealaltă, așezară luntrea în picioare fără măcar s-o fi zgâriat. De la început, Auta îl întrebă pe Hor cine erau acești oameni veseli și voinici, care muncind întruna, cântau. - Sclavii biciuiți care am venit să-i vindecăm. După ce Maat și celelalte trei prietene ale ei i-au vindecat de răni, prietenul nostru Mai-Baka i-a rânduit să muncească. Am vrut să-l opresc, dar am aflat că nu ne puteam
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]