1,812 matches
-
excepționali în rolurile lor secundare! - prin gura lui vorbea bucățica de Dumnezeu din el... Să trezești un om din greul somn animalic în care poate trăi o viață întreagă, să faci grăuntele divin din mâlul de pe fundul sufletului său să sclipească aidoma luminii de poziție a unui avion în noapte - ce-și poate dori mai mult un artist? Al doilea personaj despre care vreau să vă povestesc s-ar putea numi Hidoșel. Era urât, slab, strâmb și îmbrăcat ca vai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
el se uită cum un prieten călărește o adolescentă pe bancheta din spate. Mâini soioase de mecanic expun fesele fetei panourilor publicitare ce gonesc pe lângă ei. Autostrăzile ude zboară în strălucirea farurilor și-n scrâșnetul plăcuțelor de frână. Tija penisului sclipește deasupra fetei pe când lovește în acoperișul de plastic ros al mașinii, însemnând materialul galben cu smegma sa. Ultima ambulanță plecase. Cu o oră mai devreme, actrița de film fusese condusă la limuzină. În lumina serii, cimentul alb al coridorului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
înclinat capul spre ea, femeia mai bătrână păși în față. Se sprijini de portiera pasagerului, cu brațul drept, puternic, lipit de stâlpul cromat al geamului. După ce urcă în mașină, le făcu semn cu mâinile celor două tovarășe, ai căror ochi sclipeau ca ștergătoarele de parbriz pe sticla irizată de lumină a mașinilor aflate în trecere. Am urmat fluxul de trafic prin tunelul aeroportului. Corpul tare al femeii de lângă mine, în mașina americană de închiriat, vedetă neștiută a atât de multor seriale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sânul mic. Examinându-l, prinse sfârcul între degetul mare și arătător, trăgându-l în față cu o ciudată mișcare manuală, ca și când ar fi montat o piesă neobișnuită de echipament de laborator. Pe o distanță de douăzeci de metri în fața mea sclipeau stopuri de frână. Dinspre șirul de mașini din spate se auzeau claxoane. Când începu să pulseze lumina farurilor, am trecut în viteză și-am apăsat pedala de accelerație, punând mașina în mișcare cu o smucitură. Vaughan și fata căzură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o acceptare a unei logici sexuale pe care o recunoșteam amândoi și pentru care ne pregătiserăm. Am stat tăcut pe scaunul din față în timp ce săpunul se prelingea pe acoperiș și pe portiere ca varul lichid. În spatele meu, sperma lui Vaughan sclipea pe sânii și abdomenul soției mele. Periile bubuiau și izbeau mașina; jeturile de apă și soluție de săpun stropeau caroseria ei acum imaculată. De fiecare dată când mașinăria își încheia ciclul, lăsam geamul jos și introduceam alte monede în fantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și al Subgaliției, am răspuns, arătându-i legitimația. - Scuze, a zis el smerit și și-a aruncat afară clienții, după care a ieșit și el, punând la ușă un lacăt cât roata carului. M-am așezat la un pian care sclipea într-un colț și am început să clipocesc la el ceva de Rolling Stones, acompaniindu-mă cu vocea. „I can’t get no satisfaction“, cântam. „No no no“ „Hei hei hei“, făcu corul de vrăbiuțe pe care-l purtam mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
era o tipă dulce, așa că m-am așezat lângă ea, mai ales că fusese prezentată de Camil drept „Colega mea Gina“, ceea ce nu implica nimic altceva după părerea mea. - Studiez regia, film, anul 4, i-am spus fetei, căreia îi sclipiră ochii de bucurie, fiind băgată în seamă de cineva atât de bătrân ca mine, care pe deasupra mai era și artist - din punctul ei de vedere. - Tocmai fac un film, o parabolă despre morala bazată pe Wild Bunch al lui Peckinpah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
bata din dantelă neagră. Nu-mi dă atenție. - Acum vreo două sute de ani, tot îți puneau creștinii adevărați cărbuni sub tălpi, îți băteau ace sub unghii și te serveau cu niște oțet... - Cucută nu mi-ar fi dat, nu? îi sclipesc ochii. - Nici un strop pe bot! Meritai? - Ar fi suflat în jar, ar fi făcut vânt credincioșii cu cetina de brad? Ar fi dănțuit de bucurie cumetrele că aia care sigur are ochi rău e pusă la frigare? Oare de-aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
avea Coadă Fregatei deasupra provei de la tribord, în timp ce în spate, exact între cele două carene, își va face apariția Undita lui Maui. Întorcându-și capul peste umărul stâng, avea să zărească foarte clar Crucea Sudului, iar deasupra umărului drept vor sclipi Cele Șapte Văduve Nebune. Cand se va afla în acel punct al oceanului, un bun navigator va ști cu precizie că, în acea perioadă a anului, trebuia să se afle exact între insulițele Maupiti și Țupăi. Nu trebuia să zărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
peria aspră. Tălpile scârțâie când Își mișcă picioarele. Imagine puternică, dar o să ducă ea oare la altceva? Da. În cameră sunt și alte persoane, mai exact trei. Unul poartă cămașă albă cu mâneci suflecate până la coate. Firele blonde de pe brațe sclipesc În lumină. Părul Îi e de culoarea nisipului, vocea nu-i seamănă cu a celorlalți. Omul acela e Karl. El discută cu un alt bărbat sau, mai exact, ascultă, pe când celălalt vorbește. Vocea lui e potolită, melodioasă, ca a primelor
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ritmul muzicii, de parcă până atunci nu mai urcaseră pe scenă și nu prea știau ce ar fi fost de făcut. N aveau pe ele decât un fel de chiloți ornamentați cu mărgele aurite care atârnau la capătul unor firișoare și sclipeau la orice mișcare printre vălătucii de fum. Corpurile lor pudrate cu alb erau acoperite de o peliculă ca sudoarea, Însă parcă vâscoasă. Johan ar fi zis că e rece și rezistentă, iar scânteierile steluțelor argintii de pe sfârcurile sânilor l-au
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Adam Îi tot intrau pie tricele și nisip În pantofi. De undeva, de prin maghernițele Îngră mădite unele-ntr-altele de-o parte și de alta a drumului, un radio transmitea o melodie simplă și plăcută de keroncong. Vocea cristalină a sopranei sclipea ca niște cioburi fine de sticlă. Lui i s-a părut că o mai auzise odinioară În Perdo. Din s-a apucat să fluiere melodia, parcă mergea pe arcuri, arăta voios, era În formă și renun țase la vitriolul vorbelor
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
e În penumbră. Storul e doar pe jumătate tras. Asta o vede el abia acum. Sunt niște persoane În cameră, niște persoane pe care nu le cunoaște. Un bărbat și o femeie. Bărbatul are la mână un ceas mare care sclipește. Adam Îi aude ticăitul, chiar dacă cei din orfelinat vorbesc. Vorbesc despre el. Da, e la orfelinat. Recunoaște locul. El e bine? Întreabă femeia. E bine, da, e bine. Însă Îl tulbură lumina, nu ridicați storul. Respiră Adam, așa, ușurel. Ești
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ochii, inspira profund, dacă strănuta sau tușea își cerea scuze în dreapta și-n stânga, bea toată cana foarte împăcat cu sine, apoi pleca la toaletă să spele ibricul, zăbovea mult, îl înapoia doamnei Olimpia cu mii de plecăciuni și mulțumiri, sclipea vasul metalic, era mult mai curat decât fusese. Rolă de calcul? O întrebă pe Carmina, ridicându-se de pe scaun și executând cu degetul mici cerculețe pe documentul de pe birou. Regret foarte mult n-o am decât pe asta, e deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
miri trebuiau purtați pe palme. Unchiul căzuse pe gânduri, prăbușit într-un fotoliu, cu ochii în lături. Venise toamna, ce mai, ieri bătuse un vânticel aspru, zbârlitor de frunze de salcâm, astăzi însă fusese o zi mai acătării, mai cu sclipit, vorba poetului. În ziua aceea, pe sârmele de telefon din fața primăriei se adunaseră zeci și zeci de rândunele. Și ce ceartă pe ele și ce splendoare de ciucuri se alcătuiau. Funcționarii tocmai își scoteau de sub cheie actele și le aranjau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spre Dimitrie ca și cum i-ar fi cerut ajutorul. Dragoste la prima vedere, anunță el, amuzat, evaziv totodată. Fana se ridică și aduse la masă un coș cu struguri. Părea tulburată. Ovidiu privea în zare lichidul rubiniu al șampaniei. Cristalul paharului sclipea între degete. După înfățișarea lui era clar, cunoștea și el povestea, toți o știau, bineînțeles, în afara Carminei. Miezul de taină creat o incita la culme, nu voia să insiste, să pară nepoliticoasă, dar ar fi dat orice să afle adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sângeros de lumină crește la răsărit. Mingea portocalie își face apariția puțin câte puțin. O limbă enormă de flăcări se înalță spre cer. Luceafărul de dimineață, ultima stea a nopții, dispare treptat și se topește în trandafirul zorilor. Apele argintii sclipesc în depărtare. Diamante de rouă scapără în mii de luminițe. Cel mai harnic locuitor al bălții s-a trezit. El este cocostârcul și e încă somnoros. Profită de răcoarea dimineții și foamea nu-l doboară. Observă o broscuță care tremură
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sperie? Vântul suflă cu dușmănie din toate părțile. Privesc cu disperare în jur. Drept, neobișnuit de drept, o linie ferată străbate parcă înzăpezita câmpie. Traversele negre, ce se ivesc din loc în loc prin zăpadă, barează calea curgătoare a șinelor ce sclipesc ascuțit printre fulgii mișcați de vântul aspru. Se înserează deja. Îmi afund fața în cojocul îmblănit și plâng. Trebuie să ajung neapărat la linia ferată...Cu ultimele eforturi, mă târăsc până acolo, dar nu vine nici un tren... Am rămas singur
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
citește-n zări. Fâșiile cernite ale norilor, călători neobosiți ai văzduhului, cern necontenit lacrimile lor. Retras în împărăția norilor, ochiul diafan al soarelui aruncă peste lume privirea-i speriată ca de pe alt tărâm, iar ultima lui rază de-abia mai sclipește în cea din urmă frunză care tremură căzând încet. Noaptea, când liniștea este mai puternică si când totul se îngroapă în bezna nesfârșită, iar plopii își lasă în jos crengile rupându-se încet, toamna se simte tot mai mult. De sub
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
stelele. Toamna își începe domnia în această ultimă noapte de vară, umedă și răcoroasă. Dar iată că încet noaptea se stinge și se suie în vârf de munte, o stea ca din cer coboară vultur cu aripile de foc. Stele sclipeau sfinte și-n cale-i făceau loc. Era prima zi de toamnă. Delia Arhiri, clasa a V-a A Se apropie toamna O primă frunză s-a desprins tremurând temător din teiul din fața casei și solzii frunzelor mărunte sau zburlit
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
zugrăvește o armie întreagă pe întinsul pământ. Din streașina munților, râuri frumoase, dătătoare de viață și nenumărate pâraie se despletesc în cărările de argint peste întinsele șesuri blânde, luminând frumusețile țării. Miresme dulci, îmbătătoare, înconjoară numeroase văi depărtate pe care sclipesc râuri de argint. O zână a acestui paradis mă plasează în mijlocul altei minuni. În fața mea, o cascadă uriașa tulbură liniștea deplină; în stânga, un râu dă viață peisajului, iar animale felurite cum sunt cerbii, căprioarele, iepurii se adapă în apa limpede
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
la gură și am inspirat printre degete. Creierul meu, măruntaiele mele trăgeau în toate direcțiile deodată. — Tot ce vreau să știu acum e dacă tu l-ai trimis pe domnul Nimeni după mine, Scout. Ești una dintre ei? Lumina focului sclipi la lacrimile care-i izvorau din ochi, strângându-se pe marginea pleoapelor. Se strădui din greu să nu lase nici o picătură să cadă. Nu, sigur că nu l-am trimis. Aș fi folosit bomba aia de litere afurisită asupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lașului mi se păreau-obosite, anoste, oropsite. Zidurile cu rouruscă tristă, sala de cinema, duhnind a motorină și traversată de șobolani, unde am văzut amîndouă ceva oribil, cu un matroz sovietic, mustăcios. Asociam casa de pe "Trompeta" cu o oglindă neagră; cele sclipind erau dincolo, în "țara francă"***** a Lisellei. Bunelul rămînea închis (a ieșit mai subțiat decît un sfînt din icoanele bizantine); tata și el ca un pește scos pe mal era sub anchete. Mai spera: a spera egal a amîna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Localnicii traversau distanțele dintre blocuri cu curelele de la pantaloni pe cablurile TV. Telefericele umane erau urmate de telescaune pentru sicrie, care trebuiau să ajungă la cimitirele răsărite ca ciupercile după ploaie, neatinse, neurmărite de Ea. Câteva fulgere neurmate de tunet sclipiră în plin cer senin, semn că, probabil, heruvimilor le-au scăpărat obrajii de palmele primite pentru obrăznicia de a fi privit printre gardurile norilor, prin gaura cheii ușii dinspre Rai sau din borta vântului. Când trecea Ea. Privitul pe furiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și Roja se hotărăște brusc, apasă clanța jegoasă și pășește înăuntru ca venit dintr-o altă lume. La Nord era cu totul altceva dom’ Roja, i se pare că aude vocea lui Gulie, camere modern mobilate, sala de mese care sclipea de curățenie, salon de coafură, cosmetică, frizerie, masaj, și grădina aia de vară care parcă era un colț de rai. Cu toate astea, trebuie s-o zică și pe cea dreaptă, se gîndește, locul avea ca oricare altul petele sale
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]