570 matches
-
Du-te la curteanul acela, la Șebna, dregătorul casei împărătești, și zi-i: 16. "Ce ai tu aici la tine, și pe cine ai aici, de-ți sapi aici un mormînt?" El își sapă un mormînt sus pe înălțime, își scobește o locuință în stîncă! 17. Iată, Domnul te va azvîrli cu o aruncătură puternică, te va învîrti ca pe un ghem. 18. Te va azvîrli, te va azvîrli ca pe o minge, pe un pămînt întins, și acolo vei muri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
căpătând liniștea înșelătoare a luciului de oglindă și transparența verde a ochilor de felină la pândă. Departe, în zare, împotmolit într-un banc de nisip, un vas naufragiat peste noapte zăcea în nemișcare. Pescărușii porumbeii orașului se ascunseseră în cuiburi scobite în pământul argilos al falezei. Cei doi rămaseră locului, încremeniți ca totul în jurul lor. Părea a fi clipa dinaintea Facerii. Păreau a se îndoi că miracolul diurn se va produce și acum, ca în fiecare zi, mereu același și totuși
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lungi și uscate, îi cercetă pe cei cinci oaspeți, abandonați pe locurile unde erau, neajutorați ca niște copii. Pe urmă, fără să le mai dea atenție, desprinse ceaunul de pe furca vetrei stinse acum și îi turnă conținutul într-o ploscă scobită dintr-un dovleac; și-o prinse bine la brâu și azvârli oala într-un colț, peste o grămadă de butuci, făcând-o să scoată un sunet metalic, surd. Bolborosind cu glas scăzut, își desprinse toiagul de pe perete, apoi, deschizând ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
căpătând liniștea înșelătoare a luciului de oglindă și transparența verde a ochilor de felină la pândă. Departe, în zare, împotmolit într-un banc de nisip, un vas naufragiat peste noapte zăcea în nemișcare. Pescărușii porumbeii orașului se ascunseseră în cuiburi scobite în pământul argilos al falezei. Cei doi rămaseră locului, încremeniți ca totul în jurul lor. Părea a fi clipa dinaintea Facerii. Păreau a se îndoi că miracolul diurn se va produce și acum, ca în fiecare zi, mereu același și totuși
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
trist, o coastă a dealului ruptă, năruită, singuratică. Acolo am văzut un cal mort, din care mâncau doi corbi mari și negri. Singurătatea locului, tristețea lui, animalul mort, cu o parte din oase goale și cele două păsări sinistre care scobeau cu ciocurile lor mi-au produs un sentiment de groază, dar și de poezie. Dacă aș fi fost un copil fricos, ori dacă nu m-ar fi lăsat să umblu singur, n-aș fi avut toate aceste senzații. Nu-mi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
vis, tatăl lui se sprijinise. Danny și-a lipit mâna de piatră și-a descoperit că era caldă. Cabana nu se mai vedea de-acum, dar pinul galben uriaș din față avea să fie marcat. Danny era sigur. Semnul era scobit în scoarță, cam la un metru și jumătate deasupra pământului, ca să arate cărarea și după căderea zăpezilor. Pe stânga mai era un bolovan mai mic, care semăna cu un mormânt pe care nu fusese scris nici un nume. Sudorea a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nou, privea pe gânduri fără să vadă și fără căldură în suflet la mișcarea din ulița îngustă. Toate fețele erau vesele; straiele murdare dispăruseră; copiii vioi, cu pălării adevărate în cap, făceau zarvă și se jucau cu nuci în tocurile scobite la marginea șanțurilor; daruri de turtă dulce treceau de la prietin la prietin. O tinereță bucuroasă izvora, furnica în toate părțile pe uliți. Până acum flăcăuașii aceștia palizi lânceziseră în odăi umede și murdare, plecați asupra acului, bătând încordați cu ciocanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o problemă. În LA nu poți face nimic dacă nu șofezi. Iar eu nu pot face nimic dacă nu beau. Și nici combinația băut-șofat nu e posibilă. E suficient să-ți slăbești centura sau să scuturi scrumul sau să te scobești în nas, că mai întâi ți se face o percheziție ca la Alcatraz, după care vine și interogatoriul. Cum li se pare că ai mișcat în front, la cea mai mică schimbare, imediat apare un megafon, un binoclu și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de delicate, cu degete lungi și subțiri, care mânuiau cărțile (și zarurile) cu o măiestrie ieșită din comun. De fapt, Întreaga Înfățișare a lui Satanovski era un paradox. Nasul Îi era nespus de mic, lipit parcă sub o frunte Înaltă, scobită la tâmple, sprâncenele stufoase, pleoapele galbene, bărbia bombată ca o pară, care se mișca neverosimil În sus și În jos, În dezacord cu buzele și ochii verzi cu reflexe cenușii, astfel că, atunci când Satanovski vorbea, erai tentat să urmărești mișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vorba de părul lui castaniu strălucitor sau de modul În care arăta fundul lui În pantaloni kaki Brooks Brothers, dar am fost suficient de vrăjită Încât să nu remarc Înclinația sa spre bârfă răutăcioasă sau modul dezgustător În care se scobea Între dinți după fiecare masă. Cel puțin o vreme am fost Îndrăgostită nebunește de el. Vorbea cu afecțiune de contracte și comerț, de anii săi de lacrosse din școala pregătitoare și de escapadele de weekend la Hamptons și Palm Beach
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
începeau să mijească deasupra rampei de încărcare; recolta nopții era aliniată pe mesele de examinare din inox. Danny privi în jur și realiză că singura ființă vie din jur era un asistent autopsier proptit într-un scaun în camera dispeceratului, scobindu-se în nas și între dinți, pe rând. Se ridică și veni spre el. Era un tip în vârstă, mirosind a vin, care îl întrebă: „Cine ești?” „Detectivul Upshaw, de la secția de poliție West Hollywood. Cine-i la recepție?” „Frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Upshaw, de la secția de poliție West Hollywood. Cine-i la recepție?” „Frumoasă slujbă. Nu ești un pic prea verde pentru o treabă ca asta?” „Sunt băiat muncitor. Cine-i la recepție?” Bătrânul își șterse de perete degetul cu care se scobise. „Pot să jur că nu ești prea tare la conversații. Dr. Katz era la recepție, da’ a recepționat cam multă zeamă tare. Acum recepționează niște vise în caiacul ăla ovreiesc. Cum se face că ăștia toți conduc Cadillac-uri? Dacă ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ordinarii ăia fasciști de putos Sinarquista, apoi la ordinarii de comuniști de putos de la Sleepy Lagoon. Ordinarii de la Apaches le-au tras-o și la 1st Flats, și la White Fence. Atunci l-am pierdut pe văru-meu Caldo. Buzz se scobi de încă două hârtii de cinci. Ce altceva mai ai pentru mine? Poate fi oricât de murdar. — Benavides era murdar, omule! Căcănarul și-a violat sora mai mică! Buzz îi întinse banii. — Ușurel, ușurel... Mai spune-mi. Tot ce știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
înzestrați, fiindcă mă ajutau mai mult când intonam incantațiile de procreare. Câți bani anume îi datorezi lui Coleman? El e-n iad, să știi. Dacă mi-i dai mie, s-ar putea să-i mai ușurăm chinurile sufletului. Buzz se scobi după ultima lui hârtie de zece dolari. — Doamnă, dumneavoastră ziceți că băiatul a dispărut în toamna lui ’42? — Da, exact. Iar sora Aimee vă mulțumește. — De ce a șters-o? Unde s-a dus? Delores păru speriată. Pielea i se înfundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
bătrân, cu picioarele lipsite de vlagă. Bărbatul cerșise dintotdeauna în acest loc, din cât și-l amintea. Figura lui trasă era plină de praf, pielea avea culoarea cărbunelui, marcată de o boală a copilăriei. Stă pe jos în fața unui bol scobit într-o coajă de portocală, în care se află câteva monede. Pran nu-l poate privi în ochi. O dată, din impuls copilăresc, i-a furat monedele și a fugit. I s-a părut amuzant pe atunci. Acum, însă, încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
va curge afară. — Și paza? îl întreb. — Există trei uși mari din piatră, Majestatea Voastră. Fiecare ușă are două panouri din marmură, într-un cadru din cupru. Așa cum puteți vedea aici, pe sub ușă, unde cele două panouri se unesc, e scobită o adâncitură în forma unei jumătăți de pepene. Față în față cu adâncitura, la vreo trei picioare depărtare, am poziționat o bilă din piatră. S-a săpat o șină pe care să alunece bila. Când ceremonia funerară se va încheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
acasă, am muls vaca, i-am scos buruian, am dat drumul la porc, am lăsat vițelul să sugă, de-acolé am muls și vaca lui bădia Neculai... Îmbrăcată în rochiță de sărbătoare, albastră, cu ciorapii roșii, viitoarea doctoriță mă privea stăruitor, scobindu se în nas. Avea capul ca un dovleac fără bărbie. - Cum merg treburile, domnișoară? Mirată, dînsa se uita în sus. - Bine, merg? Pe fața ei trecu o expresie afirmativă. Îmi arătă mîna. - Iote, am ceas. - Ai ceas? Cine ți l-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
noi În sat căcălău și pe degeaba, apă la fel. Și-a tocmit câțiva oameni, a Început să sape pe sub coasta dinspre Dunăre și s-a apucat de plămădit și ars cărămida. Taxa pe care o plătea la primărie pentru că scobea pământul era de nebăgat În seamă față de bacșișul plătit membrilor Consiliului de atunci - să nu confundați cu cel de acum, care e format, În mare parte, din oameni gospodari și nesemnificativ din opoziție, care Încearcă și ea, acolo, să Încurce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Făcea naveta cu o sacoșă burdușită cu borcane pline la venire și goale la plecare. În jurul ei mirosea a mâncare gătită, a rântaș, a parizer și era mereu stropită cu grăsime pe piept și pe mâneci. Mânca În fiecare pauză, scobea În borcane cu o lingură, sorbecăia, plescăia și, vrând să ia parte la discuții, stropea cu mâncare când Îi ieșeau vorbele din gură. Dordonea fierbea. Când aia scotea prima râgâitură, izbucnea și el: „Ieși afară, purcea nesătulă! Mi-e silă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
or fi rătăcit și pe sub pieile unora dintre voi, În ciorba de nații și popoare pe care o pompează inimile voastre. Ia ridică-te În două picioare, Comane, tâmpitule! Când nu te zgâiești pe geam, mâzgălești banca cu creionul, te scobești În urechi și-n nas, după care bagi deștu-n gură și nici măcar nu ai habar, dobitoc din născare ce ești, că numele tău vine de la poporul cumanilor, niște migratori destul de cumsecade, care au trecut și pe aici acum o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și lemne. Copil fiind, fiorii drăcești ai dragostei trupești mi s-au Întipărit În suflet laolaltă cu o duhoare iute și tare, Împletire Între miasmele haznalei și miresmele ciudate ale cărbunilor. Căci, ca să-i surprindem pe amorezi În faptul trebii, scobisem cu un piron și cu negrăită râvnă o gaură În zidul gros de cărămidă ce despărțea magazia de umblătoare. Mai nimic nu se zărea prin găuricea aia și nici nu se auzea; ceea ce ne Închipuiam noi, Însă, că se petrecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prin găuricea aia și nici nu se auzea; ceea ce ne Închipuiam noi, Însă, că se petrecea alături ne Îneca aproape În valuri grele și line de voluptate. Ne lipeam pe rând ochiul de acel iscoditor și tainic și Împuțit orificiu scobit În perete și Îi făceam și pe cei din jur părtași la cele (Închipuit) văzute și auzite: „Acuma o mozolește; i-a pus mâna pe țâțe; a Întins-o pe catedră (era acolo o masă veche, acoperită de nea Mitu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu sportul și politica?“ Domnul Vancea nu se sinchisea de întrebare, parcă nici nu auzise. Nu se întrerupea din așa-zisa treabă, fse făcea că scrie în registru sau că aranjează cheile apartamentelor pe panou sau citea ziarul sau se scobea în nas. Își continua imperturbabil treaba, dar cuvintele începeau, instantaneu, să curgă. „O lume obscură, veche, peste care se tot însămânțează altceva. Produsul dintre alb și indigenă este indecis. Rătăcește, de sute de ani. Îndrăzneț, mitocan, greu de supus, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
batistă, tușeau, strănutau, dar nici că le păsa. Ei bine, domnul acela remarcabil, cu ținuta perfect verticală, trăsăturile îndelung rafinate, ochii puțin depărtați, fanatici, nasul ușor lățit, ca larațe, ce credeți că făcea acest exemplar de lux? Ei bine, se scobea în nas! Dacă vă puteți închipui... în tramvai, făcuse la fel, extrem de preocupat de această delicată operație. O fi coborât odată cu mine, o fi mers mai departe, cine știe. N-am putere să întorc capul, să-l descopăr din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
făcuse la fel, extrem de preocupat de această delicată operație. O fi coborât odată cu mine, o fi mers mai departe, cine știe. N-am putere să întorc capul, să-l descopăr din nou în spatele meu. Un ogar elansat, lucios, rasă specială, scobindu-se tacticos în nas, dar urmărindu-mă. În fața magazinului SCAMPOLO, cunoașteți desigur prăvălia asta mereu în inventar, deci aici, în vecinătate, m-am oprit. Mă uitam în vitrină, când... Aproape de ținta călătoriei, dom’ Dominic se opri, într-adevăr, în dreptul magazinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]