303 matches
-
un ins micuț. Purta ochelari bifocali mici, cu rame de argint. Mergea cu pași mici. Bea în cantități mici. Mâinile-i schițară mici gesturi nervoase când descoperi că ușa șopronului nu era încuiată. Alex devenea mult prea bun la mânuirea scobitorii aurii. împinse ușa și Alex îi zâmbi larg, numai inocență și farmec copilăresc. — Alex! spuse Norbert Page, amenințându-l cu un deget pe cât de sever putea. Nu cumva ai fost pe-afară? Era o întrebare disperată. Alex încuviință fericit: — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ceai și de aburi de opiu. Nu mai exista îndoială: bărbații Iranului se împărțeau în martiri, în dezavuați și în îmbătați de putere, iar aceasta din urmă era tagma cea mai primejdioasă. Propovăduitorii căminului și ai moralității islamice picoteau, cu scobitori între dinți, așteptând să apună soarele. Omar îi părăsea printre primii, deodată cu paznicii purtători de banduliere. Ca și cerberii ordinii, trebuia să se întoarcă la muncă. Teheranul fierbea, ca o oală așezată pe flacără. Peste tot era zăpușeală și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
scrise cu creion chimic, într-un fel curios: MENU LA BORTOASA, restaurant și grădină, cântă ZAVAIDOC și orchestra ANTREURI: Ridichi, brânză Telemea, roșii la gheată, cașcaval, șvifer, pește, omar, stridie, Morun. ICRE. Țuică, secărică, drojdie. SALATĂ LA GREC Nu consumați scobitorile la ciorbă! Dacă nu-i bună salata, ascultă-l pe ZAVAIDOC! CIORBE: Supă grasă cu mujdei. Renumita ciorbă de SUS INIMA ROMÎNI! Ciorbă de bătături. Oasele dafi-le la cîini! 279 FELURI: Ostropel de văcuță cu Salată VERDE. Anghimaft cu orez
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
unsprezece la număr, luând cina: tatăl stă În capul, mama În partea opusă, iar copiii pe laturile unei mari Scânduri de stejar, scobită În mijloc ca o troacă, recipient al conținutului Oalei lor de Cartofi. La distanțe egale, sunt niște scobitori mici pentru Sare; pe masă se mai află un castron cu lapte, carne, pâine, cuțite și farfurii; ei nu mai au nevoie de toate aceste Obiecte de lux. Ne mai spune Călătorul că Sărmanul Sclav avea o gură până la urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ascunzătoare.) MACABEUS: Pune-le pe masă! PARASCHIV (Le duce pe masă.): Ce vrei să faci cu ele? Sunt goale. Astă-noapte am băut ultima sticlă. MACABEUS (Se așază la masă; privește sticlele cu încântare.): N-am să te uit... Vierme! Râmă! Scobitoare! PARASCHIV: Te-ai fi îmbătat și m-ai fi omorât. MACABEUS: Nici măcar nu te-aș fi bătut. Aș fi dormit tot timpul. PARASCHIV: M-ai fi omorât. Când ești beat omori oameni. MACABEUS: Cel puțin era bun? PARASCHIV: Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de birouri, săli de așteptare, baruri și restaurante, cârciumi veșnic pline, în care se serveau obligatoriu, pe lângă orice băutură botezată și răsbotezată, pârjoale cu gust de pește, de multe ori armate prin interior în mod discret cu o rețea de scobitori. Nu era nici o mirare când consumatorul găsea, în miezul pârjoalei, trei-patru așchii de lemn înfipte cu umor și dibăcie, de cei ce le-au plătit fără să le consume. Privind la puținii călători din jurul său, pe Bidaru îl cuprinse brusc
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
clipe îndrăzni să întoarcă puțin capul. Pe suprafața valurilor se distingea clar amenințătoarea înotătoare dorsala a uriașului rechin care venea de-a dreptul spre ei. Dintr-o singură mușcătură, ar fi putut zdrobi chila uriașului catamaran că pe o simplă scobitoare. Într-adevăr, era Teatea Maó, ferocele Rechin Alb, creatură cea mai sângeroasă de pe planetă, coșmarul navigatorilor din Pacific, care preferau să înfrunte cel mai teribil ciclon decât să întâlnească fiara cu o mie de dinți precum cutițele. Era acolo, învârtindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mea să fie la fel de sănătoasă și fericită! Eu mă numesc Ilinca-Natalia Pricop și am zece ani și jumătate. Am părul castaniu și ochii căprui. Sunt o fată înăltuță, dar slăbuță și firavă, motiv pentru care toată lumea îmi zice gâză sau scobitoare. Pot să vă spun despre mine că sunt un copil energic, iar de câțiva ani fac dans sportiv, activitate care îmi place foarte mult și care simt că mi se potrivește perfect. Idolul meu este domnul antrenor. Mi-ar plăcea
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
de cale ferată, primești cadou 10 plicuri de zahăr vanilat", " Cumperi un parc de tractoare și combine agricole, primești și o periuță de dinți", "Cumperi o uzină de mașini industriale, primești cadou un pachețel de gumă de mestecat plus 10 scobitori". Nevastă-mea când a auzit de la mine, de oferta cu cei 800 kilometri de cale ferată, la care primești bonus, adică exact pe gratis, 10 pliculețe cu zahăr vanilinat, visează cu ochii deschiși că s-ar lansa o asemenea ofertă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Da, dar ascultă, ți-am spus cum mi s-a oferit această slujbă. Prin femeia aceea, Alice Hastings, pe care am cunoscut-o întâmplător în tren. — Cred că vei descoperi că a fost un aranjament. Findlay scosese de undeva o scobitoare și își scotea cu ea murdăria de sub unghia policarului. Dar n-o văzusem în viața mea. Și ai mai văzut-o de atunci? — Nu, n-am mai văzut-o, cel puțin atât cât să merite să vorbesc despre asta. Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
În cât timp? În opt ani de relații cu editura. De fapt, am spus eu, acum în defensivă, am zărit-o în fața clădirii de birouri acum câteva luni, coborând dintr-un taxi. — Parcă îmi amintesc, spuse Findlay îndreptând spre mine scobitoarea, că atunci când mi-ai spus prima oară povestea asta, mi-ai oferit și o scurtă descriere. — Exact; păr lung negru, gât lung subțire... — Și o față de cal. Nu pot să cred că acestea au fost cuvintele mele. — Cabalină, atunci. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mele. — Cabalină, atunci. Acesta a fost detaliul care mi s-a întipărit în minte. Sau mai degrabă detaliul de care mi-am amintit când am pătruns în casă ieri-noapte și am văzut prima dată fotografia lui (apropiind și mai mult scobitoarea de fața mea) „McGanny“. — Ce tot spui acolo? — Știai că Hastings este numele de fată al soției lui McGanny? — Bineînțeles că nu. — Și că are o fiică numită Alice - actriță? — Da, asta știam. Știai că o cheamă Alice? Știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
un punct, apoi începe din nou să crească și iar se împarte în două, patru, opt și așa mai departe. Când ajunge la colț, se urcă pe bancheta din spate a unui taxi. Unde mergem? întreabă șoferul, care mozolește o scobitoare între dinți. În Pajura, îi răspunde Iulia și glasul îi tremură puțin. Dar taximetristul pornește motorul fără să se uite la ea, slavă cerului. În mașină, aceeași poveste. Umbra îi cade pe scaunul de lângă șofer, de acolo se lățește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
iar cînd vezi că punctajele maxime (5 steluțe) sînt obținute de pelicule contra naturii precum Indiana Jones, Războiul stelelor, Imperiul contraatacă, Jurasic Park sau altele, nenumărate, Începi să te-ntrebi cine le pune, criticii, revista TV, publicul, și cauți o scobitoare. Pe la sfîrșitul anilor ’40, același omniprezent Einstein, care-a Început să mă enerveze că-l tot citez, observa că tehnologia a luat-o cu mult Înaintea omenirii. Și nu văzuse Încă nimic, oare ce-ar mai observa acum, cînd după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
plătit, meduză trădătoare, sconcs mîrșav. Pe de altă parte, Gazeta sporturilor semnalează c-a apărut Dacia 1304 pick-up. Se pare că e hi-fi. Curînd vor apărea Dacia aragaz și Dacia spray. Asta da, imaginație dezlănțuită, Hașa. CÎnd nu trage cu scobitori automate, colonelul Radu Theodoru cîntă femeia română răsculată. Care „a rezistat tuturor urgiilor, s-a băjenit la codru, a pus mîna pe arme”. Etc. Parcă simțim cum străbate printre cuvinte un fior nostalgic cînd se băjenește ea la codru, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe toți, afară de unul singur. Iar când s-au încurcat lucrurile... Cunoașteți urmarea. - S-au făcut greșeli, spuse Ghibercea zâmbind încurcat. Pantazi îl privi scurt, clătină din cap, apoi se așeză în fotoliu. - Partidul nu face niciodată greșeli, continuă scoțîndu-și scobitoarea din gură și așezînd-o pe marginea ceștii cu cafea. Doar conjuncturile se schimbă... Și ce plăcere, adăugă rotindu-și ochii în jurul mesei, ce plăcere să văd că nu mi-ați uitat tabieturile: cafea turcească, fără caimac... Un zâmbet timid le
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
parcurse dintr-o singură privire, apoi îl așeză cu grijă la loc. - E din 6 iunie 1966, spuse. - A apărut și s-a distribuit acum trei zile, precizează Ghibercea. N-ați auzit nimic despre edițiile apocrife ale Sdnteii? Pantazi luă scobitoarea, o rupse în bucățele și începu s-o mestece încet, concentrat. - De doi ani verific identitatea și cercetez dosarele lucrătorilor de la uzinele pe care le cunoașteți. Nu prea am timp de altceva... Evident, am auzit și eu multe, ca toată lumea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
verific identitatea și cercetez dosarele lucrătorilor de la uzinele pe care le cunoașteți. Nu prea am timp de altceva... Evident, am auzit și eu multe, ca toată lumea. Dar nu știu nimic precis, adăugă începînd să depună, meticulos, fără grabă, fărâmele de scobitoare pe marginea farfurioarei. Ghibercea se adresă unui tânăr pe jumătate chel, cu ochelari negri, așezat la capătul mesei. - Începe d-ta, Dumitrașcu. Pantazi îl ascultă, răsfoind în același timp dosarul. După câteva minute, ridică mâna și-l întrerupse. - Ziarele acestea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Așa credem și noi, zâmbi cu înțeles Ghibercea. Și pentru că suntem siguri că n-au fost tipărite la tipografia noastră, ne întrebăm de ce au fost introduse și difuzate de vreo ambasadă. Ascultați mai departe... Pantazi scoase din buzunar o altă scobitoare și, cu capul plecat, apropiindu-și ușor pleoapele, ascultă rezultatele cercetărilor întreprinse de serviciile speciale: analiza hârtiei și a cernelii, statistica greșelilor de tipar, încercările de descifrare a codului prin care sunt transmise mesagiile. - Dar de unde știm că sunt trimise
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
noastre acestea, considerabile, de a tipări și a distribui în toată țara câteva mii de exemplare apocrife? vorbi Ghibercea. Pentru că, o să vedeți, mai sunt și alte elemente. Ascultați mai departe. Pantazi își rezemă coatele de birou și, sugând discret vârful scobitoarei, ascultă. - Ce e cu pelerina lui Zevedei? întrebă deodată. L-am cunoscut și eu pe vremuri... La semnul lui Ghibercea, Năstase deschise dosarul din fața lui și citi câteva fraze, în timp ce pe ecran apăruse Zevedei ieșind radios din alimentara Mătăsari și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de la Fabrica de Cerneală, procesul subdirectorului Muzeului Armatei, supravegherea tipografiei și a distribuției ziarului. I-am întîlnit peste tot. Și, foarte probabil, au utilizat și ei calculatoarele electronice... Fără nici un rezultat. - Și totuși, începu Pantazi mestecând calm un rest de scobitoare, totuși, afacerea nu poate fi decât internațională. Noi suntem o țară mică, și dușmanii noștri interni au fost demult anihilați sau reduși la neputință. Este imposibil de închipuit că, sub ochii noștri, s-a putut organiza în ultimele trei, patru
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fost anchetați și ei. Nu par suspecți, în aparență, de bună-credință; dar, evident, vorbesc în dreapta și în stânga, și vrând, nevrând, fac publicitate... S-a aflat acum în toate orașele de provincie. - Așa am aflat și eu, spuse Pantazi rupând meticulos scobitoarea. Unii se amuză, alții se bucură. Spun: iată că se pot face acte de sabotaj, și Securitatea nu izbutește să dea de urma autorilor. - Asta e partea cea mai gravă a afacerii, interveni Ghibercea. Publicitatea. E greu de știut câți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
prelungește. - Cred că am spus esențialul, încheie inspectorul după ce mai răsfoi o dată dosarul. Pantazi își băgă automat degetele în buzunarul de sus al hainei, dar căută zadarnic. Câteva clipe în urmă, Ghibercea îi întinse un tub de celofan plin cu scobitori. Surprinse același gest la alți patru, și zâmbi. - Mulțumesc, spuse Pantazi. Mă bucur să văd că nu mi-ați uitat ticurile și tabieturile... Aș vrea totuși să ne reîntoarcem o clipă la principalii suspecți: Pantelimon, Zevedei și dra Irineu. Dacă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
trei, dacă numărăm și pe Ulieru... - În ceea ce privește pe Zevedei, interveni Ghibercea, ar fi totuși un indiciu. Și expuse ipoteza lui: purtarea lui Zevedei nu se poate explica decât presupunând că a pierdut legătura. Pantazi îl ascultă atent sugând la răstimpuri scobitoarea. - Foarte interesantă ipoteza d-tale. Dar mă întreb dacă nu cumva ne-au atras de la început în cursă, momindu-ne cu piste fictive - pelerina lui Zevedei, explozia de la Fabrica de Cerneală, neregulile de la Muzeul Armatei, și poate mai sunt și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
văzu așezîndu-se, grăbi pasul și câteva clipe în urmă dispăru. - Îmi pare bine că am, în sfârșit, prilejul să te întîlnesc, spuse Pantazi, și chiar aici, sub tei... N-am mai trecut pe aici de trei ani, adăugă scoțând o scobitoare din buzunar și începînd s-o răsucească ușor între degete. Voiam să te felicit, și să te întreb: când au descifrat codul? câte zile înainte de a-i comunica descoperirea lui Năstase? Pantelimon se întoarse brusc, cu tot corpul și-l
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]