259 matches
-
carcasă de carne goală. A murit, spune încet Mâțu. Dumnezeu să-l ierte. Scoate un rest de lumânare și o cutie de chibrituri. Scapără unul dar nu se aprinde. Mai încearcă o dată, dar nu reușește. Sunt umede. Nu fac mare scofală cu ele. Caută în buzunar, la mine, în veston. Găsești acolo... o brichetă, încheie Marius cu voce sfârșită. O durere cruntă îl asaltează din nou și simte cum spasmele suferinței atroce se încolăcesc in trupul lui. Încearcă să le ignore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fi apolitic, îmi place politica, mă pasionează. Și știi ce li se întîmplă unor oameni când obiectul pasiunii lor dispare sau sânt respinși, dacă nu se sinucid, nici trăind, vorba lui Esenin, viața n-ar mai fi pentru ei vreo scofală mare." "Așadar, am încheiat eu, accepți să te umilești din pricina acestei pasiuni, care nici măcar nu e una nobilă, și tu știi acest lucru, din moment ce constați în conștiința ta că nu e indestructibilă, cum să-ți spun, faptul că poți fi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de pahar. "Să fie pentru odihna bietei Silvia, maică-ta, că s-a dus, săraca! O să ne ducem și noi, nu tu, care ești tânăr și ai viața înainte, uite, ăsta, care face degeaba umbră pământului, crede că a realizat scofală mare în tinerețe..." "Bunico, dar ce-ai fi vrut să realizeze?" zisei prins de un interes extraordinar să aflu deodată de la ea ce e tinerețea, ce e viața și ce-ar trebui să realizăm ca să avem dreptul să facem până
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
poftiți, spuse femeia cu un fel de nepăsare care nu ne era adresată numai nouă, ci așa, în general, oricui, chiar și naturii înconjurătoare. Poftiți, repetă, nu e nimeni." Și parcă adăugă: și chiar dacă ar fi, n-ar fi mare scofală! Și o luă înainte și merserăm îndelung uneori urcând până ajunserăm la intrare. Aici casa își mări considerabil proporțiile, începînd cu peronul din care aleea cu pietriș își continua șerpuitul undeva printre brazi, în spate, trecând pe lângă o piscină naturală
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Mihnea. „E deshidratat.“, am observat eu. „De la drum. Poate de-aia nu povestește.“ „Deshidratat pe ploaia asta?!“, s-a mirat Mihnea. Apoi s-a așezat din nou pe scaun și mi-a cerut sfatul: „Dacă ar dispărea și-ăsta? Mare scofală. Ar plânge studentele vreo câteva zile, i-ar da ziarele poza și necrologul pe cinci coloane și l-ar băga mai repede-n manuale.“ „E deja.“, l-am corectat. „Sau ar trebui să fie.“ „Nu în toate.“, s-a apărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
găsit din asta subiect de distracție. Nea Gioni, dar nu te descălța, mergi așa, cu pantofii... Gioni ezită și încearcă să nu accepte. Nu, cu picioarele goale, dacă vreți, dacă nu... atîta pagubă. Nu vrem cu picioarele goale. Ce mare scofală dacă ești desculț?! Gioni socotește și obsesia bețivului învinge. Bine, dar atunci dați două sticle. Fără două sticle nu stau de vorbă. Omul nu era prea antrenat și, cînd ajunge la înălțime, ezită. Apoi pornește pe bîrnă. Pantofii alunecă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că am să mai comand una. Dar repede. Prima bere o s-o sorb integral, așa ca să mă răcoresc. A doua va fi servită cu tot dichisul, adică cu ponderație. În fond, o bere la cutie are 330 cm³. Ce mare scofală? Uite, briza s-a oprit. Acum ezită să sufle. Nu prea știe cum anume. Dinspre mare sau dinspre uscat? Nu-i hotărîtă și stă. Broboane de sudoare cresc pe tot corpul. Batista nu dovedește să mă usuce, devine udă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Nu așteptați un răspuns de la mine. El va fi, desigur, subiectiv. Dar dacă vreți o credință, aflați-o: Orice e viu pe planetă, iar asta Înseamnă și imobilul - În ochii noștri - mineral, viețuiește nu pentru sine - În fond, ce mare scofală e să te naști, hrănești, reproduci și să mori? - ci pentru evoluție. Care Înseamnă uzura, entropizarea lumii În care se naște construind, adică negentropizând, o alta, prezență invizibilă acum, dar existență certă În viitor. Care, dacă ar putea vedea din
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
facă morală, că n-aveți încă armata făcută și mai știu ce alte pricini ori nod în papură v-a găsit și v-a tot boscorodit; o fi fost și armata asta odată și-odată, dar acum nu-i mare scofală, că vremurile s-au primenit și altele sunt rosturile... Nu puneți la inimă spusele sale. Ei, dar, cum vremea galopa, și noaptea se lăsa, am ciocnit noi ce-am ciocnit, dar ne-am și ridicat și-am mulțumit fiindcă, vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
-o ulterior de la Sibiu, În iarnă, de la facultatea românească, care se mutase la Sibiu. Eu am rămas la Cluj, aveam două surori la Borsec... Eu, Încă student, am intrat la tineretul socialist. Asta a fost În 1936. Nu era mare scofală, dar era legal. Era sub tutela Partidului Social Democrat, legal constituit. O dată pe săptămână țineam diverse conferințe despre Engels, originea familiei, a societății, despre marxism, mai mergeam la Întreprinderi, și acolo aveam seminar... Mare lucru nu se petrecea, Însă când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
opozanții vor fi crezut că după aspra lecție ce i s-a servit lui Ilie Mihăilescu, acesta va rămâne complet vindecat și când acolo, iată că nu se astâmpără de a și publica materialul, dar - spre mângâiere - nu-i mare scofală, fiindcă „blăstămățiile” lui nu au nici o valoare, că sunt „marfă proastă de mahala, nu ca ale noastre, adică ale lui Creangă...”, cam așa se deduce din subtext și din ce cunoaștem noi396. Falsa prezentare cu mahalaua, nu rezistă la o
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
oameni nici o șansă șde a intra În lumea platăț. Astăzi, un puști conectat la Internet, dacă are curiozitatea necesară, este la fel șde puternicț ca și mine. Dar dacă nu are parte de o nutriție adecvată, nu va face mare scofală. Da, lumea este mai mică, dar vedem noi oare, cu adevărat, În ce condiții trăiesc unii oameni? Nu cumva lumea este Încă Îndeajuns de mare dacă nu vedem condițiile reale În care trăiesc acești oameni, dacă nu-l vedem pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
de blamate, dar atât de uzate în neuronul oricui... În fond, în limba franceză, nimeni nu se mai sperie de chestii de genul ăsta... Și dacă e să fiu sincer până la capăt, cred că nici nu-i o prea mare scofală în povestea cu tabuurile... Mai degrabă se dă o notă proaspătă, se mai spală silaba la vocală când, ca la țară, în loc de păpădie (vorbesc de floarea fragedă, galbenă, împodobind șanțurile patriei, nu de globul uscat, plutitor!) se zice, nu mint
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
pasăre... dii, dii..."! Mi-a murit încă un mare prieten. Puști fiind am avut, cred, cinci mari prieteni. Trei dintre ei au murit deja. Unul, de curînd, pe aeroportul din Tulcea, împușcat. Mi-e așa silă! Cine urmează?! Eu!? Mare scofală! Moartea nu mă mai emoționează. Dar sugrumă suficiente gînduri din mine pentru a umbla [rînd indescifrabil nr. red.] Aceste luni mă continuă nerod și plictisit. Absolut nici o bucurie din vară și pînă acum. O Ioana [...], cunoscută la Sighet, a venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
trei fese ale sale în tot atâtea luntri, pe axa Moscova-Washington-Ierusalim. Uite, profețiile lui se realizează. După vreo zece ani, ca să nu zic doișpe, România obține suprimarea vizelor turistice pentru spațiul Schengen și e cu piciorul stâng în NATO (mare scofală nu-i: alte cheltuieli, alte necazuri; bună s-ar putea să fi fost presiunea Occidenților asupra Frontului Salvării Nomenklaturii și Secilor Curiști, Ilici nemaibăgând la pușcărie intelectuali și alți ziariști, sărind numai la gâtul lor și taxându-i de animale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cheamă. Ce, parcă el știe?! Buline roz și gata! Baba intervine din nou să clarifice situația, cu o precizare din folclorul parcurilor publice, unde se adună moșii și babele ca să discute despre nepoți și despre boli: „Hai, mamă, ce mare scofală, dați-i moșului hapuri pentru bărbați. Că eu vreau din acelea maro, pentru stomac. Știți de care, nu-i așa? Maro și lunguiețe. Că luai cum mi-a zis administratorul de la noi, de la bloc, hapuri verzi. Or fi bune la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
iar cine până atunci avusese o față de mocofan din Bărăgan avea dintr-odată cel mai odios cap de terorist arab. „Păi, ce mare lucru, dom’le - a zis făcând-o pe specialistul în treburile Serviciilor Secrete domnul Ceapă -, ce mare scofală deghizarea? Îl crezi pe unul om ca și tine, îl vezi la piață cu căruciorul și seara, ca toată lumea, la o bere, iar când colo el e colonel deghizat în om al muncii de la bloc“. Locatarii au dat din capetele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
creștere, deși știa dinainte ce urma să i se răspundă: „De unde-s ai tăi, din București?“. „Din Bărbulești-Gară“, a răspuns Brăduț. „Legionari de provincie - a făcut cu un dispreț nedisimulat, de om matur trecut prin multe, Aurelian Barbăneagră -, ce mare scofală!“ Brânca ursului Ilie I. Ilie a început să crească din nou după ce a împlinit 45 de ani. „Tâmpiți mai sunt unii doctori“, și-a zis Ilie I. Ilie când a descoperit că creștea cu aproape un centimetru pe lună. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care ne-a spus că făcuse un tîrg foarte bun pentru noi: ca o favoare specială pentru el, căpitanul a fost de-acord să ne taxeze pentru clasa a treia și să ne lase să călătorim la clasa Întîi. Mare scofală. În locul unde am Înotat se afla o pereche foarte rară de pești, numită de către localnici bufeo. Legenda spune că aceștia mănîncă oameni, violeză femeile și se fac vinovați pentru o mie de alte acte de violență. Se pare că este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mă încăpățânam să port ciorapi, oricât de groși, dar ciorapi, îi ofeream deseori doamnei M. delicioasa plăcere a unor antologice sesiuni de pedepsire publică a cumplitului delict de cochetărie; să zicem că mă dau mare, de fapt nu era mare scofală, aveam fixuri de adolescentină prost îmbrăcată, că așa mi-erau gusturile și așa erau vremurile). Însăși, doamna M. avea reputația unei femei foarte elegante: avea patruzeci și ceva de ani pe atunci, ochi mari, deschiși la culoare, părul coafat cu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pe-afară. La fotbal, de exemplu, cînd se întîmpla să fie băgat în vreo echipă, era pus inevitabil în poartă - normal că nimeni nu-și dorea locul acela, toți voiau să dea goluri ! însă nici ca portar nu făcea mare scofală. Dănuț își dădea tot interesul, uneori chiar se julea la genunchi (și atunci era mîndru că făcuse ceva pentru echipa lui, că se sacrificase pentru ea, și numea meciul respectiv „dramatic“, așa cum auzise pe la televizor), dar tot degeaba : în loc să-l
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
era, într-adevăr, foarte mișto. Mult mai mișto decît toate tehnicile masturbatorii pe care le încer casem pînă atunci (cîteva mai inventive : cu gaura din plapumă, cu dușul, cu sticla de lapte - cu sticla de lapte chiar nu era mare scofală, fiindcă nu-mi intra decît vîrful). Totul a fost O.K. pînă am ajuns să ejaculez. La prima încordare, am simțit cum mi se rupe ceva. Mi s-a părut chiar că am auzit un pîrîit - dacă nu l-am
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de exemplu, e un moft. Cu o rană la picior poți să mergi foarte bine și săți dovedești adversarul în cele din urmă. Nu ne dă pe spate nici măcar o rană, carei umple de sânge tot pieptul individului. Ce mare scofală săi iasă cuiva borșul pe gură, ca un mic gheizer? Sau săi susure un pârâiaș roșu pe ure che? Noi am văzut și capete explodând la impactul cu glonțul, și capete zburând artistic și lăsând în urmă gâtul ca o
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
am descoperito acum, o știu de mult, dar niciodată nu am rezistat să mă uit la ea mai mult de un minut. Iată ce face omul când trebuie să scrie - vară, iarnă, la munte și la mare - despre ce mare scofală fac televiziunile: ajunge să se uite la tot felul de tâmpenii, peste care altfel ar fi trecut din viteza telecomenzii.) Invitatul emisiunii era de data asta (o reluare, desigur, de prin luna iunie) Radu Vasile și miam zis: ia să
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
am refuzat atunci când ne-am cunoscut. - Îți eram datoare pentru gestul cu pașaportul. - Și eu îți sunt dator. Ai acceptat să vin cu tine. Nu m-am înșelat, văd că te pricepi de minune în ceea ce faci. - Nu-i mare scofală să primești niște comenzi, iar apoi să le onorezi la data stabilită. - Pentru mine este foarte dificil! - Oricărui începător îi este greu. Ai să te convingi pe parcurs că nu-i mare scofală. Când fusese gata cafeaua, o luă de la
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]