2,482 matches
-
construit propriul univers. Tu vrei să ne pierzi, Doamne, dar visele nu se vor scufunda niciodată. Ele sunt peste mine, ele mi-au fost acoperiș deasupra capului și deasupra lumii. Închide-mă în adânc și desface-mă ca pe o scoică, dar lasă-mi arca întreagă. Dintr-un bulgăre de pământ Dumnezeu și-a modelat obsesia de a nu fi singur cu fiecare ființă plămădită, tot mai al nimănui. Fericirea lui Petru, la apelul solemn, în cataloagele cerului, o promisiune amânată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sari șotronul, faci reverențe, întorci spatele, îți ești propriul spectator. Ieri ți-ai tras două palme, ieșiseși din joc cât să eviți o ambulanță ce-ți urla prin vene; astăzi ai scris despre tine o cronică pe o cochile de scoică, apoi ai aruncat-o în mare și asta nu că te-ar interesa ce cred valurile despre cum te așezi în canoanele pilulei de diazepam. Anatomic, nebunia se întâmplă acolo unde sferele sfidează gravitația. Nebunul ține fruntea în palme cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Îmi vorbești despre o patrie ce nu îmi mai aparține, domnule doctor. O patrie ce a lăsat câteva amprente în sânge: s-au șters odată cu prima bătaie de clopot. Cine-ți permite să învinuiești marea de incest când în burțile scoicilor abia că se mai aude furtuna? Încerci sa resuscitezi fotografiile, imagini descompuse sub o grindă! La dracu cu toate actualizările tale, nu mă regăsesc în nici un ungher, poveștile acestea miros a biserică de lemn putred. Au îmbătrânit hainele pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
buzunarul paltonului coace spice ca un pământ sub unghia lui Dumnezeu. Aceeași durere apasă mereu altfel. Deschizi larg fereastra să golești casa de lumină, dar odaia, precum o oală de lut, ascunde cerul în pântece. Să fii melc, să fii scoică, să fii coajă de nucă tot una este atâta timp cât te lași locuit ca o burtă fertilă ce așteaptă să-i vină sorocul, așteaptă să i se rupă apa înainte de vreme și să plouă cu avortoni sub gardul cimitirelor. Deschizi fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lasă-mă să-mi plec genunchii sub icoană! Ieri a fost vremea sărutului peste spicul de grâu, astăzi în uleiul candelei ard, inima cuptor încins, sângele miroase a pâine coaptă. Lasă-mă să mă culeg piatră de râu din nisipul scoicilor și să mă întorc sub umbra ta salcie. În fiecare zi vin și mă închin ție, Dumnezeul meu cu hainele prăfuite de cretă, cu ochii albaștri cât să ascunzi cerul cu tot cu păsări, cu spice de grâu împletite-n cosițe! Dumnezeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
etichete lucioase definesc intențiile, doar intenții, identitate nici măcar în lemnul crucii. Incertitudine proiect, incertitudine menire, incertitudine scop, incertitudine rugăciune. Definitive iluzorii. Realitatea culege semințe în cimitir, amăgirea decupează dintr-un album de familie cifre. "Copăcel puiule, copăcel!" Nisipul este cimitirul scoicilor, lumea muchie de zar, 7 7 doar pe masa lui Dumnezeu. "Copăcel puiule, copăcel, te ține mămuța de mână!" Prima orbire a cerului în furtuna sângelui se întâmplă, ultima... of, Genia, ultima... ochii tăi însenină aparențele omului singur! "Copăcel, puiule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o clepsidră harnică numără generozitățile sfinților.) Pompierii consemnau într-un registru nimicul. Chiliile, ca niște măsele stricate, își inundau craterele cu cer. Pădurea pocnea degetele; falangele fumegau ca niște lumânări din seu rânced; lacul dosea noaptea cu tot cu stele în burțile scoicilor; fântâna neîncepută slobozea zorii; cea mai limpede naștere se întâmpla în vârful cumpenei; prevestind parcă o ultimă dispersie a îngerilor, așchiile de clopot descompuneau sunetele în hău. Pompierii au fotografiat labirintul cu timpanele sparte, arhimandritul Ioan a semnat procesul-verbal, obștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
picioarele îi erau parcă pline de plumb. Între etaje s-a ciocnit cu o secretară, dosarele au așternut pe trepte covor de cuvinte inculpabile. Nu și-a cerut scuze, nu s-a aplecat, a călcat pe ele ca pe niște scoici descompuse. "La dracu cu toată slugărnicia asta! Dumnezeii mamii lui de boșorog! Ajung eu procuror-șef, vin alegerile și scapă țară de pesediștii ăștia împuțiți! Până atunci trebuie să schimb macazul cât mai repede. Scârnăvia, de mâna mea moare!" Ieremia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
grădinarul, toamna, adună mușuroi de pământ, fierarul modelează fierul potcoavelor după amprenta îndepărtărilor, pâinea crește în vatră cât e foamea de mare; în jurul omului, absența adâncește gropi. Of, Dumnezeule, până și apa, după ce-și înghite înecații, sporește în burțile scoicilor! Până și focul Da, doamne! focul, ce l-am pus în biserică descleia sfinții de pe catapeteasmă și îi lăsa slobozi să țopăie deasupra flăcărilor, până și aerul ia forma mângâierilor. Au trecut 20 de ani și încă îi mai simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
locurile sfinte din Palestina, arătându-i pe rând locurile nașterii, misiunii, răstignirii și învierii lui Isus. Pelerinajul durează doi ani. La întoarcere, corabia trece iarăși pe lângă insula unde principele își abandonase familia. Coborând, îl întâlnește pe copil jucându-se cu scoicile de pe țărm, iar când se apropie de cadavrul soției, aceasta se trezește ca din mrejele unui somn adânc. Rugăciunile Mariei Magdalena o susținuseră doi ani de zile, iar pruncul crescuse și se înzdrăvenise sugând lapte proaspăt de la sânul unei moarte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de ciudă. Da' las' că știu eu ce fac mâine ! Și cu gândul ăsta chiar am adormit. A doua zi, m-am strecurat tiptil afară. Frig mai era ! Soarele nu răsărise încă. Pe mal, tot felul de ierburi și lemne, scoici de toate culorile și mai mari, și mai mici, furtuna aruncase și câteva stele de mare și meduze săracele de ele! Dar eu căutam pietre. Adică, o anumită piatră. Bine, nu zic nu! Adunam eu și alte pietre, mai colorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mă vezi, mic, și iubirea mea e și ea cât mine, or iubirea Lui e mare cât tot pământul. Atunci, cu ce vrei să acopăr eu tot pământul ?! Se ridică deodată și se duse în colibă. Se întoarse cu o scoică mare și întortocheată și mi-o puse la ureche: Ia ascultă tu aici ! Am ferit capul. Nu mă interesa. Orice copil știa asta : pui scoica la ureche și auzi marea. Mare scofală ! Da, auzi marea ! Într-o scoică mică încape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
eu tot pământul ?! Se ridică deodată și se duse în colibă. Se întoarse cu o scoică mare și întortocheată și mi-o puse la ureche: Ia ascultă tu aici ! Am ferit capul. Nu mă interesa. Orice copil știa asta : pui scoica la ureche și auzi marea. Mare scofală ! Da, auzi marea ! Într-o scoică mică încape tot vuietul mării. Tot așa, în inima ta, încape atâta iubire cât să acoperi tot pământul și tot cerul cu ea. Aurul care-i trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cu o scoică mare și întortocheată și mi-o puse la ureche: Ia ascultă tu aici ! Am ferit capul. Nu mă interesa. Orice copil știa asta : pui scoica la ureche și auzi marea. Mare scofală ! Da, auzi marea ! Într-o scoică mică încape tot vuietul mării. Tot așa, în inima ta, încape atâta iubire cât să acoperi tot pământul și tot cerul cu ea. Aurul care-i trebuie Tatălui din cer e iubirea din inima ta. Fă-o să crească! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Voi jucați table, se adresează Matei logodnicilor. După un timp de joc, au intrat iar în apă, Cecilia și Matei încărcați de iubire după momentul trăit cu câteva clipe mai înainte. Deși nu erau la mare, Matei a găsit o scoică închisă în carapacea ei. A vrut s-o cerceteze el mai înainte de a i-o oferi Ceciliei. De aceea a mai rămas pe mal în timp ce ceilalți s-au întins la soare. Cecilia, văzându-l stând acolo singur și uitându-se
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
văzându-l stând acolo singur și uitându-se la ceva, s-a dus încetișor; — Ce faci aici? l-a luat după gât așezându-se lângă el. — Mă uitam cum curge de frumos apa, a răspuns tresărind și căutând să îngroape scoica în prundiș fără să fie observat. —De ce mă spionezi, Mata Hari? i-a zâmbit Matei. — Apropo, Mata Hari a fost o femeie extraordinară și cu un curaj nemaiîntâlnit, care, prin munca ei de spioană, își dobândise o adevărată glorie. — Îți
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
adevărată glorie. — Îți plac cărțile de spionaj? — Sunt interesante. — Poate ai citit cartea Marthei Richer, „Spioană în Spania”. — Nu, n-am citit-o. — Este romanul vieții ei. Era de origine franceză, începe să povestească Matei distrăgându-i atenția Ceciliei, scoțând scoica din prundiș, ascunzând-o rapid în buzunărelul slipului și îndreptându-se înspre logodnici. Făcea parte dintr-o familie burgheză. Despre cine este vorba? întreabă mirați logodnicii. —Despre spioana Marthe Richer. Își petrecea timpul în saloanele Parisului și pe terenul de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
a dus până la capăt misiunea. Tu ți-ai dus-o? De ce-mi spui asta? —Ai venit să mă spionezi ce fac la malul apei, dar fără nici un rezultat. —Cum? — Nu știi ce ascundeam. Vrei să-ți arăt? — Sigur! — Uite, scoica aceasta pe care o găsisem pentru tine, și-i pune scoica în palmă Ceciliei. — Aaa! Ce drăguță e! O voi păstra între amintirile mele de la mare. Și pe mine cu ea. Și pe tine bineînțeles. Interesant că se găsesc și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ce-mi spui asta? —Ai venit să mă spionezi ce fac la malul apei, dar fără nici un rezultat. —Cum? — Nu știi ce ascundeam. Vrei să-ți arăt? — Sigur! — Uite, scoica aceasta pe care o găsisem pentru tine, și-i pune scoica în palmă Ceciliei. — Aaa! Ce drăguță e! O voi păstra între amintirile mele de la mare. Și pe mine cu ea. Și pe tine bineînțeles. Interesant că se găsesc și pe aici scoici, spun logodnicii. Eu am cumpărat un șirag de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
care o găsisem pentru tine, și-i pune scoica în palmă Ceciliei. — Aaa! Ce drăguță e! O voi păstra între amintirile mele de la mare. Și pe mine cu ea. Și pe tine bineînțeles. Interesant că se găsesc și pe aici scoici, spun logodnicii. Eu am cumpărat un șirag de mărgele din scoici de o anumită specie când am fost la mare în vara trecută și mi-a plăcut atât de mult că l-am purtat și pe aici, a intervenit Leontina
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Ceciliei. — Aaa! Ce drăguță e! O voi păstra între amintirile mele de la mare. Și pe mine cu ea. Și pe tine bineînțeles. Interesant că se găsesc și pe aici scoici, spun logodnicii. Eu am cumpărat un șirag de mărgele din scoici de o anumită specie când am fost la mare în vara trecută și mi-a plăcut atât de mult că l-am purtat și pe aici, a intervenit Leontina. —Și mie îmi plac creațiile artizanale, atât cele din zona mării
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
elegant, în poziția japoneză clasică (picioarele strânse și încrucișate sub bazin; genunchii lipiți unul de celălalt). O profuziune de vase de cele mai stranii forme, ca desprinse dintr-o expoziție de ceramică experimentală, oferă adăpost unor vietăți marine la fel de stranii: scoici albe cu pulpa vânătă, crabi trandafirii, plini de țepi mărunți, sashimi de somon, de ton, de bonito, chiar și inimă de rechin. Nimic nu pare a fi digerabil" îmi spun, înciudat, dar chiar în clipa aceea ochii îmi cad pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
corespondență: Festivalul piersicii. La picioarele păpușilor, se depun cu grijă petale de flori de piersic, care se deschid pe perioada lunii martie, iar fiecare fel de mâncare servit poartă o încărcătură simbolică. Shirozake, sake-ul alb, purifică trupul, supa de scoici (hamaguri no suimono), servită într-un bol roșu-închis din care se deschide, luminând prin lichidul auriu și transparent, o unică scoică tremurând sfios, este o rugă întru castitate, iar hishimochi, prăjiturile de orez în formă de diamant, trei la număr
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
martie, iar fiecare fel de mâncare servit poartă o încărcătură simbolică. Shirozake, sake-ul alb, purifică trupul, supa de scoici (hamaguri no suimono), servită într-un bol roșu-închis din care se deschide, luminând prin lichidul auriu și transparent, o unică scoică tremurând sfios, este o rugă întru castitate, iar hishimochi, prăjiturile de orez în formă de diamant, trei la număr în trei culori verde, alb și roz trimit, pe rând, la verdele plantelor înmugurite, la albul zăpezii încă puternică pe alocuri
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
împăturit cu grijă prosopul și l-ai lăsat pe margine. Reiko și Olga, prietena care a venit în vizită din America, sunt deja înăuntru. Japonezele zâmbesc, peste chipurile lor se așază o copilărie tăcută, adâncită în ea însăși ca o scoică. Imam, pakistanezul, povestindu-mi cu inocența orientalului, pe care noi nu am avut-o niciodată, despre corpul lui negru, hirsut, încovoiat de rușine în bazinul în care trupurile argintiu-lucitoare, ca de femeie, ale japonezilor, îl învățau că un bărbat poate
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]