776 matches
-
în vigoare, cuprinde loc în rândul bisericilor autonome din patrie și ca atare ea este în drept ca, în marginea legilor țării, să conducă și să reguleze în mod independent afacerile sale, nu numai cele strict bisericești, ci și cele scolastice totdeodată, precum și cele ce privesc fundațiunile și e în drept de-a le administra și dirige independent prin organele sale proprii, rămânând neatins dreptul de supremă, inspecțiune pe care-l are statul. Biserica greco - orientală română, - știind că chemarea legislațiunii
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
-l ascultau. În toată Antichitatea, ca de altfel și În tot Evul Mediu, „lectura” Însemna citirea cu glas tare sau chiar un fel de incantație, cum constată M. McLuhan (1975). Apoi, paralel cu practicarea unui Învățământ mecanic, bazat pe metode scolastice, dogmatice, autoritare, de Învățare pe de rost a unor cunoștințe formale proprii școlii medievale, a Început săsedezvolte un nou tip de Învățământ - explicativ, mai evoluat. Acesta, fără să se dezică de importanța memorării și a apelului la memorie, Își Îndreaptă
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
evaluarea activelor Și datoriilor, precum Și bazelor de evaluare utilizate în teoria intenției; invocarea de fiecare dată a observației, analogiei, deducției, inducției Și generalizării pentru rezolvarea problemelor propuse; discursul pe urmele valorii economice, respectiv începând cu Aristotel Și continuând cu economiștii scolastici, sofiștii, mercantiliștii, liberalismul economic, fiziocrații, Ricardo, Smith, Marx Și lista rămâne deschisă; prezentarea reflecțiilor critice pentru a tensiona problemele abordate; dialogul modern Și comparat al bazelor de evaluare Și opțiunilor contabile privind menținerea capitalului Și construirea de performanță; dialogul abordărilor
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
familiei sale Și să practice milostenia socială, de unde rezultă că „prețul corect” se determină urmând propria conștiință, fiind definit de manieră morală. Spre deosebire de Aristotel, Sfântul Toma d’Aquino nu abordează problematica echivalenței în schimbul de mărfuri. În centrul gândirii economice a scolasticilor (profesori ai universităților din societatea medievală - aproximativ 1476) a stat „teoria prețului just”. Scolasticii înțelegeau prin „preț just” un preț normal, corespunzător bunurilor schimbate, considerat drept preț competitiv de către majoritatea oamenilor, preț care să excludă abaterile individuale Și cu atât
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
urmând propria conștiință, fiind definit de manieră morală. Spre deosebire de Aristotel, Sfântul Toma d’Aquino nu abordează problematica echivalenței în schimbul de mărfuri. În centrul gândirii economice a scolasticilor (profesori ai universităților din societatea medievală - aproximativ 1476) a stat „teoria prețului just”. Scolasticii înțelegeau prin „preț just” un preț normal, corespunzător bunurilor schimbate, considerat drept preț competitiv de către majoritatea oamenilor, preț care să excludă abaterile individuale Și cu atât mai mult practicile frauduloase ale unor negustori. Duns Scotus (1266-1308) explică „prețul just” prin
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
să-i confere dreptul de a hotărî asupra vieții și morții semenilor săi? Și dacă trebuie să devină pentru semeni una cu imaginea divinului, în ce fel o poate face? La toate aceste probleme, Platon a meditat cu seriozitatea unui scolastic. Încercând să ofere o idee asupra concepției sale politice, Platon folosește o tehnică analogică. În opinia lui Henri Joly, la Platon politica se poate defini pe sine prin opoziție cu simulacrele sale: sofistica și retorica. Acestea sunt măști, imagini ale
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
criterii esențiale. De acea M. de Montaigne scria „J’aime mieux une tête bien faite, qu’une tête bien pleine” (Prefer un cap bine făcut, decât unul foarte plin). Începând cu secolul XVI, gânditorii europeni s-au ridicat împotriva învățământului scolastic care avea în centru memorarea fidelă, mecanică, cât și cultivarea dogmatismului. Școala trebuie să aibă în centrul preocupărilor cultivarea gândirii, și nu simpla înregistrare de cunoștințe. Dezvoltarea memoriei rămâne necesară, în pofida enciclopediilor existente și a memoriei calculatoarelor, fiind însă nevoie
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
deocamdată nu împotriva! - Dumnezeului monoteiștilor, savanții încep să țină cont și de zeii Panteonului grecesc. Mecanismul angrenajului creștin începe să cunoască și rugina... Cartea revoluționează gândirea. Dar și forma se modifică. începe să se renunțe la metodele greoaie ale exprimării scolastice. Răsfoirea Expunerii în rezumat a teologiei a lui Toma d’Aquino permite oricui să constate în ce măsură curgerea lină a gândirii fluide poate fi stânjenită de arhitectura carcerală a expozeului: aceasta îngreunează, încetinește inteligența, apasă asupra ei; ea este încorsetată în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
libertin, ateu sau deconstructor al creștinismului. Gândirea filosofului roman vizează o purificare a acestei religii și, mai apoi, o revenire la principiile ei etice genealogice. Hristos trece drept filosoful prin excelență, cel pe care-l poate regăsi sub mormanul doctrinar scolastic criticat cât de des posibil; așa se întâmplă în Dezbateri dialectice î1439), o veritabilă mașină de război contra aristotelismului. Filosofia înseamnă iubire de înțelepciune, desigur, dar înțelepciunea coincide cu mesajul evanghelic. Ea n-are nici o nevoie să se piardă într-
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
latinist nepereche autor al Eleganțelor limbii latine î1435-1444) - îi știe pe Cicero și pe Quintilian aproape pe de rost... -, profesor de retorică la Roma î1450), Lorenzo Valla ar putea jongla cu preceptele sofistice și ar putea convinge ca un bun scolastic. Refuză însă să facă așa ceva și preferă îndemnul, dincoace de rațiune sau dincolo de ea, la o credință necesară și suficientă. Acest angajament creștin se manifestă din plin în Dialog asupra liberului arbitru îpe la 1443), un text de mici dimensiuni
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
reflectează, reia, continuă și lasă frâu liber imaginației sale, improvizează. N-avem de-a face cu o compoziție propriu-zisă - fantasma foarte la modă într-o epocă obsedată de o structură atinge un apogeu în jurul anilor 1570 -, nici un plan de tip scolastic: opera iradiază ca un imens hohot de râs la adresa mașinilor de război medievale înzăuate în retorici aristoteliciene: chestiune, articol, obiecție, răspuns, soluție, numerotare, tot atâtea artificii în care Montaigne nu crede nici un moment. Acestei cazne conceptuale, el îi opune cuvântul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
care face parte din psihologia italienilor dispuși să vadă miracole la tot pasul - lucru care însă nu mi se pare demn de tine. „Țărișoara” este mic-burgheză, fascistă, creștin-democrată; e provincială și stă la marginea istoriei; cultura sa este un umanism scolastic, formal și vulgar. Vrei ca eu să deplâng toate acestea? În ceea ce mă privește, această țărișoară a fost o țară a jandarmilor, care m-a arestat, m-a judecat, m-a persecutat, m-a linșat timp de aproape douăzeci de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
care se amestecă elemente când prețioase și rare, când obișnuite, atinge un ridicat grad de bizarerie. Realitatea nu este niciodată văzută în sine, în mod obiectiv, ci întotdeauna prin filtrul literaturii pe care Sidonius o stăpânește cu o precizie aproape scolastică. El încearcă să folosească toate subtilitățile formale pe care i le poate oferi studiul textelor din trecut. Prin acest stil rafinat și elegant el vrea să înnoiască expresivitatea limbii, dar totul se consumă în acest joc artificial. Potrivit unei informații
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Trei Capitole, iar papa Vigilius după unele ezitări, a acceptat poziția conciliului, Facundus, împreună cu majoritatea episcopilor africani, s-a separat de comunitatea episcopilor orientali și de papa și, ca să justifice această atitudine, a scris alte două tratate. Adresându-se unui „scolastic” necunoscut pe nume Mocianus, care comparase această schismă cu eroarea donatistă și o combătuse bazându-se pe afirmațiile lui Augustin, Facundus a scris o carte Contra scolasticului Mocianus (Contra Mocianum scholasticum), în care susține că nu Biserica africană devenise schismatică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și, ca să justifice această atitudine, a scris alte două tratate. Adresându-se unui „scolastic” necunoscut pe nume Mocianus, care comparase această schismă cu eroarea donatistă și o combătuse bazându-se pe afirmațiile lui Augustin, Facundus a scris o carte Contra scolasticului Mocianus (Contra Mocianum scholasticum), în care susține că nu Biserica africană devenise schismatică, ci adversarii doctrinei celor Trei Capitole și, în consecință, și ai Crezului de la Calcedon. Facundus a polemizat și cu papa Vigilius și a răspândit opera sa în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
teologilor să pună de acord textele Sfinților Părinți pe baza unui sistem de definiții necunoscute acestora) trăsăturile care i-au permis să situeze în vremea lui Justinian „sfârșitul epocii patristice” și să afirme: “într-un sens ce trebuie precizat, «epoca scolastică» începe în Orient în secolul al VI-lea” (Le chalcédonisme et le néo-chalcédonisme en Orient, citat mai jos, în bibliografie). Bibliografie. Pe lângă studiile generale de istorie a creștinismului, pot fi consultate: F. Diekamp, Die origenistischen Streitigkeiten im sechsten Jahrhundert und
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai degrabă marginal. Bibliografie. Toate documentele menționate se găsesc în fascicolele din ACO II (actele de la Calcedon); cf. CPG III, n. 5930-5938. Despre Flavian: J. Liébaert, Flavien (Saint), DHGE XVII, 1971, col. 390-396. 9. Eusebiu din Dorileos După cum spun Evagrie Scolasticul (Istoria Bisericii I, 9) și Marius Mercator, Eusebiu era încă un laic, cu studii serioase însă de retorică și jurisprudență atunci când, la sfârșitul lui 428, a devenit primul contestatar al predicilor lui Nestorios pe care le-a întrerupt pentru a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Cristos cu al nostru (în opoziție cu Eutihie), lăsând de-o parte doctrina calcedoniană a celor două naturi, l-a reinstalat pe Petru ca instrument al politicii sale. Petru a murit în 490. Au rămas de la el (în Evagrie Scolasticul, Istoria Bisericii III, 17) o scrisoare adresată lui Acacius de Constantinopol, iar în istoria lui „Zaharia Retorul” (cf. aici, pp. ??? sq.), o epistolă către Fravitas, succesor proaspăt ales al lui Acacius (489) în care respinge hotărârile conciliului de la Calcedon. 15
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
du Christ. Étude d’histoire littéraire et doctrinale suivie des fragments dogmatiques de Julien (texte syriaque et traduction grecque), Impr. P. Smeesters, Louvain 1924. 19. Ioan de Scitopolis Episcop de Scitopolis, în Palestina, între 536 și 550, Ioan - zis și Scolasticul - făcea dovada unei culturi impresionante pentru vremea sa; este unul din primii reprezentanți de seamă ai neocalcedonismului. Nu se știe aproape nimic despre viața lui, iar operele sale s-au pierdut aproape în întregime. Prin 510 a compus o scriere
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Sever”, dedicată celor două tipuri de voință, divină și rea, care se nasc din facultatea volitivă a sufletului (Anastasie Sinaitul citează un al doilea fragment din aceeași scriere). Al doilea tratat era un răspuns la cinci întrebări puse de scolasticul Anatolie; aici, Efrem afirma, între altele, că Isus Cristos a înviat cu tot cu trup, că Adam a fost creat nemuritor (o opinie care îl apropie de poziția lui Iulian de Halicarnassus), că evanghelistul Ioan supraviețuiește undeva împreună cu Enoh și Ilie în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
on the Cult of Images, în Christianity, Judaism and Other Greco-Roman Cults. Studies for Morton Smith at Sixty, ed. J. Neusner, II, Brill, Leiden 1975, pp. 208-216. 24. Eustație Monahul Acest autor e cunoscut doar grație unei Epistole către Timotei scolasticul despre cele două naturi, contra lui Sever, scrisă pe la jumătatea secolului al VI-lea. El îi asimilează pe monofiziții extremiști, cum e Timotei Aelurus, cu vechii docetiști și afirmă că toți cei care au declarat că Cristos a venit în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
atacați nestorienii și monofiziții sunt atribuite în manuscrise unui călugăr numit Leontie din Ierusalim, recunoscut astăzi ca o persoană diferită de aceea a lui Leontie din Bizanț (cf. aici, pp. ???-???). Tratatul Despre cele șapte este, conform manuscriselor, opera „lui Leontie scolasticul bizantin, compusă întocmai după prelegerile (apo phônes) lui Teodor, avă mult iubit de Dumnezeu și preaânțelept filosof”; se consideră că trimiterea se referă la Teodor din Raithu, iar scrierea e redactată după 560. În ce privește omiliile atribuite în manuscrise lui „Leontie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Sinde pe coasta Feniciei și a fost călugăr la Tyr, apoi în Palestina, la laura lui Gherasim în apropierea Iordanului, înainte de a întemeia, prin 520, propria sa mănăstire la Sindenai, la nouă kilometri de Cezareea (în Palestina). După cum spune Evagrie Scolasticul (Istoria Bisericii IV, 7), avea calități profetice și a anunțat cutremurul care a distrus Antiohia în 528. Probabil că nu a scris nimic, dar au rămas de la el niște Capitole (kephalaia e unul din titlurile din manuscrise; primul editor, în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care s-a păstrat și în siriană, adresată lui Ioan de Antiohia, scrisă cu puțin înainte de conciliul din Efes, îl îndeamnă pe destinatar să participe la sinod și să adere la poziția lui Chiril, blestemându-l totodată pe Nestorios. Evagrie Scolasticul reproduce în Istoria Bisericii (II, 10) extrase dintr-o scrisoare a lui Simeon adresată lui Basilius de Antiohia (456-458) în care stâlpnicul declară că a aderat în mod ferm la Crezul de la Calcedon; istoricul atestă că Simeon i-a trimis
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
493, dacă e adevărat că era deja diacon când s-a dus la Constantinopol în vremea lui Anastasios. Pe atunci, Berit era un important centru cultural, vestit mai ales pentru școala sa de Drept; studiaseră aici și retori ca Zaharia scolasticului sau Sever din Antiohia. Viața lui Sever, scrisă chiar de prietenul lui Sever, Zaharia, ne prezintă intensa activitate intelectuală din Berit, centrată pe cultura păgână și ascetismul creștin. Aluzii polemice la cultura păgână mai surprindem încă în opera lui Roman
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]