365 matches
-
un submarin. Viv dorea să poată deschide fereastra și să-și scoată capul afară, În vînt. Dar luminile erau aprinse și draperia era trasă deja. Tot ce putea face era să se apropie de ea și să-și pună materialul scorțos În jurul capului, ca un fel de glugă, și să respire ce putea din aerul rece care se prelingea printre golurile din tîmplărie. Fereastra dădea Într-o curte. Putea auzi sunetul mașinilor de scris și al telefoanelor din Încăperile de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
are o figură fără riduri, deranjant de rotundă, ca o minge de fotbal, părul pieptănat într-o parte și uns cu briantină, care-l face să lucească în lumina lunii, ca o placă de gramofon. Fumează cu aerul unui tip scorțos de la club, cu o mână la spate, de parcă s-ar pregăti să recite ceva. Pare lustruit cu șelac. Bobby nu este prea convins, însă ceva, nu știe prea bine ce, poate legat de suprafețele lucitoare, de apă, de drumul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ochi mari și rugători, dar eu țin punga cu E În mâna cealaltă. — O să mă duc la școala aia șmecheră. Suge. O să mă asigur că Tati Conrad Q.C. ajunge să afle toată povestea. Suge. Îmi simt coaiele solzoase și scorțoase. Pielea se cojește de pe ele. Eczema mea se Înrăutățește ca un rahat, zău așa. Prea multe gânduri murdare. Prea multe locuri nasoale. Dar nu acum. Ce moacă micuță și drăguță pe ea. Își pune Încet gura În jurul vârfului pulii mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mai rămas timp să discutăm despre situația în care ne aflăm? Eu încuviințez încetișor, cu o emoție pe care nu o mai simțisem de ani de zile, el își apropie fața de mine, de aproape pielea lui este aspră și scorțoasă, la fel ca pielea portofelului așezat între noi pe masă, vrei să discutăm despre situație aici sau în altă parte, întreabă el, poate mergem în locul în care s-a născut această situație, iar eu șoptesc, bine, dintr-odată nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de peste mări și țări - a funcționat bine, astfel că delicatesele festivalului s-au consumat pe rupte. A fost chiar mare îmbulzeală la spectacolele lui Șerban, Dabija, Măniuțiu, Zholdak, dar au existat și mici excepții. Din fericire, au lipsit „Invitacii“, acei scorțoși oficiali care nu ratează premiere locale, care nu sunt de fel consumatori de cultură, ci vânători de imagine, iar astfel s-au putut cumpăra și bilete, iar publicul, amestec de localnici, actori, critici de departe, a consumat cu nesaț, timp
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
bărbatul! Acolo, sub abricos, ceva care nu-i de tot al ei: niște butuci, bușteni, buturugi. Nu se văd bine, că-i Întuneric. Dar chiar de-ar fi, nu s-ar vedea, din pricină că sunt acoperiți cu o pânză Întunecată și scorțoasă. - E-e-eu șșștiu ce-i acolo!, dârdâi de frică. M-m-morții... - Ei nu sunt morți, zice firoscoasa, Înălțând un deget, ca mama, dar numaidecât coboară degetul, se lasă și ea pe vine, lipită de mine. Ei sunt veșnic vii! - se cuibărește În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
le aducă ai lor, plecații la parașute: suspante - cu care au să se joace de-a caii? ; vreun znac (insignă)? vreun porthart (fără hărți); material de parașută, din care mamele au să croiască și coase cămeși de culoarea untului cam scorțoase, dar se cheamă că din mătase-de-pădure? Stau În calidor, Înfofolit În pături. Singur-singurel și fără nădejde: Eu n-am În familie bărbat; nici măcar o soră mai flăcăoasă, ca să-mi aducă și mie, copil făr-de tată, ceva-ceva din pădure. Așa că, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cheamă bisericos. A contribuit, cred, la asemenea atitudine firea de englez sceptic, dotat cu simțul relativității și-al umorului. Făcând parte mai degrabă din high-life-ul mondial decât din rândul artiștilor populari, Clapton nu umblă cu fițe și nu practică stilul scorțos, impenetrabil, intangibil. Volubilitatea ce-o degajă în interviuri și-n concerte, invitațiile acceptate pe discurile colegilor sau la spectacolele altora mi se par dovezi ale unei generozități fără ipocrizie. Dar și altfel se vede firea bună a artistului, anume în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
le are de spus, să detalieze ceea ce contează, să omită ceea ce nu interesează; să selecteze și să ierarhizeze, să aleagă și să pună întrebări, să caute și să le ofere oamenilor ceea ce așteaptă ei. Un reporter emoționat este un reporter scorțos, așa că încearcă să te relaxezi și să uiți că vorbești în fața unei camere și ajungi pe zeci sau sute de mii, uneori chiar milioane de ecrane de televizor. Discursul tău trebuie să fie o poveste frumoasă, spusă cu drag unui
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
înghită ceva sau să se odihnească. Dintr-o dată, își simte intestinele strângându-se într-un ghem dureros. Intră în primul restaurant ce îi iese în cale. Un local elegant, iluminat savant, muzică de ambianță... Doar câteva mese ocupate. Un chelner scorțos îl conduce la o masă dintr-un separeu îndepărtat. "Ora de masă a cam trecut... Așteptați pe cineva ?", la care Victor dă un scurt răspuns șoptit : "Nu, nu aștept pe nimeni." Consultă absent meniul legat în piele pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și o cutie de tinichea cu plasturi uzați. Plasturii mi i-am lipit pe corp, acolo unde am considerat necesar, iar sticla am pus-o pe masă. Din șifonierul din hol am recuperat ultima pereche curată de chiloți și cămașa scorțoasă, aproape nefolosită, pe care o cumpărasem pentru cina cu Dora. Pantalonii de la costumul de rezervă erau Înghesuiți sub saltea. Îmbrăcat În haine noi, mi se părea treptat posibil să redevin uman. M-am Întors În bucătărie unde apa pentru cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
țara Românească. Intermezzo informativ. Părerea competentă a valetului, exprimată cu satisfacție deplină în patul... (nu contează numele și nici măcar sexul) plăcerii sale: ― Dacă Franța a câștigat ceva în seara asta, la acel ceva n-a contribuit - nu, în nici un caz - căposul, scorțosul meu stăpân, și nici împăratul Napoleon, ci potaia stăpânei, afurisitul Bichon. PAGINĂ NOUĂ 3 Exista și o față ascunsă a orașului. Dublul lui subteran. Un spațiu întunecat, dar primitor, o rețea de galerii boltite, un sistem eficient și vechi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
că sarcomul din pîntecele tatălui meu arătase Întocmai. Și că eflorescența durase ani de zile. LEGENDA ADORMIȚILOR Rămaseră În grotă trei sute de ani la care se mai adăugară nouă Coranul, XVIII, 25 1. Zăceau cu fața-n sus pe velința scorțoasă și jilavă, răpănoasă de atîta terciuială și zvîrcoleală a trupurilor, iar pe alocuri, unde părul de cămilă se rosese, sub ceafă, sub spete, sub coate, urzeala era mai bățoasă, ca și sub călcîie ori sub pulpele țepene ca niște furci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
să caști gura la fleacuri pe stradă sau să te-nhăitezi cu cine știe cine, că-ntîrzii, și dacă te prind cu vreo absență, îți rup urechile! Bucuria întrezărită o clipă se spulberă. Îmi iau șapca și ghiozdanul, și o pornesc! Așa de scorțos cred că n-am mers niciodată. Uniforma, șapca și ghiozdanul, toate ― noi-nouțe! Puțin lucru, la un băiat de 10 ani și jumătate? Mi se părea că toată lumea se uită la mine. Dacă doi trecători își aruncau vreo privire furișă și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
din ce sânt făcute! E, popa, ori neînvățat, ori că-l strângeau, mai știi... mergea cam greu, se mai oprea în loc, mai trântea de pământ cu piciorul, chipurile ca să i se așeze gheata mai bine; iarăși o pornea la drum, scorțos nevoie mare, scârț, scârț, că uitai să vă spun, își cumpărase ghete cu scârț, cum era obiceiul să se poarte pe vremea aceea. Nu după multă vreme, popa, sâcâit mai mult de pielea și talpa cea nouă, decât de umblet
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
în termeni culturali, o experiență sinestezică. Ea se deschide, simultan, către vizual și către literatură, către tradiție și către reverie. Proza grafică nu este genul minor incompatibil cu demnitatea intelectuală a cititorului. Ea este însă incompatibilă cu rigiditatea snoabă și scorțoasă a celor care preferă să rămână închiși în turnul cenușiu al lipsei de imaginație, refuzând invitația la călătorie și evaziune. Banda desenată deține un potențial de semnificație care se cere decodat cu instrumente ce sunt prin excelență interdisciplinare. Asemenea literaturii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
timp Lawrence nu reuși decât printr-un efort suprem de voință să scape de imaginea aceasta pe cât de sublimă, pe atât de oribilă, ce parcă i se lipise de retină. Închidea ochii și vedea fața Oliviei, reprezentată printr-o gaură scorțoasă, din care ieșeau melci. Oliver Își vâra capul sub pătură, dar melcii nu-l lăsau În pace. Întinzându-și balele ca pe niște fire de păianjen, coborau de pe fața femeii imaginare, ce-și desfășura părul peste el, lunecând pe pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ale lordului Zdreanță pe degetul pictat cu henna roșie al Mamei Natură. Și stomacul i-a chiorăit. Și ea a râs, împroșcând peste tot cu sânge și bucăți de crustă. Acum până și cămășile de mătase sau de pânză sunt scorțoase și îmbibate cu sânge. Degetele mănușilor atârnă goale. Pantofii și cizmele sunt umplute cu șosete făcute ghem ca să înlocuiască degetele lipsă. Gulerele de blană, nevăstuicile și jderii, sunt moi ca blana pisicii. Tot dați-i de mâncare pisicii, spune Miss
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
opinii răzbate o înțelegere complexă și nuanțată asupra realității umane, o bogată experiență de viață și o judecată închegată în jurul unor convingeri ferme. Aș spune că Vasile Fetescu promovează o viziune realistă asupra vieții, ținându-se la distanță de moralismul scorțos și rece. Domnia sa nu scrie de pe pozițiile unei autorități epistemice sau morale, ci bazându-se pe o reflectare adâncă asupra lumii și a propriei experiențe de viață. De aceea, aforismele sale nu sunt decât arareori imperative, ele având mai curând
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
că sarcomul din pântecele tatălui meu arătase Întocmai. Și că eflorescența durase ani de zile. LEGENDA ADORMIȚILOR Rămaseră În grotă trei sute de ani la care se mai adăugară nouă Coranul, XVIII, 25 1. Zăceau cu fața‑n sus pe velința scorțoasă și jilavă, răpănoasă de atâta terciuială și zvârcoleală a trupurilor, iar pe alocuri, unde părul de cămilă se rosese, sub ceafă, sub spete, sub coate, urzeala era mai bățoasă, ca și sub călcâie ori sub pulpele țepene ca niște furci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
deja, erau mâncate de nu știu cine Așa că, am tăiat o baieră de la geantă, am pus-o să se înmoaie și douăzecișipatru de ore am avut răbdarea de am lăsat-o în apă, dar în zadar a fost, fiindcă tot tare și scorțoasă era, nelăsându-se mestecată între dinți și între măsele Și atunci am scos cuțitul, am tăiat mărunt, pe o scândură, o bucățică de curea și am mâncat această închipuită merinde, dar mai rău mi-am făcut astfel Că fiind cureaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
îl vânduse pe vreo trei sticle de vin, dar dădea bine s-arate cât de macho e hombre-al nostru, îi întărea faima de scriitor cu vână. Nu i-ar fi căutat nimeni nici plătit prin hainele strălucind de jeg și scorțoase. Mergeam la Anatol, dar parcă n-aș fi avut nici un chef să-l găsesc acasă, după cum n-aveam nici o tragere de inimă să rămân la el. Nu reușeam să mă opresc din mers, mă purtau picioarele, fredonam o bolmojeală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
acum mi se pare că descifrez sentimentul blocat în retinele acelea opace: acolo este o lipsă, o stagnare, un zid. Ochii ei sunt aceia ai unei proaste. Este o descoperire explozivă. În spatele aparentei inteligențe se ascunde o patină de surditate scorțoasă, aproape o absență a conștiinței, o portiță de scăpare în fața durerii. Este privirea pe care o folosește când se află în dificultate, aceea cu care se preface că mă înțelege, în timp ce mă abandonează mie însumi. Se ridică, se îndreaptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
din mâna ei stângă, luă și punga din dreapta, continuau să meargă alături, fără a vorbi. Ajunseseră la vila unde locuia Irina, o cochetă clădire îngustă, cu acoperișul de olane cărămizii. Urcară treptele, coborâră în hol. Ira dezbrăcase hanoracul, peste blugii scorțoși avea o largă jachetă albă, de lână groasă. Într-o mână ținea sticla de vin roșu, în cealaltă un pahar pictat cu floricele albastre și o cană țărănească. — Nu mai sunt decât două persoane cazate aici, în vilă. Și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tremura. — E penibil, domnule. Nu te mai suci atâta. N-o mai privi. Păi, parcă aș cunoaște-o. Dar nu-i aud glasul, aș vrea să-i aud vocea, poate o recunosc. Vecinul a râs, copilărește. Și-a trecut mâna scorțoasă prin părul alb. A ridicat paharul cu scursura numită limonadă și a sorbit, strâmbându-se. — Cred și eu că o cunoști. Toată țara o cunoaște. — Cum... cum toată țara? — Simplu. Simplu de tot. Ne spunea, cândva, noapte bună. Tuturor. — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]