351 matches
-
fie rapid; disprețuia din tot sufletul volubilitatea franceză și falsa căldură pe care o numea „tunetele și furtunile Operei“. Nu și-a pierdut niciodată gravitatea de senator și defectul lui era, poate, la începuturile lui, acela de a fi puțin scorțos și cu ifos; își înălța capul cu prea mult orgoliu și își manifesta uneori disprețul ajungând la insolență. De necrezut pare faptul că, în timp ce vorbea, i se trimiteau la tribună bilețele scrise cu creionul ăcum se scriau nenumărate în timpul Adunării
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
le are de spus, să detalieze ceea ce contează, să omită ceea ce nu interesează; să selecteze și să ierarhizeze, să aleagă și să pună întrebări, să caute și să le ofere oamenilor ceea ce așteaptă ei. Un reporter emoționat este un reporter scorțos, așa că încearcă să te relaxezi și să uiți că vorbești în fața unei camere și ajungi pe zeci sau sute de mii, uneori chiar milioane de ecrane de televizor. Discursul tău trebuie să fie o poveste frumoasă, spusă cu drag unui
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
cînd făceam voile firii pămîntești și ale gîndurilor noastre și eram din fire copiii ai mîniei ca și ceilalți.” Asta-i, cînd esenii i-au acuzat pe ivriții zeloți de hoție, aceștia au început să-i spurce că ar fi scorțoși față de apucăturile lotrilor și că nu se rușinează să-l batjocorească și pe Cel din Înaltul Cerurilor! Saul hulește voinicește religia esenilor și în scrisorica intitulată A doua epistolă a lui Pavel către corinteni, unde la 4,3-4 scrie că
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
protectori ai imperiului. Iudeo-creștinilor li se cerea să ardă puțină tămîie pe altarele zeilor oficiali pentru a dovedi loialitatea față de imperiu și împărat, primind în schimb un certificat în acest sens. O parte dintre ei au acceptat dar unii mai scorțoși s-au opus și au fost expulzați în Crimeea, numărul lor ridicîndu-se la opt mii. Prea puțini pentru un imperiu atît de mare și mai ales pentru pretențiile lor de dominare a întregului pământ. Valerian îi ia la bîză pe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Ve- ghetorul) iar celălalt se numea Cautopati(Judecătorul). Toți ,,specialiștii” care au scris despre ariminism/mitraism nu au înțeles sensul acestor cuvinte pentru că ei nu purtau freză mioritică iar zicerile nu veneau din greacă sau latină, cele două tălpi ale scorțoasei culturi occidentale. Cuvîntul cauți are sensul de atenți, cu băgare de seamă, a căuta, a aprecia iar păț are sensul de pă-țanie, întîmplare neprevăzută. Acești doi dadofori sau dioscuri împreună cu Mitra formau o triadă care era văzută fie ca astru
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
iar de la sfîrșitul sec. al XVIII-lea încoace, dintre cei ce frecventau cunoscutele saloane. Ne interesează însă altceva: momentul cînd se produce o polarizare, o bifurcare a orientărilor intelectuale: una care se întemeiază pe ceea ce Morin numește, cu formule ușor scorțoase, supradeterminarea conformității, alta pe supradeterminarea devianței, aceasta din urmă constituind în fapt forța bulversantă a societății. Între yes-men și omul revoltat Riguros vorbind, conformismul și devianța au fost cele două fețe ala unui Ianus bifrons, ecuație în absența căreia ar
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
complicate sarcini birocratice care ne rup din munca directă cu cel ce se așteaptă să fie modelat, schimbat, învățat în interacțiune cu tine. Începi să fii prins între viața școlară, dinamică, fluidă, vie, chiar dacă uneori tristă, și cultura organizațională, pretențioasă, scorțoasă, amorțită dar sforăitoare. Lumea modernă iubește textul, mai ales cel sub formă de proiect sau sub formă de raport. Raportul începe să fie un mod de existență care poate compensa existența însăși. Șeful ierarhic controlează documente. Să fi devenit mai
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
distracții în care se antrenează împreună băieții și fetele, și în care aparențele sunt menținute cu sfințenie, nu îi fac să trăiască "peripeții romantice pline de neprevăzut prin parc și prin bătrânul conac". Peripeții pe care bunica fetei, o femeie scorțoasă, le privește fără pic de îngăduință... Jocul flirtului: necuviințe cuviincioase Prin urmare, cu toate că rămâne încă destul de strânsă, menghina convențiilor, interdicțiilor și conveniențelor care apăsa asupra tinerilor se relaxase întrucâtva. În mecanismele mașinăriei sociale începe să se simtă un oarecare joc
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în comediile americane ale lui Howard Hawks sau Frank Capra. Să ne gândim de pildă la extravaganta și fercheșa Katherine Hepburn copleșindu-l cu insistențele sale pe Cary Grant, în rolul unui paleontolog cât se poate de grav și de scorțos în filmul Bringing Up Baby (1938). La fel, stereotipul "divinei", întruchipat magistral de Greta Garbo sau Marlene Dietrich, reunește și el cei doi poli ai femeii. Căci "divina" este senzuală, carnală, însă deopotrivă pură, inaccesibilă, misterioasă. Ea suferă și produce
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ales în acel spațiu parcă făcut pentru flirt, și anume petrecerea-surpriză. Despre petrecerea-surpriză Locul de întâlnire tradițional reprezentat de sala de dans evoluase considerabil din perioada Belle Époque. Încă din perioada interbelică, balul burghez, cu tot fastul său, convențiile sale scorțoase și codul său strict de conduită cedase locul petrecerii-surpriză, mult mai neprotocolară. Seratele mondene de sfârșit de secol supraviețuiau încă în cadrul curselor de mașini, unde tinerii provenind din medii foarte înstărite se puteau întâlni și decide să se căsătorească în
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
au devenit cei mai buni prieteni, altfel m-ar fi atacat fără vreo remușcare. Geanta îmi atârnă greu pe umăr, se balansează regulat precum un pendul. Scoate un zgomot stresant frecându-se permanent, înainte și înapoi, de geaca albastră și scorțoasă, înghețată. O zi destul de frumoasă pentru un început de decembrie, se derulase surprinzător de călduță! De jur-împrejur, alei mărginite de garduri vii mă petreceau alene cu un galben-ruginiu copt și târziu; copacii mă privesc de sus fără a-și zbengui
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
uitându-mă al fața ei pentru a aștepta vreo nouă poruncă. Dar n-a venit. Bunica avea în mâna dreaptă un lanț; s-a așezat în genunchi în fața prispei unde era Haiduc și i-a petrecut lanțul după gâtul descărnat, scorțos și urât mirositor. Operațiunea a necesitat oarecare timp, deoarece câinele se retrăsese lângă zidul casei, iar bunica făcea toată treaba asta pe bâjbâite. În sfârșit a terminat. Ei, de-amu ne-om plimba șî noi oleacî. Hai! Bunica mergea înainte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ei era pusă într-o situație limită. Avea venele picioarelor pline de varice urâte, boboșcate, de mărimea unui cărăbuș prin care sângele bătrân și obosit refuza să mai circule prin canalele care-și pierduseră tinerețea, prospețimea și elasticitatea, devenind rigide scorțoase și dureroase, părând a fi intrat sine die într-o grevă sanguină cu revendicări de natură terapeutică mirobolante... Doamne, Dumnezeule, ce viață a mai dus și bunica mea???!! Asemenea picioare meritau cu prisosință sărutate cu pietate și venerație, ca ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și prietenii săi. Nu trebuie să înțelegeți că ar fi o incultă. Dimpotrivă. A citit suficient încât să înțeleagă în ce lume se mișcă. Oricum, un copil crescut prea repede. Acum are o viață extrem de atipică, se învârte printre oameni scorțoși, constipați chiar. Și toată situația asta o amuză la culme. Adică, îmi mărturisea odată, ĂȘTIA, înțelegând prin ĂȘTIA toți oamenii neserios de serioși, ei chiar nu-și dau seama de faptul că sunt o impostoare? Zicea că se simte vinovată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
gabardină bej și pălărie, e drept, cam tocite, dar curate, și din ce materiale, pe când el nu umblase îmbrăcat toată viața decât cu pufoaică și cu șapcă, iar de când ajunsese cine ajunsese, se împopoțona cu haină de piele neagră, care, scorțoasă, îi venea ca dracu. Îl enerva că mereu tata se adresa cu domnule, doamnă, saluta larg, ceremonios, își scotea pălăria și se înclina, zicea am onoarea, respectele mele și alte formule de-astea care lui Fanache îi provocau greață. Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
alții bolnavi în stadii avansate de boli de plămâni, de artrită, de gută, de varice, nemaiputându-se deplasa până la grupul sanitar, expectorau toată hârcâiala aia galbenă, purulentă, otrăvită, gelatinoasă și grețoasă sub formă de flegme consistente și mizerabile care deveneau scorțoase, solidificându-se pe rotunjimea vasului în partea exterioară, bălăngănindu-se suspendate și zdrențuite ori de câte ori se producea un curent de aer când vreo asistentă, sătulă până-n gât de rezistența acestor agonici care se încăpățânau să trăiască, traversa grăbită și indiferentă salonul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
seci și îngropate o jumătate de metru în stratul de omăt viscolit pe câmp și trebuiau scoase bucată cu bucată, degajând zăpada din jurul lor. Era o muncă foarte grea, un chin. Scormoneam la rădăcina lor și le scoteam din zăpada scorțoasă. Mănușile se udau; ne opream pentru a bate palmele una de alta; frecam alternativ când o mână când cealaltă pentru a pune sângele în circulație. Cu degetele înghețate plângeam de durere și continuam această activitate diabolică și monstruoasă, pe lângă care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ca un cârâit de cioară pe ogor în Bărăgan, "Cardoso". Dona Maria, o portugheză în vârstă cu mâinile distruse de acizii de curățare; zâmbea tot timpul și cânta imnuri religioase cu voce joasă, prin sălile de conferința golite de tipii scorțoși și borșiți în costume de 3000 de dolari bucata. Joaquim, șeful de echipă, dat cu gel în cap de parcă ar fi căzut în cuva cu gelatină, preocupat tot timpul de tunigul și elogiul mașinii sale, un Golf obosit. Am spus
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
să ascult cu drag tot ce ne-au învățat în ședințele acelea cetățenești, ar trebui să iei aminte! Să nu mai pierdem timpul, tovarășa Rodicuța, să vedem brigăzile muncitoarelor de la Holdingul de curci.“ „Te mai interesează?“, îl întrebă pe tânărul scorțos din fața ei. Gabriel era profesor de muzică, cu vioara după el. Și cu un ciorap roșu, căci îl declaraseră nebun și trebuia să facă, în orice moment al „existenței lui de păduche“, după cum îi spusese tovarășul cu ochi albaștri, secretarul
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Franceză au rămas ca o amintire extrem de plăcută în memoria mea, chiar dacă condițiile de viață erau grele, a contat foarte mult atmosfera extrem de plăcută de acolo, care făcea mai mult decât unele evenimente cu pretenții, dar care erau mult mai „scorțoase”, și unde nu mă simțeam în largul meu. Sala DALLES - U.C.S.B. București 1989 Pentru a scrie cum am ajuns să expun la sala Dalles UCSB din București, trebuie să pomenesc aici despre o persoană care m-a ajutat foarte
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de un an și jumătate în MAE, așteptam o decizie de plecare la o misiune diplomatică. Fusesem prin mai toate țările europene, în SUA și Canada și nu mă atrăgea nici o destinație "occidentală". Pentru mine, "occidentalii" erau prea previzibili, prea "scorțoși" și uneori distanți, prea calculați și pragmatici. Le admiram cultura, atât materială, cît și spirituală, erau ordonați, harnici, disciplinați. În toate contactele mele cu ei nu m-am simțit niciodată în inferioritate, dimpotrivă, cum se spune "le-am dat clase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
acasă bolnav și cu încălțările rupte. Vara, când eram cam pe la aceiași vârstă, tata cosea ovăz în grădina din spatele casei și purta opinci făcute din piele crudă de vacă. La amiaza zilei, din cauza căldurii, opincile se uscau, se scorojau, deveneau scorțoase și rodeau piciorul făcând răni. Tata avea două perechi de opinci identice. O pereche de opinci o purta până se scorojeau pe picior și incomodau. Cealaltă pereche era pusă la înmuiat. Tata descălța opincile scorojite, le aducea lângă cofa cu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
închide o uriașă literatură. Îmi amintesc de o fotografie pe care cineva, inventariind "fondul de marfa", a notat "Caporal cu bicicletă și fată". Stupid, dar foarte exact. Un tânăr soldat, cu gradul de caporal fixat, la vedere, pe un epolet scorțos, ține cu mîna stângă o bicicletă, sprijinindu-se de ghidon. Brațul drept este fixat, gingaș, dar ferm, pe talia unei fete, care poartă un batic; este o blondă cu o batistă cocoloșită într-o mână și o crizantemă în cealaltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cerut să-i numesc (sau să-i înaintez) o rudă sau o cunoștință. A trebuit să-l refuz, arătându-i că nu pot proceda decât legal, dar el s-a supărat și m-a pârât tuturor colegilor că am devenit „scorțos”; acum doi ani, când ne-am mai întâlnit odată, mi-a reproșat din nou refuzul meu! Un fost coleg de universitate, Gh. Coman , astăzi profesor titular la Facultatea de Teologie, dar pe atunci numai asistent, a venit să-mi ceară
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
astă dată mai ales din izvor popular: "Paza bună trece primejdia rea...; melul blând suge la două mume...; capul plecat nu-l prinde sabia"; "...și se potriveau amândoi acești boieri într-o fire, după cum se zice: calul râios găsește copaciul scorțos". Cronicarul își frânge mâinile de-a lungul letopisețului, văietîndu-se și creîndu-se pe sine ca tip al boierului cu jale de țară: "Oh! oh! oh! Săracă țeară a Moldovei, ce nenorocire de stăpâni ca acesta ai avut... Oh! oh! oh! Vai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]