860 matches
-
îndrepta spre Libris, înțeleptul curții. − Libris, te rog să îmi spui secretul timpului! Cum aș putea să îl opresc, ba chiar să-l dau înapoi? − O, dragul meu prinț, doar cel ce reușește să treacă peste Marea Anotimpurilor și prin scorbura Copacului Înțelepciunii, va putea să ajungă în Împărăția Timpului. Dar să aveți grijă, că Timpul este foarte siret! Auzind toate acestea, Solaris nu mai statu pe gânduri și se pregăti de drum. Libris făcu semn să i se pregătească escorta
GEORGE- NICOLAE STROIA, UN BĂIEŢEL DIN ADJUD , DE 12 ANI, A SCRIS O CARTE DE BASME de MIHAI MARIN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357423_a_358752]
-
de drumul lung. După o noapte rece, se treziră în zori, gata de călătorie. − Ce căutăm acum? întreba pescărușul. − Copacul Înțelepciunii! Nici nu terminară bine de vorbit că observară copacul. După ce au ajuns în fața copacului, au auzit din interiorul unei scorburi o voce înăbușita: − Stați, călătorilor! Ca să găsiți intrarea în Împărăția Timpului, trebuie sa imi dezlegați o ghicitoare: „Fir de tort, rând pe rând, Tors de gand, Lung cât cerul Iute că gerul, Aripi de matase Prins pe ceas în case
GEORGE- NICOLAE STROIA, UN BĂIEŢEL DIN ADJUD , DE 12 ANI, A SCRIS O CARTE DE BASME de MIHAI MARIN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357423_a_358752]
-
simboliză amintirile, lung cât cerul... înseamnă că e nesfârșit, iute că gerul... înseamnă că trece repede. Nu poate să fie decât timpul! răspunse Solaris. −Așa este! Ai gândit bine! Acum aveți voie să deschideți Poartă Timpului. Iar copacul își deschise scorbura și cei doi intrară în ea. Alunecară că pe un tobogan și într-o clipă aterizară într-un morman de frunze. Dezmeticindu-se și uitându-se în jur, pescărușul spuse: − Acela trebuie să fie palatul Timpului! Să ne grăbim! Era
GEORGE- NICOLAE STROIA, UN BĂIEŢEL DIN ADJUD , DE 12 ANI, A SCRIS O CARTE DE BASME de MIHAI MARIN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357423_a_358752]
-
îndrepta spre Libris, înțeleptul curții. − Libris, te rog să îmi spui secretul timpului! Cum aș putea să îl opresc, ba chiar să-l dau înapoi? − O, dragul meu prinț, doar cel ce reușește să treacă peste Marea Anotimpurilor și prin scorbura Copacului Înțelepciunii, va putea să ajungă în Împărăția Timpului. Dar să aveți grijă, că Timpul este foarte siret! Auzind toate acestea, Solaris nu mai statu pe gânduri și se pregăti de drum. Libris făcu semn să i se pregătească escorta
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]
-
de drumul lung. După o noapte rece, se treziră în zori, gata de călătorie. − Ce căutăm acum? întreba pescărușul. − Copacul Înțelepciunii! Nici nu terminară bine de vorbit că observară copacul. După ce au ajuns în fața copacului, au auzit din interiorul unei scorburi o voce înăbușita: − Stați, călătorilor! Ca să găsiți intrarea în Împărăția Timpului, trebuie sa imi dezlegați o ghicitoare: „Fir de tort, rând pe rând, Tors de gand, Lung cât cerul Iute că gerul, Aripi de matase Prins pe ceas în case
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]
-
simboliză amintirile, lung cât cerul... înseamnă că e nesfârșit, iute că gerul... înseamnă că trece repede. Nu poate să fie decât timpul! răspunse Solaris. −Așa este! Ai gândit bine! Acum aveți voie să deschideți Poartă Timpului. Iar copacul își deschise scorbura și cei doi intrară în ea. Alunecară că pe un tobogan și într-o clipă aterizară într-un morman de frunze. Dezmeticindu-se și uitându-se în jur, pescărușul spuse: − Acela trebuie să fie palatul Timpului! Să ne grăbim! Era
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]
-
Să văd chipul pe care ea îl desenează! Pentru ce nu ‘văd bine nu pot să știu, Parvin filme din ce puteam eu să fiu, De păstram imaginile-mi mai clare, Văzute printre realitățile-mi banale! Iar pentru sunetul din scorbura de duh, Spre imaginea-mi ce-o văd și-n văzduh, Aș tinde de n-aș putea-o trăi, aș nădăfui, Și de nu, tot puful vieții mi s-ar burzului’! Cum între ale tale văluri de drăgustețe, Pentru ale
IMAGINILE-MI CLARE... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357500_a_358829]
-
pot să nu-ndrăgesc, Cum viață-mi numai de tine vrea să știe, În lume mă readun prin imaginea-ți vie! Cum îți aud un sunet și vreau mai mult, Între-a veșniciilor tot aș sta să le ascult, În scorbura-mi duhului de pân’la Saturn, Ori că-i mai în sus-ul zeului netaciturn!? Între ale tale ecouri a sta nu mi-am propus, Ba chiar vrut’am a merge într-alt sens opus, Că nici tu n-ai
IMAGINILE-MI CLARE... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357500_a_358829]
-
rânjite pe grumazul degetelor,livada de vise a înflorit sub așternut.... XX. CU GÂNDU-N BUZUNAR, de George Baciu, publicat în Ediția nr. 500 din 14 mai 2012. ASCULTĂ Ascultă, femeie, mirarea obrajilor pădurii! Și păsările care plâng în rănile scorburilor, când eu îți rup umbra în vreascuri hoinărindu-te în cenușa nopții. Azvârlită în mine, pari un cuțit cu preselele sparte în oboseala frunzelor din rochia toamnei ce ne poartă în raniță. ARITMETICĂ Unu e substantivul în maternitatea fântânii cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
proaspătă, doi e portativul desenat pe intonația visului, trei e râsul cu bube de buruieni în poală, patru e sărutul paparudă cu o pâine sub jerseu, ... Citește mai mult ASCULTĂAscultă, femeie, mirarea obrajilor pădurii!Și păsările care plâng în rănile scorburilor,când eu îți rup umbra în vreascurihoinărindu-te în cenușa nopții.Azvârlită în mine, pari un cuțitcu preselele sparte în oboseala frunzelordin rochia toamnei ce ne poartăîn raniță.ARITMETICĂUnu e substantivul în maternitatea fântâniicu ciutura proaspătă,doi e portativul desenat pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
insecte n-or mai fi prin iarbă și pe sub frunze, dar vrăbiile și ciocănitoarea, sitarii care zboară în zig-zag, cucul și dumbrăveanca, graurii și pițigoii și mierlele au început deja să-și zidească cuiburile, care prin vîrfurile pomilor, care prin scorburile din pruni, pentru că, dacă omul și păsările nu se înțeleg bine, atunci se distrug ogoarele și se usucă livezile și ni se îngreunează sufletele de pustietate ... . Afrodita îl auzise și prin curte cum stătea de vorbă cu fiul lui cel
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
două parale, care ne agresează urechile. S-au speriat și păsările și nu ne mai gratulează cu trilurile lor fermecate. Chiar, nici nu le mai vine să cânte, de vreme ce barbarii au năvălit în habitatul lor secular. S-au ascuns în scorburi sau printre frunze și tac, înmărmurite. După câteva ore de muzici cu salam, guță și copilul minune, familia de rrrrromi romanizați pleacă, fericită că a petrecut în natură. Am fi putut să-i punem capăt, dar, cine să se pună
TABLETĂ ESTIVALĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357549_a_358878]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > FUG ÎN ADÂNCUL POVEȘTILOR Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 472 din 16 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache ...în scorburile curate ale gândurilor fără liman, fără început sau sfârșit, acolo unde aripa sufletului nu e sfărâmată de trădări. anoste clipe ale iluziilor materializate în cuvinte, în gesturi înghețând între ramuri frânte de copaci. aleg pasul liniștit al cailor mării, plutirea
FUG ÎN ADÂNCUL POVEŞTILOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357606_a_358935]
-
târcoale o albină Unei tufe de narcise; Viorele și zambile În culori de acuarele Se dezvăluie fragile Printre ghiocei, lalele... Mii de aripi taie cerul: Se-ntorc păsările-acasă... Un păianjen ca piperul A-nceput să-și țese plasă; Dintr-o scorbură de-o șchioapă S-a ivit o buburuză, Un muscar o vede... Scapă Sub a crăpăturii buză... Cât un avion de mare Un bondar în cerc planează Și un calu-popii sare Cât un cal și și nechează... Iarba printre fire
GRUPAJ LIRIC VERNAL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357717_a_359046]
-
brustur se-ascund ciuperci cu adânci pălării, pe care le vom salută cu salut boieresc. Hătișul să-l străbatem în salturi, cum frumoșii tâlhari când albe de spaimă domnite răpite-ascundeau cu emoție să căutăm locul unde urșii cei mari din scorburi vechi elixirul tinereții îl beau. Acolo, prietene, la pământ să ne-ntindem cuminți, izvoarele ierbii cum cântă să le ascultăm, liniștitoare pe-obraji să simțim respirații fierbinți și-n uterul cald al pădurii să ne scufundăm. Referință Bibliografica: O scufundare
O SCUFUNDARE de RAUL BAZ în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358543_a_359872]
-
cu pământul care s-a întors spre sine, copaci îngenuncheați, cu timpul care “se scurge în fâșii / prin lutul verde / a speranță”, cu muguri cu fruntea spartă care privesc în ochiul cerului, și frigul care, neputincios, se pitește într-o scorbură ... Atâtea imagini superbe, atâtea metafore inedite! Poetul are o misiune înaltă în condițiile în care, cosmosul însuși ia atitudine: până și “pietrele vorbesc / stele scriu romane / valurile sunt pagini / țesute de mare / din scoici / șoaptele înalță altare / luna arde un
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
unui umbrar acoperit cu pânză de velă[vii]vopsită în albastru, iar celălalt mergea să facă aprovizionarea cu bere. Eram doi aventurieri plecați în necunoscut. Numai când vedeam întinderea de apă străjuită pe maluri de sălcii pletoase și pline de scorburi, cu rădăcini enorme înfipte în maluri și crengile scăldate în apa tulbure a brațului, ne și imaginam ce locuri bune de pescuit se găseau la rădăcina acestora, mai ales pentru somn. Gândurile și fantezia noastră erau ca efectul unui drog
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > MUSTRARE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 332 din 28 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mustrare Din ce afunduri clipele uitate Vin astăzi cu mustrarea să mă certe Din scorburi, văgăuni întunecate, Sfielnice și cu mișcări incerte? Cu tot noianul viselor ucise În alternarea clipelor trădate, Nepieritoare țesături de vise Pe orizonturi largi, nemăsurate. Mustrarea lor e însă călduroasă Cum le păstrează și le-aduce toate Din vreme-ndepărtată, neguroasă
MUSTRARE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358911_a_360240]
-
în: Ediția nr. 756 din 25 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului În pumnul tău scânteile se joacă, Și este ger și este promoroacă, Pe brațul meu, tăcută, o vioară Se va sfârși de dor în astă seară. Voi căuta o scorbură pe ape, În ea iubirea ta să nu mai sape, Și îmi voi lua corabie polară Să car cu ea oglinzile de ceară. În turnul cu pereți de zile bune Chema-voi grabnic fulgere nebune, Le-oi da chirie să
CU TOT CE E, CU CE N-O SĂ MAI FIE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359360_a_360689]
-
de viță, în vie se-împrăștie un miros greu de fum, de cazan neîndulcit de porumbi și cartofi copți în spuză cu veșnicia ascunsă în fiece bute iar firul neiertător ce leagă lumile, șiroind eliptic printre sânii tăi neatinși de scorburile judecății de apoi, devastează potecile dezlănțuite. Și... curge neîncetat tăria subțire ca un fir, mă amețește cu sclipirea argintie a lichidului fugind de mărturii incomplete. O mâța s-a împletit ca un șarpe de bastonul cel port umil ajutând lumea
POVARNA. SUNT AŞA CUM SUNT de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359565_a_360894]
-
mulți la rând trecură, pieiră generații / Cotețul și ghârliciul le înghiți pământul / Un geamăn plin de carii, îmbătrânit de timp / Se prăvăli în scrâșnet, lovit aprig de vânt / A mai rămas doar unul să țină adăpost / Unui cățel plăpând în scorbura jilavă / Cu Cerul nu-i de joacă! Și-agudul știe asta! O cărucioară plină cu paie, trasă de un cal sur, opri pe podul de pământ, înțelenit de iarbă, din fața unor porți înalte, proaspăt văruite. Era ultimul drum. Bătrânul coborâ
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
SCĂPARE Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1263 din 16 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Acum tot ce mi se spune nu mai cred. Gândurile mele-s singulare, faptele se lovesc de ale altora, sunt un răzvrătit în scorbura din care n-o să ies. Totul îmi pare o neșansă, o debarcare în altă lume, într-un ținut cu victime strânse-n marea turmă unde lupii sunt păstori. Singura scăpare e să mă pierd în mulțime, într-un ocean de
SINGURA SCĂPARE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340923_a_342252]
-
bătând dimia-n piuă Și iubirea aștepta să-i crească tensiunea în ploaie. Era o liniște în sufletul meu de se auzea tăcerea Din ouăle clocite de mierlițe prin copaci, Doar pe mine mă bătea gândul să ascult mierea Din scorburile viespilor ascunse prin araci. Singur cu arma atârnată de-un nor arzând în apus Te aștept să mai vi goală pe marginea visului meu, Învingeți teama, pușca a rămas în inimă sus, Și glonțul ruginit în ploaia lui Dumnezeu. Glonțul
GLONŢUL IUBIRII NU ÎNTODEAUNA UCIDE, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341406_a_342735]
-
a celui care îi controla voința. În timp ce buzele gurii îi alerga pe corpul femeii, pe gât, loburile urechii, pe sâni sau în zona ombilicală, cu mâna stângă cobora ușor pe abdomen cu mișcări tandre, masând pielea de pe părțile laterale ale scorburii, imitând o foarfece. Apoi ușor cu degetele pătrunse spre interior, masându-i zona pețiolului și frunzulițele interioare printr-o mișcare de sus în jos. Degetele celeilalte mâini se mai jucau cu mugureii sânilor în timp ce gura coborî și luă locul degetelor
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341894_a_343223]
-
să-i absoarbă pețiolul făcând-o pe femeie să tresalte, să geamă și să-și înfigă mâna în părul bărbatului dintre pulpe, apăsând cu tărie asupra capului, ca acesta să se afunde tot mai adânc, mai pătrunzător, în necercetata sa scorbură atât de minuțios cum o făcea el - iubitul din nebunia vieții sale, frumos ca un maur din poveștile cu prinți arabi. Iubit care-i trezise cele mai sublime fantezii generatoare de plăceri, vise cu întâlniri nebunești, ireale, dorite precum pământul
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341894_a_343223]