520 matches
-
hop! Iată că se ivește Libra sau Cumpăna: fericirea e pusă în cumpăna asta și se constată că-i ușurică de tot. Dar tocmai cînd ne facem sînge rău pe chestia asta, sărim în sus, mușcați pe la spate de Scorpio, Scorpia; ne tămăduim rana, cînd, poc! o ploaie de săgeți de jur-împrejur - se amuză cu noi Sagittarius, adică Săgetătorul. Tocmai cînd ne scoatem din trup săgețile, Capricornul, adică țapul, dă buzna spre noi și ne-mpunge cu coarnele, din plin. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de venin și minciunăă». Amintirea vechimii de venin și minciună» este În adevăr „frământată” și urmărită În toată sluțenia ei tiranică. Stoarcerea poporului de către fostele clase dominante tindea să-i epuizeze vlaga. De aceea au și luat forma balaurilor, a scorpiilor, a jivinelor. Acești «monștri moderni» au populat imaginația câtorva dintre poeții de azi, care i-au identificat cu tradiționalele simboluri populare ale groazei și opresiunii. Ca și Radu Boureanu sau, În special, ca Beniuc, Dan Deșliu Încarcă «jivinele hrăpărețe» cu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
vigilenței se dovedește fecundă pentru poezie căci ea Îi furnizează energie combativă și o orientează. Urmând aceeași atitudine de clasă, Dan Deșliu scoate o invectivă puternică Împotriva satrapilor, Îndopați cu vlaga mulțimii: «Balaurii cu pântece rotunjite din plânsorile lor obidite, scorpii străvechi, Îmbuibate din suferințele adunate și toate jivinele necurate și fiarele care le-au dijmuit bucuria și soarele!» Metoda aceasta lirică de reînsuflețire a simbolurilor colective menite să poarte aspirațiile populare, prezintă și un aspect discutabil. Ea rămâne valabilă cu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sau un atribut actual, fără echivoc. Ceea ce nu i-a reușit integral lui Dan Deșliu, ca În Cântec de Faptă. Neadâncind interpretarea realistă a basmelor, tânărul autor pare uneori depășit de propriul său vocabular, amețit de prestigiul violent al atâtor „scorpii și dihănii”, Întâlnite În miturile colective moștenite. Observația aceasta se Întărește când ne gândim că, pentru poet, și «muntele» și «moșierul» sunt balauri. Ori, dacă una din direcțiile luptei noastre creatoare este transformarea naturii, acțiunea nu presupune neapărat și considerarea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Claudius Nero, unde fata își vizita sora, pe Urgalanilla, fie în biblioteca lui Apollo, aici pe Palatin. Narcissus l-a mituit pe bibliotecar... — Până când Plautius Silvanus a mirosit ceva, hohotește vesel principele. Nu, nu, Urgalanilla i-a turnat maică-sii, scorpia de nevastă a lui Plautius. Se plesnește, speriat, cu palma peste gură. — Iartă-mi nesăbuința, cezare! Augustus îi face semn cu mâna să se liniștească. Își reazămă apoi, gânditor, falca în palmă. Că soaței lui Plautius Silvanus nu îi e
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Plautius Silvanus e prost ca un bivol, dar maică-sa, Urgalania, e o femeie deșteaptă. Ridică un deget în aer: — Ea e cocoșul și, după cum cântă ea, joacă toți. Așa că de părerea ei trebuie să-ți pese, nu de cloanța scorpiei ăleia fudule și a nerodului de bărbatu-său. Îi face semn să-și strângă calabalâcul. — O s-o pun pe Livia să vorbească cu Urgalania, iar Claudius o să-i dea peste bot nevesti sii. Mormăie încet: — De-o fi în stare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
stârpitură cât o coadă de mătură... Pe maștera asta cu chip de om are o pică teribilă. Dacă ar pu tea ar... Nici el nu știe ce i-ar face. Cât a suferit biata prințesă Mariamne din cauza ei! A trebuit scorpia să-și vâre coada. L-a vrut pe Germanicus, și gata, bunicu’ i l-a adus pe tavă. — ...și mândrețea de nevastă a lui Drusus... Dacă ai fi văzut-o cum arăta la început... — Cum? — Ca o vacă încălțată. Veselia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o familie dominatoare și-i privește pe ceilalți fie cu dispreț, fie cu resentimente. Are firea arogantă și nestăpânită a Liviei. Chiar și mama lui, prietena ei cea mai bună, murmură uneori nemulțumită de câte este nevoită să suporte de la scorpia bătrână. Dar de răzvrătit nu îndrăznește... Rămâne brusc cu ochii țintă la un tânăr rezemat de o coloană. Stă tăcut, departe de tumultul din jur. Zăbovește perplex asupra benzii de purpură, nici lată, nici subțire, țesută vertical în pânza togii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în cuceritori, nici mă car nu caută în vreun fel să facă deosebirea între voi. Vă schimbă doar capetele din când în când. Se gândește că ar fi cazul să se întoarcă printre ceilalți. Dacă îi interpretează absența drept afront? Scorpia de Agrippina ar fi în stare să i sugereze asta lui bărbatu-său. Îl vede ca sarea-n ochi. Și chiar are nevoie de Germanicus. Altminteri nu știe la cine să se ducă, fiindcă Drusus e neserios de felul lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu are de la cine. Dorința de avansare sau influența politică, asta trebuie să l roadă. Este mâhnit că nu primește triumful. Clipește brusc, de mai multe ori, cu nervozitate. Nu cumva să i se fi aprins călcâiele după cine știe ce fâșneață! Scorpia de Agrippina o să-i ceară capul - mai rău, ar fi în stare să-l castreze - dacă prinde cumva de veste că-i înlesnește soțului ei vreo aventură. Mai bine nu se bagă și se duce să vorbească cu bătrânul Nicolaus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că asta a fost cea mai bună partidă din viața mea, și mă simt vinovată că l-am făcut să se simtă vinovat, când e evident că mă iubește atât de mult. Și iartă-mă că am fost așa o scorpie. Of, Jemima, nu mai fi atât o fraieră, n-ai fost deloc o scorpie. Poate că ar fi trebuit să fii, dar mai important e că i-ai oferit lui Brad informația că-l iubești, și de data asta ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
vinovată că l-am făcut să se simtă vinovat, când e evident că mă iubește atât de mult. Și iartă-mă că am fost așa o scorpie. Of, Jemima, nu mai fi atât o fraieră, n-ai fost deloc o scorpie. Poate că ar fi trebuit să fii, dar mai important e că i-ai oferit lui Brad informația că-l iubești, și de data asta ai spus-o tu prima, n-a mai fost un răspuns la replica lui. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Întrebai pe cealaltă. Hai, nu mai face pe deșteptu’, spuse ea. — Vrea doar să ne-mprietenim cu toții, spuse tipu’ care vorbise primu’.Voi nu vreți să fim prieteni? — Nu, spuse blonda oxigenată. Nu cu voi. — Scuipă foc, gagica, spuse bărbatul. Scorpie mică. Prima blondă se uită la cealaltă, clătinând din cap: — Ai dracu’ retarzi. Alice Începu din nou să râdă și să se cutremure. Nu-i nimic de râs, spuse bucătarul. Râdeți cu toții, da’ nu-i nimic de râs. Voi unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cauzat o adevărată vâlvă. Vreți să ne uităm? Douăzeci de minute mai târziu, Harry era stupefiat. Oare visa? Avusese malarie? Nimic din toate astea nu avea vreun sens. Era clar aceeași Înregistrare. Oare Roxanne distribuise mai multe copii? Și acea scorpie de Belinda. Chipurile, educatoare! Punea pariu că râseseră pe tema asta! Anzenberger Îi vorbea. Îi zicea că Îi vor arăta acum cealaltă Înregistrare, a consecințelor. — Iar acum de la sediul central din New York, ultimele știri despre „cei unsprezece dispăruți“ și noul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mine...” Atena bucuroasă, Îl urmă fără a mai schimba un singur cuvânt până În fața binecunoscutei uși de stejar a laboratorului, acționând butonul soneriei. Nu a trebuit să aștepte prea mult, Întrucât laboranta deschise ușa zâmbindu-le malițios. „A fost anunțată scorpia...” - gândi el Înmânându-i adresa poliției, privind la ea triumfător. „Laboranta parcurse rândurile Înscrise pe scrisoare, afișând o figură echivocă. „Veniți peste trei zile...!” Tony Pavone văzu negru În fața ochilor. „Cum adică...?” Laboranta cu un calm enervant preciză. „Dactilografa e
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-o razna când am aflat. Am fost dat afară de la Pottery Barn. Îți vine să crezi? De la Pottery Barn? Le-am zis, „Am fost aruncat din locuri mai selecte ca ăsta“. Am așteptat să înceapă să se plângă despre ce scorpie e Janie și cum putem cere tutela „micului Jack“, dar n-a făcut-o. După câte se pare, raporturile cu Janie se schimbaseră; peste noapte totul devenise foarte civilizat și toți erau cei mai buni prieteni acum. Am fost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o plasă metalică având la capăt o semilună cu ajutorul căreia poate să-și agațe adversarul și, dacă o trage în sens contrar, să-i sfâșie carnea. Scissores sunt amintiți și în luptele lusiari, împotriva unor adversari care nu corespund rețiarilor. Scorpio (pl. scorpiones): catapultă mare, așezată pe un trepied. Spre deosebire de catapultele tradiționale, are două brațe articulate, tensionate cu ajutorul unor frânghii împletite, făcute adesea din coamă de cal sau păr de femeie. Scutum (pl. scuta): din latinescul sectura, „tăietură” sau „făcut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dentar. Toate astea se potrivesc cu scenariul lui Upshaw. Și-acum fii atent: în toamna lui ’42 un bărbat alb, imens, cu un accent irlandez, vine mereu pe-acolo și întreabă de Coleman. I l-am descris pe Dudley și scorpia s-a speriat. S-a blocat. Îți spun că tipul ăsta, Coleman, fuge de un bărbat alb, imens, care-i Dudley și care i-a făcut de petrecanie lui José Diaz, iar Coleman l-a văzut. Eu zic să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
antenne 1, fiindcă rolul meu era să transmit noutățile zilei, pe care le împănam cu tot felul de glume. Le eram dragă mai ales pentru că nu mă luam nici o clipă în serios, calitate rarisimă în branșa respectivă. Dar aveam o scorpie de directoare, grasă și invidioasă, care mă detesta. Ca să mă umilească, mă trimitea să-i cumpăr sticle de apă minerală pentru slăbit. Într-o zi, când mi-a sărit și mie muștarul, i-am spus: „Nu sunt angajată aici să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
și mai puține, Chiar dacă sănătatea este șubredă iar neputințele se adună, Chiar dacă singurătatea este însoțită de deprimare și izolare, Chiar dacă lehamitea te cuprinde și tonusul psihic scade mereu, Chiar dacă orizontul vieții capătă culoarea cerului înnegurat, Chiar dacă doamna cu gând de scorpie îți dă târcoale, luptă! Pentru că de-i luminoasă, searbădă ori vitregită, viața totuși merită trăită! Mai cred... Spre finele celui de-al XX-lea veac, am fost aruncat în hăul inactivității, acolo unde nu mai aveam nici căutare, nici identitate
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
l’antenne, fiindcă rolul meu era să transmit noutățile zilei, pe care le împănam cu tot felul de glume. Le eram dragă mai ales pentru că nu mă luam nici o clipă în serios, calitate rarisimă în branșa respectivă. Dar aveam o scorpie de directoare, grasă și invidioasă, care mă detesta. Ca să mă umilească, mă trimitea să-i cumpăr sticle de apă minerală pentru slăbit. Într-o zi, când mi-a sărit și mie muștarul, i-am spus: „Nu sunt angajată aici să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
adânc luciri tăioase ascunde, O undă lină și-n hău gându-mi pătrunde. în stuful uscat îmi stă acum tăcerea Și... în cumpănă, uitată, mângâierea, în coajă de copac esență de alint, Pe frunze caut dulci cuvinte să mă mint. Scorpia Te duc în sat, îți dau cazma Mă pui în pat? Mi-ai luat bazma?! Te pun să sapi! Lotu-i mare, Tu crezi că scapi? îți cos picioare! Să-mi iei saboți, ia-ți săpăligi, Deseară poți doar mămăligi. Te
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
felinarul. Crăcănat În mijlocul bătăturii, Înfipt până la brâu În zăpadă, cu paltonul descheiat și fluturând, Dordonea nu putea să facă nici un pas, nu putea să scoată vreun sunet. Hristu l-a cărat În casă, la căldurică, și s-a rugat de scorpia de mă-sa, poreclită Ciocănitoarea, să-l găzduiască numai pentru o noapte pe colegul cel Înghețat. Otrava a Încuviințat până la urmă, dar cu condiția să-l culce În pat cu un moș de nouăzeci de ani care trăgea să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
șomer, că n-a fost În stare să ungă pe cine trebuia din conducerea Întreprinderii de avioane când s-au făcut concedieri. Nu are destui bani pentru băutură și a devenit cam singuratic, asta și din pricina nevestei, care e o scorpie fără pereche și-i scoate Întruna ochii că e un Întreținut. Are un copil pe care Îl plimbă toată ziua prin parc. Gicăpuțămică e Încă holtei și, de câte ori ne vedem, Îi aducem aminte că, pe când degera În tranșeele din poligonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
al maestrului ce se odihnea pe o bancă („Mai ales nu-i vorbi urât, te conjur, tânărul meu domn!”) - Îi spusese că ar fi vrut să cumpere de la ea indispensabilele peticuțe de hârtie cu lipici. „Nu mai avem!” lătrase scurt scorpia. Altcineva!” Se așezase și el lângă Foiște, care Încerca să-l mângâie și să-l Îmbărbăteze, de parcă furia tânărului și neputința n-ar fi fost stârnite de nenorocitul lui dosar de suplinitor. În bazarul de lângă piața de legume Îi găsiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]