1,649 matches
-
jur că, dacă m-ar fi găsit Într-o zi, m-ar fi spînzurat de arborele principal... Plescăi din limbă. Ce păcat că nu prea sînt În drumul lui; mi-ar plăcea să-i urez bun venit pe insula mea - scotoci printre cărțile dintr-un cufăr și se opri cu una dintre ele În mînă. Odiseea - silabisi el cu grijă. Despre ce e vorba În ea? Nu primi nici un răspuns și se duse În dreptul patului, luîndu-l pe bătrînul căpitan de părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În orice caz, pînă la urmă peștii oricum l-ar mînca.. Dă-mi undițele. SÎnt În cutia asta de lemn... Se aplecă deasupra mortului și, cu absolută naturalețe, Îl spintecă de sus În jos, scoțînd la iveală măruntaiele, calde Încă. Scotoci, fără silă, dînd la o parte mațele, și extrase ficatul, pe care-l smulse din două mișcări de cuțit. - Asta le place cel mai mult să mănînce, lămuri el. Și nu face mutra asta. La ce servește ficatul unui mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
într-o casă mare din Spokane, Washington. Eram într-un castel de granit de pe South Hill, cu Spokane lăbărțat sub geamurile de la baie. Eu scuturam pastile de Percodan din sticla lor maronie în buzunarul poșetei mele pentru Percodan. Brandy Alexander scotocea sub chiuveta din baie după o pilă de unghii când a găsit cartea asta. Acum toți ceilalți zei și toate celelalte zeițe au fost eclipsate de-o altă divinitate. Sari înapoi la Seth uitându-se la sânii mei în oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
abține, l-a prins de mînecă, era încă umedă, "ce să vreau, ce-ai crezut că vreau?" Lică Făinaru se clătină pe neașteptate, bătu aerul cu mîinile, își reveni, părea că se îmbată stând afară, fără să bea nimic, se scotoci prin buzunare, scoase un șomoiog de bani, "mă descurc și singur, dom'le, m-ai păcălit, credeam că vrei să te întîlnești cu Cocoș, asta mă gîndeam, că mă tragi de limbă ca să știi unde să dai peste el. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
știți cît de încet trece timpul în astfel de situație. Mai încet decît în copilărie. Și asta numai din cauza lipsei de informație, de noutăți. Sigur, ar fi o soluție, să-ți amintești. Să începi cu primele amintiri și așa să scotocești prin toată memoria, prin toată aducerea-aminte. Poți să petreci așa cam la vreo zece ani, poate doisprezece. După aceea gata. După cel mult doisprezece ani de rememorare ești ca o cutie goală de conservă, ca o lămîie stoarsă. Chiar dacă ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cînd nici măcar nu erau limpezi, nu erau clare toate aceste rapoarte ale lui Bîlbîie. Trecuseră aproape două luni de cînd îl trimisese la serata dată de prințul Cantacuzino, omul făcuse progrese serioase. La început șovăise, noutățile erau destul de vagi, dacă scotoceai bine prin dosare și prin gazete le puteai deduce fără prea mari eforturi. Că se constituise un grup de ofițeri și tehnici, mai mult maiștri militari, unul Ion Bughianu de la Arsenalul aeronautic era mai cu moț, că grupul făcuse propagandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a cotrobăit și i‑a răvășit totul În geamantane. Mai e cazul să vă spun că această escapadă la Triest, și ploaia din fața hotelului „Adriatico“, cum stătea el sub o copertină, fără umbrelă, rătăcit ca un câine plouat, În timp ce mama scotocea prin pantofăria de la Ponte Rosso, Își are un loc cât se poate de distinct În Cartea morților? Singura lui consolare din toată excursia aia jalnică de la Triest a fost cumpărarea unor semințe de flori, pe care el le văzuse expuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
în ceasul de la încheietură și spune: — Apusul civil e peste patruzeci și cinci... patruzeci și patru de minute. Domnișoara Hapciu tușește - o tuse lungă, hârâitoare, un sunet ca de pași pe pietriș - și abia ne putem abține să nu jubilăm. Scotocește în buzunare după o pastilă, o capsulă, dar nimic. Sora Justițiară ne părăsește, scuzându-se, o pornește în jos pe scări înspre hol, înspre patul ei, devenind tot mai scundă pas cu pas, până când creștetul ei, cu părul de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Bintang goală, cu eticheta parțial jupuită, o păpușă cu Înfățișare europeană și alte câteva obiecte a căror utilitate Îi era străină lui Adam. S-ar fi zis că era un năvod aruncat la Întâmplare peste resturile unui naufragiu. Din a scotocit printre lucrurile din cufăr și a scos de acolo o geantă de pânză, pe care și-a pus-o de Îndată În bandulieră. A aran jat-o cu grijă, de parcă se reobișnuia cu un lucru vechi, familiar și liniștitor. — Bine, a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de fapt era foarte mulțumită că el era de acord să scoată banii ăia de la CEC, în definitiv Elena fusese mereu feblețea ei, n-avea s-o lase să plece în casă nouă chiar fără nimic...Zile întregi după aceea scotoci cu febrilitate locuința. Cără pe ascuns orice obiect care, gândea ea că-i de trebuință Elenei. Lucră pe olandină până noaptea târziu, croșetă milieuri, brodă, tricotă câteva pulovere din lână bună fetei, cumpără din banii economisiți mici obiecte casnice. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fața pământului, înțelegi? S-a dus! Și mă întreb cum a putut copchila asta a mea să se ducă în casa aia, printre mobilele plătite de alta, să se lăfăiască în lenjeria alteia, ca și cum totul i s-ar cuveni, să scotocească prin sertare, prin dulapuri, eu cred, Dumnezeule, că ea nu are suflet. Înțelegeam dacă ar mai fi fost căsătorită, dacă ar fi fost fată bătrână, da, în lipsă de altceva te duci, te arunci în necunoscut, dar ea, fata mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
puțin după căsătoria lui Ovidiu, avea încă părul vopsit în nuanțe movulii, se simțea ușoară ca o gâză...Închise de plăcere ochii și când îi redeschise observă că se afla în fața unei cabine de telefon. Găsi amănuntul edificator, se opri, scotoci în poșetă, alese o monedă, formă numărul și după câteva apeluri îi auzi vocea: Alo, da, da, hm... Cine este? A, sărut mâinile, doamnă dragă. Nu, nu v-am uitat, nu... cum aș putea? Acum? Hm... Firește, de ce nu? Sărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
doua zi, când prietenii se grăbiră să-i viziteze, Carmina trebui să-și ia rolul de gazdă în serios. Căuta ca o străină prin sertare și dulapuri, se distra când descoperea lingurițele, tirbușonul, ceștile, zahărul, cafeaua, ba chiar, insistând să scotocească, dădu și peste o pâlnie ce-i era pentru moment necesară să toarne vin în sticle. Ovidiu o ajuta în cercetările sale și anunța triumfător atunci când găsea obiectul căutat, se amuzau pe seama acelor descoperiri senzaționale, atâtea obiecte așezate într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în timp ce înainta pe alee văzu la apartamentul ei lumina aprinsă peste tot, erau singurele ferestre luminate, urcă repede, presat de sentimentul vinovăției, pe scări căută cheia în sacou, în pantaloni, peste tot, n-o găsi nicăieri. Se opri în fața ușii. Scotoci buzunarele fără nici un rezultat. Pe urmă sună, sună de câteva ori fără să se aștepte ca femeia să-i deschidă. Coborî scările, se urcă în mașină, hoinări pe străzi fără țintă, coborî din mașină la un telefon public de lângă piață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aprilie, pe când mergeam la lucrul câmpului, lam văzut pe consăteanul meu, Nică a lui Ștefan a Petrei, urcat în teiul de pe coasta dealului, la moș Andrei, cu căciula în mână, pe care a pus-o apoi la gura scorburii, unde scotocise de mai multe ori. Avocatul: Dar pupăza, unde era? Martorul: Pupăza, n-am văzut-o, dar el, după ce a luat căciula de la gura scorburii, a pus în locul ei o lespede, apoi a plecat mai departe cu demâncare la lingurari. De
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dulci ale copilăriei în care intram cu grozavă frică de bursuci care ținea însă foarte puțin, până când dădeam de tufe cu mure. Am văzut șurile dărăpănate în care ne jucam de-a v-ați ascunselea și prin care trebuiam să scotocesc noaptea până când cu greu descopeream pe vreunul. Și multe locuri m-au bucurat și mi-au trezit amintiri, ba chiar m-au înfiorat. Dar nici unul nu m-a impresionat mai mult ca locul unde a fost odată școala. O! Ce
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
aleatorie; frunzărind hârtiile din stativul pentru reviste; lăsându-mă în genunchi și uitându-mă la cablurile care ieșeau din spatele televizorului și la praful și zgârieturile de pe plinte. Încercând să stabilesc o relație, să mă familiarizez cu spațiul din fiecare unghi. Scotocind prin sertare și scoțând obiectele dinăuntru, unul câte unul. După aproape două ore de explorări, încă nu găsisem nici unul din obiectele de pe lista mea. Nici o agendă cu adrese, nici o cheie, nici măcar o fotografie sau un album foto. Cu cât trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din plămâni și mi se articulă singur, luându-mă complet prin surprindere. — Clio? am spus. Legătura se întrerupse definitiv. Pe scrinul lui, motanul ridică un ochi, clipi o dată și adormi la loc. Stând turcește pe patul din hotelul Willows, am scotocit în rucsac, am scos sticla de votcă la jumătate de litru, i-am desfăcut dopul și-am tras o dușcă. Pachetul încă nedesfăcut aștepta lângă mine. Apelant necunoscut spunea ecranul verde. Cu grijă, am pus mobilul pe noptieră. Apelantul necunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
faci? — Mișcă, ordonă ea. Am făcut un pas în lateral, iar ea scoase dintre frunze o veche motocicletă pentru teren accidentat. O întoarse și sări pe ea. Urcă! Am întins piciorul plin de noroi peste scaun, în spatele ei, iar ea scotoci într-un buzunar al pantalonilor după cheie. — Ești rănit? — Cum? Nu. Nu știu. Întâmplările deveniseră un vals nebun în care eu încercam să mă agăț de orice urmă de logică în vreme ce lumea gonea pe lângă mine în dungi colorate. — Rahat. Fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu cele pe care le puteam simți încă ștergându-mi-se din minte, dar avea și soliditatea a unui lucru din lumea reală. O urgență amfibie, atunci; ceva ce luasem cu mine în vise și-apoi adusesem înapoi. Mi-am scotocit creierii, după care, cu un șoc, mi-am amintit. M-am ridicat în capul oaselor. — Ai un tatuaj pe degetul mare de la picior. — Bună dimineața, zise Scout. Așa e. Era îmbrăcată din nou în hainele mele largi și pe ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe care ți-o leagă de degetul mare la morgă, nu? Ea zâmbi în barbă, punându-și una peste alta hainele rulate. — Ai vreo plasă sau ceva de genul ăsta? I-am spus că erau două în rucsac și, în vreme ce scotocea, mă întrebă de ce mă interesa asta. Nu știam sincer cum să-i răspund. — Doar fiindcă îmi amintește de cineva, am spus într-un târziu. Încuviință vag din cap, ca și când n-ar fi ascultat cu adevărat sau n-ar fi interesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
M-am uitat la ea. — Ăsta-i el. Sau, în orice caz, ceva cât mai aproape de el. Astea făceau corpul ăla să se miște, în locul unui eu adevărat. Flacoanele zăceau în poala mea ca un mușuroi de cârtiță medical. Am scotocit cu degetele prin morman cât de ușor am putut. Îți lăsa impresia unui soi de autopsie. GRIJĂ. SURPRIZĂ. SUSPICIUNE. DEMNITATE. — Asta-i tot? — Asta-i tot. Mă simțeam mic, slab. — Mie mi-a spus că un ludovician i-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
puternic și a unei cutii de Cola aruncate care, când se rostogoli, păru cel mai zgomotos lucru din lume. Scout mă conduse la ușa din spate a unei librării mari. — Waterstones. — Corect, zise ea, punând jos mâncarea și pisica și scotocind prin buzunare. Scoase ceva mic, de metal și, după ce-l inspectă o secundă, îl vârî în broasca ușii. Stai! Forțăm întrarea în Waterstones? Ea se întoarse. — Nu prea îmi ești de ajutor. Cum rămâne cu alarmele, cu dispozitivele de blocare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
puțin mai încolo, cu laptopul lui Nimeni, Ian în cușca lui, punga cu mâncare și, am observat, un alt rucsac, toate aruncate alandala în jurul ei. Mă așteptase să cobor și, când văzu că am ajuns, îngenunche, deschise noul rucsac și scotoci prin el. — Ăsta-i coridorul electric de acces numărul patru, spuse. Bun venit în ne-spațiu. — Ce-i ăsta? am spus, arătând spre rucsac. Scout scoase din el două suluri bine strânse de material și le scutură - se desfăcură într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe care voiam să le știu, dar nu-i înțelegeam software-ul. Butonând la voia întâmplării, am declanșat ceva și s-a închis pentru totdeauna, dar mi-a oferit totuși un punct de pornire. Am petrecut mult timp în biblioteci, scotocind după Mycroft Ward și punând cap la cap povestea pe care tocmai ți-am spus-o. Banii mi se terminau cu repeziciune, dar apoi un bibliotecar amabil, dar cam ciudat mi-a dat de lucru câteva ore pe zi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]