587 matches
-
pe-o fațặ, Care s-a smuls din ramă perfidului colos Că umbră ce-nflorește abia spre dimineațặ . Īn timp chiar și gîndirea e verde sau amarặ, Ca pasặrea din visul cu îngeri care zboarặ Cu aripi de zặpadặ și scrîșnet de vioarặ Īn care-și pierd duhoarea sfielnicặ de fiarặ Iar muză, coloratặ, fardatặ chiar strident, L-a violat pe zeul oceanelor și-ndatặ Acesta și-a ras barbă și i-a zids decadent: Tu esti ceva în jurul unui bujor de
PE MINE NU M-A IUBIT NICI O FEMEIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355671_a_357000]
-
care vrea, astfel, venind cu amănunte verdice, să le descrie caracterele complicate. Iată o scenă în care Orașul devine personaj și martor la desfășurarea acțiunii. Orașul pulsa, trăia dinluminile teraselor, din acel zgomot difuz, indicibil, amestec de muzică, râsete isterice, scrâșnet de roți, de mașini și zornăit de tramvaie. El-Coyote porni în susul străzii; mergea cu pași ușori, elastici, de dansator profesionist. În colț, pe treptele de beton ale unei case vechi, în paragină, ședea ca de obicei o țigancă bătrână, fără
SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355658_a_356987]
-
pe-o fațặ, Care s-a smuls din ramă perfidului colos Ca umbră ce-nflorește abia spre dimineațặ . Īn timp chiar și gîndirea e verde sau amarặ, Ca pasặrea din visul cu îngeri care zboarặ Cu aripi de zặpadặ și scrîșnet de vioarặ Īn care-și pierd duhoarea sfielnicặ de fiarặ Iar muză, coloratặ, fardatặ chiar strident, L-a violat pe zeul oceanelor și-ndatặ Acesta și-a ras barbă și i-a zids decadent: Tu esti ceva în jurul unui bujor de
POEME BILINGVE (1) / POÉMES BILINGUES (1) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346086_a_347415]
-
sună și prin sate mute Crește iarba înaltă pe cărări pierdute... Răzimați în bâte stau mâhniți oierii, Au intrat din viață sub pământ minerii, Iancu de la Vidra, vrea iar să se nască Pentru Țara asta, pururi românească, Horia și-ascute scrâșnetul pe roată, Vrând ca să răscoale vremea înc'odată, Tu știi că Bu-nicul din Ardeal nu minte-, M-am visat cu tine, Anna mea cuminte... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: M-am visat cu tine... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
M-AM VISAT CU TINE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370815_a_372144]
-
Gisella Perl. O carte ce merită a fi lecturată, cu multe stații telurice între vise și dorințe astrale, între împliniri și idealuri. Felicitări, stimatului literat ieșean pentru tot ceea ce face în numele onestității culturale! (GHEORGHE A. STROIA); * * * 5. ALEXANDRU CVITENCO* GALAȚI: SCRÂȘNETUL UNIVERSULUI (proză SF) Dragă cititorule! Și eu fac parte ca și dumneata din acel praf stelar ce tot cade pe Terra noastră de mii de ani, din „Calea Lactee” și cum să fiu construit altfel? Nici nu am cum. Deci... cuvântul
FEBRUARIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370752_a_372081]
-
de mii de ani, din „Calea Lactee” și cum să fiu construit altfel? Nici nu am cum. Deci... cuvântul autorului vă aduce deslușiri strivite sau lămuriri în spațiu mai mic, din capitolele acestei cărți. Titlul cărții și al doilea capitol este „Scrâșnetul Universului” ce exprimă uriașa forță de naștere a Universului, care s-a născut și încă se naște sub ochii navelor spațiale, care de circa 50 și de ani scrutează Universul și planetele Galaxiei noastre. Veți citi acest al doilea capitol
FEBRUARIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370752_a_372081]
-
SĂ - MI IERT de Melania R.C. Atât de mult m-ai învățat Să tac, să uit și am iertat, Că pieptul mi s-a despicat În lut uscat. E fără sânge ! Sunt la apus; tot mi-e străin, Accept cu scrâșnet din destin Un ultim, durerosul spin ! Când va fi viforul alin ? Pot plânge. De ce n-ai stat sub norul meu Plăpândă minte, cu pas greu ? Cheamă-L acum pe Dumnezeu, Învăluiește-ți micul Eu ! Mă strânge... Pe unde ai zburat
GRUPAJ DE POEME de MELANIA RUSU CARAGIOIU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370515_a_371844]
-
n-ar fi născut fii unii victime alții călăi nemiloși... Păsările cerului au stat de pază lângă leșurile atâtor cuvinte atârnând în lațul timpului fără rost ... - “morții măsii! părea ( că se mai aude) la marginea unui câmp părăsit și ... și scrâșnetul lopeților ce loveau cu furie într-un pământ pietros ... ... dar peste toate jelitul timpului și-al “puilor de năpârcă” condamnați de propria istorie se întețea, se zvârcolea dureros ... Au mai rămas cuvinte nu vă grăbiți - mai sunt destule ștreanguri zile
LEŞUL ATÂTOR CUVINTE ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369433_a_370762]
-
furată și ea, orașul ciuntit, ca și statuia Fata cu ulciorul, emblemă a lui, făptuită de sculptorul Constantin Teslaru și ajunsă azi ciungă. Dar cu ceva vile ale celor care s-au „descurcat”, în deplină dizarmonie cu blocurie jumulite și scrâșnetele majorității. Ca o prăpurică așternută pe un mort parfumat sunt înscrisurile de firme, de pe fațada unei clădiri aflate pe esplanadă, în centrul Buhușiului. Ele denumesc multe destinații ale vastei zidiri, de o arhitectură stereotipă a evului de purpură, atât de
ŞTEFAN ZAHARIA. VIAŢA, ÎN TREAPTA DE SUPERIORITATE A FIINŢEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369471_a_370800]
-
zice și actualul imn al Pelasgimii > Valahimii, Deșteaptă-te Române...), este râs «în oglinzi prea reci», ori «birul [ce] joacă bruma / în foc, în joacă», «bătaie de joc și de toacă» al celor ce «ne fac cutuma» (p. 31), este scrâșnetul din dinți când vezi / constați că Neamul / Poporul tău se „bălăngăne“ în ham, sau în laț - prin voința / acțiunea programat-polidirecțională și massmediatizată a mascatelor imperii contemporane de își îmbină roțile dințate în spațiul-matcă al Daciei / Thraciei Pelasgilor > Valahilor («Scriu iar
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
și «într-un vid prea plin de lacrimi / înflorește super sila» (Spleen la revenirea din Europa, p. 84). În tonalități epigramatice, din partea a II-a, Catrene din rupte antene, a acestui volum, suntem întâmpinați de „același râs“ care devine iute „scrâșnet de dinți“ în fața paradoxalei, tot mai haotizatei și hienizatei lumi contemporane: «Pe sânii ei ce sugerau preaplinul, / de nu credeai că poate fi o ștoarfă, / se lăfăia preadulce, strălucea veninul / din Ordinul Dezastru cu Eșarfă.» (p. 90); «Doamne, cât onor
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
Acasa > Poezie > Familie > SKYPE - PARCĂ PLOUĂ MEREU... Autor: Camelia Radulian Publicat în: Ediția nr. 1588 din 07 mai 2015 Toate Articolele Autorului Parcă plouă mereu marfarele duc pe șine cărbuni și iluzii hăt, până departe se-aud cu scrâșnetul lor metalic,sacadat, monoton Merii înfloresc, tată, nu vine nimeni, doar vântul primăverii mai tulbură zăvorul Noaptea e stranie, umblă furiș toată singurătatea din perdelele ponosite, flutură ca o mână la capătul unui drum și vocea ta, de departe, tace
PARCĂ PLOUĂ MEREU... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369583_a_370912]
-
aia de plastic care m-a dus departe, în care apar icoane mișcând: eu și întâmplările mele banale, cuvintele mele aceleași, fără sufletul meu, nespusele mele prăpăstii în care te pierd și nu te mai pot regăsi, tată, nici în scrâșnetul mărfarelor de demult, nici în vocea ta spunându-mi mi-e bine, mi-e bine, mi-e bine, înfloresc toate, toate sunt cum le știi toate sunt ca demult numai eu mă duc ... ...Parcă plouă mereu.. Camelia Radulian Referință Bibliografică
PARCĂ PLOUĂ MEREU... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369583_a_370912]
-
dințate. În punctul în care acestea se întrepătrund Se frânge chiar și lumină. Iar dincolo de dinți , Și de acest nefericit concubinaj Țâșnește orbitor ,sângele. Substanță pe care rotile o cer drept plata, Și cu care se călește oțelul avid, De scrâșnet. Preț pe care noi îl plătim Ba contemplându-le Ba dispărând în încleștarea lor. Ce le pasa lor.., roților dințate? Nepăsare ruptă din nepăsarea noastră. Referință Bibliografica: Nepăsarea roților dințate / Mihai Condur : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 550, Anul
NEPĂSAREA ROŢILOR DINŢATE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369727_a_371056]
-
a Poporului. Foarte degajată, gheonoaia deschise portbagajul cu o mișcare energică a foarte generosului ei fund, aruncă curcanul și papornița înăuntru, buși capota, cel mai probabil peste ficatul domnului T, își deschise portiera din spate și se prăvăli pe banchetă. Scrâșnetul ouălor făcut scrob nu se auzi. Nici icnetul de durere al domnului T dar nici umbra rău prevestitoare din frumoșii ochi albaștri ai doamnei R. Se auzea doar sporovăiala Ciumei Negre despre cum s-a tocmit ea cu hoții de
COMPLOTUL GOSPODINELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362705_a_364034]
-
în direcția lui. Pirații răspund cu o ploaie de gloanțe, care, din fericire, nu fac victime. Cu fiecare rotire, cercul se strânge tot mai mult. Încep să le văd fețele încruntate, ochii sticloși, maxilarele strânse, zâmbetele. Și deodată se aud scrâșnetele cârligelor de abordaj cu două capete și funie care se înfing de marginea punții. Nu se mai aud nici motoarele bărcilor, semn că pirații s-au oprit și încep asaltul final. Mă aplec peste punte și trag o rafală la
DRUMUL APELOR, 26 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352749_a_354078]
-
mine e o teamă. mi-am cumpărat cărți. un cadou pe care mi l-am promis de mult. aștept metroul. evit să privesc tunelul. mișcare, lumină, oameni. urc. zidurile mă salută. ajung acasă. e goală. și viața mea e goală. scrâșnetul singurătății, bâzâitul calculatorului mă scapă de grijile mărunte. mă așez în colțul în care uneori, primesc un cuvânt bun. e amiază... ar trebui să mă bucur de viață. am uitat să zâmbesc. scriu. citesc, scriu... dincolo de cuvinte, sunt tot eu
ZIDURI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347041_a_348370]
-
și se pierd în hăul propriei umbre. Vine cu ploaia în față, biciuit de vântul rebel. - Bună dimineața, domnule doctor!... deschide cabina paznicul ieșind în pragul ușii, trezit din moțăiala lui, din gândurile lui de paznic de noapte, alarmat de scrâșnetul porții de fier și de hărmăiala molcomă a câinilor uzi și flămânzi. - Cheile, te rog... - Am lăsat deschis holul de la intrare... - Mda, mulțumesc... Adulmecându-l, câinii îl însoțesc ...” Câinii și ei...” Traversează curtea urmat de umbrele patrupedelor prietenoase. Luminile cețoase
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357047_a_358376]
-
se pierd în hăul propriei umbre. Vine cu ploaia în față, biciuit de vântul rebel. - Bună dimineața, domnule doctor!... deschide cabina paznicul și iese în pragul ușii, trezit din moțăiala lui, din gândurile lui de paznic de noapte, alarmat de scrâșnetul porții de fier și de hărmălaia molcomă a câinilor uzi și flămânzi. - Cheile, te rog... - Am lăsat deschis holul de la intrare... - Mda, mulțumesc... Adulmecându-l, câinii îl însoțesc ...”câinii și ei...” Traversează aleea și curtea urmat de umbrele patrupedelor prietenoase
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
prin fața ferestrei, opacă din pricina condensului, făcându-mă să-mi ridic în dreptul ochilor ceasul. Se pare că da, îmi spusesem. Mă gândeam să obțin confirmarea presupunerii mele de la individul cu care împărțisem o bucată de vreme spațiul compartimentului, dar acesta dispăruse. Scrâșnetul tot mai strident al frânelor trenului mă îndemnase să mă ridic de pe banchetă și să ies pe culoar. Culoarul era pustiu. Trenul încetinise mult și își curmase, în cele din urmă, cu hurducături, mersul. Mă zorisem să cobor chiar în dreptul
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
mult la acest moment erotic, setea de dragoste se declanșase instantaneu și voluptatea ajunsese la paroxism. Când unul, când celălalt eram deasupra, ne rostogoleam înlănțuiți și, în patul matrimonial improvizat din cele două paturi separate, era o vânzoleală și un scrâșnet de lemn uzat în multe lupte de acest gen, de-a lungul timpului. Sub ploaia de sărutări și mușcături ușoare cu care o copleșeam pasional, Genny simțea o furie și o dorință nestăvilită de a trăi cu întreaga ei ființă
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350708_a_352037]
-
semnul vieții prins la sân./ Prin veacuri, te va adora poporul,/ De-acuma, pân-la ultimul Român!...(La răscrucea Neamului). Vasile Blănaru-Flamură, turnat din cremene la temelii Neamul Daco-Român și-a tencuit cu sânge pe mistrii gemetele străvechi, devenind neputincios în scrâșnete și ură. Așa și-a crescut pe marii ei fiii. În Codrul înverzit a binecuvântare, a răspândit din panere de argint șiruri de mărgăritare, apoi a răsfirat pentru fiecare menirea sa. Vasile Blănaru și-a pus peste trena păienjenișului celulei
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
palmei și sudoare Se naște-n Apuseni dulceața pâinii, Căci din străbuni au cunoscut românii Negoțul cel cu donițe și ciubare. Un tulnic sună de la `deal la altul În fracul lui cel alb se-mbracă liliacul, Se-aude prin frunzișuri scrâșnetul de osii, Coboară spre câmpie cu care pline moții. Lătrat de câini. Lămpaș. Îmbrățișare. Dă gura moaței sărutul de plecare Care iubirea în inimă-i va toarce Pană ce acasă iar moțul se întoarce. Prin rugăciuni cum a făcut mereu
CÂNTEC DE-ACASĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360755_a_362084]
-
pe-o fațặ, Care s-a smuls din râma perfidului colos Ca umbră ce-nflorește abia spre dimineațặ. Īn timp chiar și gîndirea e verde sau amarặ, Ca pasặrea din visul cu îngeri care zboarặ Cu aripi de zặpadặ și scrîșnet de vioarặ Īn care-și pierd duhoarea sfielnicặ de fiarặ Iar muză, coloratặ, fardatặ chiar strident, L-a violat pe zeul oceanelor și-ndatặ Acesta și-a râs barbă și i-a zids decadent: Tu esti ceva în jurul unui bujor de
POEME BAROCE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360107_a_361436]
-
contrariilor deja existente, cu toate că modelul de raportare a întregii scheme de gândire a interconectării contemporane a ființelor este cel al simetriei cosmice. Și, ca un adagio fundamental, deasupra acestei lumi pline de restricții de tot felul și reductibile numai la scrâșnetul furios al materiei, omul autotelic funcționează cu din ce în ce multe grade de libertate anulate numai într-un singur sens: acela de a-și îndrepta în exclusivitate filozofia către centrul propriei sale subiectivități, pierzându-și, astfel, completamente capacitatea de
CADAVRUL DIN DEŞERT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340367_a_341696]