85,183 matches
-
e mai greu de vorbit: îndefinitiv, toți scriitorii care n-au jucat tontoroiul pecerist au fost, mai mult sau mai puțin, doar critici ai unor aspecte, și nu ai sistemului ca atare. Pe de o parte. Pe de alta, există scriitori pe care dl Grigurcu îi opune (nu pentru prima oară) celor din "curentul principal", precum Dimov, M. Ivănescu, Brumaru, Mugur etc., părînd a-i considera o categorie diferită. Nu cumva au fost și ei, prin evazionism estetic, niște clovni albi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14686_a_16011]
-
menținîndu-se într-o neutralitate morală asupra căreia e preferabil să păstrăm o pioasă tăcere. Chestiunea e ridicată și de dl Lászlo Alexandru în STEAUA nr. 4. D-sa nu împărtășește ideea, răspîndită și înainte de 1989 și după a-ceea, că scriitorii deceniilor 7-9 din secolul trecut au avut un destul de pronunțat spirit critic, permis paradoxal de cenzură, motiv pentru care la noi nu s-a dezvoltat un samizdat propriu-zis. Dl Lászlo Alexandru crede că "in-telectualii deceniilor 7, 8 și 9 [...] n-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14686_a_16011]
-
și tonurile permise de oficialitatea comunistă și de cînd ei n-au mai simțit nevoia unui samizdat. Diferența de perspectivă este importantă, nu doar o răsucire a unghiului de vedere și ea ar putea fi formulată ca o alternativă: sau scriitorii din deceniile de comunism (de după 1964-1965, în orice caz) au intrat într-un joc politic și literar ale cărui reguli le-a fixat oficialitatea din anii de imediat după ascensiunea lui Ceaușescu (și n-au mai putut fi clintiți cînd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14686_a_16011]
-
oficialitatea din anii de imediat după ascensiunea lui Ceaușescu (și n-au mai putut fi clintiți cînd Ceaușescu însuși a regretat libertățile inițiale sau, mai bine zis, n-a mai avut nevoie de aparența de democrație din anii '60), sau scriitorii au profitat de laxismul ideologic din interregnul Dej-Ceaușescu și au stabilit reguli pe care oficialitatea și cenzura n-au vrut să le strice la început, iar mai apoi n-au mai putut. Cronicarul n-are pretenția să răspundă la întrebarea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14686_a_16011]
-
pe care l-am cunoscut tîrziu), ci, mai degrabă, o înseilare de considerații strict personale inspirate de literatura și personalitatea lui Zaharia Stancu (n. 2 oct. 1902 - m. 5 dec. 1974). Cînd l-am întîlnit, era deja Președinte al Uniunii Scriitorilor, avea aproximativ vîrsta pe care o am eu acum și se bucura în ochii confraților de un respect amestecat cu dispreț. Fusese ani la rînd directorul Teatrului Național și al Gazetei literare. îi știam cărțile, despre unele scrisesem, formîndu-mi o
Domnul Zaharia Stancu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14708_a_16033]
-
de piatră, cu curțile, cu viea, cu heleșteul, cu moara". Cum ,,casele de piatră" au fost construite cu șapte ani înainte de a face obiectul darului de nuntă și de a intra în patrimoniul lui Ștefan, al acestui diplomat subtil și scriitor cu un rafinat simț liric, adică în 1702, în acest an, adică în 2002, ele împlinesc exact trei sute de ani. Pentru a marca momentul, altfel destul de rar, pentru că nu sînt multe monumentele pe care cei trei sute de ani le prind
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
subminează serios textul dramatic atâta timp cât autorul nu stabilește un singur sistem de referință la care să (se) raporteze didascalia, confundând receptorul - interpret și receptorul - cititor și neadecvând stilul sau procedeele narative la cerințele și exigențele textului dramatic. Expresie a neîncrederii scriitorului în teatru ("avem de-a face cel mult cu romancieri ratați, dar nu cu dramaturgi") și mai ales în practicienii de teatru, didascaliile nu pot să nu vicieze impactul dramatic al textelor. Studiul Ciprianei Petre este, măcar prin singularitatea lui
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
Iulia Argint Mi-am imaginat întot-deauna paradisul ca o bibliotecă, nu ca o grădină, spunea scriitorul argentinian Borges într-un interviu acordat lui Alastair Reid. Cunoscuta editură clujeană Dacia, cu începere din 2000, a lansat o nouă colecție: Dacia Educațional, în seria "Bibliografie școlară", prin urmare este vorba de monografii sau de " Biografia unei capodopere", de
Critica și capodopera by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14743_a_16068]
-
ca, în doar 230 de pagini, să extragă chintesența unei substanțe de viață ce ar fi putut umple spațiul cîtorva tomuri de memorii. Prin întrebările sale precise (care trădează existența unei familiarități întemeiate pe afinități spirituale cu cel chestionat) tînărul scriitor îl determină pe venerabilul său interlocutor să spună lucruri esențiale. Iar rezultatul este cu adevărat ieșit din comun. Cartea reușește să fie, simultan, un tratat de istorie, politologie, filozofie, literatură, dar și o minunată carte de evocare a unor locuri
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
Nu sînt neapărat cărți aburinde, sînt cărți recente pentru care nu a fost timp destul. Critica nu a avut răbdare cu ele. Multe dintre cronicile apreciative au amestecat inevitabil filmul și literatura. Or, Mircea Daneliuc trebuie luat în serios ca scriitor. "Romanele" sale, cu puternice reflexe memorialistice (Pisica ruptă, cel puțin, este o autobiografie străvezie), sînt un punct de reper pentru anii '90, perioadă în care am fost mai mult preocupați să deplîngem absența romanului sau a nu știu cărui gen literar, decît
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
scăpăm de reflexul fetișizării textului. în fața unei priviri critice pur estetice o carte ca a lui se năruie: ba subiectul pare frivol, ba narațiunea este rudimentară, ba personajele nu "stau în picioare". Apoi, el face parte din acel tip de scriitori care nu urmăresc un curs firesc pentru istoria literară. La noi a persistat (și, ce e mai rău, a persistat mai ales printre scriitori) ideea că trebuie să-ți găsești și să țintești spre un loc clasificabil în istoriile literare
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
este rudimentară, ba personajele nu "stau în picioare". Apoi, el face parte din acel tip de scriitori care nu urmăresc un curs firesc pentru istoria literară. La noi a persistat (și, ce e mai rău, a persistat mai ales printre scriitori) ideea că trebuie să-ți găsești și să țintești spre un loc clasificabil în istoriile literare. Obesesia ierarhiilor, a clasificărilor, l-a înnebunit mai mult pe scriitorul român, decît pe critic. Fiecare a avut grijă să-și găsească loc într-
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
noi a persistat (și, ce e mai rău, a persistat mai ales printre scriitori) ideea că trebuie să-ți găsești și să țintești spre un loc clasificabil în istoriile literare. Obesesia ierarhiilor, a clasificărilor, l-a înnebunit mai mult pe scriitorul român, decît pe critic. Fiecare a avut grijă să-și găsească loc într-un cenaclu, într-o mișcare, direcție, generație etc. încă din timpul vieții. Una dintre cele mai anormale manifestări culturale pe care le-a produs sistemul opresiv comunist
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
produs sistemul opresiv comunist a fost tocmai această manie/agonie a clasificării, a autoclasificării. Foarte mulți autori au avut marea bătaie de cap de a-și găsi un loc în istorie... Dar asta este altă poveste. Important e că un scriitor precum Mircea Daneliuc iese din tipar, în literatura anilor '90. El propune o serie de cărți care trebuie consumate și judecate într-un sistem de valori puțin diferit. El nu provine dintr-un cenaclu, dintr-o generație, din-tr-un grup bine
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
referință. La Mircea Daneliuc întîlnim o atitudine scriitoricească tipic postdecembristă. Fie că scrie despre anii '50, '80 sau '90, întotdeauna vocea naratorului nu ne va înșela - este conturată, creată după "Marea păcăleală din '89". Deja un lucru inedit pentru că majoritatea scriitorilor care au scris despre acea epocă după '89 aveau deja niște reflexe formate. La ei, naratorul va fi întotdeauna o "Mare păcăleală", de cîte ori vor încerca o manieră abruptă de abordare a realității așa cum încearcă Daneliuc. Forțele proaspete, naivitatea
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
este un roman care merită citit pentru acel extrem de interesant personaj feminin colectiv, deși apar destule pasaje moarte, multe explicitări inutile ale personajelor. în Apa din cizme surprinde ideea de a face dintr-un rocker un personaj literar - din păcate, scriitorul nu insistă pe statutul de vedetă al personajului, nu descrie lumea nebună a showbizului românesc, deși, la începutul cărții sînt "promisiuni" că așa se va întîmpla.
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
francezului Carrier-Belleuse, care a plantat capul voievodului pe un trup al Ioanei d'Arc.) Scoasă din recluziune în 1993, statuia lui nenea Iancu a fost așezată într-un scuar de pe strada Maria Rosetti, peste drum de o fostă locuință a scriitorului. Nu însă pentru mult timp. În vara anului acesta, forțe obscure și iresponsabile au înhățat statuia într-o noapte și au dus-o în fața Teatrului Național. Cu prilejul transferului ocult, Caragiale și-a pierdut soclul, dobîndind în schimb un postament
Caragiale și Lenin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/14741_a_16066]
-
membre în Iugoslavia. Simt nevoia să fac aici o paranteză. Paranteza se referă la o nedumerire personală: cum se face că niște persoane cu o individualiate conturată, să se dizolve într-un noi (neapărat poporul), difuz?! Mă refer la un scriitor care a rămas pe un peron de la care trenul mileniului trei a plecat cu gară cu tot, la un personaj care a plecat din Caracal și a ajuns (cu căruță cu tot) în același loc, la altcineva care are (acum
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
în derularea demersului critic. O obstinație - tot de factură pedagogica - de a recontextualiza evenimente ale istoriei culturii, marchează primul eseu (Istoria unei întâlniri: C.G. Jung - K. Kerényi), iar efortul de a populariza, intenția de a face cunoscuți publicului mai larg scriitori că Konrad György sau Danilo Ki se manifestă în câteva dintre ultimele eseuri. Tot în perimetrul acestei fațete a cărții se incadreza eseurile dedicate dandysmului ori lui Cantemir, subiecte mai vechi de cercetare ale autoarei. Cele mai consistente pagini sunt
Eseul cu ochelarii by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14764_a_16089]
-
Nichita Danilov În cadrul Colocviului Internațional al scriitorilor minorităților naționale care s-a desfășurat, sub egida Uniunii Scriitorilor și UNESCO, în urmă cu cîteva luni la Neptun, delegația literaților de limba galeză a atras la un mod dramatic atenția asupra pericolului pe care l-ar putea reprezenta folosirea
Globalizare și culturi naționale by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/14788_a_16113]
-
Nichita Danilov În cadrul Colocviului Internațional al scriitorilor minorităților naționale care s-a desfășurat, sub egida Uniunii Scriitorilor și UNESCO, în urmă cu cîteva luni la Neptun, delegația literaților de limba galeză a atras la un mod dramatic atenția asupra pericolului pe care l-ar putea reprezenta folosirea oficială a unei singure limbi, limba engleză, nu numai pentru
Globalizare și culturi naționale by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/14788_a_16113]
-
galeză și în epoca globalizării, cînd pentru a te putea înțelege cu ceilalți trebuie să apelezi la limba engleză". Precizez că speech-ul domnului Will Roberts a fost ținut în limba lui Shakespeare. Deci, pentru a fi înțeles de către participanți, scriitorul Will Roberts a apelat, paradox!, nu la limba galeză,- cum ar fi fost normal avînd în vedere mesajul, ci tot la limba engleză!... Globalizarea reprezintă, desigur, un pericol pentru culturile naționale. Avem toată admirația față de acești bravi galezi care au
Globalizare și culturi naționale by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/14788_a_16113]
-
a unei renunțări, nelăsate să fie renunțare, chiar cu prețul gustului amar al întârzierilor, ca într-o mare scenă a verbului râvnit să mai prelungească viața, condensat într-o iluzie. Mă gândesc la lupta editorilor de a pune în mâinile scriitorului prima lui angajare directă cu viața, volumul de poezie Oră fântânilor, într-o culme a contrasensului existențial. Scriitorul se sfârșește pe un pat al suferinței, cu unică lui replică valabilă dată momentului cufundarii în moarte, fabulosul polifonic al poeziei sale
Literatura si evenimente by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14772_a_16097]
-
scenă a verbului râvnit să mai prelungească viața, condensat într-o iluzie. Mă gândesc la lupta editorilor de a pune în mâinile scriitorului prima lui angajare directă cu viața, volumul de poezie Oră fântânilor, într-o culme a contrasensului existențial. Scriitorul se sfârșește pe un pat al suferinței, cu unică lui replică valabilă dată momentului cufundarii în moarte, fabulosul polifonic al poeziei sale. Datele înscrise pe foaia de gardă a fiecărui volum în parte și locul editării acestora, țin și ele
Literatura si evenimente by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14772_a_16097]
-
sale. Datele înscrise pe foaia de gardă a fiecărui volum în parte și locul editării acestora, țin și ele de o biografie. A operei angajată în publicare. Ani, măsurați cu zecile, care întârzie prin pierderea ritmului apropierii cititorului de un scriitor pe care istoria zgomotoasă a timpului său este răspunzătoare de multe devoțiuni pierdute. Dar și a variilor interese care au lovit că un flagel Editură Minerva, până să ajungă la noua stimulatoare de energii, Fundația Națională pentru Știință și Arta
Literatura si evenimente by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14772_a_16097]