570 matches
-
îmi îmbrăcai apusurile, în șoapte ce lăcrimau de dor? Doar vântul ne murmura cântecul tăinut de cer. Cu fiecare dor, urcăm o treaptă spre iubire... Ne înălțam sufletele spre constelații neștiute, doar imaginate. Deschideam porțile pasiunii cu fioruri ce ne scrijeleau inima până ne durea fiecare clipă, anesteziați doar de privirea Lunii. Mi-ai alunecat din vis, iar acum nu mai știu drumul către paradisul iubirii - o stea furată de gândurile noastre. Cuvintele nu mai cunosc rimele sunt doar frânturi de
CU FIECARE DOR de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355144_a_356473]
-
care îl impunea - când pricinile obștești riscau să se acutizeze - dar mai ales, spiritul jertfelnic suprem adus țării. Pentru a parafraza, dascălul și-a făcut datoria, dascălul nu s-a mai întors de pe front. S-a mulțumit cu un nume scrijelit pe o piatră, dar cu cât folos pilduitor pentru elevii și comunitatea pe care o părăsise cu speranța revederii: locotenent Șerboiu Ion, Regimentul 12 Dorobanți, alături de alții 214 viteji din Rucăr căzuți pe câmpurile de bătaie ale Marelui Război ... Ion
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XXXIII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355157_a_356486]
-
adevăr real, adevărat, De care mai mereu ne e rușine! NOCTAMBULE Și doar dincolo de soare Roua nopților răsare Ca un semn din infinit Fără sens și far' sfîrșit Că, deja, cînd s-a sfîrșit, Cerul nu era croit, Ci doar scrijelit în vis Într-un colț de Paradis. IUBITEI MELE Noi ne iubim dintotdeauna, Sîntem că soarele și luna - Cînd tu răsari, eu mă sfîrșesc - Mai las un semn, mă prăbușesc, Sclipiri difuze Peste frunze, Valuri care imi curg pe frunte
SINTEZE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355608_a_356937]
-
urlă Cuvinte care zgârie pereții inimii M-am închis în inima unei bătăi de aripi Privită de ochi care sfâșie și ultima fărâma de lumină M-am adăpostit la umbră unei șoapte Atinsă de suflul urletelor, zguduită de gânduri care scrijelesc pudismul trupului mut M-aș închis în zvâcnetul unui fulger Strivita de zgomotul pașilor grăbiți ai muritorilor Schingiuita de întrebările râsetelor care răsună în turle de biserici M-am ascuns în bătaia inimii unui clopot Pălmuita de vorbe ciunte, sterpe
VERSURI DE DUMINICĂ de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346132_a_347461]
-
printr-o conștiință înaltă, prin forța vibrațională a gândului și prin iubire, dincolo de măști și prăbușiri ale ființei. Poeta reconstituie realitatea în filigranări vizionare, prin treceri moderne de la un cadru de conexiune al ideii la altul : „Pe stânca idealului etern / scrijelim fiorul clipei„. Spirit stelar , Viviana Milivoievici transfigurează o realitate în încercarea de înțelegere a lumii și a timpului actual, îmbrăcând „cuvintele„ cu sunete „spre lumina„ iubirii universale, poate cel mai înalt ideal al umanității. Florica Pățan Alba Iulia, 7 ianuarie
VIVIANA MILIVOIEVICI ȘI LIRISMUL CUANTIC ÎN UNIVERSUL ALBASTRU-INFINIT de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368793_a_370122]
-
2016 Toate Articolele Autorului Rezistență Eu n-am să-ncerc să zbor vreodată Că aripile mi-s de ceară Și aș rămâne agățată Pe-un ciot de lună într-o seară. Dar n-am să pot tăcea, cuvântul Să-mi scrijelească cicatrici Iar gura să-mi fie mormântul Ce-ascunde-ncorsetări și frici. Eu n-am să mint când voi lovi Cu vorbe prefăcute-n gloanțe, Nu mint, chiar de m-oi gârbovi Târându-mi sufletu-n instanțe. Dar n-am să fur
REZISTENȚĂ de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370888_a_372217]
-
ajungeau în cele din urmă, respirație în respirație, gură în gură. Și în pofte era noaptea aceea nebună, nesătulă ca femela gestantă. Sorbea, lingea respirația condensată pe geamul sub care, pe plăcuța cât o așchie de fildeș vechi, cineva ... cândva ... scrijelise cuvântul ,,..sporgenssis”. Acum, silabele acelea nu mai avea nici o semnificație. Dacia se dovedi a fi curajoasă, în timp ce, Chiva țipă de trei ori, ca bufnița speriată, și dispăru, fusese poate extrasă prin vrajă. Pe locul ei, pe lavița încă încercănată de
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
eternități să numere cu tine lacrimile unui trecut pe care l-ai atârnat fără să ceri voie de urechea dreaptă a preotului topit și el ca o lumânare apoi ai ieșit la fel de goală iar umbra ta de lumină a rămas scrijelită pe toate porțile și mirosul tău bântuie încă pe străzi ca un blestem fericit Referință Bibliografică: comemorare / Păpăruz Adrian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 213, Anul I, 01 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Păpăruz Adrian : Toate Drepturile
COMEMORARE de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370946_a_372275]
-
limitată la înregistrarea de stări sufletești. Constantele sale poetice sunt cele amintite mai înainte,. De fapt, chiar primele versuri ale volumului ar putea fi considerate o autodefinire programatică: „aceleași semne aceleași distanțe// între sufletele noastre e noapte/ multă noapte/ cineva scrijelește o lacrimă/ într-un sertar/ câteva rânduri neterminate/ și un pix// încerc să-mi decodez durerea” („azil într-o cicatrice”, p. 22). Versurile finale par apropiate de „Scară la cer” a lui Marin Sorescu, nu numai prin imaginea firului de
GEORGE PAŞA DESPRE CARTEA: AZIL ÎNTR-O CICATRICE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369876_a_371205]
-
sub perdele, și chipu-mi se crispează-n riduri noi, atâtea cioburi mi-au tăiat castele, că n-a fost chip s-ascund nisipu-n ploi! Din pieptu-mi plin de gloanțe ruginite, mi-ai răstignit iubirea în pereți, poieni de vise scrijeleau albite, un dans din mucegaiuri și nămeți! În colțul meu de umbre biciuite, șiraguri de poteci făcute scrum, se arcuiesc pe amintiri ciobite, de vechi,singurătate și de fum. Crescuse iarba-n dulcele cerdac, azi,spini-mping cu coarnele-n
MI-AI RĂSTIGNIT IUBIREA ÎN PEREȚI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370094_a_371423]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > POARTA ÎNSPRE MAMA Autor: Teodor Dume Publicat în: Ediția nr. 1821 din 26 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului câteodată mi-e dor de zilele în care bâjbâiam prin pădure cu tata cineva scrijelise pe un copac numele Ana scoarța lăcrima cu precizia unui ceas tata mă ținea strâns de mână și parcă vorbea cu Dumnezeu când m-a atins în inima mea s-a cârcit o durere,- singura poartă înspre mama fără să
POARTA ÎNSPRE MAMA de TEODOR DUME în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370117_a_371446]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > IUBIRE Autor: Ana Maria Bocai Publicat în: Ediția nr. 1266 din 19 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Desenez în Sufletul tău un zâmbet Pe chipul tău Apare o grimasă Cu care scrijelești Un bun venit în inima mea Mă doare ploaia De nimicuri din jurul meu Tremur prin sânge Dar nu mai suntem vii Bun, buni ..tot mai buni Ne stingem pentru a fi mai buni Cine cere asta ? Masca ascunde nimic Prin
IUBIRE de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370443_a_371772]
-
Cine cere asta ? Masca ascunde nimic Prin venele noastre nu mai suntem noi Mă recunoști ? Bach mă salvează Trăiește mai intens Ce suntem ? Păstrează omul și zâmbetul pentru mine. Normalitate Ne retezăm apripile Zâmbim Căderea unuia Înălțarea noastră Mici, mici ... Scrijelim pereții Arta Rostim sunete Cântec Suflet Pribegi așteptăm Spunem nu iubirii Mărire cerem De dincolo țipă Viața Trece peste noi Nimic Orbite mari se deschid Normalitate Ne retezăm aripile Referință Bibliografică: Iubire / Ana Maria Bocai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
IUBIRE de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370443_a_371772]
-
ce curge-ntr-un șipot de gând... Ce liniște-n cală, se-aude doar marea Și-o pală de vânt ce adie pe punte. Cu mine aș dori să ucid depărtarea, Cu doruri născute la poale de munte. Te rog, scrijelind pe-o tăblie-nvechită Zidește-ne, Doamne, ne fii mângâiere Tu pace așterne-n durerea mocnită Mă rog pentru toată suflarea-n tăcere. Acasă e toamnă, se scutură norii Ploaia biciuie munții cu codrii-arămii Zăvoaiele-s triste, plecat-au cocorii
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
drept urmare, aceștia nu au nevoie de o anumită „cheie” necesară decriptării versurilor în sine ori a mesajului cuprins în ele. Pentru autoare se pare că cel mai important este prezența unui „Condei îndrăgostit”, tocmai pentru că acesta, așa cum mărturisește domnia sa, „Îmi scrijelește-n inimă/ ofrande noi pe altarul scrierii/ despre mine, despre tine,/ despre oameni și lucruri,/ despre viață”. În fine, cred că merită menționată aplecarea doamnei Olguța Trifan către evidențierea bucuriilor vieții, altele decât iubirea față de Dumnezeu și de oameni. În
VERSURI IZVORÂTE DIN SUFLET de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370446_a_371775]
-
păstra în Țara / Împărăția Tinereții-fără-Bătrânețe-și-Vieții-fără-Moarte: «Ne întoarcem la apa dintâi. / Adam și Eva privesc, neștiutori, / soarele și luna. // Noi suntem alții. / Ei aceiași, / neatinși de păcat. Păstrează-i, Doamne, așa; / nu-i învinovăți de rătăcirea noastră ! // Ai grijă să nu scrijelească / - pe limba de hârtie a șarpelui - / cuvântul care o să-i alunge !» (Facerea, p. 7). Eroul liric din Risipitorul de hârtie „umblă prin lume ca să se reîntregească“ (este vorba de prim-căutarea androginicei jumătăți - cf. Căutare, 1, p. 8), observă (în
IERNI „TRECUTE FIX“) : DESPRE FLORILE ŞI ROADELE PARADOXISMULUI ÎN FAŢA TORNADEI DE HÂRTIE de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370593_a_371922]
-
A dat în vileag vremile dinaintea Potopului. A trudit și a suferit străbătând Drumul cel Lung..”. Admirabila epopee a lui Ghilgameș emoționează și astăzi, în acest secol aflat sub zodia incertitudinii, ca și acum cincimii de ani, când mitul era scrijelit pe tăblițele sumero-babilonienilor, de la care am deprins știința scrisului, răscolind iar și iar aceeași eternă (și perenă ) dramă existențială a ființei umane, întoarsă pe toate fațetele în malaxorul timpului, dar nerezolvată încă. Nimic nu lasă să se întrevadă vreo schimbare
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
deschidă drum spre absolut. Ieri seară a nins mult peste grădină, Un ger cumplit a rupt spre zori ninsoarea; Cu prima rază de lumină Arborii au scuturat floarea. Cristale pe omăt alunecau Din palme răstignite în lumină, Cu degete văzduhul scrijeleau Toți arborii din vechea mea grădină. Cu trunchiul greu și suflet nins Pomii mocnesc sub stratul de zăpadă; Când iarna crede c-a învins Rădăcinile fac vlăstari ca altădată. LUT ȘI PIATRĂ Am luat în pumni lut și-am început
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
vederea. Și mai ales în religia iudaică, e o datorie de onoare să-ți răzbuni neamul, familia, demnitatea. Și unele lucruri, cu adevărat nu se uită. „Acolo, pe un pământ uitat de Dumnezeu, se scria o filă de istorie, se scrijeleau rânduri cu sânge amestecat, se aruncau lacrimile evreilor și polonezilor la comun precum mormintele, și viața fugea îngrozită, devastând orașele, cicatrizând pentru eternitate obrazul acelui loc distrus, rostogolit în negura unui timp sfârtecat de chin.” Scenariile sunt cu adevărat sinistre
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
apărută înaintea celei bizantine. Este delimitată în zona etnografică Gorj-Dolj-Argeș-Dâmbovița, locul ei fiind în jurul vetrei și focului deschis, folosită ca scut spiritual, să nu ia casa foc și să nu intre duhul rău pe horn. Pe prima lucrare văzută era scrijelit, abia se observa un serafim cu șase aripi. Icoana de vatră reprezintă o sculptură în lemn, nu este pictură. Este făcută din lemn de esență tare (stejar, frasin, ulm, carpen, salcâm), rezistent la cald, rece, fum. Se execută după o
TÂRGUL ICONARILOR ŞI AL MEŞTERILOR CRUCERI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353378_a_354707]
-
tristețe, jumătate poezie De se-ntâlnesc tăcerile din noi, O rimă-abandonată și pustie Va tremura în ritm din doi în doi. Eu sunt durere, jumătate sunt eseu De-ai să mă scrii pe-o foaie de hârtie, Penița ta va scrijeli mereu Un vers în adorata nebunie Ascunsă în diftongi elegiaci, Ce-mi plâng în anotimpuri renegate. Citeșete-mă-n poema mea și taci! Și lasă-mi lacrima să plouă... jumătate. Referință Bibliografică: Elegie / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 236
ELEGIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354078_a_355407]
-
e în pustiu . Mintea lui e cam zăludă, cine-ar zice că-i zurliu ?! El iubește mult natura, lasă-n urmă doar gunoaie, peturi, pungi . Iată cultura, când crezi că le spală-o ploaie ! Are și talente dânsul în a scrijeli copacii . Să nu te apuce plânsul ? Ei ce vină au, săracii ?! Grijuliu, tot ne arată cum prea bine-i educat . Vrând natura mai curată și conserve-a aruncat . Face parte din turiștii ce pe munte-s un calvar . Îl iubesc
ODĂ „TURISTULUI EDUCAT” de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352640_a_353969]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > GLISARE ÎNTRE DOUĂ TĂCERI Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1158 din 03 martie 2014 Toate Articolele Autorului Ai venit... Ai plecat... N-ai lăsat niciun semn Scrijelit pe un trunchi de cuvânt, vreun îndemn Ca să cântăr mai mult cu balanța de spus Sau să tac ancorând continentul supus. Doar un punct de-ai fi pus între fraze de dor Desleiam amăgiri și-ți scriam c-un izvor
GLISARE ÎNTRE DOUĂ TĂCERI de AURA POPA în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353704_a_355033]
-
Încolăcindu-se-n concaguă-mplinire. Chiar de vei plânge sânge peste harpe Colțul de piatră îți va da de știre! Că te-a rănit să te trezească din beția De nori din care nu te mai oprești... Și nu uita să scrijelești sfinția Cuvântului ce-n zbor îl plămădești! Referință Bibliografică: Aconcaguă-mplinire / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 235, Anul I, 23 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ACONCAGUĂ-MPLINIRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354204_a_355533]
-
nu găsește loc să se ascundă. Fiecare copac are amintiri sculptate în adâncuri”. Și, parcă pentru a provoca imaginația pictorului ori din dorința de a împărtăși momente de iubire omului-prieten, continuă: „Nici nu ai ghici ce iubiri de demult sunt scrijelite în trunchiurile lor. Nici nu ai ghici ce de argint lucește printre crengi. Peste noi nu mai au de unde să cadă frunze și vârtejuri de culori ne amețesc în drumul spre locul unde am hotărât să ne completăm cu roua
CÂNTECUL CULORII LA MIJLOCUL TOAMNEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356980_a_358309]