572 matches
-
închidea în cușcă ca să vadă de-or cânta cum canarii, în fine stima ce-o avea pentru moș Miron prisacarul, care-i spunea povești și-l ținea pe genunchi, sunt amănunțimi neinteresante. Adesea s-ascundea în câte - un saltar de scrin, ca să nu știe nimeni unde-i, or în vo ladă veche cu lumânări de său, din care ieșa uns ca dracul. El observase ca nu pe el, ci pe dadacă o batjocuresc totdeuna și de aceea nu trecea zi fără
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
unui design inițial și părea că odată avusese un anumit model. Patul singur acoperea aproape tot spațiul. Lâgă el, un taburet funcționa pe post de noptieră. Câteva lumânări, pe care Dmitri le aprinse cu lumânarea lui, erau aruncate pe un scrin închis la culoare și supradimensionat. ă Cine va plăti pentru ele? întrebă portarul. ă Poți să îmi trimiți mie factura. O să i-o transmit șefului Poliției spre aprobare, răspunse Porfiri. ă șeful Poliției! îl îngână portarul. Văzând însă seriozitatea celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
unui grup de studiu privat În apartamentul lui Ravelstein, urcând cu liftul, trezindu‑se În fața ușii deschise și făcându‑și o primă impresie despre acest habitat - covoarele orientale vechi (uneori roase), ornamentele de pe pereți, figurinele clasice, oglinzile, vitrinele de cristal, scrinurile franțuzești, candelabrele și aplicele Lalique. Canapeaua din living‑room din piele neagră era adâncă, largă, joasă. Tăblia de cristal a măsuței de cafea din fața canapelei era groasă de zece centimetri. Uneori, Ravelstein Își etala pe această măsuță câteva dintre posesiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un vestibul pavat cu dale de gresie și luminat de o lampă gotică, fixată În tavan. Pe palierul din fața apartamentului lui Ravelstein se găsea aproape Întotdeauna câte o mobilă gata a fi eliminată, Înlocuită de o nouă achiziție - câte un scrin, un dulăpior, un suport de umbrele, o pictură franțuzească asupra căreia Începuse să aibă dubii. Ravelstein nu putea rivaliza cu colecția de Matisse și Chagall a lui Glyph, inițiată În anii douăzeci. În schimb, Îi depășise pe soții Glyph În ce privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
amintindu-și de adolescența nefericită a lui Otsumi. Când se Întoarce, te rog să-i spui că nu va trebui să sufere la nesfârșit. Nu peste mult, când voi ajunge cineva, o să aibă un cordon de satin cu modele, un scrin cu blazon de aur și tot ceea ce-i trebuie pentru nuntă. Ha, ha! Crezi că bat câmpii, ca de obicei? — Pleci deja? — Serviciul la castel e foarte strict. Așadar, Mamă, coborî el glasul, ar fi nerespectuos să repet ceea ce spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
să-ți mobileze și să-ți măture casa? Era unul dintre foștii săi colegi de la bucătărie. — Ei, ei. Bine te-ai mai chivernisit, cât ai bate din palme. Tokichiro intră, ca și cum ar fi fost musafir În propria casă. Văzu un scrin nou de lac și o poliță. Toate erau daruri de la prietenii care aflaseră despre avansarea lui dar, constatând că norocosul stăpân al casei era plecat, măturaseră, instalaseră mobila și, În sfârșit, se apucaseră să spele poarta. — Vă mulțumesc. Sunteți prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nimic mai mult decât să se Învârtească de colo-colo, Începând din zorii zilei. „Azi este a treia zi din Luna a Opta, nu?“ Își tot confirma În minte, la nesfârșit, lucrul cel mai evident. Din când În când, Își deschidea scrinul cu haine sau Încerca să se relaxeze pe câte o pernă, dar pur și simplu nu era În stare să-și găsească locul. „Mă Însor cu Nene și devin un membru al familiei ei,“ Își reamintea el. „Știu că așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
strălucea limpede pe cerul serii de toamnă timpurie, iar torțele ardeau luminoase, la intrare. În fruntea procesiunii mergeau doi lăncieri și un cal fără călăreț. Îi urmau trei făclieri, apoi mirele, cu sandale noi. Nu aveau mobilier nupțial luxos, precum scrinurile cu intarsii, paravanele pliante sau mobilă chinezească, dar aveau un cufăr pentru armură și o ladă pentru haine. Pentru un samurai din acea perioadă, care comanda treizeci de pedestrași, nu avea de ce să se rușineze. Dimpotrivă, probabil că Tokichiro simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
o citire mai atentă poate surprinde nuanțele precizate cu mare claritate în gradul diferit de implicare și colaborare a scriitorilor cu regimul, precum și evoluțiile în timp a atitudinii acestora, niciodată o anumită personalitate nefiind judecată unilateral. Astfel, discutând despre romanul Scrinul Negru al lui G. Călinescu, Monica Lovinescu nu neagă contribuția acestui autor la dezvoltarea literaturii române în perioada de relativă libertate, dar precizează că Scrinul negru nu este altceva decât „un portret înrămat în aur și pietre prețiose pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
timp a atitudinii acestora, niciodată o anumită personalitate nefiind judecată unilateral. Astfel, discutând despre romanul Scrinul Negru al lui G. Călinescu, Monica Lovinescu nu neagă contribuția acestui autor la dezvoltarea literaturii române în perioada de relativă libertate, dar precizează că Scrinul negru nu este altceva decât „un portret înrămat în aur și pietre prețiose pe care G. Călinescu și-l face” (p. 16). Deși romanul este, prin esență, „un roman al ambiguității. Propaganda există de data aceasta, dar pare a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
familiei.” „Căderea neamurilor” este ilustrată, între altele, prin exacerbarea sexualității. Prea fățiș și în forme prea grotești pentru a convinge epic. E limpede că D. îi sancționează, politic și moral, ca grup social, așa cum va face și G. Călinescu în Scrinul negru. Totuși, Cronică de familie este, în laturile ei fundamentale, un mare roman, printre cele mai bune (alături de Moromeții, Bietul Ioanide, Cel mai iubit dintre pământeni) date de literatura română după 1945. D. impune un stil epic și stilul se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
al „luminii regăsite”, al „vieții ce freamătă în seve”, într-o atmosferă eterată în care peisajul se muzicalizează, topindu-se în pure reverberații de sunet și culoare: Odaie cu arome a unui han în munte Soarele, naftalină, în rufele din scrinuri, Cu brazi ce-și trec lumina în cerc ca niște unde Ecourile, butii pleznind de-atâtea vinuri, Sau aurora clopot de var în căni cu lapte, Culori, zvonuri clătite cu-odihna în cerdac, Umed și bun pământul cu aburii în
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Tezele din iulie" alcătuiesc unul dintre cele mai sinistre programe anti-cultură. Caracterul demagogic al măsurilor obligatorii de adaptare a scriiturii la noile viziuni despre lume, falsifică traseul devenirii culturale românești. În prima emisiune reținută în Unde scurte, autoarea compară romanul Scrinul negru (1960) al lui G. Călinescu cu Bietul Ioanide (1953), analizând aspecte ce țin de receptarea și adaptarea romanului la canoanele realismului socialist. După moartea lui Stalin în 1953, puține cărți trec de cenzură, fără să respecte tematica oficială (printre
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
ocupe și de omul "nou". "Cum totuși lui Călinescu îi place să facă literatură iar nu surogat de propagandă, el pare a fi procedat în așa fel încât concesiile să fie cât mai puțin vătămătoare valorii literare a cărții. Rezultatul: Scrinul negru este prin esență un roman al ambiguității"63. Călinescu respectă propaganda realismului socialist, dar creează un personaj șters, realizat după documentele oficiale, fără valoare în epicul romanului. Sub impresia lecturii de întâmpinare, Eugen Simion afirmă în 1974 că Bietul
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
șters, realizat după documentele oficiale, fără valoare în epicul romanului. Sub impresia lecturii de întâmpinare, Eugen Simion afirmă în 1974 că Bietul Ioanide "e un roman singular în proza noastră în primul rând prin extraordinara lui vivacitate intelectuală"64, iar Scrinul negru "cel mai slab roman al lui G. Călinescu"65. În interiorul regimului, nu se permite comentarea negativă a aspectelor ce țin de ideologia oficială, motiv pentru care autorul critică aspecte de teorie literară. Romanele lui Călinescu sunt, indiscutabil, modele de
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
lucru. [...] Cu cât mai mare presiunea ideologică de deasupra, cu atât mai urgentă dorința lor de a excela măcar acolo unde li se dăduse voie să fie scriitori și să-și onoreze calitățile"66. Apărut în etapa de destalinizare formală, Scrinul negru nu deranjează la fel de tare ca discursul lui Tudor Arghezi, pronunțat la Marea Adunare Națională și comentat în cronica din 12 iunie 1962: "După Tudor Arghezi, ocuparea țării de către ruși și instaurarea de către ei a regimului ce-și spune comunist
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
textele înseriate cronologic sunt emblematice pentru perioada din care au fost extrase. Numărul o mie din "Teze și Antiteze la Paris" (18 ianuarie 1990) dezbate problema intelectualului în relație cu politica. Prima emisiune reținută în serie, "Un roman al ambiguității: "Scrinul negru", de G. Călinescu" (21 februarie 1961), tratează aceeași temă, demonstrând printre altele ce presupune în România curajul literar, cenzura, capacitatea de a vorbi despre comunism în literatură fără a sacrifica literatura. Discursul public al Monicăi Lovinescu stârnește rezistență, anti-propagandă
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
de fapt. Cele șase volume fac același lucru, deoarece textele alese sunt emblematice. Numărul o mie din "Teze și Antiteze la Paris" (18 ianuarie 1990) dezbate problema intelectualului în relație cu politica. Prima emisiune din serie, "Un roman al ambiguității: "Scrinul negru", de G. Călinescu" (21 februarie 1961), tratează aceeași temă, demonstrând printre altele ce presupune în România curajul literar. Temele mari pe care le-am identificat în seria Unde scurte sunt romanul politic, specia scriitorului-delator, subversivitatea, reabilitarea și recuperarea generațiilor
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
numesc Ionesco, Hașdeu, Caragiale, Macedonski, Goga, Iorga, Stere, sau Mateiu Caragiale, ei reprezintă deja pasiuni, caractere, personaje, ipostaze caracteriale și spirituale ale unei etnii, și universale, numai bune de colecțiile romancierului G. Călinescu, autorul romanelor "cu aristocrați", "Bietul Ioanide" și "Scrinul negru". În aceste două ilustre cărți cu cheie mișună o groază de personalități celebre, universitari, ofițeri, profesioniști sau rentieri, dar și scriitori, pictori, colecționari, artiști decăzuți sau oportuniști, histrioni sau cumularzi, interesanți din punct de vedere artistic în măsura în care exprimă un
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Național de Artă „I. Vidu“, 10. 06, ora 19, sala Colegiului Național de Artă „I. Vidu“. Teatrul Național: We Can Dance, de Mihaela Lichiardopol, 4. 06, ora 19; Teatrul de Operetă Ion Dacian București: Stelele Operetei, 5. 06, ora 19; Scrinul negru după G. Călinescu, regia Ada Lupu, 7. 06, ora 19; Lisa și Clint: The Glory of Living, de Rebecca Gilman, regia Claudiu Goga, 9. 06, ora 19, spectacol care va încheia stagiunea, preț unic al biletelor: 30 000 lei
Agenda2005-23-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283788_a_285117]
-
aici cuprins faimosul articol al lui Marin Preda analizând literatura cu aristocrați. În epocă, față de parada de cultură din studiu, se bănuia lucrul a mai multe mâini la el. Figurează și cronica lui Al. Piru intitulată De la Bietul Ioanide la Scrinul negru, cu lucide observații față de compoziția celui de al doilea: "Scrinul negru e în paginile lui cele mai bune un roman flaubertian, pierdut în cronica prolixă a unor fapte insuficient generalizate artistic, într-o compoziție de aspect baroc." Certificând Satiricon-ul
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
aristocrați. În epocă, față de parada de cultură din studiu, se bănuia lucrul a mai multe mâini la el. Figurează și cronica lui Al. Piru intitulată De la Bietul Ioanide la Scrinul negru, cu lucide observații față de compoziția celui de al doilea: "Scrinul negru e în paginile lui cele mai bune un roman flaubertian, pierdut în cronica prolixă a unor fapte insuficient generalizate artistic, într-o compoziție de aspect baroc." Certificând Satiricon-ul lui G. Călinescu, Nicolae Balotă constată la romancier lipsa vocației tragicului
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
acolo - cu verdictul: "Rareori într-o operă literară moartea modernă a tragicului poate fi mai ușor urmărită ca în opera imaginarului călinescian." Judecățile de astăzi, păstrând aceleași înalte procente pentru Enigma Otiliei și Bietul Ioanide se pronunță mai direct față de Scrinul negru - vezi, bunăoară, punerile la punct ale lui Alexandru George, dintr-un recent articol publicat în Adevărul literar și artistic. Și nu numai. De altfel, în articolul antologat, Alexandru George recepționa critic opiniile călinesciene la adresa prozei românești interbelice - de magistru
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
alb pe dinafară și galben înăuntru, se gândesc la o gulie scobită și umplută cu morcov. Dintre acești critici este dl. Perpessicius, care, îl rugăm să ne creadă, n-a înțeles din cartea noastră nimic, absolut nimic." Reflecțiile pe marginea Scrinului negru răspund punct cu punct, mimând răbdarea, causticelor obiecții ale lui Marin Preda, nenumit însă. Folosește Dragavei la o sindrofie - din neglijența autorului - un serviciu de masă care aparținea muzeului? "Nicidecum. E vorba de un pahar Lalique al sufrageriei muzeului
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
prânzurilor oferite oaspeților..." Tot astfel, un bun ochitor, colonel pe deasupra, nu-și nimerește victima "fiindcă nu există infailibilitate" (s. G.C.). Disputa se mută și asupra unei vaci, domeniu în care, într-adevăr, Preda dispunea de mai sigure cunoștințe decât paternelul Scrinului negru. Acesta adusese în plan, cu totul ocazional, o vacă lihnită de foame în plină vară, anotimpul în care fie și numai iarba din grădina gospodăriei ar fi salvat-o. Nu numai că țăranii n-aveau "grădini"", răspunde iritat G.C.
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]