560 matches
-
au drept: Deșertăciuni sânt toate când moartea ți-i în piept Dar ici... în picătura de vreme-n care sîntem, Brațul și isteția au oarecare preț Și ce preț pot să aibă decât să te faci mare... Vezi tu... în scrinul negru de-acolo e-o coroană... Pietrele scumpe-n dorul luminii se topesc, Ea arde-n întuneric lumina căutând Și totuși șade-ascunsă în scrin... în gând... în suflet Și mai la urmă ce voi? Îți cer vo fărdelege? Mergi numa
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
oarecare preț Și ce preț pot să aibă decât să te faci mare... Vezi tu... în scrinul negru de-acolo e-o coroană... Pietrele scumpe-n dorul luminii se topesc, Ea arde-n întuneric lumina căutând Și totuși șade-ascunsă în scrin... în gând... în suflet Și mai la urmă ce voi? Îți cer vo fărdelege? Mergi numa înainte. Eu samăn, tu culege. Nu sânt a lui supusă... Sânt o femeie numai Ce n-are judecată. Eu singură voi duce tot greul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ăria] Sa! (toți se dau în lături) (Intră Dragul Voievod galbin la față, cu pași nesiguri, rezimat de umărul fiu-său Bogdan. Se așază în scaun. Scoate din sân o cheie și i-o dă lui Bogdan, acesta deschide un scrin de fier, scoate coroana, îngenunche înainte-i, Dragul i-o pune-n cap. DRAGU[L] Ușor trecea odată Domniei Noastre vremea, Pe-a bucuriei pasuri ne număram noi anii, De zece luni acuma, de când, cuprinși de-o vrajă, Noi numărăm
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
gâtul Și schiptrul brațul fraged. Gînditu-Ne-am atunce Ca, de va fi ca Domnul din ceruri să Ne ieie, Noi să lăsăm copilul pîn-ce va crește mare, S-acoperim cu negru postav scaunul Nostru, Coroana Noastră scumpă s-o încuiem în scrin Și să dăm mânii sale o altă jucărie Decât al țării schiptru. Voim ca de [Ne-] om stinge, să-ntindem mâna moartă Să ținem cârmuirea chiar în sicriu fiind, Iar cel ce mâna Noastră în locu-Mi va purta-o Precum
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sânt nu poți să mături Cu ea dușmanii țării, prădalnicele neamuri: Nu sar toți pentru unul și unul pentru toți. Și roiurile-s bune, prisaca înflorită, Dar ce folos când toate nu au un prisăcar? DRAGUL Bogdane, iată cheia... din scrin adu-mi coroana Și-un văl înuntru, un negru văl, tu scoate-l... (Bogdan face tot ce i se spune) Acuma vino-ncoace. (el își pune coroană) Șezi în genunchi-nainte-mi. (Dragul îl acoperă cu vălul din creștet, de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ascuțită... Destul purtat-am masca. Sus inimă, jos mască! (s-aud rugăciunile la ieșirea sufletului) Acela de acolo curând o să sfârșească. (ascultă la ușă) Ei, cîntă-mi, cîntă-mi, popo, mereu de ale tale: Deșertăciunea lumii ș-a patimelor sale. Colo în scrin, coroana... să-i iau cheia din sin Să văd cum mi-a sta mie... Cum stai închisă-n scrin Vei fi văduvă astăzi de pletele-i cărunte, Vei fi mireasă mâne pe palida mea frunte. (se duce-n odaie la
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o să sfârșească. (ascultă la ușă) Ei, cîntă-mi, cîntă-mi, popo, mereu de ale tale: Deșertăciunea lumii ș-a patimelor sale. Colo în scrin, coroana... să-i iau cheia din sin Să văd cum mi-a sta mie... Cum stai închisă-n scrin Vei fi văduvă astăzi de pletele-i cărunte, Vei fi mireasă mâne pe palida mea frunte. (se duce-n odaie la, Vodă; Roman Bodei acopere tronul cu postav negru ) [SCENA VI] (glasul lui PEPELEA din sala de veseli) Prindeți, neghiobi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
încă, O căutai în sînu-i cu așa groaz-adîncă, Stins e-ochiul... gura rece... grozav și rece-asudă, De recea lui sudoare mi-e mâna încă udă... O, sufletul îmi arde... E groaza, este setea... Ei! să vedem odată coroana și pecetea. Scrinul închis? Cu spada să dau lacata-n laturi... Tu numai, cerc de aur, privirea mea o saturi. (Popa urmează. El sparge scrinul. Dibuie) Nu-i, nu-i coroana, pecetea, spada, tot, Dar cui le-a-ncredințat el să [î]nțeleg nu pot
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mâna încă udă... O, sufletul îmi arde... E groaza, este setea... Ei! să vedem odată coroana și pecetea. Scrinul închis? Cu spada să dau lacata-n laturi... Tu numai, cerc de aur, privirea mea o saturi. (Popa urmează. El sparge scrinul. Dibuie) Nu-i, nu-i coroana, pecetea, spada, tot, Dar cui le-a-ncredințat el să [î]nțeleg nu pot... (se-ntoarce... vede tronul acoperit) Dar cine oare tronul cu negru coperi? (tună) Ce tunet! (din sala de banchet) Să trăiască Sas
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
țărei scaun, Coroana e în stare ca să-i sclintească gâtul Și schiptrul brațul fraged. Gînditu-ne-am atunce Ca să-l lăsăm în leagăn pîn' ce va crește mare, S-acoperim cu negru postav scaunul nostru, Coroana noastră veche s-o încuiem în scrin Să dăm mânuței sale o altă jucărie Decât al țărei schiptru. Voim ca, de [ne]-om stinge, să-ntindem mâna moartă, Să ținem cârmuirea chiar în sicriu fiind - Puterea nevăzută și-ascultătoarea mână Este credința voastă pentru domnia mea. Epitrop
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Și ce preț pot să aibă... decât să te faci mare... Tu știi că a mea mamă lăsatu-mi-a coroană... Ea arde-[n î]ntuneric lumina căutând, Pietrele scumpe-n ea se topesc după lumină Și totuși șede-ascunsă în scrin... în gând... în suflet Ș-apoi ce cer de la tine? Cer vreo fărdelege?... Nu tu înveninat-ai pe Domnul tău - ci eu - Nu sânt a lui supusă, sânt o femeie slabă Și singură voi duce sarcina fărdelegei - Închide numai ochii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se trece, De pe-umăru-[m]i ursita * pe-a celui care vine, Pe Bogdan-Dragoș [trece]. Mi-am împlinit menirea... Tronul, pe care negru postav are să fie Pîn'la a ta venire... O vezi astăzi acolo? Aceasta este cheia de la un scrin de fier Ia care-i a Moldovei și e a ta coroană. Nu... ea n-a fost spurcată de fruntea unui Mihnea, Neatinse a ei pietre și aurul din ea Și cel din urmă-n lume ce pe ea s-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Jerwitz PERSONAGELE HISTRIO UN SERVITOR DE TEATRU FELICE UN DILETAND fiul sau adoptiv ROSAMUNDA UN OFIȚER LIZETTA UN SPECTATOR o servitoare MAI MULȚI SPECTATORI (Scena înfățișează o odaie în care totul arată o mizerie adâncă. în fund o ușă, un scrin dinainte, în dreapta un cămin, în stânga o fereastră și o masă pe care se văd risipite în dezordine o mulțime de cărți vechi; pe părete deasupra mesei atârnă o cunună de lauri uscată a cărei panglică învechită și-a pierdut culoarea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aleargă zăpăcit încoaci și-ncolo, i-aduce lui Felice un scaun, îl ia iar și-l pune la gura sobei). Șezi aci, șezi! Ți-aduc îndată o ceașcă de cafea, căci ți-o fi frig. (aleargă cu ibricu[l] la scrin și-l lasă pe scrin, ia o cutie din sertar și-o pune-nainte lui Felice) Na! acuma bea, copilul meu! FELICE D-zeule! bucuria cea mare l-a zăpăcit de tot! (Histrio ia ibricul și-l aduce lui Felice) HISTR
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
i-aduce lui Felice un scaun, îl ia iar și-l pune la gura sobei). Șezi aci, șezi! Ți-aduc îndată o ceașcă de cafea, căci ți-o fi frig. (aleargă cu ibricu[l] la scrin și-l lasă pe scrin, ia o cutie din sertar și-o pune-nainte lui Felice) Na! acuma bea, copilul meu! FELICE D-zeule! bucuria cea mare l-a zăpăcit de tot! (Histrio ia ibricul și-l aduce lui Felice) HISTR[IO] Aci în cutie sunt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bea, copilul meu! FELICE D-zeule! bucuria cea mare l-a zăpăcit de tot! (Histrio ia ibricul și-l aduce lui Felice) HISTR[IO] Aci în cutie sunt ciorapi negri; așteaptă numai, o să vezi cum o să te-mpodobești preafrumos. (aleargă la scrin și scoate o cutioară cu ornamente vechi de teatru pe care le freacă cu mînica) Privește numai ce strălucitoare sunt pietrele astea. O Doamne, de câte ori a trebuit să mă-npodobească pe mine astea! Ți le dăruiesc, să, le porți tu astăzi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Groapa, Bietul Ioanide, Un om între oameni. E adevărat că dintre autorii acestor cărți doi erau de mult consacrați, iar altul se afirmase înainte de 1944; e adevărat, de asemenea, că aceste cărți au apărut, cu dificultate, către sfârșitul deceniului (iar Scrinul negru după 1960, dar face parte din aceeași perioadă, căreia-i plătește un tribut mai mare decât celelalte). Cu privire la Groapa am exprimat cândva unele rezerve legate de caracterul prea pitoresc ai cărții, dar e totuși o carte remarcabilă a cărei
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
decât celelalte). Cu privire la Groapa am exprimat cândva unele rezerve legate de caracterul prea pitoresc ai cărții, dar e totuși o carte remarcabilă a cărei apariție a fost cu drept cuvânt atunci salutată ca un eveniment. Cu privire la Bietul Ioanide și la Scrinul negru, a formulat Alexandru George o serie de observații care, oricât s-ar supăra (cu intoleranță total necălinesciană) discipolii fanatici ai maestrului, sunt niște observații critice legitime și pertinente, de bun-simț și bun-gust. Aceasta nu înseamnă a-l „denigra” pe
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
o citire mai atentă poate surprinde nuanțele precizate cu mare claritate În gradul diferit de implicare și colaborare a scriitorilor cu regimul, precum și evoluțiile În timp a atitudinii acestora, niciodată o anumită personalitate nefiind judecată unilateral. Astfel, discutînd despre romanul Scrinul Negru al lui G. Călinescu, Monica Lovinescu nu neagă contribuția acestui autor la dezvoltarea literaturii române În perioada de relativă libertate, dar precizează că Scrinul negru nu este altceva decît „un portret Înrămat În aur și pietre prețiose pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
timp a atitudinii acestora, niciodată o anumită personalitate nefiind judecată unilateral. Astfel, discutînd despre romanul Scrinul Negru al lui G. Călinescu, Monica Lovinescu nu neagă contribuția acestui autor la dezvoltarea literaturii române În perioada de relativă libertate, dar precizează că Scrinul negru nu este altceva decît „un portret Înrămat În aur și pietre prețiose pe care G. Călinescu și-l face” (p. 16). Deși romanul este, prin esență, „un roman al ambiguității. Propaganda există de data aceasta, dar pare a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
volume criticul urmărește consecvent mișcarea convențiilor de verosimil în ficțiune, între polul social și cel psihologic, ca și mecanismul grație căruia forul narat se mișcă între un Olimp transcendent - în modelul de roman numit doric: Mara, Baltagul, Rusoaica, Enigma Otiliei, Scrinul negru sau Moromeții - și profunzimile interiorității - modelul ionic: romanele ciclului Hallipa, Adela, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, Ioana, Jocurile Daniei, Maitreyi, Vestibul. În schimb, în volumul consacrat corinticului criticul debarcă pe tăcute unghiul inițial de vedere (cel
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
și după plenara din aprilie 1960 a Comitetului Uniunii Scriitorilor ori a numerelor tematice ocazionate de pregătirea celui de al III-lea Congres al Partidului Muncitoresc Român, Eugen Simion glosează în mai multe numere (începând cu 46/1960) Despre tipologia „Scrinului negru”; la rubrica „Tineri poeți” Matei Călinescu îl prezintă pe Nichita Stănescu, despre care afirmă că este „unul dintre cei mai talentați tineri poeți” (39/1960), iar Paul Georgescu face o cronică elogioasă la placheta aceluiași Nichita Stănescu, Sensul iubirii
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
mai frecvent atacată este critica, acuzată de scăzuta ei combativitate, de faptul că nu contribuie îndeajuns la „educația social-politică și estetică a maselor”. Raportul conține referiri concrete la scriitori și opere. Printre cei acuzați se află A.E. Baconsky, iar Scrinul negru, romanul lui G. Călinescu, e incriminat pentru o „vină” singulară: prea multe elogii aduse de critică. Între timp avusese loc Congresul al II-lea al PMR, desfășurat în decembrie 1955, iar în iunie 1956 se ținuse primul Congres al
ROMANIA LIBERA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289316_a_290645]
-
ipostaza rebreniană a epicului (nici aici nu lipsesc formulările care se rețin: „contemporan ca om cu Proust și Gide”, Liviu Rebreanu ar fi, în plan literar, „contemporan cu Tolstoi și Zola”) și cea călinesciană (sunt analizate romanele Bietul Ioanide și Scrinul negru, pe fundalul conceptului structurat de criticul și istoricul literar), în fine, un substanțial studiu se referă la jurnal și la romanul diaristic, într-un demers care trece de la Benjamin Constant și C. A. Rosetti la Paul Valéry, André Gide
STEFANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
André Gide, Anton Holban și M. Blecher. Împinsă până la cult, admirația pentru personalitatea și opera lui G. Călinescu se va materializa și în alte inițiative documentare, exegetice sau memorialistice. Cea mai importantă e un foarte acribios excurs privitor la „dosarul” Scrinului negru, care alcătuiește, împreună cu materialele de arhivă, un tom impunător, indispensabil oricui se interesează de laboratorul romancierului. Ordonând cronologic și tematic „fișele de lucru” din cele câteva faze / variante ale romanului, Ș. urmărește lungul drum de la documentul brut la absorbirea
STEFANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]