372 matches
-
În loc de restartarea creditării în piață, de accentuarea unei presiuni suplimentare pentru ca ratele dobînzilor să scadă în piață (datorită unei oferte superioare de monedă), statul a stimulat astfel creșterea deficitului public. 10.1.3.2. Băncile comerciale Băncile comerciale creează moneda scripturală, acordînd credite clienților lor. Băncile au această putere de a crea ex nihilo monedă sau printr-un simplu joc de condei. Ele fac acest lucru prin acordarea de credite agenților economici și populației, a căror rambursare va corespunde unei distrugeri
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
de valoare, care ajung la firma emitentă, destinați noilor investiții. În schimb, cumpărătorii de acțiuni și/sau obligațiuni vor primi dividende pentru acțiunile achiziționate și dobînzi pentru obligațiuni. Concepte de bază: * moneda marfă; * moneda metalică; * moneda hîrtie; * moneda fiduciară; * moneda scripturală; * moneda electronică; * sistemul bancar; * Banca centrală; * băncile comerciale; * Trezoreria; * tancul monetar; * moneda bancă centrală; * masa monetară; * viteza de circulație a banilor; * autofinanțarea; * finanțarea indirectă sau recursul la credit; * finanțarea directă sau recursul la piață; * operațiuni financiare; * instrumente de plată, de
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
cuibărească într-un teritoriu unic, ce nu seamănă cu niciun altul. În cele din urmă, rana se închide unilateral, într-un eu care nu aderă la sine, instalînd nedumerire și angoasă, fără putință de scăpare de această dată. Noul referent scriptural se substituie unei realități dezamăgitoare și o nouă identitate, mai liberă, dar și mai dureroasă, vede lumina zilei. Mă culc și înainte de a adormi vorbesc în mintea mea cu Lucas, așa cum o fac de mulți ani. Îi spun că dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și al inventarului ei, scriitura nu ar trebui să coaguleze, cu vanitate academică, o simplă interpretare rece și aridă, ci, din contra, o vie imagine speculară a pasiunii exegetului. Surprinzător, poate, pentru lectorul contemporan, dezobișnuit să se confrunte cu regiuni scripturale virgine, nu există nici un studiu axat explicit asupra terorii ficționale în literatura română. (Prefer să mă refer la teroare, nu la groază, dintr-o serie de motive asupra cărora voi reveni cu detalii pe parcurs. Este suficient să notez aici
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în cazul cinematografului, Jonathan Penner și Steven Jay Schneider diferențiind între teroare, care, "ascunsă îndărătul ușii, promite suferința", și groază, care este "realizarea fricii, executarea promisiunii" (2008: 9). Ajung, în acest punct, la propriile mele definiții ale terorii, respectiv groazei scripturale, pe care le prezint, în continuare, ca pe simple ipoteze de lucru. Astfel, în beletristică, teroarea, ca rafinare a ideii de teamă, constituie o emoție estetică multifocală și variabilă ca intensitate, a cărei manifestare principală este anxietatea generată și întreținută
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
fapte, relevante în ordinea discursului, pot fi recuperate de către protagonist/protagoniști atât din unghiul realului, cât și din perspectiva fantasticului. În funcție de poziția auctorială adoptată, lectorul poate însă realiza cu luciditate la intervale variabile ale povestirii cu ce tip de teroare scripturală se confruntă. Un cuvânt final despre distincțiile dintre cei doi termeni se impune. Astfel, devine evident pentru oricine că, dat fiind gradul de subiectivitate pe care îl implică discuția despre un binom conceptual identificabil inițial intuitiv și numai ulterior rațional
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
elementul cel mai spectaculos din interiorul acestui univers formulat pe o premisă unicordă este acela că știm întotdeauna de unde pornim, însă rareori intuim unde ajungem. * * * După ce am încercat, în măsura în care mi-a permis spațiul, să realizez o radiografie conceptuală a terorii scripturale, vă propun, în continuare să fim atenți la subtilele metamorfoze pe care le cunoaște ideea, aplicate tendințelor de dezvoltare istorică a literaturii universale. 1.2. Teroarea în diacronie Evoluția modelului în literatura universală Înainte de a trece în revistă scriitori și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în Egipt, în Babilon, în Imperiul Roman, în Germania medievală, în Franța revoluționară și în România modernă. Tablourile de epocă și de moravuri sunt abia schițate, din complexa schelărie epică nerămănând valid estetic decât câte un fragment izolat de spaimă scripturală, cum se întâmplă cu episodul morții eroilor din "biografia indiană". Chiar și aici însă, după cum sugeram anterior, cruzimea gratuită proiectează descrierea mai degrabă pe orbita groazei viscerale decât pe cea a terorii rafinate. Totuși, punerea în scenă este unică în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
opere demne de interes. Închei însă, aici, prima parte a studiului meu, urmând ca, în secțiunea subsecventă, să îmi axez discursul critic asupra acelor texte consistente (și asupra autorilor acestora) care, cred eu, reprezintă cele mai semnificative scenarii ale terorii scripturale prezente în proza românească. 2. Teroarea în narațiune Convenții și inovații în literatura română Dacă, în capitolul precedent, am discutat mai multe probleme conceptuale și am încercat, grație unui vademecum diacronic, să pun bazele unei abordări practice extinse, am ajuns
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
rămâne neîmblânzită până în romantism) și a sufocantelor falduri etice ale narațiunii, proza lui Costin îi poate oferi lectorului curios de astăzi plăcerea descoperirii unor nestemate descriptive, ascunse neglijent în ganga puțin ofertantă a evocării istorice. Cele câteva oaze de teroare scripturală descrise și analizate demonstrează vocația de scriitor a cronicarului și anticipează dezvoltarea epică a literaturii române. 2.2. Teroarea naturală Din perspectiva naratorului, proza care subîntinde această categorie estetică de nișă este, surprinzător sau nu, relativ puțin frecventată atât în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de a exploata, pe plan estetic, informațiile obținute. Modestă mea definiție acoperă, semantic, atât tipul empiric, cât și tipul estetizat. Viziunea empirica se referă la viziunea trăită, experimentata de subiect. Viziunea estetizata poate fi echivalata cu versiunea înregistrată, grafic sau scriptural, a viziunii empirice, care reprezintă rezultatul procesului de creație artistică, operă de artă desăvârșită. Luând în considerare procesul de creație artistică în sine, ni se impune faptul că viziunea este subîntinsa de două etape: 1. o stare, definită că apercepția
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
gravuri sau a unui desen este, precum pretinde el însuși, virtual nulă148. Oricât de flamboaiante ar părea, aceste declarații estetice generează, de fapt, un paradox al viziunii, care emerge atunci cand experiență paradigmatica a realității trebuie transferată la diferite niveluri materiale (scripturale sau plastice), altfel spus, cănd artistul încearcă să comunice fenomenologia stării de creație. Intenționez să evidențiez structura dimorfa a acestui paradox al viziunii. În primul rând, paradoxul viziunii rezidă în statutul binar al eului. Cea mai incitantă trăsătură a profilului
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
exercițiu al libertății 206. În pofida unei linii ideatice relativ clare, poemul rămâne un document literar dificil. Curran enumeră câteva dintre obstacolele hermeneutice care-l pândesc pe cititorul avid să-i descopere sensurile: "bogăția referințelor biblice care caută să ajusteze mitul scriptural la tradițiile epice, [...] aluziile istorice extinse și [...] dezvoltarea propriului mit în episoade lungi" (1986, p. 176). Una dintre cele mai evidente dificultăți rezidă în limbajul poetic însuși, care este, potrivit lui David Wagenknecht, "nu doar complex și bogat, ci și extraordinar
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
mașinii de imprimat oferă o anume fixitate, reproductibilitate, autonomie obiectivă tipică textelor tipărite" (2003, p. 157). 118 Am în vedere aici confesiunile lui Blake legate de ajutorul divin primit în contextul elaborării poemului epic Milton, ajutor materializat atât la nivel scriptural, cât și la nivel pictural. Detalii se găsesc într-o scrisoare către Butts, datata 6 iulie 1803, E :729-731, în special 730. 119 Mă refer aici la cărțile profetice, a căror multiplicare se bazează pe metodă revelata de spiritul fratelui
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
polițist. De fapt, morala explicită, indicînd clar scopul narațiunii, orientează interpretarea, facilitînd trecerea de ordin secvențial/ evenimențial spre o dimensiune configurațională a discursului. Fie următoarea reprezentare schematică a logicii superstructurale a povestirii: Urmîndu-l pe G. Genette, descriem pastișa drept practică scripturală de imitare. Dacă parodia implică o operațiune de transformare (textul este rescris prin schimbarea stilului), pastișa implică o operațiune de imitare (stilul rămîne neschimbat și un alt text ia naștere): Imitarea, în sens retoric, este figura elementară a pastișei, iar
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Londra în 1894, evocă un eveniment determinant din viața lui James. Prezentarea celei de-a doua povestiri, În cușcă, dezvoltă mai mult un rezumat orientat al întîmplării (rezumat eliptic, deoarece întrebarea finală va rămîne fără răspuns). Rezumatul este o practică scripturală foarte obișnuită pentru ultima copertă: are o logică descriptivă prin faptul că spune totul pas cu pas. De regulă, el este scurt, niciodată "pur" (remarci evaluative...), centrat pe tematică. De fapt, el nu reduce niciodată în totalitate povestea în ansamblul
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
pentru a arăta ce este un gen narativ și pentru a explica prezența capitolelor precedente: o repertoriere a practicilor discursive cele mai complexe, alegând, cu bună știință, un gen literar situat între discursul poligerat și discursul monogerat, între oral și scriptural. Numai plecând de la aceste încercări putem evalua și, mai apoi, compara cu alte perspective pertinența acestei teorii 2. De atunci, acest capitol a mai fost completat cu analiza unor alte exemple și cu câteva reajustări în "Abordare pragmatică și textuală
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
aspectul non-verbal12 al situației (gesturi, mimică, intonații...). Însă, cu toate că admitem că descriptorul urmărește cu precădere să fie exhaustiv, el nu va putea evita să se confrunte cu scriitura a cărei principală proprietate este liniaritatea. Este ceea ce J. Ricardou numește "temporalizarea scripturală" a oricărui obiect descris. Perceput în simultaneitatea componentelor lor (volum, culoare...) obiectul referențial se transformă, atunci cînd devine obiect textual, într-o succesiune de atribute, suspendînd cursul acțiunilor: Dacă descrierea conferă consistență povestirii prin diverse detalii, aceasta din urmă va
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
sau, mai mult, face ca violența lingvistică să marcheze lucruri motivînd succesiunea temporală narativă printr-o succesiune temporală reală, adică descriind obiectul pe măsură ce apare, haina pe măsură ce este îmbrăcată etc.". (1973, p. 17) 12. " Oralitatea realizează alăturarea dintre segmental și suprasegmental, scripturalul le disociază. Gesturile și decorurile nu mai reprezintă doar cadrul lor, ci li se asociază în secvențe. În oral, sincretism, în scris, analiză. Scriitura fixează fiecare element în secvența precedentă. Marca scripturalului este succesiunea, ca o consecință a unei dezordini
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
12. " Oralitatea realizează alăturarea dintre segmental și suprasegmental, scripturalul le disociază. Gesturile și decorurile nu mai reprezintă doar cadrul lor, ci li se asociază în secvențe. În oral, sincretism, în scris, analiză. Scriitura fixează fiecare element în secvența precedentă. Marca scripturalului este succesiunea, ca o consecință a unei dezordini. Astfel se instaurează o tensiune majoră între verbal și non-verbal, între verbal și "comentariu"". (Jean Peytard, 1971) 13. "Viteza povestirii se va defini în raportul dintre o durată, cea a povestirii, măsurată
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fără grabă / un obstacol am să fiu / împotriva vîntului". Romanian graffiti Am citit în ultima vreme, pe ziduri foarte largi, cât și în cămăruțe înguste cu sclipitoare instalații sanitare, cele mai delicioase inscripții, semn că în penibila noastră epocă mediatică scripturalul nu moare, ci se transformă. Ca și scriptele sonore ale rapperilor mioritici de la B.U.G., La Familia sau RACLA, basoreliefurile scrijelite cu cheia sau altoreliefurile sprayate de prin stațiile de metrou sânt cu cât mai puțin citabile sau recomandabile
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Semnele prevestitoare ale acestei schimbări se ivesc la începutul secolului XX, dacă prima pânză abstractă este Acuarela lui Kandinsky, datând din 1910. Jean-Joseph Goux a arătat concomitența între lovitura de forță plastică și alte două: trecerea de la moneda-aur la moneda scripturală, inconvertibilă, și trecerea de la limba-nomenclatură (în care un lucru egal un cuvânt) la limba-sistem (în care un cuvânt are valoare prin diferența față de alte cuvinte)83. Prin puterea lui de prezentare, Idolul îi punea pe oameni în contact cu Ființa
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
altă natură a permanenței, sub semnul unicității, ca gest creator, ceea ce presupune însă o modalitate nouă de transmitere și/sau receptare a mesajului. Este vorba despre modul în care se raportează la mesaj tra dițiile orale sau, mai târziu, cele scripturale, înainte de con figurarea vreunei teologii. Comunicarea interreligioasă ca dialog ecumenic al teologiilor are dimensiune politică, ea făcând posibilă legătura din tre ideologii prin simpla acceptare a conviețuirii lor. Este un dialog al „textelor“ și al doctrinelor, mesajul fiecărei teologii nefiind
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
reflecție, colaterale totuși demersului nostru: problematica impactului cultural, a specificului național "caragialoeminescian" (Radu Cosașu), a negativismului asociat îndeobște cu "atitudinea Caragiale"39. Ceea ce ne va interesa este, așa cum am precizat deja, captarea unei imagini cât mai cuprinzătoare exclusiv a fluorescenței scripturale caragialiene, deci a succesoratului vizibil pe tărâmul literaturii românești. Trebuie să precizăm de la început că această moștenire literară caragialiană cuprinde scriitori de diferite orientări, dar nu exclusiv pe baza unei explicite declarații de apartenență, a unor confirmări a descendenței așa cum
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
așa cum vom vedea în capitolul respectiv, și la descendenții din rândurile "Școlii de la Târgoviște". În privința scriitorilor din generația '80, majoritatea criticilor au remarcat efortul acestora de a resuscita formele prozei scurte, văzute ca spații ideale de experimentare a noilor strategii scripturale 170. În plus, autorii înșiși recunosc intenția de recuperare a modelului caragialian și pe această dimensiune a opțiunii pentru textul concentrat sau constituit din fragmente. Pledoaria pentru un astfel de gen se face prin recursul frecvent la tranșarea continuumului textual
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]