362 matches
-
Ambasadorul invizibil. Interceptivii lucrează declarat parodic, ironic, parabolic; nu ignoră regulile altora, ci le interceptează și le exploatează pe cont propriu cu o vervă molipsitoare și cu o mică vână tragică, dezîncântată, în fundal - sunt postmodernii, intertextualiștii, fragmentaliștii. Polifonia existențială/ scripturală îi excită și joacă dezinvolt voci, piste, interpretări posibile. Tratamentul fabulatoriu - unul cu efecte homeopatice - pe care îl aplică realului e varianta acutizată a eternului „jaf de extaze” al literaturii. Intră aici desantiștii, dar și, parțial, pseudoproze precum cele din
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
în total contracurent în Franța contemporană și, în fine, abordarea unei tematici coagulate în jurul a ceea ce se pretinde a fi omul occidental contemporan: situațiile revelatoare pentru stadiul “figurii” sale (cel puțin în versiune franceză). Prima dimensiune a literaturii sale, cea scripturală, este, dintre toate, cea care contează cel mai puțin în evaluarea locului ocupat de romancier în conștiința publică. Ea nu este totuși de neglijat. Într-o literatură unde bravurile scriiturii, serpentinele sintaxei și explorarea minuțioasă a fagurelui lexical constituie argumentele
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
ambiguu. De ce? Pentru că textele sale nu sînt produse ale unor stări intempestive sau ale unui proiect permanent desfășurat de o vitalitate creatoare conjugată cu o cultură asimilată, ci rezultate ale unor comenzi, opționale, desigur, dar care impun ele data acțiunii scripturale. E drept, majoritatea scriitorilor este chiar ea departe de proiectul amintit, dar asta nu se întîmplă din vina, așa-zicînd, indivizilor. Opera scrisă a unui profesor universitar se deosebește foarte mult, astăzi, de opera scriitorului (romantic, dar nu numai). Ea constituie
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
continue opera, să tragă și el în jugul "operelor de căpătîi", al operelor care atestă un neam, ținîndu-i de fundament/.../. Era fatal să lucreze, în cele din urmă, la un "dicționar". Era în destinul său. Căci verva lui - cotidiană și scripturală - nu se baza doar pe rigoare, ci chiar pe mucenicie. Tot mai mult desenul său biografic seamănă cu al lui Șincai. Cu aceleași fervori și cu aceleași decepții. Și unul și altul și-au purtat "opera" în desagă, sperînd s-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16974_a_18299]
-
cel aplicat, acesta cuprinzînd întreaga evoluție a descrierii, de la cronicari la postmodernii optzeciști. Cunoașterea textelor, alegerea și analiza acestora sînt remarcabile, iar lectura cărții face să pălească istoria literară, care nu are mijloacele de a investiga articularea profundă a produsului scriptural. Se aplică peste tot o grilă care reprezintă sistemul categorial al descrierii, ilustrat cel mai bine în proza românească din veacul al XIX-lea. Intră aici statutul peisajului, al portretului, dimensiunea spațială și temporală, obiectele. Impresionează gramatica descrierii în procedee
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
artificii textuale, poezia Floarei Țuțuianu propune însă o "zbatere" care poate intriga și cuceri în egală măsură. Poeta încearcă să-și (re)găsească sexualitatea, identitatea feminină, pierdută sau doar alterată, construind prin cuvântul-generator și atribut al oricărui început o realitate scripturală: "Am râs m-am distrat m-am dat peste cap/ am inventat bărbați din hârite/ din tălpi până-n creștet plini ochi de cuvinte[...] Am aruncat cuvântul în aer/ Și o ploaie de aur a fecundat poeta din mine [...] Doamne, lasă
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]
-
iei un bărbat de la gura altei femei") cuvântul-bărbat declanșează nostalgia unei sexualități fertile și al unei perfecțiuni de început a cuplului: El este primul dintre bărbați/ care ajunge la mine cu gândul pe ape mergând" (El este cel care). Iluzia scripturală nu poate, însă, dura: Nimic nu se compară cu roua-i de pe frunte/ care-mi cădea pe buze când asuda asupră-mi" (Dau un regat pentru un bărbat). Eșecul îndepărtează aventura rostirii cuvântului de sexualitatea căutată, resimțită totuși atât de
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]
-
bine unor ardeleni adevărați, într-o suită care vine de departe și cine știe dacă duce undeva”. Cele trei cărți sunt construite simfonic și cadențate prin câteva vaste laitmotive: lumina, echilibrul, melodia. Fiecare scenă e secționată ca la un tomograf scriptural, felie cu felie, gest cu gest, aromă cu aromă, sunet după sunet. Prozatorul e un martor profesionist, pe spusele căruia poți conta.
O amplă frescă transilvană by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4779_a_6104]
-
fi zis că e mort dacă nu ai fi știut cum îl cheamă”), și, la fel de mut și de lacunar în gesturi, alege pentru unele poeme ale tânărului poet îndurerat o replică sub forma unui vers deja scris. Deși, evident, sensul scriptural este exact invers. Ciclul final, Unul dintre domnișoara W și doamna Kuttare, este o posibilă continuare a celor 122 de cadavre naumiene. Pornind de la titlul cărții, primul lucru pe care ești tentat să-l faci este să pui în paralel
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]
-
cei ce au trecut indiferenți pe lângă volumele lui. Firește că această ,strategie", atât de tristă pe vectorul ei ofensiv, se întoarce împotriva sa, făcându-i pe critici și pe cititori să ocolească - dar de la o și mai mare distanță - perimetrul scriptural al lui Marin Mincu. Și e realmente păcat că s-a ajuns la această situație, fiindcă autorul cu pricina, în pofida unor defecte ușor de sesizat și penalizat, are merite reale în spațiul nostru cultural. E bine așadar să-i curățăm
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
dar și selectivă estetic, sensul continuității pe deasupra golurilor istorice, grila clasicistă prin care e citită și reconstruită o întreagă literatură autohtonă, de la origini și până în prezentul deceniului patru: toate acestea nu au cum să reprezinte niște artificii retorice și subterfugii scripturale. Ele presupun o teribilă încordare intelectuală și o trudă creatoare pe care o atestă, între altele, și singularitatea acestei Istorii, absența unor opere similare în spațiul nostru literar. Deși modelul lui Mircea Martin pare să fie mai curând Tudor Vianu
Ideea critică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11406_a_12731]
-
blăjene, dar mai ales s-a orientat după „un model latinesc de concordanță biblică tematică”. (Studiu introductiv, p. 23) Ținând cont că va mai trece un secol până la apariția în 1876, la Gherla, a lucrării Concordanța biblică reală sau locuri scripturale și în ordinea alfabetică a materiilor diverse, ne dăm seama și de caracterul de pionierat al lucrării lui Ioan Marginai și de importanța redării acestui manuscris patrimoniului editorial al Școlii Ardelene.
Școala ardeleană în câteva restituiri literare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5269_a_6594]
-
Marius Chivu Dumitru Ungureanu nu scrie chiar rău, dar nici nu convinge. Prozele lui nu istorisesc cine știe ce întâmplări deosebite, necum să vizeze vreo semnificație secundă, și nici nu propun vreo aventură scripturală, la nivel de stil sau de metadiscurs, suficientă sieși. Dumitru Ungureanu scrie ca mulți alți prozatori care nu te plictisesc, dar nici nu au prea multe de spus. Puținele lucruri care se întâmplă în prozele sale au respirație scurtă, sunt
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]
-
din frustețea limbajului (altfel ca și absent), ci din atitudinea libidinoasă a naratorului, care nu vorbește mult dar e clar că nu știe prea multe. O replică mai dură a dialogului final din Stormy Monday Blues cred că rezumă filozofia scripturală a naratorului lui Dumitru Ungureanu: "- Bă, poete, în țara noastră, totul se reduce la futut! Cine nu înțelege asta degeaba bate câmpii cu sentimentul românesc al ființei, schimbarea la față, românii după '89 sau cerul văzut prin lentilă... Cerul văzut
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]
-
este volumul soft, cu texte, așa-zicând, ocazionale, dar cu rolul bine definit de menținere a tonusului hermeneutic și a prizei la noutățile editoriale. Ștefan Borbély nu investește mai puțină energie în critica de întâmpinare și își joacă fiecare ipostază scripturală cu maximă seriozitate. Informat în detaliu și sensibil la nuanțe, criticul se instalează cu ușurință în textele cărților pe care le alege spre comentare. Majoritatea eseuri, sinteze, critică literară. Ceea ce înseamnă că Ștefan Borbély face, în cele mai multe cronici, critică de
Reverențele criticii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12972_a_14297]
-
pentru că între privitor și privit există o permanentă energie, o tentație a identificării totale cu celălalt. Realul însuși se reduce la un spațiu strictamente definit de mișcările celor doi. Nu lipsește nici acea dimensiune a textualizării ritualului, confuzia benefică între scriptural și erotic, ceea ce adâncește această aventură existențială în miniatură. Îmi cam pierdusem speranța de a citi un tânăr poet cu o percepție poetică atât de senzuală, aproape feminină. Klein, celebrul personaj al lui Mihai Ignat, are aici un cu totul
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
dantela), ci lamentoul dezbrăcat de podoabe al celui care a pierdut totul, spre a constata, uimit, că a păstrat intactă doar vocea impersonală a poeziei. Auzim, așadar, sonul special al vocii celui ce mestecă cenușă. Este de notat persistența practicilor scripturale favorite ale poetului, de pildă, prezența muzei, pierdută în haosul materialității, simbol al unui crez hedonistic ("crede/ că-n afara eului totu-i calp totu-i străin" - Inocenția 2 etc.), suprapunerea planurilor real și mitologic, rezultanta fiind un spațiu distorsionat
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
scrierea romanului ar trebui să marcheze un punct la fel de critic. Romanul devine, astfel, sub presiunea trecerii timpului, a îmbătrânirii, a urgenței găsirii unui rost mai înalt, și o meditație răsfrântă asupra sieși. Deși părea scăpat contradicției dintre cele două porniri scripturale descrise mai sus, capitolul antefinal al romanului, Luna caimacamului, ne rezervă o surpriză uriașă. Înainte de a-și încheia romanul acestei eterne întoarceri acasă, scriitorul narator constată că în propria carte s-a strecurat jurnalul scris de propriul mădular - vă amintiți
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
înrudește mai mult cu literatura, la frontiera dintre gazetăria propriu-zisă și beletristică, fie, aceasta din urmă, și autenticistă. După criteriul atât de râvnit al experienței trăite direct, între aceste zone există interferențe confraterne cu reportajul literar. Nicidecum literaturizat, ci expresiv scriptural. Contiguitatea nu împiedică discutarea oarecum separată a părților componente, pentru a percepe mai bine întregul, fără a-l neglija nici un moment. Examinarea pieselor se face în numele mașinăriei. Chiar detestatelor "cronici de ocazie", Sebastian le spune "literatură", desigur și în sensul
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
convertiri, cu sublimări, cu anamorfozări care prezervă încărcătura iradiantă, toxică, demonică aș zice. Sunt �cazuri" și �întâmplări" atât de puțin epice, atât de innarabile, atât de puțin obiectivabile și, totuși, sunt acolo, în subterană, ca niște noduli care generează energia scripturală. Ei generează și informează visele mele, oniria personală, singurul spațiu în care simt temporalitatea și în care aceasta are într-a-devăr un rol semnificativ. în viața cotidiană a insului care sunt, am impresia că mereu e vineri, că mereu a trecut
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
a poeticului; un fel de relatare a unei situații care-și conține poezia dincolo sau dedesupt de tropi, de retorici, de inventarele milenare ale poetizării. Sunt un împătimit cititor de proză. Idolul meu este Cehov. Și numai marile mele neputințe scripturale, lipsa de putere, voință și hărnicie m-au adus în starea asta de așa-zis poet. Toate prozele mele reușite se scriu, se citesc și se ard în visurile de peste noapte. Uneori, mai reușesc ceva-ceva să translez în scurtele proze
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
de nouă cărți a scos Livius Ciocârlie de la revoluție încoace și, deși toate sînt scrise în aceeași formulă a notațiilor diaristice, eseistul a reușit să le închege pe fiecare în jurul altei teme. Aceste proteice jurnale tematice dau imaginea unui proiect scriptural autobiografic pe termen lung, extrem de unitar și, oricum, singular la noi prin formula și amploarea sa. În plus, Livius Ciocârlie a reușit ceea ce orice diarist visează în secret: să facă din el însuși un adevărat personaj. Se iluzionează autorul dacă
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
își va găsi expresie într-o suită de scrisori cu adevărat ieșite din comun. Din păcate, în vreme ce Hannah Arendt a păstrat scrisorile primite în acești ani, Heidegger le-a distrus. Din acest motiv nu avem decît o parte din urma scripturală a perioadei cînd cei doi își trăiau în taină iubirea. Dar sub unghi epistolar, perioada aceasta e cea mai fecundă: ea corespunde unei incandenscențe irepetabile, a cărei intensitate te face să crezi că cei doi și-au trăit marea dragoste
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
lui Marin Mincu, meritul de-a ajuta la ,actul reformator de dez-metaficizare a tradiției poetului") abat lirismul de la ,absolutizarea" lui. Dar unde putem ajunge? La un ,eu ce se contemplă pe sine" în exclusivitate, nutrindu-se ,nastratinesc" din experiența sa scripturală. Roland Barthes cu al său discurs ce se scrie pe sine e pe aproape... Atingând acest punct extrem, ne vine însă greu a mai delimita poezia ca fapt totuși concret, ireductibil, de utopia ce i se aplică, riscînd a o
O antologie a lui Marin Mincu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12581_a_13906]
-
decât doar semnelor lăsate de peniță pe hârtie, realitate fără precedente, fără seamăn, destinată să piară odată cu coala de hârtie pe care există în mod exclusiv.” Iată și un altul, din El mono gramático de Octavio Paz, referitor la „clipa scripturală”: „Pete: buruieni: ciorne. Ștersături. Prins între linii, lianele literelor. Sufocat de linii, lațurile vocalelor. Mușcat, ciupit de cleștii, de cârligele consoanelor. Buruieniș de semne: negarea semnelor. Gesticulație stupidă, grotescă ceremonie. Abundență care se sfârșește în extincție :semnele înghit semnele. Buruieniș
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]