58,131 matches
-
am avut prea multe curiozități. Și pentru că mi-a plăcut viața. N-am devenit scriitor profesionist. Am preferat să rămân un diletant - din confort, din lașitate sau poate din prostie. N-am avut plăcerea profesionistului de a fi liber în cadrul scrisului, chiar dacă am scris poezie, proză, multe articole de critică și istorie literară, am alcătuit ediții critice, sau am scris un număr imens de articole politice. Asta-i situația - n-o mai pot schimba. Am fost un leneș care a muncit
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
jud. Edineț, Republica Moldova) * Înainte de a-mi arăta ce scrieți, ba chiar înainte de a fi încercat să vă puneți pe hârtie vreun text propriu, vreți să vă asigur numai după citirea a, de altfel, abundentei dvs. epistole, că sunteți făcută pentru scris, că aveți mână pentru așa ceva, și chiar să vă dau cumva peste mâna cu care intenționați să fericiți literele românești cu opere durabile. Iată pe ce date, pe care mi le furnizați din belșug, sunt silită să mă bazez când
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14263_a_15588]
-
sunt silită să mă bazez când afirm cu strângere de inimă că ar trebui mai întâi să vă faceți temeinic ordine în gânduri și în lecturi, și să vă calmați de-a binelea înainte de a vă așeza la masa de scris. Ziceți: "Am senzația că vreau să scriu. Oameni buni, vreau să scriu! Câți nu sunt ca mine? De-aia strig cât mă ține gura: Unde sunteți? De ce nu-mi întindeți mâna? De ce mă lăsați cu ecoul vocii mele? Hei! E
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14263_a_15588]
-
tot scriind și scriind, îi lăsam pe ai mei fără mâncare... Ah, încă ceva. Am fost cândva profă de română într-un sat, ehe! departe..." Calmați-vă, repet, rupeți-o definitiv cu brambureala, apoi puteți să și faceți exerciții de scris, pe care să le recitiți, ca să vedeți pe nervii dvs. dacă sunt sau nu sunt suportabile. Și dacă vor fi insuportabile, să vă dați singură verdictul, sau să vă dați o lovitură ușoară, de avertisment, peste mâna cu care scrieți
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14263_a_15588]
-
volum de aproape șase sute de pagini, care descrie copilăria, adolescența și o parte din tinerețea scriitorului, începînd cu viața bunicilor lui din partea mamei; continuă cu povestea iubirii pasionate a părinților săi, dezvăluind apoi cum a simțit, adolescent fiind, chemarea către scris. Volumul se termină cu anul 1955, cînd își publică cel dintîi roman La hojarasca ("Frunzele uscate") și pleacă în Europa, stabilindu-se la Paris în calitate de corespondent al ziarului El Espectador. Redăm în continuare fragmentul inițial din primul capitol al volumului
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
astfel receptat. Sigur că lauda nu face la fel de bine precum critica, dar în România a critica înseamnă, pentru cel luat în vizor, semnalul de pornire al unei ineficiente lupte. Nu ne uimește, deci, faptul că scriitorii, în loc să-și vadă de scrisul lor, sar la bătaie în clipa în care cartea lor a devenit obiect de critică literară. Dar și criticii între ei fac același lucru, ceea ce nu ar fi deloc grav dacă ar fi vorba despre o luptă de idei și
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
drumul este, în cazul ei, unul al literaturii. În fine, ca să repet un truism, criticul intermediază între scriitor și cititor (în ambele sensuri, de la unul spre celălalt). Aș adăuga că el este, de multe ori, o punte solidă în chiar scrisul unui autor. În sensul că scriitorul care e atent la semnalele criticului și este convins de adevărul concluziilor acestuia poate să treacă mai repede de la un drum înfundat la unul deschis, poate să renunțe la o anumită manieră și să
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
manieră și să abordeze o alta ș.a.m.d. De ce crezi că scriitorii citesc cu atâta aviditate cronicile, articolele și cărțile despre ei? Nu numai din vanitate. Prin intermediul acestor comentarii critice, ei se pot verifica. Scriitorii, "în loc să-și vadă de scrisul lor, sar la bătaie"? Cei care confundă schimbul de opinii și de idei cu ciomăgeala, ciomăgarii adică, sunt relativ puțini și izolați. De aici provine și ura lor, expresie a spiritului primar agresiv despre care vorbea Marin Preda. În sfârșit
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
la Cicero) termenii culți care vor sta la baza corespondentelor romanice, dar și a englezescului topic. Acesta din urmă a dezvoltat sensul, fundamental în engleza de azi, "subiect, temă" (= subiect gramatical, subiect al unui discurs, temă tratată oral sau în scris etc.). Sub influența actuală a textelor scrise în engleză, cuvîntul românesc topică primește tocmai acest sens, pe care îl întîlnim tot mai des în Internet, mai ales în forumuri, în liste de discuții organizate tematic: "forum online românesc; diferite topici
Topica și topicul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14284_a_15609]
-
noastre. Pe noi nu ne puteau revigora strigătele de revoltă ale lui Dan Deșliu, să zicem; oricât de vehement ar fi fost el, poezia lui nu devenea credibilă. Alți poeți nu și-au permis astfel de acte de vehemență în scris, dar au pagini cu mult mai valoroase. Aceste strigăte de revoltă veneau, în general, din partea unor autori mediocri care voiau să iasă la suprafață pe această cale, pentru că a fi contra însemna, poate, o speranță de a beneficia de norocul
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
putea aprecia în acel moment, întrucât urma să fie, nici mai mult nici mai puțin, decât lingvistica secolului XXI. Coșeriu a fost în afară de lingvist și filolog, un poliglot incredibil. Nici măcar nu se știe câte limbi ajunsese să vorbească fluent. De scris a scris în opt limbi, iar acest lucru este un dat de netăgăduit: română, italiană, spaniolă, germană, engleză, franceză, portugheză și catalană. De asemenea în latină, câte un discurs de învestitură: 40 de universități din lume i-au conferit titlul
Eugen Coșeriu by Florina Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/14292_a_15617]
-
sufletului, fapt ce m-a determinat să vă adresez un punct de vedere contrar celui pe care îl susțineți Dvs. Încă din perioada studenției, am fost un admirator al criticului literar Nicolae Manolescu, mai ales că și eu "cochetam" cu scrisul (poezie și epigramă). Nu am înțeles, nici măcar pentru o clipă, implicarea Dvs. în politica post-revoluționară și m-am simțit "trădat" după ce am constatat faptul că erați "manipulat" de alții mai "versați" în ale politicii. Ați acceptat să fiți chiar președinte
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14290_a_15615]
-
reînceput de drum pentru revista brașoveană. * Din ECHINOX (nr. 7-8-9, 2002), și ea o rara avis, reținem un curajos și sarcastic text al d-lui Al. Cistelecan despre plictiseala filosofiei mari, care-și tratează cu dispreț cititorii și refuză orgolios scrisul clar și frumos. La filosofia mică, aceea stilistic atractivă, l-aș fi adăugat pe Schopenhauer. Un alt text remarcabil scrie d-na Sanda Cordoș despre Viața ca o pradă. Grafica revistei, excepțională. * În mereu interesanta Lettre internationale (ediția română, iarna
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14297_a_15622]
-
că în momentul actual competența în domeniul românei nu se mai poate limita la simpla cunoaștere a limbii standard: formele "dominate", controlate și eliminate de norme, (re)intră - din registrele stilistice ale oralității și din graiuri - în zona publică a scrisului.
Tre', trebe și trebu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15027_a_16352]
-
destoinică", cum o caracteriza promotorul ei, I. Heliade-Rădulescu, limba literară a fost asociată de la începuturile sale cu activitatea intelectuală și cu oamenii de cultură, creatori și propagatori ai normelor literare. Exemplul la nivel social îl constituia exprimarea (mai ales în scris) a acestora, iar școlii și profesorilor le revenea un rol central în propagarea �exprimării îngrijite", atît prin instruire, cît și prin exemplu personal. În răspîndirea variantei literare, ponderea principală a avut-o (cel puțin pînă la un moment dat) nu
Media electronică, model de exprimare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15014_a_16339]
-
criticii literare care îmbină sociocritica, new historicism-ul, contextualismul. Ovidiu vorbește cu propria carte pe care o trimite la Roma în locul lui: "Urmîndu-mi chiar povața, și tot vei fi hulită,/ Mai jos te-or crede poate decît al meu talent./ Dar scrisul după vremuri să-l judece un critic:/ Aceasta de-o va face, vei fi la adăpost." Pentru cei care spun că Eminescu ar fi fost același indiferent de condițiile obiective, Ovidiu are o vorbă: "Chiar pe Omer cu-atîtea primejdii împresoară
Ce se citește la mare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15030_a_16355]
-
Și în aceeași scrisoare, o probă superbă de lipsă de elitism și de înțelegere a succesului literar: "O, cartea mea, fii dară cuminte, chibzuită!/ De te citește lumea de mijloc, ți-i de-ajuns." Dacă te încearcă vreodată lehamitea de scris sau de citit, citește epilogul la prima carte din Tristele care începe așa: "Episolele-aceste - oricare dintre ele -/ în calea-mi zbuciumată să știi că eu le-am scris./ Cînd tremuram de frigul de gheaț-al lui decembre,/ Chiar Hadria pe mine
Ce se citește la mare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15030_a_16355]
-
doar de natură scriitoricească. Restul e competiție (cel mai adesea surdă) de acces la receptare critică, premii, clasamente, burse, călătorii peste hotare, amiciții loby-stice pentru cine știe ce funcție în organe de conducere etc. în ce mă privește, oriunde am viețuit (și scris) - la Cluj, la Baia Sprie, la Baia Mare, la Oradea (din primăvara lui 1989 și până acum) - nu m-am simțit frustrat, întristat, înciudat că nu sunt și nu scriu în București. Credeam, cred și acum (vai? vai!) că sunt și
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
probabil, și dus cu ea într-o clasă de școală de țară - satul copilăriei mele, Mureșenii de Câmpie -, clasă unde învățau simultan a II-a și a IV-a, și unde, spre a sta cuminte, mi s-a dat de scris, vorba poetului. Ce anume voi fi desenat atunci cu titlu de litere și cuvinte nu mai țin minte, dar asta e prima mea amintire de �scriitor". Apoi mi-amintesc cum pe vremea primei mele clase (iată am fost și eu
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
era, a fost raiul meu de scriitor! După care încet-încet a venit căderea în timp, cum ar zice Cioran, îndoiala, încăpățânarea de a scrie, bucuria de a scrie, mania de a scrie, viciul mîinii, cum numea nu mai știu cine scrisul. Cum ați debutat? Am tot debutat, deși n-aș vrea să par trufaș și să zic, precum Arghezi, �am rămas debutant în perpetuitate". N-am reușit să debutez, cum mi-aș fi dorit, nici în pioniereștile reviste de pe-atunci
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
târziu. Aveam deja 28 de ani, trecusem din grădinile paradisiace ale studenției și �Echinox"-ului în �câmpul muncii" și vieții, cu navetă la Cavnic, cu familie, cu profesorat, cu depărtarea de centru, cu eforturi de a menține o continuitate în scris, cu prieteni ai locului - cărora și acum le port o amintire tandră, unii dintre ei deveniți ei înșiși oameni cu cărți, rămași în Baia Mare (Adrian Oțoiu, Augustin Cozmuța, Gheorghe Pârja, Ion Bogdan, Ion Burnar, Marian Ilea, bunăoară) sau plecați din
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
prin repartiție ajunseseră la Borșa Maramureșului -, Horia Ursu, Marius Jucan). Totuși, țin minte că apariția Vieții fără nume mi-a dat o mare bucurie, mai ales când o dădeam sau o trimiteam prietenilor, aproape o sumețire, mi se părea că scrisul are sens, că multele mele caiete manuscrise au născut ceva important, că poezia e mai țiitoare, că lumina e mai hrănitoare, că clipa e mai stătătoare, că biografia e mai viitoare. Ca și majoritatea colegilor de generație, ați publicat și
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
de disciplină științifică și degajare eseistică, și granulația unei voci transmise spontan literei scrise: căci Dl Jean Cuisenier are și harul evocării unor locuri, al conturării unor portrete ce se rețin, al povestirii de întâmplări semnificative. Mi-a plăcut, în scrisul și în vocea sa, o anume franchețe și simplitate a tonului, modul foarte direct de a comunica, o superioară, înțeleaptă seninătate a privirii îndreptate asupra unei lumi care trece inevitabil către Muzeu, dar nu înainte de a-și fi lăsat și
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
ideal, ca să zicem așa, fiind vorba de a da viață acestor obiecte? Există în Franța mai multe muzee școlare, care ne permit să înțelegem mai bine, de la distanța în timp, faptul că școlarizarea e cu mult mai mult decât învățarea scrisului și a cititului și că ea privește ființa umană în totalitatea aspectelor sale. Educația e un sistem de ansamblu care regizează întregul existenței umane - și obiectele pe care le conservăm în muzee ne reamintesc acest lucru, de pildă secvențele de
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
apocopă din punctul de vedere al unității lexicale, e o sincopă (cădere a unor sunete din interior) pentru unitatea fonetică pe care o formează verbul împreună cu conjuncția. Noutatea e că în ultima vreme aceste forme sînt foarte des întîlnite în scrisul care mimează oralitatea: în literatură, în jurnalism, în pagini din Internet. Cu excepția lui las'că - atestat deja în literatura secolului al XIX-lea (în teatrul lui Alecsandri și Caragiale - "Las'că știm noi!"), celelalte forme au devenit curente în scris
Între "parcă" și "cre'că" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15049_a_16374]