1,205 matches
-
foarte tînăr, pentru că în zona metaforică s-a concentrat discursul său poetic profund. A pornit mereu de la cîteva cuvinte-cheie, în jurul cărora a configurat cîmpuri semantice tot mai complexe: a plînge -plînset - lacrimi; întuneric - noapte - ceață - negură, a arde - foc - cenușă - scrum; a tulbura - turbure. Li se adaugă termenul cu multiple sensuri cîntec, avînd de obicei sensul de „act poetic”, dar și pe cel de „plîngere“. Personificarea și epitetul metaforice prezentau deja la Philippide formule proprii și neliniștitoare: în tradiție simbolistă, el
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
și cu teamă“. În Alai, gloata oprimată s-a transformat într-un șir de ocnași, în condamnați care s-au obișnuit deja cu starea lor: „Năstrușnici oameni mă-nsoțeau la drum!/ Aveau cătușe, lanțuri la picioare,/ Și chipuri parcă înmuiate-n scrum. Ciudați ocnașii! Pe fața lor murdară/ De zgură și de praf nu se vedea/ Nici deznădejde, nici durere-amară./ Cătușa o purtau ca pe-o brățară,/ Și lanțul greu de fier ca pe-o cordea „. Cum arată, metaforizată, existența într-o
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
și totuși nu vor să cedeze sorții. I-am văzut cum din nevoile și loviturile venite peste ei nu s-au rupt din rădăcinile noastre. M-a mișcat mult acest lucru și mi-a turnat o picătură de nădejde în scrumul din mine. Zilele le îndur încă, sunt chemat într-o parte și alta, ascult doleanțele și intrigile născute din rătăcirea exilului, ca într-o halucinație care nu este a mea. Dar nopțile sunt mai nemiloase, căci gândurile mi se întorc
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
de tânără încât, după naștere, încă internată, are în pat păpuși și cărți de colorat, în vreme ce mama sa alăptează, simultan, copilul fiicei și pe al ei însăși, născut aproape concomitent cu celălalt. De asemenea, aflăm de gravide care mănâncă var, scrum, tencuială, dar și săpun, câte unul pe zi, prilej pentru autor să renunțe de a se mai spăla cu marca preferată de femeie, care era și a lui, dar în scopuri obișnuite, și apoi să accepte că nu știe să
Eternul feminin - o ipoteză „tehnică“ by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/2897_a_4222]
-
Miller sunt însă subtile și ele alcătuiesc de la bun început, din câteva tușe, un portret interesant, care intrigă cititorul și stârnește curiozitatea: „Avea un miros specific pe care n-am putut să nu-l remarc. Un amestec de bay rum, scrum umed și tabac gris, la care se adaugă o urmă de parfum distins. Mai târziu, toate acestea vor ajunge să se contopească într-o aromă inconfundabilă - mireasma morții”. Astfel este anticipată o poveste ciudată cu un personaj insolit, „un dandy
„Diavolul“ și binefăcătorul său by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3252_a_4577]
-
confuzie a timpului foșnind pe hîrtia de scris nu poți observa cu indiferență păsările de pe acoperișe după dictaturi rămîn multe instrumente muzicale o mînă trece noaptea pe chipul fiecăruia arta a murit ca un fulger izvoarele au secat numele sunt scrum pe buze.
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/15045_a_16370]
-
Pastila de xanax întîrzie să se topească sub limbă cuvintele au o elasticitate firavă ca lăstarii sălciilor cînd îi frîngi dau la lumină seva tulbure suptă din adînc ce se oxidează repede de pe o zi pe alta frazele se fac scrum între degete la ușoara apăsare a indiferenței. Primăvara explodează peste mormane vechi de cenușă vîntul pe culmi pregătește cremenea incendiilor plămînii mei ventilează un aer zgîrcit din care lipesește aerul mi se recomandă să vin spre mine cu așteptarea înghit
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/15131_a_16456]
-
trup filosofal Din nevăzut, în amonte și aval. Era un frig de gheață de pe căi Pe care au mers regii-n ochii tăi, Iubito ce ai fost numai un cantic Într-o biserică de lemn Căreia barbarii i-au amestecat scrumul Cu oasele unui popor ce-mi păstorește Prin aer versul ieșind din piatră și plutind Nepăsător că timpul naște Un prunc deja putrezit. E ziua cu îngeri ca sculpturi, Se învelește minunea în noi; Când numai pentru o respirație A
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/15085_a_16410]
-
iulie 2007 a murit s-a stins și ultimul locuitor din satul neantului european și nici una din cele două mitropolii n-a venit să-i țină lumânarea în urma sicriului bocitoarea abisului l-a bocit cu glas de nisip și de scrum cu banderole negre de vopsea chinuită câteva pagini rupte de ziar l-au petrecut în ultimul drum țânc al pământului rămas să scâncească la uși sigilate până la urmă și satul fără nici un locuitor a emigrat în țara fără nici o localitate
Poezii by Ion Hadârcă () [Corola-journal/Imaginative/2498_a_3823]
-
o odaie goală și un foarte albastru cer, ca un șiș lucitor simțit de retină prin crăpătura peretelui. Nici unul, nici măcar unul stigmatizat, să-l întrerupă. Praf, pustiu și obiectivitate *** (pentru Andreea Brumaru) Ce trist e azi nimicitorul, a întîlnit subiectivitatea scrum, nu te iubesc, i-a strigat, nu te iubesc, și nu i-a răspuns nimeni, chiar nimeni, absolut nimeni, era începutul unei incomparabile iubiri *** Am starea cînd aș inventa o limbă atroce, un idiom ce ar numi cu săruturi sulfurice
Poezii by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/2829_a_4154]
-
independențe de opinie, versurile finale sunt de o elaborată frumusețe. Marca distinctivă a poeziei lui Claudiu Komartin este această construcție atentă a imaginilor și simbolurilor, nu supraponderale, dar bine inserate, conturate și finisate în text. Înseși titlurile secțiunilor (Reziduuri, reverii, Scrum, Supradoze. Valse triste) ne spun ceva despre tonalitatea volumului și structura lui simbolică, în care nici măcar dispersia obiectelor și balansul bahic al celui ce spune ,eu" nu dezechilibrează, cum ar fi fost de așteptat, versul, strofa, poezia în întregul ei
În oglindă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11183_a_12508]
-
ceva despre tonalitatea volumului și structura lui simbolică, în care nici măcar dispersia obiectelor și balansul bahic al celui ce spune ,eu" nu dezechilibrează, cum ar fi fost de așteptat, versul, strofa, poezia în întregul ei. Reziduurile sunt expresive stilistic, iar scrumul nu se risipește la fâlfâirea paginilor... Disperările, angoasele își găsesc mereu o oglindă rece și clară în care să se reflecte, convulsiile ființei nu provoacă tensionarea și scurtcircuitarea rețelei lirice prin care circulă. Într-o generație în care cele mai
În oglindă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11183_a_12508]
-
Dinții din orologiu ne cheamă La liturghia din turn. La ce bun ? Încă o ediție de noapte Iese goală-goluță Pe strada cu platani înfloriți Și vagabonzi de conștiință. În vitrina, În planul secund, Vântul răcește șampania scumpă În cupă de scrum. Genunchiul a prins rădăcini Mă gândesc la Cum ar trebui să fie cercul Din care, eu Să fac un singur pas înafara durerii. Locul meu este tot mai nesigur în regn Și-mi sprijin tâmpla Și genunchiul Ce au prins
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
și totuși convinge: Oare, tu zbori, vârtej de frunze,/ spre lacul de smântână înghețat/ în nopți cu lună/ să-mi mântuiești boala că trupul/ și mintea nu călătoresc împreună?/ îți aud răsuflarea în care când văd/ pe imaginea lacului doar scrum, scrum deplin./ Perioada mea de scris asudă prin preajmă/ ca un mărunt muncitor din transporturi/ ce păstrează cuțitul/ ce i-l va-nfige-n piept un călător străin". Concepându-și poezia ca un sacerdoțiu, ca o solemnitate oraculară, de la care
Poeme în limbaj alcalin by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11027_a_12352]
-
totuși convinge: Oare, tu zbori, vârtej de frunze,/ spre lacul de smântână înghețat/ în nopți cu lună/ să-mi mântuiești boala că trupul/ și mintea nu călătoresc împreună?/ îți aud răsuflarea în care când văd/ pe imaginea lacului doar scrum, scrum deplin./ Perioada mea de scris asudă prin preajmă/ ca un mărunt muncitor din transporturi/ ce păstrează cuțitul/ ce i-l va-nfige-n piept un călător străin". Concepându-și poezia ca un sacerdoțiu, ca o solemnitate oraculară, de la care nu
Poeme în limbaj alcalin by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11027_a_12352]
-
balustrada nemuririi de-ar fi alei... de-ar fi un glas sa ne urmărească, să nu ne șoptească ieșirea din labirint luna ne privește rece precum noaptea magmă nestinsă, rătăcită în oceanul păcuriu străpunge neomul cu ochi goi de matelot scrumul coroanei, urmele apusului ea, el... cioburile timpului, balustrada nemurii noi... Cutia de chibrituri M-am ascuns lâng-o cutie de chibrituri de multe ori îmi imaginez că nu ești tu, că e doar lumina care cade pe covor sfâșiată precum un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
care cresc în trup: "Mai ieri jucam în brațe un cîntec și-o păpușe,/ Iar astăzi tinerețea am pus-o în sertar." Sau, în pasul unui cîntec de cătănie: Tot mai rar visez acum/ Amăgiri și curcubee,/ Tinerețea mea e scrum/ De cîntări și de femee." Ori, încă, prada amăgitoare a unei pînde pe-un motiv din Ronsard, "O seară argintată cu luna plină'n floare./ Dar nu vin decît timpii - lumini tremurătoare/ Și'n urmă vine moartea, gătită ca un
Lirica recuperarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10165_a_11490]
-
gustat de-atâtea ori tortura:/ Un mort erai, dar apăreai la geam.// Te simt alături, ca pe-un frate,/ Te răsfoiesc în gând ca pe-un album,/ Prin tine m-am făcut eternitate,/ Ca pasărea ce s-a născut din scrum.// O, București, sunt robul tău de-a pururi,/ Căci bucuria ta amară m-a durut!/ ții cumpăna-ntre pietre și azururi,/ Cu buza arsă fruntea ți-o sărut." (București!). Dincolo de tăietura argheziană a versului, observăm aici o dedublare lirică și
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
ins turmentat l-ar întrerupe, clipă de clipă, pe un orator, luîndu-i locul cu spusele sale fără șir, oratorul și cel care-l bruiază fiind una și aceeași persoană: „Dragostea mea/ de-ai putea vedea și tu: din dărîmături/ descompunere/ scrum/ și scîncet/ castanul din fața ferestrei/ (într-o singură/ bezmetică noapte)/ a izbucnit în flori/ afară încă sîngele curge/ larg/ negru/ liniștitor./ mi-e groaznic de do/ de ti/ sper/ să// nu”. Vorbirea, ea însăși se scurtcircuitează. O restrîngere perplexă, un
Poezia alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3967_a_5292]
-
a izbucnit un incendiu la o casă de pe strada Eneas nr. 77 din Timișoara. Incendiul, cauzat de un scurtcircuit electric, a fost lichidat în jurul orei 9. Focul a pârjolit două camere și o încăpere din mansardă. Au fost prefăcute în scrum mobilier, dar și o cantitate de cherestea. Proprietarul avea depozitate într-un șopron materiale combustibile în cantități foarte mari.
Agenda2005-14-05-general6 () [Corola-journal/Journalistic/283558_a_284887]
-
care îl împiedică pe Mueller să joace în semifinala cu Spania. Pentru a sărbători acest final de Campionat, vă propun să oferiți partenerului de viață și camarazilor săi de suferință (băieții aia care apar grămadă, varsă berea pe covor și scrumul peste tot) un festin de adio, rapid de organizat și spectaculos că aparentă. Astfel, veți da - inca o data - dovadă de generozitate și elegantă și veți crea o datorie morală care va putea fi ștearsă, la alegere, prin: Iată meniul pe
Cum ne răsfăţăm bărbaţii la meci by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18996_a_20321]
-
colectiv, Pe altarul ei se aprind trupuri de Rai, aici pe pământ gravitează Iadul sus în Cer rămâne doar un zbor al îngerilor cu aripi strivite de tălpile răului. Doamne, părinții nu au extinctoare să-și stingă durerea, au doar scrum de vise prin care răscolește un înger prea grăbit. Trimite-le un fulg din aripile Tale atunci când li se face dor. Fă ca durerea asta să fie ca o scurtă sărutare pe obraz... Ai spălat toamna cu rugi de lacrimi
RUGI DE LACRIMI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384729_a_386058]
-
Capricii de altă dată, amestecă în mod deliberat sonorități de folclor infantil între pliurile descântecului erotic, cum se întâmplă în Baba Naia: „Baba Naia Papagaia/ dinți stâlciți adormiți/ trei pisoi la ușă prinși nenăscuți încă nelinși/ soarbe-n oale/ numai scrum numai boli/ e de fum îți dă târcoale/ e de foc îți dă noroc/ de te scoli vârcolac înecat într-un lac/ și te zbați și vorbești printre trestii dintre pești/ os beteag rebegit uite-o barcă/ trece parcă/ uite
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
o piruetă într-un vârtej de foc, sfredelește pământul și dispare în adâncurile iadului împreună cu confrații săi. Pe aici, pe acolo, câte un jar mai pocnește, arzând mocnit în câte o bârnă de lemn. În final totul se transformă în scrum, iar adierea vântului de dimineață ridică cenușa ca pe un nor negru prevestitor de furtună și o prăvălește în apele gârlei. În acele momente de dezmăț diavolesc credincioșii își continuară procesiunea până în zori, apoi mulțumiți de biruință, cu ajutorul Împăratului Ceresc
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
cianotică,/ ciuperca neagră se umflă;/ unii văd chipul Satanei, imaginea se repetă.../ Mii de hârtii, dar și trupuri,/ ca niște păsări mici, albe, nevinovate,/ cu aripi întinse zboară din turn și cad pe pământ.../ Oamenii fug, unii se transformă în scrum,/ alții delirează sub dărâmături./ Moartea cade neagră,/ șerpuind pe zidurile care se dărâmă/ ca niște castele de nisip.../ Ochiul galben al soarelui privește neputincios/ pământul acoperit cu aripi sumbre,/ aripi ce nu se mai zbat.../ Liniștea dimineții fuge pulverizată/ de
ONOARE ŞI RĂZBUNARE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344239_a_345568]